Geografia clasa a 11

08:22 0 Comments

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova
Sezont Ci u bară
Zinaida Calanda • Maria Primenciuc
UMANĂ A LUMII
Manual pentru clasa a XI -a
Profil real Profil umanist
Editura LUMINA
Chişinău-2014
CZU 911.3(100)(075.3) C 55
Manualul a fost aprobat spre editare prin ordinul nr. 431 din 19 mai 2014 al Ministrului Educaţiei al Republicii Moldova.
Manualul este elaborat conform Curriculumului disciplinar şi finanţat din sursele Fondului special pentru manuale.
Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin editurii Lumina.
Comisia de evaluare:
Camelia Marian - profesoară, grad didactic întâi, Liceul Teoretic „M. Eliade”, mim. Chişinău;
Raisa Calmâş - profesoară, grad didactic întâi, Liceul Teoretic „M. Eminescu”, mun. Chişinău;
Galina Gavriliţă - consultant superior, Direcţia învăţământ preuniversitar, Ministerul Educaţiei;
Larisa Mironov - profesoară, grad didactic superior, Liceul Teoretic „Principesa Natalia Dadiani”, mun. Chişinău; Maria Nicoară - profesoară, grad didactic întâi, Liceul Teoretic „Al. I. Cuza”, mun. Chişinău.
Editura Lumina se obligă să achite deţinătorilor de copyright, care încă n-au fost contactaţi, costurile de reproducere a imaginilor incluse în manual.
Acest manual este proprietatea Ministerului Educaţiei
Liceul....................................................................................................................................
Manualul nr.........................................................................................................................
Anul
Numele şi prenumele elevului
Anul în care s-a folosit
Starea manualului
la primire
la returnare
1
2
3
4
5
Redactori: Lidia Serghienco-Ciobanu, Anatol Malev Redactor artistic: Tatiana Melnic Paginare computerizată: Lidia Mocanu Prelucrarea imaginilor, prepress: Elena Popovschi Coperta: Mihai Bacinschi
Editura Lumina, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, nr. 180, MD-2004, Chişinău Tel./fax: 29-58-64; 29-58-68; e-mail: luminamd@mail.ru Tiparul executat la „Tipografia Centrală” str. Florilor, 1, Chişinău, MD-2068.
Comanda nr. 3159
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Ciubară, Sezont
Geografia umană a lumii: Manual pentru clasa a 11-a: Profil real. Profil umanist / Sezont Ciubară, Zinaida Calanda, Maria Primenciuc; Min. Educaţiei al Rep. Moldova; comisia de evaluare: Camelia Marian, Raisa Calmâş, Galina Gavriliţă - Chişinău: Lumina, 2014 (F.E.-P. „Tipografia Centrală”) - 232 p.
16 000 ex.
ISBN 978-9975-65-362-6 911.3(100)(075.3)
C55
ISBN 978-9975-65-362-6 © Editura Lumina, 2014
© Sezont Ciubară, Zinaida Calanda, Maria Primenciuc, 2014
GeollCapl.indd 2 20.06.2014 11:12:43
SEMNE CONVENTIONALE
I. Substanţe minerale utile: ||. Industria:
■
- cărbune superior
IS
- metalurgiei feroaselor
□
- cărbune brun
o
- metalurgiei neferoaselor
i
- petrol
m
- constructoare de maşini
A
- gaze naturale
a prelucrării metalelor
©
- min. de fier
s
- automobilelor
- min. de mangan
ü
- electrotehnică
©
- min. de crom
(S
- construcţiilor navale
©
- min. de cupru
0
- aeronautică
- min. de nichel
IÜ
- prelucrării petrolului
©
- min. de plumb
m
- chimică
©
- min. de zinc
m
- ceramicii
O
- min. de cositor
iii
- sticlei
®
- min. de aluminiu
- prelucrării lemnului
- min. de titan
a
- celulozei şi hârtiei
- min. de wolfram
■
- textilă
- min. de mercur
0
- pielăriei şi încălţămintei
- min. de beriliu
m
- alimentară
- min. de aur
m
- poligrafică
©
- min. de argint
- min. de uraniu
Centrale electrice:
©
- min. polimetalice
a
o
- sare de potasiu
- sare de sodiu
0
- termice
/-n-\
0
- hidraulice
0
1
- fosforite
0
- nucleare
- grafit
A
- sulf
- caolin
*
- aeroporturi
*
*
- diamante
±
- porturi maritime
- platină
GeollCapl.indd 3 20.06.2014 11:12:44
CUPRINS
Introducere
HARTA POLITICĂ A LUMII
1. Evoluţia hărţii politice a lumii în perioada
contemporană............................................
2. Tipologia statelor lumii.............................
5
7
11
1. Condiţiile şi resursele naturale. Clasificarea
resurselor naturale...................................................... 19
2. Resursele climatice ..................................................... 22
3. Resursele de apă ........................................................ 27
4. Resursele de substanţe minerale utile .........................29
5. Resursele funciare....................................................... 32
6. Resursele vegetale, faunistice şi pedologice.............35
1. Evoluţia numerică şi mişcarea naturală a populaţiei ... 39
2. Migraţia populaţiei ........................................................45
3. Repartiţia şi densitatea populaţiei.............................. 48
4. Structura rasială, etnolingvistică şi religioasă
a populaţiei .....................................................................50
5. Structura populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe.
Resursele umane de muncă....................................... 56
6. Aplicaţia practică nr. 1. Evaluarea dinamicii şi
structurii populaţiei în diferite regiuni.......................... 60
7. Aşezările umane. Urbanizarea .................................. 61
1. Structura economiei mondiale. Diviziunea
geografică internaţională a muncii..............................66
2. Agricultura mondială. Caracterizare generală .......... 71
3. Cultura plantelor.......................................................... 74
4. Creşterea animalelor ...................................................81
5. Industria - ramura de bază a economiei mondiale.
Industria energetică......................................................... 84
6. Industria metalurgică ................................................ 94
7. Industria constructoare de maşini şi de prelucrare
a metalelor ....................................................................... 99
8. Industria chimică................................................................104
9. Industria uşoară.................................................................109
10. Industria alimentară..........................................................112
11. Sectorul serviciilor. Structura pe ramuri......................... 115
12. Transporturile şi căile de comunicaţie ........................... 117
13. Relaţiile economice internaţionale. Organizaţii
de integrare economică.................................................. 124
^UUyîTlf^f: GEOGRAFIA REGIONALĂ
1. Europa. Caracterizare economico-geografică
generală.................................................................. 132
2. Marea Britanie ......................................................... 138
3. Franţa .................................................................... 144
4. Republica Federală a Germaniei.............................. 150
5. România ................................................................. 156
6. Ucraina ................................................................... 162
7. Federaţia Rusă........................................................ 166
8. Aplicaţia practică nr. 2. Descrierea economico- geografică comparativă a Italiei şi Norvegiei
(conform algoritmului).............................................. 173
9. Asia. Caracterizare economico-geografică generală. ..174
China ............................................................................ 176
10. Japonia................................................................... 184
11. India........................................................................ 191
12. America de Nord. Statele Unite ale Americii.............. 198
13. America Latină. Brazilia.............................................206
14. Africa. Republica Africa de Sud (R.A.S.) ...................213
15. Australia (Uniunea Australiană)..................................219
Anexa nr. 1 ................................................................224
Anexa nr. 2 ................................................................232
GeollCapl.indd 4 20.06.2014 11:12:46
Introducere
ăa* *mi Auin
vui mi
Actualmente geografia a pătruns adânc în viaţa socială. Situată în spaţiul de tranziţie şi interferenţă dintre ştiinţele naturii şi cele sociale, ea este o ştiinţă ce are un rol deosebit de important ca obiect de cultură generală şi ca obiect de sinteză şi corelaţii ale unui bogat material faptic.
în sistemul ştiinţelor geografice se disting două ramuri de bază - geografia fizică şi geografia umană.
Geografia fizică studiază învelişul geografic în cadrul căruia are loc interpâtrunderea şi interacţiunea dintre litosferă, atmosferă, hidrosferă şi biosferă, explică cauzele proceselor şi fenomenelor naturii şi legităţile dezvoltării lor.
Geografia umană include două ramuri geografice interdependente - una socială (geografia umană) şi alta economică (geografia economică).
Geografia umană are ca obiect de studiu populaţia şi aşezările umane, iar geografia economică - activităţile productive şi neproductive ale omului.
Geografia economică studiază relaţiile dintre societate şi mediul natural, modul în care resursele naturale şi cele umane ale Terrei sunt valorificate. Ea analizează importanţa condiţiilor şi resurselor naturale, a obiectivelor şi activităţilor umane, relaţiile de producţie stabilite şi posibilităţile de dezvoltare ulterioară a diferitor state şi regiuni.
Geografia economică s-a transformat dintr-o ştiinţă descriptivă în una constructivă şi aplicativă, căreia îi revine un rol activ în lucrările de organizare social-economică a spaţiului terestru, în proiectele de amenajare a terenurilor şi de sistematizare a aşezărilor, de amplasare a unităţilor economice.
Geografia umană generală are ca obiect de studiu obiectivele de ordin global ale cursului de geografie umană cum ar fi: examinarea hărţii politice, a resurselor naturale şi a populaţiei Globului, a economiei mondiale cu ramurile ei principale.
Geografia umană regională studiază mai detaliat aceleaşi aspecte la rang regional sau statal.
în studierea cursului de geografie umană vor fi utilizate mai multe metode. Dintre acestea menţionăm: studierea informaţiei despre fenomenele şi procesele economico-geografice generale atât din conţinutul manualului, cât şi din alte surse de informare - presa periodică, radioul, televiziunea, internetul, propriile observaţii; metoda statistică, ce presupune analiza unor indici statistici pentru a formula concluzii despre anumite fenomene şi procese economico-geografice,
GeollCapl.indd 5 20.06.2014 11:12:48
pentru a alcătui de sine stătător materiale cartografice; metoda analitică, ce presupune scoaterea în evidenţă a esenţialului în baza analizei informaţiei; metoda comparativă - procedeu de comparare a fenomenelor şi obiectelor economico- geografice şi cartografice; metoda logico-deductivă şi formativă, ce presupune studierea fenomenelor economico-geografice în baza deducţiilor logice, excluzând însuşirea mecanică a informaţiei; metoda grafică şi cartografică, ce cuprinde analiza hărţilor, schemelor, diagramelor, graficelor reprezentate în manual, atlase, cât şi alcătuirea lor de către elevi în baza informaţiei respective.
Schema 1. SUBDIVIZIUNILE GEOGRAFIEI UMANE
• Cum crezi, de ce studierea geografiei umane capătă în prezent o importanţă deosebită?
I. HARTA POLITICĂ A LUMII
1
Termeni-cheie:
• Harta politică a lumii -
reprezentare grafică a statelor de pe Glob, fiecare având o anumită orânduire de stat şi orientare social-politică.
• Imperiu colonial - stat cu mari posesiuni de colonii.
• Colonie - teritoriu cucerit de un stat dezvoltat şi lipsit de independenţă economică şi politică.
• Sfaf suveran - stat care are independenţă politică şi economică deplină.
-----S
Subcompetenţe:
• Comunicarea corecta în limba materna
cu utilizarea adecvata a termenilor geografici.
• Identificarea principalelor modificări pe harta politica a lumii
în perioada contemporană.
• Elaborarea posterului „Schimbările cantitative şi calitative pe harta politică a lumii".
‘EvoCuţia Hărţii podti Cumii
în perioada contemporană
• Ce reprezintă harta politică a lumii?
Formarea hărţii politice a lumii constituie un proces istoric îndelungat, care reflectă întregul mers al dezvoltării societăţii umane ce cuprinde milenii, începând cu diviziunea socială a muncii, apariţia proprietăţii private şi divizarea societăţii în clase sociale. Modificându-se de-a lungul mai multor secole, harta politică a lumii a reflectat formarea şi destrămarea statelor, schimbarea hotarelor lor, descoperirea şi popularea unor noi pământuri, apariţia imperiilor coloniale. Harta politică a lumii reflectă forma de guvernare a statelor, particularităţile sistemului diviziunii teritorial-administrative, relaţiile dintre state, conflictele regionale care apar în legătură cu determinarea hotarelor de stat.
Schimbările pe harta politică a lumii sunt de diferit ordin. Unele dintre ele sunt de ordin cantitativ, determinate de dobândirea unor teritorii sau de pierderea lor în urma acaparării pe cale forţată ori de cedarea benevolă de către state etc.
Schimbările calitative nu duc de obicei la schimbarea teritoriilor. Esenţa lor constă în înlocuirea unei formaţiuni social-economice cu alta, obţinerea independenţei de stat de către fostele colonii, introducerea unor noi forme de guvernare etc.
Schimbările cantitative pe harta politică a lumii simt, în mare parte, de domeniul epocilor trecute, când războaiele erau un mijloc obişnuit de rezolvare a litigiilor dintre state, când avea loc procesul intens de descoperire şi valorificare a pământurilor noi, de formare a imperiilor coloniale. Viaţa a arătat însă că problema divergenţelor teritoriale astăzi nu poate fi soluţionată pe cale militară. în secolul nuclear această cale poate transforma planeta Terra într-un mormânt gigantic.
Aşadar, schimbările cantitative de pe harta politică a lumii tot mai mult cedează locul schimbărilor calitative. Dialogul, reglementarea pe cale paşnică a litigiilor teritoriale, a conflictelor internaţionale constituie calea umanităţii în mileniul al treilea.
Toate evenimentele care se referă la formarea hărţii politice contemporane a lumii convenţional se împart în două perioade: nouă (începând cu sec. al XVII-lea - până la Primul Război Mondial) şi contemporană (după Primul Război Mondial - până în prezent) ( analiz tabelul 1).
GeollCapl.indd 7 20.06.2014
GeollCapl.indd 8 20.06.2014 11:12:59
Cifrele de pe hartă indică:
1. BELIZE (BELMOPAN)
2. GUATEMALA
3. HONDURAS (TEGUCIGALPA)
4. EL SALVADOR (SAN SALVADOR) '
5. NICARAGUA (MANAGUA)
6. COSTA RICA (SAN JOSÉ)
7. JAMAICA (KINGSTON)
8. HAITI (PORT-AU-PRINCE)
9. REPUBLICA DOMINICANĂ (SANTO DOMINGO)
10. SAINT KITTS ŞI NEVIS
11. ANTIGUA ŞI BARBUDA
12. DOMINICA
13. SAINT VINCENT ŞI GRENADINELE
14. SAINT LUCA
15. BARBADOS
16. GRENADA
17. TRINIDAD ŞI TOBAGO
18. GUYANA FRANCEZĂ
19. ECUADOR
20. URUGUAY (MONTEVIDEO)
21. BELGIA (BRUXELLES)
22. OLANDA (AMSTERDAM)
23. DANEMARCA (COPENHAGA)
24. ELVEŢIA (BERNA)
25. LUXEMBURG
26. LIECHTENSTEIN
27. MONACO
28. ANDORA
29. PORTUGALIA (LISABONA)
30. VATICAN
31. SAN MARINO
32. SLOVENIA (LJUBLJANA)
33. SLOVACIA (BRATISLAVA)
34. UNGARIA (BUDAPESTA)
35. ESTONIA (TALLINN)
36. LITUANIA (VILNIUS)
37. MOLDOVA (CHIŞINĂU)
38. CROAŢIA (ZAGREB)
39. SERBIA (BELGRAD)
39a. MUNTENEGRU (PODGORICA)
40. BOSNIA - HERŢEGOVINA
(SARAEVO)
41. ALBANIA (TIRANA)
42. MACEDONIA (SKOPJE)
43. MALTA
44. GEORGIA (TBILISI)
45. ARMENIA (EREVAN)
46. AZERBAIDJAN (BAKU)
47. CIPRU (NICOSIA)_________
48. LIBAN (BEIRUT)
49. ISRAEL
50. IORDANIA (AMMAN)
51. KUWAIT
52. BAHRAIN (MANAMA)
53. QATAR (DOHA)
54. EMIRATELE ARABE UNITE
(ABUDHABI)
55. CAPUL VERDE (PRAIA)
56. GAMBIA (BANJUL)
57. GUINEEA-BISSAU (BISSAU)
58. SIERRA LEONE (FREETOWN)
59. BURKINA FASO
(OUGADOUGOU)
60. LIBERIA (MONROVIA)
61. TOGO (LOME)
62. GUINEEA ECUATORIALĂ (MALABO)
63. SAO TOME SI PRINCIPE
64. DJIBOUTI
65. RWANDA (KIGALI)
66. BURUNDI (BUJUMBURA)
67. SEYCHELLES (VICTORIA)
68. COMORE (MORONI)
69. MAURITIUS (PORT LOUIS)
70. SWAZILAND (MBABANE)
71. SUDANUL DE SUP (JUBA)
72. LESOTHO (MASERU)
73. KÂRGÂZSTAN (BIŞKEK)
74. TADJIKISTAN
(DUŞANBE)
75. BHUTAN (THIMPHU)
76. REPUBLICA COREEA
(SEUL)
77. R.P.D. COREEANĂ (PHENIAN)
78. CAMBODGIA (PHNOM PENH)
79. MALDIVE (MALE)
80. BRUNEI (BANDAR SERI
BEGAWAN)
81. SINGAPORE
82. TIMORUL SE EST
(DILI)
Fig. 1. Harta politică a lumii.
