Agricultura mondiala.Caracterizare generala

05:59 0 Comments

Care este importanţa agriculturii în economia mondială?
• Din ce sector al economiei face parte agricultura?
Agricultura este una dintre primele activităţi economice din istoria dezvoltării societăţii umane. în formaţiunile sociale precapitaliste ea a fost ramura dominantă a economiei. Şi în prezent în multe ţări ale lumii continuă să rămână principala ramură a economiei şi sferă de activitate a populaţiei.
Agricultura este cea mai răspândită ramură a producţiei materiale şi, spre deosebire de industrie, se practică pe spaţii întinse. în agricultură multe procese de producţie au caracter sezonier, în funcţie de condiţiile naturale.
Agricultura cuprinde cultura plantelor (fitotehnia) şi creşterea animalelor (zootehnia) (analizează schema 5). Tot activitate agricolă se consideră şi piscicultura, cultura stridiilor, a perlelor şi cultura unor alge.
Schema 5. COMPONENŢA RAMURALĂ A AGRICULTURII
Agricultura furnizează produse vegetale şi animaliere, care sunt folosite ca materie primă în unele ramuri industriale, şi asigură necesităţile populaţiei în produse alimentare de bază.
• Enumera factorii ce determină dezvoltarea agriculturii
Factorii care influenţează asupra dezvoltării agriculturii sunt de ordin natural, tehnic şi social-economic. Factorii naturali favorizează sau frânează dezvoltarea agriculturii. Dintre aceştia mai importanţi simt: solul, relieful, clima, hidrografia.
• Enumeră cele mai fertile soluri de pe Glob.
Dintre marile regiuni geografice, mai bine asigurate cu soluri fertile, prielnice agriculturii, sunt Europa, America Centrală şi America de Nord. O bună parte din solurile de pe Glob sunt afectate de secetă. O calitate redusă
GeollCap4.indd 71 20.06.2014 11:17:45
Capiialul-Î 1r
Capitalului
Cifrele de pe hartă indică:
I - agricultura de subzistenţă în baza
defrişării şi arderii arborilor din zona pădurilor tropicale şi ecuatoriale;
II - agricultura de plantaţii;
III - agricultura tradiţională;
IV - cultura orezului în Asia musonică;
V - agricultura irigată de tip
mediteraneean;
VI - agricultura modernă mecanizată cu
prevalarea gospodăriilor cerealiere;
VII - agricultura irigată în oazele
din deşert;
VIII - nomadismul de stepă şi deşert;
IX - exploatările forestiere din zona
de taiga;
X - creşterea extensivă a animalelor;
XI - creşterea nomadă a renilor
din zona tundrei.
Fig. 25. Cele mai mari peisaje agricole mondiale.
Termeni-cheie:
• Fond funciar-totalitatea suprafeţelor de teren aflate în limitele unei unităţi teritoriale.
• Monocultură - predominarea plantaţiilor de un anumit tip, în cadrul unei ţări sau unei regiuni.
• Maricultură - reproducerea peştelui, crustaceelor, moluştelor (stridiilor, midiilor), algelor etc. în mediul marin.
Factorii tehnico- economici includ: mecanizarea, chimizarea, aplicarea irigaţiilor, selecţionarea noilor soiuri de culturi şi rase de animale.
Fondul funciar include: terenuri agricole - 35,8%, din ele terenuri arabile şi culturi permanente -11%, păşuni şi fâneţe - 24,8%; păduri - 29,7%; alte terenuri - 34,5%.
au solurile imenselor regiuni de deşerturi din zonele tropicală, subtropicală şi temperată. Alte regiuni geografice au soluri sărace în minerale (Asia de Sud-Est, America de Sud) sau slab evaluate (Asia de Nord şi Centrală, Asia de Sud), care influenţează în mod diferenţiat asupra productivităţii agriculturii.
Relieful influenţează, de asemenea, foarte mult asupra repartiţiei agriculturii. Cerealele se cultivă mai mult pe câmpii, viţa-de-vie, pomii fructiferi preferă zonele de pantă, iar plantaţiile de ceai - colinele premontane cu expoziţie sudică. în agricultură pot fi folosite atât terenurile joase (lunci, şesuri), cât şi pantele muntoase până la 3-4 mii m altitudine.
• Identifică pe hartă zonele climatice cele maifavorabile pentru dezvoltarea agriculturii
Factorii climatici limitează într-o măsură mai mare activitatea agricolă. Există zone unde condiţiile de dezvoltare ale plantelor, de creştere ale animalelor şi cele de viaţă ale oamenilor sunt foarte aspre din cauza temperaturilor joase, cum sunt regiunile circumpolare şi platourile înalte. Ele constituie 76 din suprafaţa uscatului. Aproximativ aceeaşi suprafaţă ocupă şi deşerturile, în care, de asemenea, este limitată activitatea agricolă normală.