Conform afirmaţiilor specialiştilor pe probleme internaţionale, în prezent pe planeta noastră sunt circa 300 de focare care pot genera litigii teritoriale ş.a.
în a. 1876 numai 10% din teritoriul Africii era colonizat de către europeni, iar la începutul Primului Război Mondial colonizarea compactă a continentului a fost încheiată.
în a. 1900 pe harta lumii existau 57 de state suverane. Către a. 1945 pe harta lumii existau 71 de state independente, iar în prezent sunt 194 de state suverane.
în anii '60 ai sec. al XX-lea şi-au obţinut independenţa politică: Libia, Maroc, Tunisia, Sudan, Ghana, Guineea, Mali, Mauritania, Niger, Nigeria, Madagascar,
R.D. Congo, Sierra Leone, Uganda, Tanzania, Malawi, Kenya, Zambia, Lesotho, Swaziland etc.
Tabelul 1. HARTA POLITICĂ A LUMII ÎN PERIOADA CONTEMPORANĂ
Perioada
istorică
Timpul
Evenimentele şi schimbările principale pe harta politică a lumii
Contemporană
Anii de după Pri-
(se împarte în
mul Război Mon-
trei etape)
dial - până în prezent
Etapa 1
Anii dintre cele do-
• Destrămarea Imperiului Austro-Ungar, Imperiului Otoman,
uă războaie mon-
formarea noilor state suverane în Europa - Austria, Ungaria,
diale
Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia, Albania.
• Lărgirea posesiunilor coloniale ale Marii Britanii, Franţei, Belgiei, Italiei, Japoniei.
Etapa II
Anii de după cel de-
• Mişcarea de eliberare naţională în colonii şi începutul desal
Doilea Război
trămării sistemului colonial mondial. îşi obţin suveranitatea
Mondial - sfârşitul
cele mai mari colonii din Asia ale Olandei (Indonezia -1945),
anilor ’80 ai sec.
ale S.U.A. (Filipine - 1946), Marii Britanii (India - 1947).
al XX-lea
• Formarea sistemului mondial socialist cu participarea directă a imperiului sovietic.
în aceste ţări structurile democratice bazate pe drept au fost înlocuite cu regimuri totalitare comuniste de tip sovietic.
• Declanşarea „războiului rece” dintre ţările celor două blocuri - socialist şi capitalist.
• Crearea organizaţiei de integrare economică socialistă - C.A.E.R. (1949).
• Decolonizarea Africii. Anul 1960 a fost marcat ca „Anul Africii”, când îşi obţin suveranitatea 17 state, foste colonii ale Marii Britanii, Franţei, Belgiei.
• încheierea procesului de eliberare naţională din Oceania cu obţinerea independenţei în a. 1991 de către Statele Federale ale Microneziei şi Republica Insulelor Marshall.
Etapa III
Sfârşitul anilor ’80-
• Dispariţia sistemului mondial colonial de pe harta politică
începutul anilor ’90
a lumii. în a. 1990 a devenit suverană Namibia - una dintre
ai sec. al XX-lea - până în prezent
ţările cele mai mari după suprafaţă din Africa.
Anii 1989-1991
• Revoluţii democratice, majoritatea fără vărsări de sânge (revoluţii „de catifea”), care au condus la demontarea regimurilor totalitare comuniste, la restabilirea democraţiei şi la reîntoarcerea la economia de piaţă - a dispărut sistemul mondial socialist.
Anul 1990
• Reunificarea Germaniei.
• Proclamarea suveranităţii statelor baltice: Estonia, Letonia, Lituania.
Anul 1991
• Desfiinţarea C.A.E.R.-ului.
• Destrămarea U.R.S.S. şi crearea a 12 state suverane.
Anii 1991-1992
• Scindarea Iugoslaviei în 5 state independente (Slovenia, Croaţia, Macedonia - 1991; Bosnia şi Herţegovina; Serbia şi Muntenegru -1992).
Anul 1993
• Divizarea Cehoslovaciei în două state (Cehia şi Slovacia).
• Obţinerea independenţei de către Eritreea.
Anul 1997
• Hong Kongul, fostă colonie a Marii Britanii, este retrocedat Chinei.
Anul 1999
• Macao, fostă colonie portugheză, este retrocedat Chinei.
Anul 2002
• Obţinerea independenţei de către Timorul de Est.
Anul 2006
• Divizarea Serbiei şi a Muntenegrului în două state.
GeollCapl.indd 9 20.06.2014 11:13:00
Capitolul 1
Cap iw lui 1
Hong Kong - regiune administrativă a Chinei cu un înalt grad de autonomie, cu statut special de port liber şi centru financiar internaţional pe o perioadă de 50 de ani.
Taiwan - provincie a Chinei cu o economie avansată, strâns legată economic cu statele mari ale lumii. Oficial însă, majoritatea ţărilor lumii nu întreţin relaţii statale cu el.
în anul 2008 provincia Kosovo a Serbiei şi-a proclamat independenţa, care a fost recunoscută de peste 100 de state din lume, însă este nerecunoscută de Consiliul de securitate ONU şi alte state, inclusiv Serbia. După îndelungate conflicte, în anul 2011 a apărut un stat nou pe harta politică a lumii - Sudanul de Sud.
Actualmente pe harta politică a lumii există circa 230 de state şi teritorii, dintre care 194 sunt suverane. în prezent membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sunt 194 de state (Republica Moldova a devenit membră a O.N.U. în 1992).
Pe harta lumii mai există şi un număr nu prea mare de teritorii dependente şi cu statut special (circa 38): insulele Falkland (Malvine) ale Marii Britanii, Gibraltar (Marea Britanie), Guadelupa (Franţa), Sahara Occidentală (Maroc), Polinezia franceză, Samoa americană, Guyana franceză, Martinica (Franţa), Noua Caledonie (Franţa), Sfânta Elena (Marea Britanie), Bermude (Marea Britanie), Mariane de Nord (S.U.A.), Guam (S.U.A.) etc.
Harta politică se află într-o permanentă schimbare şi trebuie mereu actualizată, întrucât unele state îşi modifică graniţele, se despart, se asociază sau chiar se unesc formând noi ţări.
I
Evaluare
(EvoCuţia hărţii podti a Cumii
în perioada contemporană
1. Explică noţiunile: hartă politică, imperiu colonial, colonie, stat suveran.
2. Cum credeţi, de ce omului Ti este necesar să cunoască cum s-a format harta politică contemporană a lumii?
3. Care evenimente au influenţat asupra formării hărţii politice a lumii la sfârşitul anilor ’80 - începutul anilor ’90 ai sec. al XX-lea? La ce modificări pe harta politică au condus ele?
4. Ce schimbări s-au produs pe harta politică a lumii după Primul Război Mondial?
5. în care etapă de formare harta politică a lumii a suferit schimbări radicale? Ce evenimente au contribuit la aceste modificări?
6. Utilizează textul manualului şi completează în caiet tabelul.
Schimbări cantitative pe harta politică a lumii
Schimbări calitative pe harta politică a lumii
7. Indică cifra care corespunde numărului de state ale lumii contemporane: 100, 152, 230, 250, 190, 170.
8. Harta politică a lumii contemporane redă:
a) repartiţia şi densitatea populaţiei Globului;
b) structura populaţiei în funcţie de diferite criterii;
c) cele mai mari oraşe şi aglomerări urbane;
d) statele lumii şi capitalele lor.
9*. S-a încheiat procesul de formare a hărţii politice? Se schimbă, oare, harta politică în zilele noastre? Argumentează-ţi părerea.
GeollCapl.indd 10 20.06.2014 11:13:00
2
• Cum credeţi, pentru ce ne trebuie să cunoaştem tipologia statelor lumii?
Ţările lumii se deosebesc din mai multe puncte de vedere. De aceea ele se clasifică după anumite criterii, cum ar fi: nivelul de dezvoltare social-eco- nomică, poziţia geografică, mărimea teritoriului şi numărul populaţiei, gradul de asigurare cu resurse naturale, forma de guvernare, diviziunea teritorial-administrativă etc.
Cea mai importantă grupare a ţărilor lumii se face în baza nivelului lor de dezvoltare social-economică, ce permite de a evalua locul şi importanţa grupelor mari de state şi a unor ţări aparte în economia mondială.
Nivelul de dezvoltare social-economică al ţării poate fi stabilit după un întreg complex de indici economici şi sociali: naţional brut (P.N.B.),
venitul naţional, producţia globală industrială şi agricolă etc. O importanţă deosebită are şi determinarea ponderii în produsul brut mondial, în producţia industrială şi agricolă mondială, în comerţul mondial. Nivelul de dezvoltare social-economică mai este determinat şi de structura economiei, şi a unor ramuri aparte ale ei, de volumul şi structura comerţului exterior, de dotarea ramurilor economiei cu tehnică şi tehnologii moderne, de asortimentul şi calitatea producţiei.
După nivelul de dezvoltare social-economică, statele lumii pot fi grupate în: state cu nivel înalt de dezvoltare economică, state cu nivel mediu de dezvoltare economică şi state în curs de dezvoltare.
Tipologia statelor lurnii
Tabelul 2. TIPOLOGIA STATELOR LUMII DUPĂ NIVELUL DE DEZVOLTARE SOCIAL-ECONOMICĂ
Subcompetenţe:
• Exprimarea corecta în limba materna
cu utilizarea adecvată a termenilor geografici.
• Utilizarea schemelor, tabelelor în clasificarea statelor lumii conform diferitor criterii.
• Identificarea pe harta a grupelor de state.
Grupe de state
Subgrupe de state
State cu nivel înalt de dezvoltare economică
• Statele cele mai înalt dezvoltate. „Grupul celor şapte”.
• Statele mici înalt dezvoltate din Europa.
• Statele recent industrializate („dragonii asiatici”).
• Statele capitalismului migrator.
State cu nivel mediu de dezvoltare economică
• Ţări cu economia în tranziţie: fostele ţări socialiste din Europa, statele C.S.I. şi China.
• Ţările „cheie” mediu dezvoltate: Brazilia, Mexic, Argentina, Turcia.
• Ţările exportatoare de petrol (monarhii petroliere): Arabia Saudită, E.A.U., Kuwait, Qatar, Bahrain, Oman, Brunei.
State în curs de dezvoltare
• Ţările cu nivel mai avansat de dezvoltare: ţările din America Latină, cu excepţia celor din grupa a doua şi din Asia (inclusiv India, Indonezia, Iran), ţările din Africa de Nord şi din Oceania.
• Cele mai slab dezvoltate ţări ale lumii: 32 de ţări din Africa,
5 ţări din Asia, Haiti din America Latină etc.
GeollCapl.indd 11 20.06.2014 11:13:07
Capitolul 1
Capiwiid 1
Termeni-cheie:
• Ţări cu economie de piaţă - ţări, în care predomină sectorul privat. Statului îi aparţin numai unele ramuri ori obiecte economice de importanţă vitală. Preţurile la mărfuri şi servicii se formează pe piaţa liberă în funcţie de cerere şi ofertă. O condiţie obligatorie a economiei de piaţă este concurenţa liberă între producători.
• Produs intern brut (P.I.B.) - valoarea bunurilor materiale şi a serviciilor obţinute timp de un an numai în cadrul statului.
• Produs naţional brut (P.N.B.) - valoarea tuturor bunurilor materiale şi a serviciilor obţinute într-un an atât în cadrul statului, cât şi peste hotarele lui.
I. STATELE CU NIVEL ÎNALT DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ
în acest tip de state O.N.U. include circa 35 de ţări din Europa, Asia, America de Nord, Africa, Australia şi Oceania, care se evidenţiază prin cel mai înalt nivel de dezvoltare social-economică şi de integrare în economia de piaţă.
Aceste state se caracterizează prin următoarele trăsături specifice:
• structura pe ramuri a economiei poartă un caracter postindustrial, în formarea P.I.B. rolul principal îi revine sferei serviciilor;
• în industrie domină ramurile de prelucrare, ce formează baza exportului majorităţii statelor;
• agricultura, bazată pe realizările R.Ş.T., este înalt intensivă şi înalt productivă;
• în organizarea teritorială a societăţii sunt caracteristice urbanizarea maximală şi deosebiri minime în nivelul social-economic de dezvoltare a diferitor regiuni ale ţării.
Aceste state sunt divizate în patru subgrupe (vezi tabelul 2):
a) Statele cele mai înalt dezvoltate din lume - S.U.A, Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Canada.
Acestor state le revine cea mai mare parte din producţia de mărfuri industriale şi agricole şi a exportului lor pe piaţa mondială. Ele sunt principalii furnizori de capital, tehnologii, idei ştiinţifice, specialişti de înaltă calificare, servicii, dispun de cea mai dezvoltată şi eficientă infrastructură industrială şi socială şi totodată determină nivelurile şi ritmurile de dezvoltare ale progresului tehnic şi ale economiei mondiale în ansamblu.
b) Statele mici înalt dezvoltate din Europa (Statele din Europa de Nord, de Vest, Centrală şi de Sud), cu excepţia celor din prima subgrupă.
Aceste state se aseamănă cu cele din prima subgrupă după gradul înalt de dezvoltare, înzestrare tehnică a economiei, prin eficienţa înaltă a producţiei etc. Se deosebesc de „grupul celor şapte” prin numărul mai mic al populaţiei, volumul mai redus de mărfuri industriale şi agricole produse, printr-o specializare mai îngustă a economiei, prin volumul mai redus al comerţului exterior. P.I.B. pe locuitor în majoritatea din aceste ţari este acelaşi ca şi în „grupul celor şapte” (vezi Anexa nr. 1).
c) Statele recent industrializate - aşa-numiţii „tigri asiatici” (Republica Coreea, Taiwan, Hong Kong, Singapore). în ultimele decenii aceste state au
reuşit să atingă un nivel înalt de industrializare şi de înzestrare a economiei cu cele mai noi tehnologii, ceea ce le-a permis să lanseze pe piaţa mondială mari cantităţi de mărfuri industriale de înaltă calitate, majoritatea dintre ele fiind comercializate în ţările înalt dezvoltate (computere, aparate optice, automobile, vase maritime etc.).
La dezvoltarea rapidă a acestor state a contribuit un complex de factori, inclusiv poziţia geografică favorabilă - aflarea lor la intersecţia căilor maritime comerciale de importanţă mondială, investiţiile de capital şi livrările de tehnologii de vârf din Japonia, S.U.A, Germania şi din alte state dezvoltate.
d) Statele capitalismului migrator (Australia, Noua Zee- landă, Israel şi Republica Africa de Sud) - statele dezvoltate din Singapore. „Zgârie-nori” pe litoral afara Europei.
GeollCapl.indd 12 20.06.2014 11:13:11
I
China. Oraşul Shanghai - „Elveţia asiatică”
Statele înalt dezvoltate din afara Europei sunt foste colonii ale Marii Britanii, care n-au cunoscut feudalismul. Componenţa etnică a populaţiei s-a format în urma fluxului de migraţii din Europa, în primul rând din Marea Britanie. Populaţia Israelului s-a constituit pe seama strămutării evreilor din alte ţări.
II. STATELE CU NIVEL MEDIU DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ
Din acest tip de state fac parte:
a) Statele cu economia în tranziţie: fostele ţări socialiste din Europa, statele din C.S.I. şi China.
• Identifică pe hartă statele din această subgrupă.
Statele din prima subgrupă au particularităţi istorice comune de dezvoltare social-economică. După demontarea structurilor economice de tip socialist aici au fost create premise pentru trecerea la economia de piaţă. în aceste state s-au înfăptuit privatizarea unităţilor industriale, agricole, comerciale, de transport, a sferei de deservire, pregătirea de specialişti pentru activitatea în noile condiţii, retehnologizarea şi reprofilarea întreprinderilor industriale pe baza utilajelor şi tehnologiilor moderne şi adaptarea la cerinţele pieţei libere.
în perioada de tranziţie unele state postsocialiste (Cehia, Polonia, Ungaria, Slovenia, Slovacia) au înfăptuit cu succes reforme economice, ceea ce le-a avansat economic, devenind lideri în această grupă de state.
La etapa actuală mai atractive pentru investitorii vest-europeni, nord- americani şi asiatici sunt: Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia, statele baltice, care în mai 2004 au reuşit să adere la Uniunea Europeană. în ianuarie 2007 au devenit membri ai Uniunii Europene România şi Bulgaria, iar în a. 2013 Croaţia.
Statele C.S.I. diferă şi ele în ceea ce priveşte dezvoltarea social-economică. Un nivel mai înalt au atins Rusia, Ucraina şi Kazahstan.
China ocupă o poziţie aparte în această grupă de state, având particularităţile sale atât în regimul politic (ţară socialistă), cât şi în dezvoltarea social- economică, care îmbină elemente ale economiei planificate şi ale celei de piaţă (o ţară - două sisteme).
China se afirmă rapid, ca o putere industrială în zona Pacificului, prin ritmurile înalte de dezvoltare economică, care au fost atinse îndeosebi în zonele economice speciale.
După unii indicatori economici principali (mărimea P.I.B., a venitului naţional, volumul producţiei industriale şi agricole, volumul comerţului exterior) China deţine unul din primele locuri în lume. Totodată, raportând aceşti indici la un locuitor, ea cedează multor state. Astfel, P.I.B. pe locuitor în anul 2011 a constituit 8 382 de dolari.
b) Ţările „cheie” mediu dezvoltate: Brazilia, Mexic, Argentina, Turcia - dispun de bogate resurse naturale, umane, cât şi de un potenţial mare economic. Aceste state au un ritm înalt de dezvoltare economică cu predominarea ramurilor industriei de
Ungaria. Oraşul Budapesta
GeollCapl.indd 13 20.06.2014 11:13:13
Capitolul 1
Capitalul 1
O.N.U. a fost fondată în 1945 cu scopul de a menţine pacea şi securitatea internaţională şi a promova cooperarea în domeniile economic, social, cultural şi umanitar. Sediul: New York.
Membri: 194 de state.
prelucrare, inclusiv ramurile industriei grele. Deci, sunt state industrial-agrare, în structura comerţului exterior, atât în import cât şi în export, o pondere însemnată revine producţiei industriale finite, inclusiv mijloacelor de producţie. Brazilia şi Argentina sunt integrate cu statele din America Latină în organizaţia economică Piaţa Comună din „Conul Sudic”, iar Mexic este integrată în organizaţia „NAFTA”, Turcia tinde să devină membru al Uniunii Europene. Astfel, P.I.B. pe locuitor în acest subgrup de state în 2011 este de 10-12 mii dolari.
c) Statele exportatoare de pertol (monarhii petroliere). Acestea sunt statele din Golful Persic (Arabia Saudită, Kuwait, Bahrain, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Oman), de asemenea, Brunei ş.a., care datorită naţionalizării resurselor imense de petrol şi a industriei extractive au acumulat în ultimul timp resurse financiare foarte mari, utilizate pe larg pentru dezvoltarea industriei de prelucrare, transporturilor, construcţiilor, agriculturii. După mărimea P.I.B. pe locuitor aceste state se află printre primele în lume, plasându-se alături de S.U.A. şi ţările dezvoltate europene (Qatar - 102 943 dolari S.U.A., Kuwait - 47 980 dolari S.U.A. - anul 2011).
III. STATELE ÎN CURS DE DEZVOLTARE
Din această grupă face parte marea majoritate a statelor din Africa, o parte de state din Asia şi din America Latină şi Oceania (circa 100), care se deosebesc prin particularităţile lor istorice şi social-economice de dezvoltare. Cea mai mare parte a acestor state au fost în trecut colonii ale ţărilor dezvoltate din Europa. în economia unora din ele sunt prezente toate tipurile de relaţii sociale (de trib, feudale, capitaliste). Pentru ele sunt caracteristice: ritmurile ridicate de creştere a populaţiei, nivelul scăzut de trai şi sărăcia, şomajul, analfabetismul. Până în prezent s-a păstrat specializarea îngustă a economiei şi orientarea ei spre piaţa externă, dezvoltarea slabă a industriei de prelucrare şi a pieţei interne de consum.
• Care este cauza principală a înapoierii economice a ţărilor în curs de dezvoltare?
Există mai mulţi factori de ordin intern şi extern, care reţin dezvoltarea economică a acestor ţări. Printre aceştia menţionăm: lipsa de resurse financiare necesare, de specialişti şi muncitori calificaţi, dezvoltarea insuficientă a pieţei interne de consum, dependenţa economică mare de ţările dezvoltate, schimbul neechitabil de mărfuri dintre ţările slab dezvoltate şi cele dezvoltate.
în structura economiei statelor în curs de dezvoltare predomină două ramuri - agricultura şi industria extractivă, pe când industria de prelucrare este reprezentată, de regulă, numai de unele subra- muri ale industriei alimentare si uşoare.
După nivelul de dezvoltare social-economică statele în curs de dezvoltare pot fi grupate astfel (vezi tabelul 2):
a) Ţările cu nivel mai avansat de dezvoltare: sunt cele mai dezvoltate din grupa ţărilor în curs de dezvoltare. Printre ele se remarcă: India, Chile, Uruguay, Venezuela, Malaysia, Thailanda, Indonezia, Filipine, Iran, ţările din Africa de Nord şi din Oceania. Un rol important în structura economiei acestor state are secto-
E.A.U. Oraşul Dubai
i
GeollCapl.indd 14 20.06.2014 11:13:16
rul industrial, deci ele sunt state industrial-agrare. Predomină ramurile industriei de prelucrare, inclusiv ramurile industriei grele. în structura comerţului exterior, atât în import cât şi în export, o pondere însemnată revine producţiei industriale finite, inclusiv mijloacelor de producţie. Gradul de dezvoltare a relaţiilor de piaţă este mai avansat în raport cu restul ţărilor în curs de dezvoltare. Ele au mult mai multe asemănări cu ţările cu nivel mediu de dezvoltare decât cu cele în curs de dezvoltare.
Bangladesh. Oraşul Dhaka
b) Statele cele mai slab dezvoltate din lume. Multe dintre ele sunt slab asigurate cu resurse naturale, n-au ieşire la mare, nu dispun de condiţii favorabile pentru dezvoltarea agriculturii. în
aceste state principalul sector economic este agricultura, în care este ocupată cea mai mare parte a populaţiei active. Această ramură este slab dezvoltată şi
cele de trib şi feudale. Aceste ţări au cel mai mic P.I.B. şi venit naţional pe locuitor (vezi Anexa nr. 1). Circa 42 de state din Africa, Asia, America Latină şi Oceania sunt considerate de O.N.U. cele mai slab dezvoltate din lume (Afganistan, Yemen, Etiopia, Ciad, Niger, Somalia, Burkina Faso, Benin, Sierra Leone etc.).
în ultimul timp O.N.U. şi alte organizaţii internaţionale au început să folosească în calitate de criteriu generalizator al aprecierii nivelului dezvoltării economice şi sociale a ţărilor lumii aşa-numitul indice al dezvoltării potenţialului uman (I.D.P.U.). La baza acestuia stau următorii indici:
a) speranţa de viaţă la naştere (durata medie a vieţii);
b) nivelul de alfabetizare şi gradul de cuprindere în învăţământ;
c) produsul intern brut (P.I.B.) pe locuitor exprimat în dolari S.U.A. ca
măsură a standardului de viată.
>
Media diferitor variabile ce compun I.D.P.U. reflectă nivelul atins în dezvoltarea umană în fiecare ţară. Valorile I.D.P.U. sunt cuprinse între 0 şi 1; cu cât valoarea indicelui este mai mare, cu atât este mai mică distanţa ce urmează s-o parcurgă o ţară până la nivelul maxim al dezvoltării umane (care presupune o speranţă de viaţă de 85 de ani, alfabetizare universală şi un venit pe locuitor de circa 40 000 U.S.D.) posibil de atins la un moment dat.
Astfel, în funcţie de nivelul atins în dezvoltarea umană, statele lumii se clasifică în trei grupe - cu valori ale I.D.P.U.:
a) state cu nivel înalt de dezvoltare a potenţialului uman - 0,800 şi mai mare;
b) state cu nivel mediu de dezvoltare a potenţialului uman - de la 0,500 până la 0,799;
c) state cu nivel jos de dezvoltare a potenţialului uman - sub 0,500 (vezi Anexa nr. 1).
Clasificarea ţărilor după poziţia geografică are o anumită importanţă pentru evaluarea avantajelor şi dezavantajelor dezvoltării economiei, întreţinerii de relaţii economice cu vecinii şi cu alte ţări şi regiuni ale lumii.
neasigurată cu mijloace moderne de producţie. în relaţiile agrare predomină
economici, pot fi incluse în grupa statelor în curs de dezvoltare.
Statele cu economie planificată, după mai mulţi indicatori social
Pe lângă cele trei grupe mari de ţări descrise mai sus, există un număr nu prea mare de state cu economie planificată: R.P.D. Coreeană şi Cuba. Numai în R.P.D. Coreeană şi Cuba s-au păstrat fără modificare structurile dictaturii comuniste de tip sovietic.
GeollCapl.indd 15 20.06.2014 11:13:19
Capitalul 1
Cap iw lui 1
Schema 2. CLASIFICAREA ŢĂRILOR DUPĂ POZIŢIA GEOGRAFICĂ
Ţări
intracontinentale
Ţări
maritime
I
^ 1 \
Continental-maritime
1
Peninsulare
1
Insulare
1
r
1
Cehia, Ungaria, Elveţia, Mongolia, Belarus, Niger etc.
China, S.U.A., Franţa, Germania, Rusia etc.
India, Italia, Spania, Norvegia, Malaysia etc.
Cuba, Japonia, Marea Britanie, Islanda etc.
I
• Numeşte avantajele poziţiei geografice a statelor maritime.
• Compară poziţia economico-geografică a Franţei cu cea a Slovaciei.
După mărimea teritoriului se deosebesc mai multe grupe de state.
Schema 3. CLASIFICAREA ŢĂRILOR DUPĂ MĂRIMEA TERITORIULUI
Termeni-cheie:
• Poziţia economico- geografică a unei ţări este poziţia ţării faţă de: statele şi regiunile vecine, căile de transport de importanţă internaţională, mări şi oceane, bazele de materie primă, pieţele de desfacere a mărfurilor.
• State-monarhii - formă a orânduirii de stat, în care puterea supremă aparţine unei persoane şi, de regulă, se transmite prin moştenire. Se deosebesc monarhii constituţionale, care au constituţie, iar puterea monarhului este limitată de un organ legislativ (parlament), şi monarhii absolute, în care constituţia şi parlamentul lipsesc, iar puterea monarhului este nelimitată.
• State federale - state în care de rând cu unităţile de guvernare federale există unităţi teritoriale autonome (republici, provincii, landuri, state etc.), care au organe legislative şi executive locale, însă acestea se supun parlamentului şi guvernului federal.
/-----------------------------------------
Ţări cu o suprafaţă de câteva mln. km2
/---------------------------------
Ţări cu o suprafaţă de sute de mii de km2
Ţări cu o suprafaţă de câteva mii sau zeci de mii de km2
v
v
"X"
Rusia, Canada, China, S.U.A., Brazilia, Australia, India etc.
/
Franţa, Ucraina, Spania, Germania etc.
Austria, Irlanda, R. Moldova, Elveţia, Lituania etc.
• Recunoaşte pe hartă statele menţionate.
Gruparea ţărilor după mărimea teritoriului şi numărul populaţiei permite de a diferenţia ţările lumii după potenţialul teritoriului şi al resurselor umane de muncă, de a scoate în evidenţă problemele social-economice legate de acest potenţial.
Spre exemplu, ţările cu o suprafaţă mare dispun şi de diverse resurse naturale, imense terenuri agricole, spaţii suficiente pentru construirea diferitor obiective industriale, căi de transport, zone de recreare, şi de un potenţial înalt de resurse umane de muncă.
Tabelul 3.CLASIFICAREA ŢĂRILOR DUPĂ NUMĂRUL POPULAŢIEI
Numărul
populaţiei
Peste
100 mln. loc.
50-100 mln. loc.
10-50 mln. loc.
Sub
10 mln. loc.
Statele
China, India,
Germania, Italia,
Argentina, Chile,
Danemarca,
S.U.A., IndoneFranţa,
Marea
Polonia,
Suedia,
zia, Brazilia,
Britanie, Egipt,
România,
R. Moldova,
Pakistan, Rusia,
Turcia, Vietnam,
Algeria, Belarus,
Slovacia,
Bangladesh,
Iran, Filipine,
Canada, Maroc,
Armenia,
Japonia, Mexic,
Etiopia, Thailanda,
Columbia,
Lituania,
Nigeria etc.
R.D. Congo etc.
Spania, Ucraina etc.
Estonia, Macedonia etc.
GeollCapl.indd 16 20.06.2014 11:13:19
I
O varietate de monarhie absolută este cea teocratică, când monarhul este capul bisericii catolice (Vatican) sau al celei islamice (Arabia Saudită).
Oficial în lume există 30 de monarhii, dar formal - 40, deoarece în unele state din Comunitatea Naţiunilor (Canada, Australia, Noua Zeelandă etc.) juridic şeful statului este considerată regina Marii Britanii.
După gradul de asigurare cu resurse naturale ţările pot fi clasificate în:
a) ţări cu un complex de resurse naturale de importanţă mondială.
Dintre acestea fac parte Canada, S.U.A., Rusia, Australia, Brazilia, Republica Africa de Sud, Mexic etc.;
b) ţări care dispun de una sau două resurse naturale de importanţă mondială, cum ar fi: Arabia Saudită, Kuwait, Iran, Irak, Nigeria, Libia (resurse petroliere), Chile, Peru, Zambia, R.D. Congo (minereu de cupru), Malaysia, Thailanda, Bolivia (minereu de cositor), Guineea, Jamaica, Surinam, Camerun, Grecia, Ungaria (bauxită), Suedia, Norvegia, Finlanda (resurse forestiere şi metalifere);
c) ţări care dispun de resurse naturale de importanţă naţională sau regională: Marea Britanie, Franţa, Germania, Belgia, Belarus, Azerbaidjan, Tunisia, Argentina etc.;
d) ţări slab asigurate cu resurse naturale: Japonia, Elveţia, Republica Moldova, Lituania, Letonia, Nicaragua, Sudan, Etiopia etc.
Ţările bine dotate cu resurse naturale au mai mari posibilităţi de a-şi dezvolta ramurile economiei. Bogatele resurse de materii prime, solicitate pe piaţa mondială, servesc şi ca sursă importantă de obţinere a valutei.
Ţările lumii se mai clasifică şi după forma de guvernare.
Tabelul 4. CLASIFICAREA ŢĂRILOR DUPĂ FORMA DE GUVERNARE
Ţări-republici
Ţări-monarhii
Teritorii dependente Şi
cu statut special
Absolute
Constituţionale
S.U.A., Franţa,
R. Moldova,
Rusia, România, Cehia - peste 140 de ţări
Oman, Arabia Saudită, Brunei, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Swaziland
Marea Britanie, Japonia, Spania, Norvegia, Suedia, Belgia, Malaysia, Danemarca etc.
Gibraltar, Guadelupa, Martinica, Sahara Occidentală, Polinezia franceză, Noua Caledo- nie, Sfânta Elena etc.
‘ • .>r
Israel. Oraşul Ierusalim
Din componenţa Comunităţii Naţiunilor fac parte ţările foste colonii ale Marii Britanii. Această grupă cuprinde 50 de state din Asia, Africa, Oceania, Australia şi din bazinul Mării Caraibilor. Dintre ele 35 sunt republici: India, Bangladesh, Nigeria, Ghana, Zambia, Zimbabwe etc. în 15 state (Canada, Australia, Noua Zeelandă, Papua Noua Guinee, Tuvalu, Mauritius, Antigua şi Barbuda, Bahamas, Barbados, Belize, Grenada, Saint Vincent şi Grenadine, Saint Kitts şi Nevis, Saint Lucia, Jamaica) funcţiile oficiale ale statului le îndeplineşte guvernatorul general, care este numit de regina Marii Britanii la recomandarea guvernelor acestor ţări.
După diviziunea teritorial-administrativă se evidenţiază ţări unitare (majoritatea statelor lumii) şi ţări (24). La
baza împărţirii administrative a statelor au fost puse diferite principii. în unele cazuri la bază se află principiul etnic-naţional (Belgia, Elveţia, India, Pakistan, Nigeria, Rusia), în altele - particularităţile istorico-geografice (S.U.A., Canada, Mexic, Brazilia, Venezuela, Germania, Malaysia, Austria etc.).
2 Geografia umană a lumii, ci. a Xl-a
GeollCapl.indd 17 20.06.2014
Cap iw lui 1
Evaluare
TïpoCogia stateCor Cumii
1. Explică noţiunile: ţări cu economie de piaţă, state-monarhii, state-republici, produs naţional brut, produs intern brut, venit naţional.
2. Identifică din textul manualului criteriile de clasificare a statelor lumii.
3. După care indici economici şi sociali se determină nivelul de dezvoltare economică a ţării?
4. Utilizează textul manualului, harta politică a lumii şi înscrie în caiet câte 6 state din diferite grupe de ţări: înalt dezvoltate, cu nivel mediu de dezvoltare, în curs de dezvoltare.
5. Enumeră trăsăturile caracteristice ale grupelor de state:
• înalt dezvoltate;
• cu nivel mediu de dezvoltare;
• în curs de dezvoltare.
6. Identifică pe hartă: statele cu cea mai mare suprafaţă, statele cu populaţia de peste 100 mln. locuitori, câte 5 state insulare, peninsulare şi intracontinentale.