Factorii tehnici şi social-economici au un rol important în creşterea producţiei agricole. Practicarea unei agriculturi intensive constituie o cale sigură, eficientă pentru creşterea considerabilă a producţiei agricole. Factorii tehnici sunt în strânsă dependenţă de nivelul dezvoltării economice a diferitor ţări, de structura socială a acestora, rezultate în urma dezvoltării istorice a popoarelor. Pe plan mondial există mari disproporţii în dotarea tehnică a agriculturii şi în folosirea metodelor agrozootehnice înaintate. în funcţie de factorii tehnici şi social-economici, în lume sunt cunoscute două tipuri principale de agricultură - agricultura tradiţională, caracteristică ţărilor slab dezvoltate din Africa, Asia, America Latină, şi agricultura modernă cu caracter comercial, răspândită pe larg în ţările dezvoltate (vezi tabelul 27).
Schimbări importante s-au produc în relaţiile agrare în ţările postsociali- ste din Europa şi din C.S.I. în ele a avut loc trecerea treptată de la forma de proprietate colectivă la gospodăriile private.
I
GeollCap4.indd 72 20.06.2014 11:17:46
Sistem de irigaţie
Ţări cu cel mai mare P.i.B. din agricultură (în %): Liberia - 76,9;
Somalia - 65,0;
R.D. Congo - 55,0; Myanmar - 40,9;
Laos - 39,2.
Ţări cu cel mai mic P.i.B. din agricultură (în %): Qatar-0,1;
Kuwait - 0,3;
Belgia - 0,8;
Germania - 0,9;
S.U.A. -1,2;
Danemarca - 1,3.
Tabelul 27. DOUĂ TIPURI DE AGRICULTURĂ
Agricultura tradiţională
(extensivă)
Agricultura modernă
(intensivă)
• Se utilizează mijloacele primitive în lucrarea pământului.
• îngrăşămintele minerale aproape că nu se folosesc.
• în majoritatea statelor în gospodăriile ţărăneşti lipsesc mijloacele tehnico-materiale, nu se aplică realizările contemporane din domeniul selecţiei plantelor şi animalelor.
• Recoltele de culturi agricole la hectar sunt joase şi productivitatea animalelor este redusă.
• Creşterea animalelor are un rol secundar, dar în aşa state ca India, Brazilia, Kenya etc. ramurii îi revine circa 1/3din producţia globală agricolă a ţării.
• Ţările în curs de dezvoltare deţin 70% din suprafaţa cultivată a uscatului, dar produc mai puţin de 1/3 din producţia agricolă mondială. Aici se practică o agricultură de monocultură, a cărei producţie este destinată exportului (cafea, cacao, banane, bumbac, citrice).
• Cota populaţiei active, angajată în agricultură, este destul de înaltă: în Brazilia, Columbia, Mexic - între 20-30%. într-o serie de ţări din Africa şi Asia acest indice depăşeşte 60%.
• Diversitatea mare a relaţiilor agrare în ţările în curs de dezvoltare: gospodării mari moşiereşti (latifundii), gospodării capitaliste de plantaţii (America Latină), gospodării mici şi uneori gospodării agricole cu proprietate comună de trib asupra pământului (Asia şi Africa).
• Parcul de tractoare şi maşini agricole este numeros şi divers.
• Se folosesc cantităţi mari de îngrăşăminte la hectar şi mijloace de protecţie a plantelor.
• Se aplică tehnologii moderne în cultivarea plantelor şi creşterea animalelor, activează instituţii de cercetări ştiinţifice în domeniul selecţiei plantelor şi animalelor.
• Se obţin recolte bogate de culturi agricole la hectar şi o productivitate înaltă a creşterii animalelor.
• în structura agriculturii ponderea creşterii animalelor constituie 50-65% din producţia globală agricolă.
• Agricultura comercială modernă poartă un caracter înalt intensiv cu ferme specializate în culturi destinate pieţei, pe plantaţii înalt intensive. Ea realizează 2/3 din producţia agricolă mondială şi concentrează doar 30% din suprafaţa cultivată a uscatului. Agricultura este controlată şi dirijată de marile monopoluri.
• în ţările cu nivel înalt de dezvoltare economică procentul populaţiei ocupate în agricultură este redus şi constituie circa 1,5% în Marea Britanie, 1,6% în S.U.A., 2,0% în Germania, 3,0% în Japonia, 3,4% în Franţa, 4,0% în Italia.
• Cea mai mare parte a terenurilor agricole se află în proprietatea gospodăriilor mici fermiere şi a marilor companii, care practică pe larg munca salariaţilor. în aceste ţări un mare proprietar de pământ este însuşi statul.
Evaluare
JlgricuCtura mondiala. Caracterizare generala
1. Explică importanţa agriculturii în economia mondială.
2. Explică factorii ce determină dezvoltarea şi repartizarea agriculturii pe Terra.
3. Argumentează relaţiile de producţie a agriculturii cu alte ramuri, completând tabelul.
Ramuri ce asigură agricultura cu diferite produse
Ramuri asigurate cu materie primă de la agricultură
4. Compară agricultura modernă cu cea tradiţională.