7. Utilizând textul manualului şi alte surse suplimentare completează în caiet tabelul de mai jos.
Forma de guvernare
Structura de stat
Republici
Monarhii
Prezidenţiale
Parlamentare
Absolute
Constituţionale
Unitare
Federale
8. Completează spaţiile libere cu exemple de state federale constituite din:
a) state... b) republici...
c) landuri... d) cantoane...
e) provincii...
9. Identifică pe hartă ţările din componenţa Comunităţii Naţiunilor.
10. Rezolvă grila.
1. Stat peninsular.
2. Monarhie teocratică.
3. Stat cu o suprafaţă de mai multe mln. km2.
4. Ţară asigurată cu un complex de resurse naturale.
5. Federaţie constituită din cantoane.
6. Stat intracontinental.
7. Ţară-arhipelag.
8. Stat asiatic cu populaţia de peste 100 mln. loc.
9. Republică federală.
10. Monarhie constituţională.
11. Unul dintre statele recent industrializate.
12. Microstat din Europa.
GeollCapl.indd 18 20.06.2014 11:13:22
1
Condiţiile şi resursele naturale. Clasificarea resurselor naturale
• Ce este învelişul geografic?
• Ce deosebire există între mediul natural şi mediul geografic?
Mediul geografic ca spaţiu în permanentă transformare este rezultatul activităţii îndelungate a omului şi influenţei lui asupra învelişului geografic.
Pe parcursul istoriei dezvoltării civilizaţiei a avut loc o permanentă interacţiune a omului cu natura. Ca rezultat, majoritatea landşafturilor naturale (circa 65% din suprafaţa uscatului) au fost transformate în landşafturi antropice ocupate de oraşe şi localităţi rurale, mine şi cariere, lacuri şi masive de păduri artificiale, terenuri cultivate etc.
• Ce modificări au suportat landşafturile naturale de pe teritoriul de astăzi al Republicii Moldova?
La etapa actuală de dezvoltare a societăţii a sporit considerabil, pe de o parte, utilizarea resurselor naturale, iar pe de alta - poluarea mediului natural. Influenţa omului asupra naturii adesea depăşeşte prin proporţiile sale acţiunea forţelor naturale ale Pământului, fapt ce duce la apariţia dezechilibrului în natură.
Subcompetenţe:
• Exprimarea corecta în limba maternă
cu utilizarea adecvată a termenilor geografici.
• Argumentarea relaţiilor dintre societate şi natură.
• Elaborarea schemei „Clasificarea resurselor naturale conform diferitor criterii".
• Ce reprezintă condiţiile naturale?
Ţările lumii dispun de o varietate mare de condiţii şi resurse naturale, care influenţează în mod diferit, de la o ţară la alta, asupra dezvoltării economiei lor. Pornind de la nivelul de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii, pe măsura dezvoltării societăţii umane, în categoria de resurse naturale sunt incluse noi forţe şi corpuri ale naturii. Petrolul, gazele naturale şi bauxitele, spre exemplu, au început să fie folosite abia la sfârşitul sec. al XIX-lea, iar metalele rare şi cele radioactive - în a doua jumătate a sec. al XX-lea. La etapa actuală tot mai insistent se efectuează experimente de utilizare a argilei pentru producerea aluminiului, a energiei fluxului şi refluxului, a celei eoliene, a energiei solare, a valurilor şi curenţilor maritimi pentru producerea energiei electrice.
Condiţiile naturale, spre deosebire de resurse, nu sunt folosite nemijlocit în producţie. Ele favorizează sau reţin dezvoltarea producţiei sociale.
• Argumentează prin exemple influenţa condiţiilor naturale asupra dezvoltării economiei
Geo 11 Cap2.indd 19 20.06.2014 11:14
Capita
Revoluţia agrară, care a avut loc cu 6 mii de ani în urmă, nu a schimbat landşafturile naturale, pe când revoluţia industrială din sec. al XVIII-lea a pus începutul schimbării acestor landşafturi. în sec. al XX-lea R.Ş.T. a intensificat influenţa omului asupra Terrei.
Termeni-cheie:
• Mediu geografic - o parte a naturii Terrei, în care se desfăşoară viaţa şi activitatea omului şi asupra căreia el exercită o influenţă transformatoare.
• Condiţii naturale - totalitatea elementelor naturii (relief, climă, ape, sol, vegetaţie, lume animală), care creează un anumit mediu natural şi influenţează asupra vieţii şi activităţii umane.
• Resurse naturale - corpurile şi forţele naturii care pot fi folosite nemijlocit în producţie şi care constituie baza ei de materie primă şi energetică.
• Resurse economice
- totalitatea elementelor care pot fi utilizate pentru desfăşurarea activităţilor sociale şi economice (materii, energii, capacităţi, fonduri financiare etc.).
Pădure tropicală din America Centrală
Problema utilizării raţionale a condiţiilor şi resurselor naturale, ca una din problemele globale ale omenirii, poartă un caracter complex. Soluţionarea ei poate avea loc doar prin participarea mai multor state şi organizaţii, în primul rând a celor din componenţa Organizaţiei Naţiunilor Unite.
• Ce criterii de clasificare a resurselor naturale cunoşti?
Resursele naturale pot fi clasificate după câteva criterii: geneză, gradul de epuizare, modul de renovare şi sfera de utilizare.
Dup ă geneză se deosebesc resurse minerale, funciare, acvatice, biologice,
climatice (ale atmosferei).
Dup ă gradul de epuizare se deosebesc resurse epuizabile şi inepuizabile. La
prima categorie se referă petrolul, cărbunele, gazele naturale, minereurile. Din a doua categorie fac parte energia solară, geotermică, a fluxului şi refluxului, a valurilor, eoliană, hidraulică, resursele atmosferei (aerul).
După modul de renovare se deosebesc resurse renovabile şi irenovabile. Primele cuprind resursele pedologice, biologice, de apă potabilă.
• Cum crezi, care resurse sunt irenovabile?
După sfera de utilizare resursele se împart în: industriale (petrolul, gazele naturale, cărbunii, minereurile metalifere etc.), agricole (solurile, păşunile, fâneţele, resursele agroclimatice), de recreaţie (litoralul maritim, al râurilor, lacurilor, regiunile montane, monumentele naturale, parcurile şi rezervaţiile naturale).
Dezvoltarea societăţii umane a fost strâns legată de utilizarea largă a resurselor naturale. Necesitatea omului în diverse resurse naturale este diferită. De exemplu, fără oxigen omul poate trăi doar câteva minute, fără apă - câteva zile, iar fără metale radioactive el a supravieţuit milenii.
O importanţă mai mare pentru viaţa şi activitatea omului au resursele agroclimatice, minereurile şi combustibilii.
• Enumera categoriile de resurse naturale existente pe teritoriul Republicii Moldova.
Cheltuielile pentru valorificarea resurselor naturale sunt diferite. în unele
cazuri ele sunt minime, dar de cele mai multe ori considerabile, îndeosebi atunci când se utilizează utilaje şi tehnologii scumpe şi când resursele se extrag în condiţii climatice extreme (deşerturi, regiuni arctice) sau se găsesc la adâncimi ori altitudini mari.
Resursele naturale extrase devin materii prime pentru diferite ramuri de producţie. La rândul lor, materiile prime, trecând prin mai multe etape de prelucrare industrială, sunt transformate în resurse economice. Astfel, în urma activităţii omului, elementele naturii sunt transformate în diferite mijloace de producţie (obiective industriale şi agricole, căi de comunicaţie etc.).
Industria mondială este consumatorul principal de materii prime. în costul producţiei industriale materiei prime îi revin până la 75% din toate cheltuielile de producţie. Dezvoltarea rapidă a industriei de prelucrare în a doua jumătate a sec. al XX-lea a condus la consumul enorm de diverse materii prime şi combustibil, agravând în multe ţări din lume problema asigurării cu ele.
Multe resurse naturale (petrolul, gazele naturale, cărbunele, unele minereuri) treptat se epuizează, iar alte resurse extrase sunt folosite ineficient O mare parte din ele, în urma prelucrării, nimeresc în deşeuri. Astfel, au apărut două probleme interdependente:
- folosirea raţională a resurselor naturale;
- ocrotirea mediului de poluare.
Dezvoltarea în continuare a ştiinţei şi tehnicii va permite de a descoperi şi a include în categoria de resurse naturale noi corpuri şi forţe ale naturii.
GeollCap2.indd 20 20.06.2014 11:14:23
Evaluare
ConcCiţiiCe şi resurseCe naturaCe. Clasificarea resurseCor naturaCe
1. Explică noţiunile: natură, condiţii naturale, mediu geografic, resurse naturale, resurse economice.
2. Argumentează prin ce se deosebesc resursele naturale de cele economice.
3. Completează în caiet schema „Clasificarea resurselor naturale” după criteriile enumerate.
După
geneză
a
ii i
RESURSELE
NATURALE
După gradul de renovare
După sfera de utilizare
i
aaaaa a a a a a
4. Construieşte în caiet schema „Clasificarea resurselor naturale după modul de epuizare”.
5. Apreciază condiţiile şi resursele naturale ale Republicii Moldova.
6. Identifică pe hartă statele lumii ce dispun de un complex de resurse naturale.
7*. Explică dacă există o dependenţă directă între nivelul de dezvoltare a ţării şi gradul de asigurare a ei cu resurse naturale. Dă exemple.
8. Numeşte varianta corectă şi argumentează răspunsul.
A. Resursele naturale sunt: B. Epuizarea resurselor naturale poate conduce la:
a) toate epuizabile; a) ameliorarea situaţiei ecologice;
b) toate renovabile; b) un dezastru economic;
c) toate economice. c) prosperarea societăţii umane.
9. în coloana A sunt indicate câteva tipuri de resurse, iar în coloana B - exemple de resurse naturale. Scrie pe liniile din faţa literelor mari din coloana A cifrele din coloana B, care corespund tipului de resurse.
Coloana A
A. biologice
B. acvatice
C. minerale
D. funciare
Coloana B
1. terenuri arabile
2. râuri
3. păşuni
4. peşte
5. minereu de fier
6. petrol
7. gheţari
8. păsări
GeollCap2.indd 21 20.06.2014 11:14:24
Capiw
2
Prima centrală helioelectrică a fost construită în Franţa (în Munţii Pirinei).
Subcompetenţe:
• Identificarea componentelor resurselor climatice.
• Explicarea modalităţilor de utilizare a energiei solare la etapa actuală.
• Argumentarea importanţei valorificării energiei eoliene.
• Aprecierea gradului de asigurare cu resurse agroclimatice
a regiunilor şi statelor, utilizând hărţile tematice.
(Resursei cCimatice
Resursele climatice (ale atmosferei) reprezintă componentele, procesele şi fenomenele din atmosferă, care pot fi utilizate pentru satisfacerea unor necesităţi ale umanităţii.
în categoria resurselor climatice se includ: resursele de energie solară, resursele de energie eoliană, resursele agroclimatice, aerul atmosferic.
RESURSELE DE ENERGIE SOLARĂ
Soarele este sursa primordială de energie a tuturor fiinţelor vii de pe Pământ. Energia solară care ajunge pe Pământ timp de 40 de minute ar fi suficientă pentru a acoperi necesarul anual de energie pentru întreaga omenire.
Energetica mondială contemporană se bazează, în mare măsură, pe energia solară conservată, ca rezultat al fotosintezei, în combustibil mineral (cărbune, turbă, şisturi bituminoase). Omul utilizează combustibilii fosili în cantităţi enorme, încât rezervele lor se pot epuiza în secolul următor.
• Care ar fi avantajele utilizării energiei solare?
Până în prezent cea mai răspândită formă de valorificare a energiei solare este conversia biologică, adică stocarea energiei solare în materia organică formată prin fotosinteză (plantarea pădurilor de arbori cu creştere rapidă, care dau peste 30 m3 de lemn la un hectar pe an, producerea de carburanţi lichizi din materia vegetală - a etanolului şi metanolului, care ulterior sunt transformaţi în benzină, a gazului biologic din deşeuri organice, alge etc.).
S-a demonstrat că dintre sursele de energie care ar putea înlocui combustibilul fosil, energia solară oferă siguranţă maximă. Ea este o sursă inepuizabilă şi imensă de căldură. Fluxul anual de energie solară ce atinge straturile de jos ale atmosferei şi suprafaţa scoarţei terestre constituie valori * •
enorme (1014 kW), depăşind astfel de zeci de ori toată energia conţinută în rezervele de combustibil mineral explorate şi de mii de ori nivelul actual de consum al energiei.
• Identifică pe hartă zonele climatice ale Terrei cu cele maifavorabile condiţii de utilizare
a energiei solare.
Cele mai favorabile condiţii de utilizare a energiei solare se află în zona aridă a Globului, unde durata de luminare a Soarelui este cea mai mare.
Domeniile de utilizare a energiei solare sunt variate. Cele mai timpurii dovezi despre utilizarea energiei solare au fost atribuite lui Arhimede. Potrivit legendei, el a folosit mai multe oglinzi pentru a concentra energia Soarelui asupra corăbiilor romane care atacau Syracuza, dându-le foc.
în prezent energia solară este utilizată prin captatori solari - instalaţii de captare a energiei solare şi de conversiune în energie termică. Aceasta este folosită la încălzirea locuinţelor, întreprinderilor industriale, serelor, furnalelor siderurgice, pentru refrigerare, irigaţii, uscarea unor produse agricole etc.
GeollCap2.indd 22 20.06.2014 11:14:25
California (S.U.A.). Centrală helioelectrică
Soarele este o sursă de lumină şi de căldură întreţinută prin reacţii de fuziune nucleară, care se produc în regiunea sa centrală. Energia lui provine din fuziunea hidrogenului în heliu, acest proces fiind însoţit de o importantă degajare de energie.
în ultimul timp au fost construite furnale pentru topirea metalelor, care utilizează energia solară şi oglinzi concave, adică acele oglinzi care captează lumina într-un singur punct. în Franţa a fost construită o clădire cu mai multe niveluri, cu o latură acoperită de oglinzi, astfel ca totalitatea lor să formeze o uriaşă oglindă concavă şi să redirecţioneze razele solare în focarul ei, unde temperatura ajunge până la 3000°C, aceasta fiind temperatura de topire a majorităţii metalelor.
Panou solar de pompare a apei
O utilizare tot mai frecventă în producţia energiei electrice au instalaţiile solare fotovoltaice (panouri solare). Convertoarele fotovoltaice transformă energia solară în energie electrică.
La încălzirea locuinţelor şi a apei energia solară este utilizată cel mai mult în aşa ţări ca Franţa, S.U.A., Japonia, Israel. în sudul Franţei au fost construite peste 1 000 de case solare şi peste 40 000 de staţii pentru apă caldă.
Este mult mai dificilă concentrarea prin focalizare a energiei solare în instalaţii speciale, care transformă această energie în energie electrică. Asemenea instalaţii industriale - centrale he- lioelectrice (Helios - Zeul Soarelui), la care energia solară este concentrată prin focalizare cu ajutorul oglinzilor orientabile, pot funcţiona doar în zonele în care valoarea radiaţiei solare receptate este mai mare de 0,6 cal/cm2/min., durata medie a insolaţiei zilnice depăşeşte 6 ore, iar numărul total de zile însorite este de peste 180.
Centrale helioelectrice cu capacitate maximă de 10 MW au fost construite în S.U.A., Italia, Spania, Franţa, Japonia, Australia. Cea mai mare centrală helioelectrică, cu o putere instalată de 625 MW, funcţionează în Italia.
în comparaţie cu sursele tradiţionale de energie, energia solară posedă următoarele avantaje:
• este o sursă inepuizabilă;
• are un potenţial uriaş, poate satisface necesităţile întregii omeniri;
• poate asigura conversia în alte forme de energie;
• este o sursă de energie nepoluantă.
Pe lângă avantaje, radiaţia solară are un şir de particularităţi, care complică utilizarea ei:
• variaţia densităţii fluxului energetic;
• intermitenţa datorită alternanţei zilei cu noaptea;
• variaţia valorii fluxului în timpul zilei şi în timpul anului;
• dependenţa de starea timpului şi a atmosferei (nori, ceaţă, praf, cenuşă etc.). Energia solară este considerată o energie a viitorului, este poarta către o
nouă eră şi un remediu necesar planetei Pământ. însă până în prezent principala problemă nesoluţionată în producţia de energie heliotermică rămâne stocarea energiei.
• Care ar fi avantajele utilizării energiei vântului?
Energia eoliană. în straturile inferioare ale atmosferei vântul se formează în urma încălzirii neuniforme a suprafeţei Pământului. Spaţiile terestre şi maritime, suprafaţa munţilor şi masivelor împădurite, a deşerturilor şi a depresiunilor se încălzesc în mod diferit, aflându-se chiar şi la aceeaşi latitudine. Vânturile apar şi datorită încălzirii diferite a aerului în zonele ecuatoriale şi polare ale Terrei.
Calculele demonstrează că ceva mai puţin de V4 din energia solară de care beneficiază Terra se transformă în energie eoliană, aceasta constituind o uriaşă sursă de energie.
Se apreciază că energia eoliană disponibilă depăşeşte de 30 de ori cererea energetică actuală a omenirii. Acest important potenţial poate fi valorificat atât local - pentru producerea de lucru mecanic direct, cât şi pentru producerea de energie electrică.
GeollCap2.indd 23 20.06.2014 11:14:27
Lap un
Energia vântului constituie o sursă regenerabilă şi nepoluantă şi, în plus, prezintă avantaj întrucât reprezintă o sursă naţională, deci nu este supusă efectelor conjuncturale ale relaţiilor internaţionale ca în cazul importului de combustibili clasici.
• Cum folosea omul energia vântului în trecut?
încă din antichitate forţa vântului a fost folosită pentru navigaţie, iar pe uscat - pentru pomparea apei şi măcinarea grânelor.
Primele mori de vânt sunt atestate în Asia Mică, apoi în China, India şi Egipt încă din secolul al II-lea î. Hr., pătrunzând în nordul Africii şi apoi în Europa în secolul al Xl-lea. Pe teritoriul actual al Republicii Moldova în anul 1901 funcţionau 6 208 mori de vânt.
Forţa vântului se consideră utilizabilă acolo, unde viteza medie a vântului atinge minimum 3-5 m/sec. şi frecvenţa vânturilor este foarte ridicată.
Potenţialul energetic al vântului atinge valori deosebit de ridicate în zonele de litoral (în special, în Antarctida, în Arctica americană, în zona Golfului Mexic şi a Mării Caraibilor, în Europa de Vest), la nivelul culmilor montane, în regiunile plane, lipsite de vegetaţie.
în ultimele decenii ale secolului al XX-lea au fost construite multe centrale eoloelectrice de capacitate mică - de 0,1 până la 3 mii kW - în S.U.A., Germania, India, Danemarca, Olanda, Marea Britanie, Spania, Suedia, Italia, China, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Rusia.
Construcţia de instalaţii cu o capacitate mai mare este dificilă din cauza concentrării reduse a energiei într-o unitate de volum de aer.
Perspectiva mondială pe termen mediu şi lung vizează dezvoltarea susţinută a acestui domeniu energetic, luând în considerare tendinţa crescândă spre reducerea poluării şi politicile naţionale de economisire a combustibililor fosili superiori.
Resursele agroclimatice reprezintă totalitatea elementelor climatice care asigură creşterea plantelor şi, deci, dezvoltarea agriculturii. O importanţă primordială în dezvoltarea plantelor au factorii climatici: căldura, umezeala şi lumina.
Resursele agroclimatice includ: a) de asigurare cu căldură şi suma temperaturilor medii diurne active mai mari de 10°C pe perioada de vegetaţie ce variază în diferite zone ale Globului de la mai puţin de 400° până la peste 8000°; b) coeficientul de umezire care variază între valorile mai mici de 0,31 până la peste 1,00; c) tipul de iarnă de la regiuni fără iarnă cu temperaturi mai ridicate de +15°C în luna cea mai rece a anului până la regiuni cu iarnă foarte aspră, cu temperaturi mai joase de -40°C.
în diferite regiuni ale Terrei îmbinarea acestor componente diferă, fapt de care se ţine cont la creşterea culturilor agricole.
Repartiţia geografică a resurselor enumerate mai sus este reprezentată pe harta „Resursele agroclimatice” (vezifig. 2).
De exemplu, în zona intertropicală, unde suma temperaturilor active mai mare de +10°C pe perioada de vegetaţie constituie 4000°-8000° şi coeficientul de umezire este mai mare de 1,00 (China de Est), se cultivă: bumbac, citrice, ceai, tutun, ananas, porumb, bananieri etc.
în zona rece, unde suma temperaturilor active mai mare
Grădini şi livezi în delta Padului
Parc eolian
GeollCap2.indd 24 20.06.2014 11:14:31
GeollCap2.indd 25 20.06.2014 11:15:00
ASIGURAREA CU CĂLDURĂ A PLANTELOR
ZONA RECE ZONA TEMPERATĂ
Legumicultura în sere
Mai puţin de 400°
Culturi agricole ce necesită Culturi agricole cu o perioadă de
400° - 1000° cantităţi reduse de căldură - 2200° - 4000° ve9etatie medie - grâu şi orz,
cartof timpuriu, ridiche, floarea-soarelui, purumb, sfeclă de
spanac etc. zahăr, pe alocuri viţă-de-vie etc.
Culturi agricole cu o perioadă de 10oo°- 2200° ve9etatie redusă - grâu, secară,
cartof, in, pomi şi arbuşti fructiferi etc.
ZONA INTERTROPICALĂ
Culturi agricole cu o perioadă de vegetaţie 40oo° _ 8000° de lungă durata sau multianuale - măslin, bumbac, porumb, citrice, ceai, tutun, bananier, ananas, curmal etc.
ZONA TROPICALĂ
Culturi agricole cu o perioadă de vegetaţie Mai mult de neîntreruptă - arborele de cafea, arborele de 8000° cacao, trestia de zahăr, arborele de cauciuc etc.
ASIGURAREA CU APĂ A PLANTELOR
ZONELE DE UMIDITATE
| | UMEDĂ - cantitatea de precipitaţii este mai mare decât cantitatea
de apă evaporată. Coeficientul hidrotermic este mai mare de 1,00
["TI SEMIARIDĂ (I) - cantitatea de precipitaţii este mai mică decât cantitatea de apă evaporată. Coeficientul hidrotermic este 0,51-1,00
Y///\ SEMIARIDĂ (II) - cantitatea de precipitaţii este mai mică decât
cantitatea de apă evaporată. Coeficientul hidrotermic este 0,31-0,51 rwvi ARIDĂ - cantitatea de precipitaţii este cu mult mai mică decât cantitatea K x x >1 de apă evaporată. Coeficientul hidrotermic este mai mic de 0,31_______
Fig- 2. Resursele agroclimatice.
Soia - cultură termofilă
de +10°C pe perioada de vegetaţie constituie 400°-1000° şi coeficientul de umezire este mai mare de 1,00, se cultivă: cartof timpuriu, ridiche, spanac etc.
Republica Moldova se află în zona temperată de asigurare cu căldură, unde suma temperaturilor active mai mare de + 10°C pe perioada de vegetaţie constituie 2800°-3400° şi coeficientul de umezire este de 0,51-1,00. Aici se cultivă plante termofile şi rezistente la insuficienţa de umezeală: viţă-de-vie, tutun, piersic, soia, porumb etc.
Aerul atmosferic reprezintă un amestec de gaze, fiecare având o anumită importanţă în procesele şi fenomenele naturale şi, de asemenea, în activitatea omului.
Azotul atmosferic este utilizat în industria chimică la fabricarea îngrăşămintelor chimice, la producerea acidului azotic etc.
Oxigenul este gazul care întreţine viaţa. Se utilizează în secţiile de reanimare din spitale, ca agent oxidant în diferite procese tehnologice.
Hidrogenul este utilizat la obţinerea acidului clorhidric, în calitate de combustibil pentru rachete etc. Acest gaz poate fi obţinut din apele mării în cantităţi practic inepuizabile prin procedeul de oxidoreducere. Obţinut pe această cale, hidrogenul poate fi lichefiat şi stocat sau transportat prin conducte. El reprezintă un excelent combustibil uşor de depozitat, de transportat la mari distanţe şi fiind renovabil, la ardere apa reintră în circuit fără să polueze. Hidrogenul obţinut în acest mod se foloseşte deja în S.U.A. şi Japonia.
Heliul se utilizează în lămpile cu lumină de zi, în baloanele meteorologice etc.
Evaluare
Resursefe cCimatice
1. Ce probleme globale ar putea fi soluţionate în cazul utilizării pe larg a energiei solare?
2. Prin ce modalităţi utilizează în prezent omenirea energia solară?
3. Identifică regiunile Terrei cu condiţii mai favorabile pentru construcţia centralelor helioelectrice.
4. Ce problemă privind utilizarea energiei solare este dificil de soluţionat?
5. Enumeră statele care au obţinut anumite progrese în utilizarea energiei solare.
6. Completează în caiet schema „Componentele resurselor climatice”:
__k
RESURSELE
/ 1 /
CLIMATICE
X
_______________________r X
7. Cum folosea omul energia eoliană din cele mai vechi timpuri?
8. în ce regiuni ale Terrei sunt condiţii mai favorabile pentru construcţia eolocentralelor?
9. Care state au obţinut progrese importante în producţia energiei eoliene?
10. Ce componente includ resursele agroclimatice?
11. în baza analizei hărţii resurselor agroclimatice a lumii (fig. 2) descrie gradul de asigurare cu resurse agroclimatice a unui stat (la alegere).
GeollCap2.indd 26 20.06.2014 11:15:02
I
3
Asigurarea cu apă pură pe regiuni (%): C.S.I. - 89, Asia de Vest - 84, America Latină - 79, Africa de Nord - 76, Asia de Est - 65, Asia de Sud - 33, Africa la Sud de Sahara - 31, Oceania -52.
în oraşele mari, consumul zilnic de apă la un locuitor este impunător: Moscova - 600 I, un locuitor al Parisului consumă câte 700 I de apă pe zi, al New Yorkului - peste 1100 1.
Subcompetenţe:
• Aprecierea gradului de asigurare cu apă a diferitor regiuni, utilizând hărţile tematice.
• Identificarea surselor de poluare a apelor continentale.
• Manifestarea atitudinii grijulii şi constructive faţă de utilizarea resurselor de apă.
^ r
RESURSELE DE APĂ POTABILĂ ^
Apa, ca şi aerul, este una din condiţiile vitale ale existenţei omului şi a vieţii pe Terra. Ei îi revine un rol deosebit în istoria geologică a Pământului şi apariţiei vieţii, în formarea climei pe planetă. Fără apă este imposibilă existenţa organismelor vii.
• Unde este concentrată cea mai mare parte din apa de pe Pământ?
Apa Oceanului Planetar este înalt mineralizată (apă sărată), nu e potabilă şi nu poate fi folosită în procesele tehnologice industriale sau pentru irigarea terenurilor agricole. Rezervele de apă potabilă constituie 2,6% din volumul total al hidrosferei, ceea ce depăşeşte necesităţile actuale ale omenirii de 10 mii de ori. însă cea mai mare parte din apa potabilă este conservată în din Antarctida, Groenlanda, în gheţarii montani şi în gheţurile din Arctica, a căror utilizare deocamdată este inaccesibilă.
O sursă de apă potabilă sunt râurile planetei, care dispun de rezerve evaluate la circa 41 mii km3, dintre care, de fapt, pot fi folosite numai jumătate. Resursele accesibile de apă potabilă sunt amplasate foarte neuniform pe suprafaţa Pământului. De exemplu, în Africa numai 10% din populaţie este asigurată constant cu apă potabilă, pe când în Europa acest indice atinge 95%. în zonele aride ale Terrei, care cuprind V3 din tot uscatul, insuficienţa de apă potabilă este deosebit de acută. Statele cu cele mai mari resurse de apă potabilă sunt situate în brâul ecuatorial şi în partea de nord a celui temperat.
• Analizează harta „Asigurarea cu resurse de apă potabilă” din atlas şi identifică regiunile bine asigurate şi cele insuficient asigurate cu apă potabilă.
In regiunile aride este joasă şi calitatea apei potabile, ceea ce provoacă răspândirea largă a diferitor epidemii. 80% din bolile răspândite în Africa sunt cauzate de calitatea joasă a apei potabile.
Cel mai mare volum de apă potabilă se utilizează în agricultură, la irigaţie
(circa 70%). Pentru o tonă de grâu se tonă de orez - 4 000 m3.
Tot mai acută devine problema asigurării cu apă potabilă a marilor aglomeraţii urbane ca: Paris, Ciudad de Mexico, Tokyo, New York etc., ca urmare a creşterii numărului populaţiei şi a construcţiei întreprinderilor industriale mari, care necesită un consum enorm de apă potabilă. Mari consumatori de apă potabilă sunt: industria metalurgică, de producere a fibrelor sintetice, a celulozei şi hârtiei etc.
consumă 1000 m3 de apă, iar pentru o
Gheţarii montani - o sursă importantă de apă potabilă
GeollCap2.indd 27 20.06.2014 11:15:07
Capita
□ Asia
□ America de Nord
□ Africa
□ Europa
□ Australia şi Oceania
Fig. 3. Repartiţia resurselor de apă potabilă pe continente.
în ţările din Golful Persic, în cele riverane Mării Mediterane, Mării Caspice, în sudul S.U.A., în Japonia, pe insulele din Marea Caraibilor se aplică desalinizarea apei marine. Cei mai mari producători de apă desalinizată sunt Kuwaitul, Arabia Saudită, Israelul, Kazahstanul, Mexicul etc.
Statele cele mai bine asigurate cu apă potabilă: Canada, Venezuela, Brazilia, Rusia, China etc.
Fig. 4. Volumul apei utilizate în procesul obţinerii diferitor producţii.
Apariţia problemei privind asigurarea cu apă potabilă se explică nu numai prin sporirea consumului de apă, dar şi prin poluarea ei intensă. Poluarea apelor continentale se atestă atât în ţările înalt dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare. Instalaţiile de purificare existente sunt imperfecte şi permit scurgerea în bazinele acvatice a diferitor compuşi ai azotului, fosforului, po- tasiului, ai sărurilor minerale, inclusiv ai sărurilor toxice ale metalelor grele.
• Propune măsuri de prevenire a poluării apelor potabile.
Există mai multe căi de soluţionare a problemei asigurării cu apă potabilă şi a depăşirii deficitului ei. Dintre acestea principală este economisirea apei la unităţile industriale, agricole, în sectorul comunal etc., de asemenea, folosirea circuitului închis al apei în industrie. O altă cale este utilizarea largă a surselor cunoscute de apă potabilă - a aisbergurilor, a apei de ploaie prin construcţia unor rezervoare subterane speciale, desalinizarea apei de mare etc.
Deocamdată se folosesc apele subterane, ale căror rezerve în multe regiuni ale planetei sunt foarte mari şi de calitate înaltă. De exemplu, în subsolul deşertului Sahara, la adâncimi relativ nu prea mari, există resurse imense de apă potabilă, a căror valorificare ar permite de a rezolva problema asigurării cu apă a populaţiei şi agriculturii în această regiune aridă.
Toate resursele de apă de pe planetă sunt interdependente prin circuitul planetar al apei, care include atmosfera, hidrosfera şi scoarţa terestră. Orice intervenţie nechibzuită a omului în acest proces al naturii poate avea consecinţe imprevizibile.
Evaluare
<3ţ§surseCe apă
1. Enumera unităţile acvatice care alcătuiesc resursele de apă.
2. Numeşte sferele de utilizare a apei potabile. Care domenii sunt cei mai mari consumatori de apă potabilă?
3. Explică câteva din cauzele deficitului de apă pe Terra.
4. Completează în caiet schema alăturată. Utilizează fig. 3 şi harta fizică din atlas.
5. Enumeră sursele de poluare a apei potabile şi măsurile de protecţie a ei.
6. Cum poate fi soluţionată problema deficitului de apă potabilă?
GeollCap2.indd 28 20.06.2014 11:15:08
ResurseCe de suèstante
400
300
120
60
12
1900 1950 1980 2000 2010
Fig. 5. Volumul materiei prime minerale extrase din subsolul Terrei, mlrd.t.
Subcompetenţe :
• Descrierea tipurilor de substanţe minerale utile.
• Aprecierea gradului de asigurare cu substanţe minerale utile a regiunilor şi statelor, utilizând hărţile tematice şi datele statistice.
• Manifestarea atitudinii grijulii şi constructive faţă de utilizarea resurselor de substanţe minerale utile.
• Ce grupe de substanţe minerale utile cunoşti?
• La ce categorie de resurse se referă ele după gradul de epuizare? ^
Resursele de substanţe minerale utile constituie principala grupă de resurse naturale, utilizate pe larg în diverse ramuri ale industriei de prelucrare şi ale celei energetice. încă din cele mai străvechi timpuri omul a folosit în activitatea sa multe din substanţele minerale, lucru reflectat în denumirea unor epoci întregi de dezvoltare a societăţii umane ca „epoca de piatră”, „epoca de bronz”, „epoca de fier”. La etapa actuală de dezvoltare a civilizaţiei, numărul şi cantitatea de substanţe minerale utilizate au sporit considerabil. Acestea simt minereurile de metale feroase şi neferoase, petrolul, gazele naturale, cărbunele, materiile prime pentru industria chimică, rocile de construcţii - în total peste 200 de feluri de materii prime şi combustibil. Circa 70% din resursele minerale utilizate de om au fost extrase din subsolul Terrei după revoluţia industrială în ultimii 300 de ani.
Deşi multe ţări din lume promovează o politică de economisire a resurselor naturale, anual consumul lor continuă să crească. Aceasta se explică prin creşterea consumului de materii prime minerale şi în ţările în curs de dezvoltare în legătură cu industrializarea lor.
Amplasarea teritorială a resurselor minerale este determinată de legităţile structurii geologice a Pământului. Resursele minerale de origine sedimentară (petrolul, cărbunele, gazele naturale) coincid cu marginile platformelor vechi şi cu depresiunile premontane, formând, de obicei, zone carbonifere şi petrogazifere.
Resursele metalifere se întâlnesc în fracturile platformelor şi în regiunile cutate ale scoarţei terestre. Acumulările de minereuri formează zone meta- logene, care deseori se întind pe mii de kilometri.
în limitele unor asemenea zone se deosebesc provincii, bazine, iar în cadrul
Cifrele de pe hartă indică bazinele
petrol;
cărbune brun; cărbune de piatră.
Fig. 6. Resursele de substanţe minerale mondiale.
GeollCap2.indd 29 20.06.2014 11:15:12
Lupan
Geografii americani, cercetând fotografiile cosmice, au ajuns la concluzia că 48 mln. km2 din suprafaţa Terrei (aproximativ 1/3 din tot uscatul) nu sunt valorificaţi. în America de Nord urmele activităţii umane nu se observă pe 38% din teritoriu, în statele C.S.I. - pe 34%, în Asia - pe 14%, în Europa - pe 3%.
Antarctida practic rămâne neatinsă de activitatea umană pe întreg teritoriul.
Folosirea raţională a resurselor minerale presupune folosirea în complex a resurselor minerale utile. Savanţii prezic că se apropie timpul când va avea loc refolosirea materiei prime din deşeuri, iar resursele naturale vor avea rolul de rezerve de aprovizionare cu resurse. Ca exemplu pot servi statele din Europa de Vest, S.U.A., Japonia, care folosesc deşeurile ca materie primă.
lor - zăcăminte. Deseori pe acelaşi teritoriu se întâlnesc diferite substanţe minerale utile, ceea ce creează premise favorabile pentru utilizarea lor economică.
Printre principalele resurse de substanţe minerale se evidenţiază resursele energetice, iar dintre acestea - cele de cărbune. Deseori bazinele carbonifere se întind pe sute şi chiar mii de kilometri. Cea mai mare parte a rezervelor de cărbune se află în Asia, America de Nord şi Europa. Ele sunt concentrate în zeci de bazine mari - Ruhr; Silezia Superioară, Doneţk, Kansk-Acinsk, Scoţia, Yorkshire, Appalaşi, Datong, Fushin, Fushun, Baotou, Damodar etc.
• Identifică pe harta din atlas bazinele carbonifere enumerate.
De cele mai mari rezerve de cărbune dispun S.U. A., China, Rusia, Ucraina, Australia, India, R. Africa de Sud etc.
Principalele rezerve de petrol şi gaze naturale se află în Emisfera de Nord. Cele mai mari se întâlnesc în preajma şi pe şelful Golfului Persic, în partea de nord a Americii de Sud şi în sudul Americii de Nord, în nordul şi vestul Africii, în Siberia de Vest, China de Est, Indonezia, pe şelful Mării Nordului (analizează statele din tabelele 6, 7).
• Recunoaşte pe hartă regiunile şi ţările deţinătoare de petrol
Uraniul, necesar pentru energetica nucleară, este răspândit în scoarţa terestră. Rezervele principale se află în Australia, Canada, S.U. A., Kazahstan,
R. A.S., Niger, Brazilia, Namibia şi Rusia.
• Identifică pe hartă statele deţinătoare de uraniu.
Dintre resursele de substanţe metalifere o importanţă deosebită au mine- reurile de fier, mangan, crom. Ele se află în cantităţi mari în Rusia, Canada,
S. U.A., Brazilia, Bolivia, China, India, Australia, Liberia, Guineea, Algeria.
• înscrie în caiet statele bogate în metale feroase şi neferoase.
Dintre minereurile de metale neferoase o răspândire mai largă au bauxitele - materia primă pentru producţia aluminiului. Cele mai mari rezerve sunt concentrate în Guineea, Australia, Camerun, Jamaica, Surinam, Brazilia, S.U A.
Principalele rezerve de minereu de cupru se află în Chile, Peru, S.U.A., Zambia, R. D. Congo, Canada, Kazahstan, Rusia, cele de plumb şi zinc - în S.U.A., Canada, Australia. în economia mondială sunt folosite pe larg şi minereurile de metale neferoase, care însă se extrag în cantităţi mai reduse decât cele enumerate mai sus: minereuri de cositor (Malaysia, Thailanda, Indonezia, Bolivia, China), de nichel (Canada, Noua Caledonie, Rusia), niobiu, germaniu, beriliu, cadmiu, wolfram (Brazilia, Chile, Zambia, Zimbabwe, R. D. Congo, China, Rusia).
Multe regiuni industriale sunt slab asigurate cu resurse carbonifere (Africa, America de Sud, Oceania), petroliere, metalifere şi recurg la importul lor în cantităţi mari (Japonia, majoritatea statelor înalt dezvoltate din Europa). Pe de altă parte, ţările în curs de dezvoltare, dar şi cu nivel mediu de dezvoltare economică exportă pe piaţa mondială cantităţi enorme de materii prime metalifere: Brazilia şi India - minereu de fier, mangan; Chile, Zambia, R. D. Congo, Peru - minereu de cupru; Guineea, Surinam - bauxite; Malaysia, Thailanda, Indonezia - minereu de cositor etc.
Substanţele minerale nemetalifere (sărurile, sulful, fosforitele, Rusia. Carieră de extracfie a diamantelor apatitele etc.) sunt strâns legate de depunerile sedimentare. Ele
Pe fundul Oceanului Pacific se întâlnesc concreţiuni feromanganice pe o suprafaţă de 16 mln. km2, rezervele fiind evaluate la 2-3 trln. tone, dintre care 0,5 trln. tone sunt accesibile pentru exploatare. Aceste concreţiuni, pe lângă fier şi mangan, conţin nichel, cobalt, cupru, titan, molibden.
GeollCap2.indd 30 20.06.2014 11:15:15
Tabelul 5. REZERVELE Şl PRODUCŢIA DE CĂRBUNE ALE UNOR STATE (2011)
Ţările
Rezerve, mlrd. t
Producţia mln. t
China
114,5
3 520,0
S.U.A.
237,3
992,8
India
75,0
588,5
Australia
76,4
415,5
Rusia
157,1
333,5
R. Africa de Sud
47,2
225,1
Germania
66,0
188,6
Indonezia
5,5
324,9
Polonia
14,0
139,2
Kazahstan
33,6
115,9
Total mondial
861,0
7 695,4
Tabelul 6. REZERVELE Şl EXTRACŢIA PETROLULUI ÎN PRINCIPALELE STATE (2011)
Ţările
Rezerve, mlrd. t
Extracţia, mln. t
Arabia Saudită
36,6
525,8
Canada
1,1
172,6
Iran
16,0
205,8
Irak
15,4
136,9
Kuwait
14,0
140,0
E.A.U.
12,9
150,1
Venezuela
10
139,6
Rusia
20,0
511,4
S.U.A.
5,3
352,3
China
4,0
203,6
Total mondial
148,8
3 995,6
Tabelul 7. REZERVELE Şl EXTRACŢIA GAZELOR NATURALE ÎN PRINCIPALELE STATE (2011)
Ţările
Rezerve, trln. m3
Extracţia, mlrd. m3
Rusia
44,6
607,0
Iran
33,1
151,8
Qatar
25,0
146,8
Arabia Saudită
8,2
99,2
Norvegia
2,1
101,4
S.U.A.
8,5
651,3
Turkmenistan
24,3
59,5
Algeria
4,5
78,0
China
3,1
102,5
Indonezia
3,0
75,6
Total mondial
208,4
3 276,2
constituie o parte considerabilă a bazei de materie primă pentru industria chimică. Zăcăminte de importanţă mondială sunt concentrate în
Africa de Nord (Maroc, Algeria, Egipt), în Kazahstan, S.U.A., Australia, India, Mexic, Brazilia; de apatite - în Rusia (pe Peninsula Kola), în sud-vestul Chinei, S.U.A., Vietnam etc. Zăcămintele de potasiu sunt concentrate în Emisfera de Nord, îndeosebi la latitudinile zonei temperate (Germania, Spania, Italia, Rusia, China, S.U.A., Canada).
O răspândire mai largă pe suprafaţa Terrei au resursele de roci de construcţii (granitul, marmura, calcarul, nisipul, argila etc.).
• De care substanţe minerale utile dispune Republica Moldova?
Evaluare
<Resursele de su6stanţe mineraCe utiCe
1. Explică importanţa substanţelor minerale utile în economia mondială.
2. Completează în caiet tabelul „Clasificarea resurselor minerale”. 3 4 5 6 7
Energetice
Metale
feroase
Metale
neferoase
Minereuri
nemetalifere
3. Care sunt cauzele accelerării ritmurilor de extracţie a substanţelor minerale utile în ultimele decenii?
4. Identifică pe harta din atlas principalele bazine carbonifere şi petrogazife- re mondiale. Notează-le pe harta-contur.
5. Din ce cauze a apărut deficitul multor tipuri de substanţe minerale utile?
6. Propune măsuri care ar preveni epuizarea resurselor de substanţe minerale utile.
7. Utilizează atlasul, textul manualului şi completează în caiet tabelul alăturat.
STATELE CU REZERVE MARI DE RESURSE MINERALE
Minereuri utile
Statele
Petrol
Gaze naturale
Cărbune
Minereu de fier
Bauxite
Minereu de cupru
Cositor
Fosforite
Aur
Diamante
GeollCap2.indd 31 20.06.2014
Capita
5
Resursele funciare
O importanţă primordială pentru dezvoltarea agriculturii au resursele funciare, care reprezintă principalul mijloc de producţie în agricultura mondială.
Structura şi repartiţia resurselor funciare pe regiuni mari ale Globului diferă (analizează tabelul 8).
Resursele funciare se referă la acea categorie de resurse naturale, fără de care existenţa umanităţii ar fi imposibilă.
Suprafaţa totală a uscatului (29% sau 13,4 mlrd. ha) cuprinde terenuri agricole care constituie 35,8% şi includ terenuri arabile şi culturile permanente (11%), păşuni şi fâneţe (24,8%); fond fo(29,7%) şi alte terenuri (34,5%) (vezi fig. 7). Terenurile agricole, în primul rând cele arabile, sunt concentrate, în cea mai mare parte, în zonele de păduri, silvostepe şi stepe ale planetei. Păşunile naturale prezintă rezerve importante pentru extinderea în perspectivă a terenurilor arabile. Imense suprafeţe de uscat sunt ocupate de munţi, teritorii cu îngheţuri persistente, mlaştini, păduri şi deşerturi.
• Identifică pe harta zonelor naturale din atlas teritoriile care nu sunt prielnice pentru valorificare agricolă.
■ terenuri agricole
□ terenuri forestiere
□ alte terenuri
Fig. 7. Structura fondului funciar mondial.
Subcompetenţe:
• Identificarea componentelor fondului funciar. •
• Aprecierea gradului de asigurare cu resurse funciare a regiunilor şi statelor, utilizând hărţile tematice şi tabele.
• Manifestarea atitudinii grijulii şi constructive faţă de utilizarea resurselor funciare.
Multe milioane de hectare de terenuri agricole sunt ocupate de localităţi urbane şi rurale, căi terestre de comunicaţii, linii de tensiune electrică, diferite depozite, obiecte militare (poligoane, aerodromuri) etc.
Ponderea arăturilor, păşunilor şi fâneţelor variază în diferite ţări şi regiuni în funcţie de condiţiile naturale şi de nivelul de dezvoltare industrială.
O importanţă mai mare în asigurarea populaţiei mondiale cu produse alimentare (88%) au terenurile arabile. Păşunilor şi fâneţelor le revin 10%.
Cifrele de pe hartă indică resursele funciare mondiale:
I - terenuri arabile şi culturi
permanente;
II - păşuni şi fâneţe;
III - gradul de asigurare cu terenuri
arabile pe locuitor (în ha).
Fig 8. Resursele funciare mondiale.
GeollCap2.indd 32 20.06.2014 11:15:18
în medie pe Glob unui om îi revin în prezent 0,20 ha de terenuri lucrate.
Tabelul 8. FONDUL FUNCIAR MONDIAL Şl UTILIZAREA LUI PE REGIUNI MARI ALE TERREI (mln. ha)
Regiunile
Total
Terenuri agricole
Păduri
Alte
terenuri
Arabile şi culturi permanente
Păşuni şi fâneţe
Total
13 392
1 473
3 315
3 980
4 624
Africa
3 029
184
883
668
1294
America de Nord
2 241
278
350
718
895
America de Sud
1 782
117
480
818
367
Asia
2 758
459
745
528
1 026
Europa
488
145
80
158
105
Australia şi Oceania
854
55
418
157
224
C.S.I.
2 240
235
359
933
713
* Fondul funciar mondial constituie 13 392 mln. ha, în care sunt incluse şi apele interioare (314 mln. ha).
Termeni-cheie:
• Fond funciar- totalitatea suprafeţelor de teren aflate în limitele unei unităţi teritoriale.
• Polder- porţiune de câmpie, eliberată de apele mării prin lucrări de diguire şi desecare.
Structura fondului funciar se află într-o dinamică permanentă, influenţată de două procese contradictorii. Pe de o parte, pe parcursul mileniilor societatea umană desfăşoară o activitate intensă de extindere a suprafeţelor de terenuri arabile. Numai în sec. al XX-lea aceste suprafeţe au sporit de două ori. Şi în prezent pe suprafaţa Terrei mai există imense spaţii care ar putea fi folosite în agricultură (văi, ravene, terenuri înmlăştinite, suprafeţe ocupate de tericoane etc.).
Valorificarea acestor teritorii necesită mari investiţii de capital, dar şi o anumită precauţie pentru a nu provoca un dezechilibru în natură cu consecinţe imprevizibile. în unele ţări extinderea terenurilor agricole are loc pe seama construcţiilor de diguri şi a valorificării unor porţiuni de litoral. în Olanda, spre exemplu, ca rezultat al desecării unor porţiuni ale Mării Nordului, au fost create poldere, care constituie în prezent o mare parte din suprafaţa totală a ţării. Acelaşi proces are loc şi în Japonia, Belgia, Franţa, Singapore, Canada, Portugalia etc. Evident, posibilităţile extinderii suprafeţelor agricole pe seama înaintării uscatului spre mare sunt limitate.
Olanda. Poldere
> Explică, ce consecinţe asupra mediului poate avea desecarea mlaştinilor, valorificarea versanţilor abrupţi?
O cale mai sigură de creştere a producţiei de alimente este sporirea fertilităţii solului pe terenurile existente şi intensificarea procesului de producţie în agricultură. E necesar de a realiza mecanizarea procesului de producţie, ameliorarea terenurilor agricole, folosirea raţională a îngrăşămintelor chimice şi mijloacelor de protecţie a plantelor, introducerea pe scară largă a realizărilor selecţiei plantelor şi animalelor.
Paralel cu extinderea terenurilor agricole are loc şi degradarea lor. Conform calculelor, în urma eroziunii solului din circuitul agricol sunt scoase anual câte 6-7 mln. ha de terenuri, iar în urma înmlăştinirii şi sărăturării - încă 1,5 mln. ha.
Un proces alarmant ce cauzează reducerea suprafeţelor ag-
GeollCap2.indd 33 20.06.2014
Tabelul 9. ASIGURAREA CU PĂMÂNT ARABIL A REGIUNILOR MARI
Regiunea
ha la 1 loc.
C.S.I.
0,77
Europa
0,26
Asia
0,13
Africa
0,25
America de Nord
0,60
America de Sud
0,40
Australia şi Oceania
1,80
Media mondială
0,20
ricole este înaintarea deşerturilor. Deşertizarea antropogenă a „înghiţit” de acum peste 900 mln. ha de terenuri agricole, iar în prezent 30-40 mln. km2 din suprafaţa uscatului sunt ameninţate de acest proces. îşi extind hotarele deşerturile Sahara, Atacama, Thar, Namib ş.a.
La etapa actuală ocrotirea şi îmbunătăţirea fondului de terenuri agricole este una din problemele majore ale societăţii umane. Sub conducerea instituţiilor O.N.U. se întreprind măsuri ample de combatere a deşertizării.
Datorită practicării agriculturii, inclusiv a celei irigate, pe parcursul a mai multor secole în multe ţări ale lumii nu mai există, practic, terenuri disponibile pentru valorificare. Spre exemplu, în India şi Bangladesh au fost deja valorificate peste 90% din toate terenurile agricole.
Degradarea terenurilor agricole şi micşorarea suprafeţelor lor sunt cauzate şi de apariţia unui număr crescând de localităţi urbane şi rurale, de lărgirea ariilor celor existente, de construcţia de căi terestre de comunicaţii, întreprinderi industriale, lacuri de acumulare şi alte obiective.
Se estimează că terenurile agricole scoase din circuit vor constitui în primele decenii ale sec. al XXI-lea 15% ori circa 700 mln. ha. Ca rezultat, gradul de asigurare a umanităţii cu resurse funciare descreşte.
Statele cu cele mal mari suprafeţe de păşuni (mln. ha):
Australia-414;
China - 400;
S.U.A. - 240;
Kazahstan -187; Brazilia -185;
Argentina -142.
• Analizează harta (fig. 8) şi tabelul 8 din manual şi compară asigurarea diferitor regiuni şi state cu terenuri arabile.
Una din căile de utilizare raţională a terenurilor agricole este mărirea etajării edificiilor locative şi industriale şi extinderea construcţiilor subterane. După cum arată experienţa reconstruirii oraşelor Viena, Paris, Tokyo şi a altor oraşe, este raţional de a repartiza subteran centre comerciale, muzee, săli de expoziţie, autogări, magistrale de transport, laboratoare şi instituţii de cercetări ştiinţifice, centrale electrice etc.
în prezent este absolut necesară încetarea procesului de degradare a terenurilor agricole, folosirea metodelor şi mijloacelor agricole progresive de lucrare a pământului, de sporire a culturii agrotehnice în ţările slab dezvoltate. O importanţă deosebită are recultivarea terenurilor supuse exploatărilor miniere.
Evaluare
ResurseCefunciare
1. Explică noţiunile: fond funciar, polder.
2. Ce importanţă au resursele funciare în viaţa şi activitatea omului?
3. Explică, care este structura fondului funciar?
4. Ce procese provocate de activitatea economica a omului influenţează negativ asupra fondului de terenuri agricole?
5. Explică măsurile de protecţie a fondului funciar.
6. Propune căi de soluţionare a problemei insuficienţei de terenuri agricole.
.indd 34 20.06.2014 11:15:38
I
(\ 1
(Resursele vegetate, faunistice
\j m
şi pedoCogice
Termeni-cheie:
• Grad de împădurire- raportul dintre suprafaţa ocupată de păduri şi suprafaţa totală a regiunii, exprimată în procente (%).
RESURSELE VEGETALE
• Explică rolul vegetaţiei în natură şi în activitatea omului.
Plantele sunt cea mai răspândită formă de viaţă pe Pământ. Ele contribuie la îmbogăţirea aerului cu oxigen, la sinteza substanţelor organice, care servesc ca hrană pentru toate fiinţele vii, la formarea solului.
Resursele vegetale oferă omului produse alimentare, materiale de construcţie, spaţii recreaţionale, păşuni pentru creşterea animalelor etc.
în funcţie de condiţiile climatice, în unele regiuni ale Globului cresc specii ierboase (savane, stepe, tundră), iar în altele - specii lemnoase (diferite tipuri de păduri).
PĂDURILE
• Argumentează rolul pădurilor în natură şi în activitatea omului
Resursele forestiere au un rol fundamental în menţinerea vieţii pe planetă. Ele servesc drept „fabrică” gigantică de oxigen pentru atmosfera Pământului, păstrează apele subterane şi apără solul de eroziune. Tăierea iraţională a pădurilor conduce la scăderea nivelului apelor subterane, ceea ce provoacă, la rândul său, uscarea sau scăderea nivelului apei în râuri, conduce la degradarea solului, iar în regiunile tropicale - la înaintarea deserturilor. Resursele forestiere sunt utilizate pe larg în diverse ramuri ale economiei.
Subcompetenţe:
• Explicarea rolului vegetaţiei în natură şi în viaţa omului.
• Compararea gradului de împădurire a diferitor regiuni şi state, utilizând hărţile tematice, tabele şi datele statistice.
• Identificarea importanţei resurselor faunistice pentru viaţa omului.
• Recunoaşterea repartiţiei tipurilor de sol pe Terra.
• Manifestarea atitudinii grijulii şi constructive faţă de utilizarea resurselor vegetale; faunistice şi de sol.
• în ce ramuri industriale este folosit lemnul pădurilor?
în multe state ale lumii lemnul mai este folosit ca sursă de combustibil (ţările din Africa, Asia, America Latină, ţările scandinave).
Patrimoniul forestier mondial constituie 29,7% din suprafaţa uscatului sau 3 980 mln. ha. După gradul de împădurire locul de frunte îl ocupă America de Sud (vezi tabelul 10).
• Identifică pe hartă (fig. 9) regiunile de răspândire a pădurilor.
Suprafeţele forestiere ale lumii formează două brâuri mari latitudinale
- de nord şi de sud. Brâul forestier de nord se află în zonele cu climă temperată şi subtropicală. Acestea sunt pădurile de foioase şi cu frunze tari (ultimele se întâlnesc în regiunea mediteraneeană şi în Australia) şi pădurile de conifere, cele mai importante pentru economia mondială. Ele furnizează cel mai mare volum de material lemnos utilizat în industrie. Pădurile de conifere (taiga) se întind, îndeosebi, în nordul Europei, Asiei şi Americii de Nord.
Tabelul 10. GRADUL DE ÎMPĂDURIRE PE REGIUNI
Regiunea
%
Totalul mondial
29,7
Africa
21,0
America de Nord şi Centrală
28,0
America de Sud
46,0
Asia
18,0
Europa cu Rusia
44,0
Australia şi Oceania
21,0
GeollCap2.indd 35 20.06.2014
Conform calculelor, un om „consumă” pe parcursul vieţii, pentru locuinţă, mobilă, jucării, cărţi, caiete, ziare, chibrituri etc., în medie câte 200 de arbori.
Numai pentru chibrituri anual e nevoie de câte 1,5 mln. m3 de material lemnos.
Cifrele de pe hartă indică:
I - păduri conifere;
II - păduri mixte din zona
temperată;
III - păduri tropicale şi ecuatoriale;
IV - gradul de asigurare cu
resurse forestiere la un locuitor (în ha).
Fig9. Resursele forestiere mondiale.
Media mondială la un locuitor de păduri este de 0,8 ha.
în ultimii 200 de ani suprafeţele împădurite de pe Giob s-au micşorat de peste 2 ori. Zilnic sunt tăiate suprafeţe forestiere care s-ar egala cu suprafaţa a 26 terenuri de fotbal.
Deşi în S.U.A., Canada, Suedia şi Finlanda pădurile sunt exploatate intens, suprafaţa lor totală în brâul de nord nu se micşorează datorită lucrărilor de restabilire a acestora.
Brâul de sud cuprinde zonele cu climă tropicală şi ecuatorială. Lui îi revin V3 din totalul masivelor de păduri şi de material lemnos. Aceste păduri constituie o diversitate bogată de specii de arbori, unele din ele valoroase (abanosul, teckul, mahonul etc.), mai răspândite în America Centrală şi America de Sud, Africa Ecuatorială, de asemenea, în Asia (India, Sri Lanka, Myanmar, Malaysia, Indonezia, Papua Noua Guinee).
• Analizează tabelul 11 şi observă pe hartă, în ce zone climatice se află statele cu un grad înalt de împădurire şi în ce zone - cele cu un grad scăzut de împădurire.
• Numeşte cauzele care au condus la micşorarea suprafeţelor de păduri pe Terra.
Africa, Asia şi America Latină au pierdut deja circa jumătate din pădurile tropicale umede. Ritmul de tăiere a pădurilor de pe Glob este de 15 mln. ha pe an. Principala cauză a nimicirii pădurilor este extinderea suprafeţelor agricole şi folosirea lemnului în calitate de combustibil. Suprafeţe mari de pădure sunt tăiate din cauza construcţiei şoselelor si a căilor ferate, de-a lungul cărora apar ulterior diferite localităţi. Aşa s-a întâmplat în urma construcţiei căii ferate Baikal-
y
Amur (Rusia) şi a şoselei Transama- zonice în Brazilia. în ultimul timp, în America de Sud o răspândire largă a căpătat arendarea suprafeţelor mari de păduri tropicale de către monopoluri străine, care defrişează zeci de mii de hectare de păduri şi
Tabelul 11. ŢĂRILE CU CEL MAI ÎNALT Şl CU CEL MAI SCĂZUT GRAD DE ÎMPĂDURIRE
Ţările
%
Ţările
%
Guyana Franceză
90,0
Oman
0,0
Surinam
86,0
Egipt
0,1
Papua Noua Guinee
84,7
Republica Centrafricană
0,2
Gabon
82,0
Kuwait
0,3
Ecuador
78,0
Mauritania
0,3
Cambodgia
75,8
Arabia Saudită
0,6
Finlanda
72,0
Iordania
0,8
R.P.D. Coreeană
68,0
E.A.U.
1,0
Suedia
68,0
Haiti
1,5
R. D. Congo
60,0
Niger
1,6
.indd 36 20.06.2014 11:15:40
I
Statele cu cele mai mari suprafeţe de păşuni sunt: Rusia, Canada, Australia, S.U.A., China, Brazilia, Argentina, Kazahstan etc.
Masa biologică a Oceanului Planetar include 180 mii de specii de plante şi animale (peşte, mamifere marine, crabi, moluşte, alge) evaluată la 40 mlrd. tone, ceea ce ar satisface necesarul de produse alimentare a peste 30 mlrd. oameni.
Profilul solului de cernoziom
în locul lor creează gospodării mari specializate în creşterea bovinelor. Deseori aceste gospodării agricole (rancio) există 7-10 ani, după care are loc eroziunea intensă a solului, suprafeţele date fiind transformate în adevărate deserturi.
O importanţă mare pentru evaluarea situaţiei reale privind suprafeţele de păduri au cercetările cosmice, care permit de a fotografia arii imense şi, pe baza lor, de a elabora măsuri concrete a resurselor forestiere.
China. Pajişti
de ocrotire şi de valorificare raţională
RESURSELE DE PAJIŞTI NATURALE
Pajiştile naturale sunt terenuri acoperite cu asociaţii de vegetaţie ierboasă naturală care se utilizează în sectorul zootehnic ca păşune sau fâneaţă. Ele cuprind suprafeţe de stepă din Europă şi Asia Centrală, prerii din America de Nord, pampas din America de Sud, savană din Africa şi chiar regiuni semideşertice din Australia, Africa, Asia Centrală. Păşunile şi fâneţele ocupă 3,3 mln. ha din fondul funciar mondial.
RESURSELE FAUNISTICE
Resursele faunistice reprezintă, de asemenea, o resursă importantă a omenirii, care se referă la resursele renovabile. Resursele faunistice sunt utilizate pentru hrană, muncă, îmbrăcăminte etc. Pe Pământ există câteva milioane de specii de animale. Multe dintre ele sunt vânate pentru blănuri, carne, fildeş, pene, păr etc. împreună cu vegetaţia naturală speciile de animale alcătuiesc fondul genetic al planetei.
Păstrarea diversităţii biologice şi prevenirea distrugerii fondului genetic al planetei este o problemă stringentă a omenirii. Din anul 1600 până la începutul secolului al XXI-lea de pe Glob au dispărut circa 650 mii de specii de animale, într-o situaţie precară se află lumea animală a Europei, îndeosebi păsările, în prezent există pericolul dispariţiei a 30-50% din speciile de păsări. Astăzi se află în pericol de dispariţie circa 35 mii de specii de animale. Un exemplu elocvent de sărăcire a fondului genetic în Africa şi Asia este micşorarea catastrofal de rapidă a numărului de elefanţi, rinoceri asiatici, urşi panda, tigri de Sumatera etc.
RESURSELE PEDOLOGICE
• Explică factorii de pedogeneză.
Principalul mijloc de producţie în agricultură îl constituie solul. Solul reprezintă partea superficială a scoarţei terestre care s-a format în urma interacţiunii dintre natura vie (organică) şi cea nevie (anorganică). Proprietatea fundamentală a solului este fertilitatea, datorită căreia solul devine una dintre cele mai mari bogăţii naturale. Astfel, solul este baza materială a tuturor şi de el depinde bunăstarea aproape a fiecărui om.
GeollCap2.indd 37 20.06.2014 11:15:54
Capita
Savanţii-pedologi din întreaga lume au realizat programul cu deviza „SOS” (save our soils), ceea ce înseamnă „salvaţi solurile noastre”.
Solurile se formează în timp, sunt limitate în spaţiu şi diverse în funcţie de factorii pedogenetici.
Jumătate din suprafaţa planetei este practic lipsită de sol (deserturi, zone îngheţate, zone cu exces de umezeală, munţi înalţi etc.).
Solurile apreciate calitativ ca fiind destul de fertile şi prielnice agriculturii constituie 11% din suprafaţa uscatului.
Principalele tipuri de soluri, începând din zona ecuatorială spre poli, sunt: lateritice, brune şi roşii de savană, roşii şi galbene din zona subtropicală (ter- ra roşa), brune şi cenuşii de semideşerturi şi deserturi, soluri de cernoziom din stepe, brune şi cenuşii din păduri de foioase, podzolice din pădurile de conifere şi turboase în tundră.
Dintre marile regiuni geografice mai bine sunt asigurate cu soluri fertile Europa, America Centrală şi America de Nord. O calitate foarte redusă a solului au regiunile imense de deserturi din zonele tropicală, subtropicală şi temperată. Alte regiuni geografice au soluri sărace în minerale (Asia de Sud- Est, America de Sud) sau soluri puţin profunde, slab apreciate (Asia de Nord, Asia Centrală şi Asia de Sud).
Evaluare
(ResurseCe vegetate, faunistice şipedoCogice
1. Identifică pe hartă statele bine asigurate şi statele slab asigurate cu resurse forestiere.
2. Argumentează rolul pădurilor pentru natură şi pentru activitatea umană. Completează în caiet schema ce urmează.
1
1
?
?
3
3
4
4
R
R
3. Descrie cele două brâuri de păduri de pe Glob.
4. Identifică pe hartă repartizarea pajiştilor naturale. Explică rolul lor pentru natură şi în activitatea omului.
5. Explică importanţa resurselor faunistice.
6. Argumentează rolul solului ca mijloc de existenţă a omului.
7. Identifică pe harta din atlas repartiţia tipurilor de sol. Identifică statele cu cele mai valoroase soluri.
8. Alege răspunsul corect.
Solurile mai fertile sunt:
a) cernoziom; b) cenuşii de pădure;
c) castanii; d) terra roşa.
9. Ce măsuri de protecţie a solurilor din Republica Moldova poţi propune?
GeollCap2.indd 38 20.06.2014 11:15:56
III. POPULAŢIA TERREI
5
(EvoCuţia numerică şi mişcarea naturala a populaţiei
Subcompetenţe:
• Comunicarea corectă în limba maternă
cu utilizarea adecvată a termenilor geografici.
• Identificarea factorilor de modificare
a numărului populaţiei.
• Explicarea dinamicii numărului populaţiei de pe Glob.
• Descrierea
particularităţilor tipurilor de reproducere a populaţiei.
Prin numărul, experienţa şi deprinderile lor de muncă oamenii constituie principala forţă de producţie a societăţii şi unul dintre elementele primordiale ale mediului geografic.
O perioadă îndelungată populaţia Globului a fost puţin numeroasă. Cu 35-40 mii de ani în urmă pe planetă locuiau circa 1 milion de reprezentanţi ai Homo Sapiens. în antichitate (în Egipt, China, Roma Antică etc.) numărul populaţiei era estimat la circa 190 mln. de locuitori.
De atunci şi până în prezent numărul populaţiei planetei a crescut de sute de ori, atingând în anul 2012 cifra de 7 057 mlrd. de locuitori. în istoria demografică pot fi evidenţiate convenţional două etape mari. Prima etapă, numită etapa civilizaţiei agrare, a durat aproximativ până în a doua jumătate a sec. al XVII-lea. Ea se caracterizează printr-un spor redus al populaţiei, natalitatea înaltă fiind echilibrată de mortalitatea înaltă.
După calculele statisticilor demografice în toată istoria omenirii pe Glob s-au născut peste 100 mlrd. oameni.
Cifrele de pe hartă indică numărul de nou-născuţi într-un an la 1000 de locuitori:
I - peste 50; VI - 25-30
II - 45-50; VII - 20-25
III - 40-45; VIII - 15—20;
IV- 35-40; IX-mai puţin de 15.
V- 30-35;
Fig. 10. Natalitatea.
GeollCap3.mdd 39 20.06.2014 11:17:54
Tabelul 12. EVOLUŢIA NUMERICĂ Şl DENSITATEA POPULAŢIEI LUMII
Anii
Populaţia, mln. loc.
Densitatea (loc. pe 1 km2)
1000
275,0
2,0
1500
450,0
3,3
1650
550,0
4,1
1800
906,0
6,7
1850
1 170,0
8,6
1900
1 656,0
12,2
1950
2486,0
18,3
1970
3 635,0
26,8
1980
4415,0
32,5
1985
4 842,0
35,6
1995
5 716,0
42,0
2003
6 285,7
46,0
2007
6 625,7
48,0
2012
7 057,0
52,0
Numai în perioada feudalismului are loc o anumită înviorare a creşterii numărului populaţiei, care a marcat trecerea la a doua etapă demografică - etapa modernă. Ea cuprinde ultimele trei secole. In etapa modernă începe să se manifeste, pentru prima dată, creşterea considerabilă a populaţiei, mai cu seamă în statele din Europa, care primele au păşit pe calea industrializării. Din anul 1650, prima dublare a populaţiei are loc în mai puţin de 200 de ani, iar a doua dublare - în circa 100 de ani.
în anul 1900 numărul locuitorilor de pe Glob a constituit peste 1,6 mlrd., iar în anul 1960 el a atins cifra de 3 mlrd. în prezent pe Terra locuiesc peste 7 mlrd. de locuitori (vezi tabelele 12,13).
Pentru dublarea populaţiei planetei, în prima jumătate a sec. al
XX- lea, a fost nevoie de 60 de ani. Următoarea dublare a populaţiei s-a produs numai peste 40 de ani şi, ca rezultat, la începutul sec. al
XXI- lea (a. 2000) numărul populaţiei Terrei a depăşit cifra de peste 6 mlrd. de locuitori.
Cele mai înalte ritmuri de creştere a populaţiei mondiale (peste 2% pe an) au fost înregistrate în deceniul şapte aî sec. al XX-lea, când a apărut şi noţiunea de „explozie demografică”. în ţările slab dezvoltate aceste ritmuri constituiau 3-4%. Drept urmare, ponderea acestora la populaţia mondială a crescut de la 64%, în anul 1950, la 82%, în prezent.
• De ce explozia demografică s-a produs în statele în curs de dezvoltare?
Principalele cauze ale exploziei demografice au fost scăderea considerabilă a mortalităţii (mai ales a celei infantile, datorită îmbunătăţirii într-o anumită măsură a asistenţei medicale, lichidării multor epidemii), ameliorarea nivelului şi condiţiilor de trai, păstrarea natalităţii înalte sau scăderea ei neînsemnată.
începând cu deceniul nouă al sec. al XX-lea, pe Glob are loc treptat scăderea ratei de creştere a numărului populaţiei, care în prezent constituie anual circa 1,2%, ceea ce denotă că etapa exploziei demografice a fost depăşită (vezi tabelul 13).
Totodată, în unele ţări şi regiuni ale Globului se mai păstrează ritmuri înalte de creştere a populaţiei (Africa, Asia de Sud, America Latină) (analizează tabelul 13).
Tabelul 13. INDICII DEMOGRAFICI PRINCIPALI
Regiunea
Populaţia, mln. loc.
Rata anuală a creşterii,
%
Natalitatea, la 1 000 loc.
Mortalitatea, la 1 000 loc.
Speranţa de viaţă la naştere, ani
% populaţiei
Vârsta
medie,
ani
%
populaţiei
urbane
0-15
ani
peste 65 de ani
2012
2050
2012
Asia
4 260
5 284
1,1
18,0
7,0
70
25,0
7,0
26,6
45,0
Africa
1 072
2 339
2,5
36,0
11,0
58
41,0
3,0
18,0
39,0
Europa
740
732
0,0
11,0
11,0
77
16,0
16,0
38,2
78,0
America Latină
599
740
1,3
19,0
6,0
74
28,0
7,0
27,5
78,0
America de Nord
349
471
0,5
13,0
8,0
79
19,0
13,0
38,8
79,0
Australia şi Oceania
37
57
1,1
18,0
7,0
77
24,0
11,0
30,0
74,0
Total pe Glob
7 057
9 624
1,2
20,0
8,0
70
26,0
8,0
29,0
52,0
GeollCap3.indd 40 20.06.2014 11:18:03
I
Tabelul 14. RITMURILE DE CREŞTERE A POPULAŢIEI MONDIALE
Perioada
Regiuni
dezvoltate
(%)
Regiuni
subdezvoltate
(%>
1950-1955
1,3
2,0
1955-1960
1,3
2,1
1960-1965
1,2
2,3
1965-1970
0,9
2,5
1970-1975
0,9
2,4
1975-1980
0,8
2,1
1980-1985
0,6
2,0
1985-1990
0,6
2,0
1990-1995
0,3
1,8
1995-2003
0,3
2,0
2006-2007
0,2
1,8
2011-2012
0,1
1,7
Tabelul 15. ŢĂRILE CU CEL MAI MARE NUMĂR DE LOCUITORI
2012
2050
Ţările
Populaţia, mln. loc.
Ponderea în populaţia lumii, %
Ţările
Populaţia, mln. loc.
China
1 350,4
19,1
India
1 691,1
India
1 259,7
17,8
China
1 310,7
S.U.A.
313,9
4,5
S.U.A.
422,6
Indonezia
241,0
3,4
Pakistan
314,3
Brazilia
194,3
2,8
Nigeria
402,4
Pakistan
180,4
2,6
Indonezia
309,4
Nigeria
170,1
2,4
Bangladesh
226,3
Bangladesh
152,9
2,2
Brazilia
213,4
Rusia
143,2
2,2
R.D.Congo
194,2
Japonia
127,2
1,8
Etiopia
166,5
Termeni-cheie:
• Dinamica populaţiei -
totalitatea modificărilor care intervin în numărul, structura şi repartizarea populaţiei, raportate la anumite intervale de timp.
• Natalitate- numărul celor născuţi vii într-un anumit interval de timp (un an), calculat la 1 000 de locuitori.
• Mortalitate - numărul celor decedaţi într-un interval de timp (un an), calculat la 1 000 de locuitori.
Indicatorii natalităţii şi cei ai mortalităţii se exprimă atât în persoane la 1 000 de locuitori, cât şi în promile (%o).
• Mortalitate infantilă - numărul de decese ale copiilor sub 1 an la 1 000 de născuţi vii, exprimat în promile (%o).
TIPURI DE REPRODUCERE A POPULAŢIEI.
POLITICA DEMOGRAFICĂ
Reproducerea populaţiei reprezintă totalitatea indicatorilor natalităţii, mortalităţii şi creşterii naturale, care asigură reînnoirea neîntreruptă a omenirii şi schimbul de generaţii. Caracterul creşterii numărului de populaţie în anumite regiuni şi ţări este direct proporţional cu tipul de reproducere a populaţiei.
în lumea contemporană se deosebesc, de obicei, două tipuri de reproducere a populaţiei.
Tipul tradiţional de reproducere a populaţiei se caracterizează prin natalitate înaltă şi foarte înaltă, mortalitate înaltă, dar în descreştere şi prin ritmuri înalte de creştere a populaţiei (vezi tabelele 16, 17 10, 11).
Anume în ţările cu acest tip de reproducere a populaţiei s-a manifestat explozia demografică din deceniul şapte al sec. al XX-lea. La acest tip se referă majoritatea ţărilor din Africa, Asia şi America Latină, înregistrând un bilanţ natural de 1,1-2,5%. însă în aşa state ca Mali, Ciad, Niger, Uganda, R. D. Congo, Zambia rata creşterii anuale a populaţiei depăşeşte 3% (creştere explozivă). Ele fac parte din grupa celor mai slab dezvoltate state, unde ramura principală a economiei este agricultura.
Tipul modern de reproducere a populaţiei se caracterizează prin indici scăzuţi ai natalităţii şi mortalităţii şi, respectiv, prin sporul lent al populaţiei. Acest tip este specific pentru statele înalt dezvoltate economic, care se află în plină fază postindustrială.
Printre ţările din tipul modern de reproducere a populaţiei se evidenţiază 3 subgrupe.
Din prima subgrupă fac parte statele cu rata medie a creşterii anuale de 0,5-1% (5-10 oameni la 1 000 de locuitori, sau 5-10%o). Ca exemplu pot servi: S.U.A., China, Australia, Islanda, Irlanda, Noua Zeelandă, R. Africa de Sud, Armenia, Cipru, Singapore, unde are loc o creştere importantă a populaţiei.
GeollCap3.indd 41 20.06.2014 11:18:04
Cap halul
Termeni-cheie:
• Bilanţ natural - diferenţa dintre natalitate şi mortalitate. Când bilanţul natural este pozitiv, adică natalitatea depăşeşte mortalitatea, fenomenul se numeşte spor natural, iar când bilanţul este negativ, el poartă denumirea de deficit natural.
• Explozie demografică - creşterea numerică accentuată a populaţiei, ca urmare a scăderii bruşte a mortalităţii şi a menţinerii natalităţii la nivel ridicat.
• Politică demografică -
ansamblu de măsuri legislative, administrative, economice, sanitare, culturale şi educaţionale, adoptate de un stat cu scopul de a reţine sau stimula creşterea numărului populaţiei.
• Criză demografică -
micşorarea populaţiei ţării sau a regiunii în urma reproducerii nule ce conduce la o descreştere totală a populaţiei.
• Mişcare naturală a populaţiei- schimbări survenite în numărul şi structura populaţiei numai ca urmare a naşterilor, deceselor, căsătoriilor şi divorţurilor.
La a doua subgrupă se referă statele cu un bilanţ natural „nul” sau aproape de zero (Cehia, Polonia, Grecia, Monaco, Austria etc.), ce nu asigură o reproducere sporită a populaţiei, care de obicei se stabileşte la nivelul atins.
Din a treia subgrupă fac parte ţările cu bilanţ natural negativ (deficit natural), adică în ele mortalitatea depăşeşte natalitatea. în consecinţă, numărul locuitorilor doar descreşte. Demografii numesc acest fenomen depopulare sau criză demografică, caracteristică pentru Europa, unde circa 25 de state (Rusia, Ucraina, România, Ungaria, Bulgaria, R.F. Germană, Belarus, Serbia, Letonia, Lituania, Estonia, Italia etc.) au o reproducere naturală negativă. O situaţie similară se atestă şi în Japonia (Asia).
în majoritatea statelor europene mortalitatea înregistrează valori ridicate, fapt ce se explică prin procesul de îmbătrânire demografică.
Majoritatea statelor lumii au cunoscut mari schimbări demografice, trecând prin faze de dezvoltare - de la un regim demografic tradiţional, marcat de rate ridicate ale natalităţii şi mortalităţii, la unul modern, cu valori scăzute ale celor doi indicatori.
în conformitare cu teoria tranziţiei demografice, nivelul natalităţii şi mortalităţii este condiţionat nu de legităţi biologice, ci de condiţii economice. Tranziţia demografică reprezintă procesul de schimbări consecutive ale natalităţii, mortalităţii şi sporului natural al populaţiei pe măsura dezvoltării social-economice a ţârilor.
Aşadar, în prezent pe globul pământesc s-au format două tipuri de reproducere a populaţiei - în ţările în curs de dezvoltare şi în cele dezvoltate. între aceste două tipuri se identifică câteva tipuri de tranziţie. Ele se caracterizează prin valori medii ale natalităţii, mortalitate joasă şi creştere moderată a populaţiei. La baza trecerii reproducerii populaţiei de la un tip la altul se află schimbările social-economice din societate.
Ţările ce aparţin acestor tipuri de reproducere se deosebesc între ele nu numai după ritmurile de creştere a populaţiei, dar şi după speranţa de viaţă la naştere, indice valoros al nivelului de trai al populaţiei. în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare din Asia şi în multe state din America Latină speranţa de viaţă la naştere este de 68 de ani, pe când în ţările din Africa este de circa 56 de ani, în cele mai slab dezvoltate - sub 50 de ani, pe când în ţările dezvoltate ea constituie la femei 80 de ani, iar la bărbaţi - peste 75 de ani (vezi tabelele 13,18).
Aceste tipuri de reproducere a populaţiei au condiţionat diferite direcţii de promovare a politicii demografice de către statele lumii. în ţările ce
Tabelul 16. STATELE CU CELE MAI MARI Şl CU CELE MAI MICI VALORI ALE NATALITĂŢII (2012)
Ţările cu cea mai redusă rată a natalităţii
%0
Ţările cu cea mai ridicată rată a natalităţii
%0
Monaco
6,8
Niger
48,0
Japonia, Letonia
8,0
Mali, Zambia
46,0
Germania
8,3
Uganda
46,0
Ungaria, Italia
9,0
Ciad, R.D. Congo
45,0
Rep. Coreea
9,4
Afganistan, Malawi
44,0
Tabelul 17. STATELE CARE ÎNREGISTREAZĂ CELE MAI MARI Şl CELE MAI MICI RATE ALE MORTALITĂŢII (2012)
Ţările cu cea mai redusă rată a mortalităţii
%0
Ţările cu cea mai ridicată rată a mortalităţii
%0
Costa Rica, Libia
4,0
R.D. Congo
17,0
Singapore, Belize
4,0
Ciad, Lesotho
16,0
Kuwait, Oman
3,0
Zambia, Malawi
15,0
Bahrain
2,0
Angola, Ucraina
15,0
Qatar
1,0
Mozambic
14,0
GeollCap3.indd 42 20.06.2014 11:18:05
Mortalitatea medie în Germania constituie10%0, iar în Sri Lanka - 6%o, diferenţa explicându-se prin faptul că Germania are o pondere înaltă a populaţiei îmbătrânite, în timp ce Sri Lanka are o pondere înaltă a populaţiei tinere.
Cifrele de pe hartă indică numărul de decese într-un an la 1 000 de locuitori:
I - peste 20;
11-15-20;
III - 10-15;
IV- 5-10;
V - mai puţin de 5.
Fig. 11. Mortalitatea.
între statele lumii cu diferit tip de reproducere a populaţiei există un decalaj mare şi în speranţa de viaţă la naştere, care la nivel mondial este de 70 de ani (vezi tabelul 13).
•
De rând cu factorul demografic, un rol important în reproducerea populaţiei îl au cauzele cu caracter social-economic, ce provoacă o mortalitate ridicată de pe urma bolilor, neasigu- rării vieţii, conflictelor militare, creşterii criminalităţii, traumatismului în producţie, diferitor calamităţi naturale şi tehnogene, accidentelor şi, de asemenea, agravarea calităţii mediului.
Conform estimărilor O.N.U., în anul 2025 populaţia Globului va constitui 7,8 mlrd. locuitori, în 2050 - 9,6 mlrd., iar în 2100 se va stabiliza la nivelul de 12 mlrd. de oameni.
urmăresc scopul de a stimula natalitatea sunt folosite aşa măsuri, ca alocările financiare pentru fiecare nou-născut, acordarea diferitor înlesniri mamelor cu copii mici, asigurarea cu creşe, grădiniţe şi locuinţe, păstrarea locului de muncă şi a salariului pe un anumit timp, acordarea drepturilor prioritare mamei şi copiilor în caz de destrămare a familiei, interzicerea avorturilor etc. O astfel de politică demografică promovează Franţa, Japonia, Germania, Danemarca, Belgia, Olanda, ţările scandinave etc.
Marea majoritate a statelor cu tipul tradiţional de reproducere a populaţiei adoptă o politică demografică opusă, orientată spre reţinerea creşterii numărului populaţiei. Măsurile întreprinse în aceste ţări sunt: sporirea impozitelor pentru fiecare al treilea ori al doilea copil nou-născut, lipsirea familiilor cu mai mulţi copii de orice înlesniri şi ajutoare materiale, de locuri pentru micuţi în instituţiile preşcolare, iar în unele cazuri şi interzicerea continuării studiilor la instituţiile de învăţământ mediu de specialitate şi superior. Este
Tabelul 18. STATELE CU CEL MAI REDUS Şl CEL MAI RIDICAT NIVEL AL SPERANŢEI DE VIAŢĂ LA NAŞTERE (2012)
State cu cel mai redus nivel al speranţei de viaţă, ani
ani
State cu cel mai ridicat nivel al speranţei de viaţă, ani
ani
Afganistan, Zimbabwe
45,0
San Marino, Andora
84,0
Nigeria, Zambia
47,0
Japonia
83,0
Lesotho, Angola, Ciad
48,0
Islanda, Franţa, Australia
82,0
Sierra Leone, R.D. Congo
48,0
Israel, Germania, Italia
82,0
Camerun, Somalia
51,0
Norvegia, Austria, Irlanda
81,0
Rwanda, Mozambic
52,0
Belgia, Finlanda, S.U.A.
80,0
Botswana, Uganda
53,0
Olanda, Marea Britanie
80,0
GeollCap3.indd 43 20.06.2014 11:18:06
Capitolul 111
"J
în prezent în China se permite ca soţii care provin din familii cu un singur copil să aibă doi copii.
în satele din China se permite naşterea celui de al doilea copil dacă în familie primul născut e de sex feminin.
reglementată prin lege vârsta de înregistrare a căsătoriilor, ea fiind, de obicei, mai mare decât în ţările înalt dezvoltate. Lozinca răspândită în aceste state este: „o familie - un copil”. O atare politică demografică a desfăşurat China până la începutul deceniului doi al sec. al XXI-lea. Astfel ţara a trecut de la tipul tradiţional la tipul modern de reproducere a populaţiei. Politica de reţinere a creşterii populaţiei este promovată, de asemenea, de India, Bangladesh, Indonezia, Sri Lanka, Pakistan, unele state din Africa etc.
în multe ţări (India, Pakistan, Bangladesh, statele arabe din Asia de Sud- Vest) o influenţă mare au religiile (hindusă, musulmană), care stimulează familiile cu mulţi copii. Un rol important revine tradiţiilor şi obiceiurilor păstrate pe parcursul mai multor secole.
Aşadar, societatea umană a depăşit explozia demografică, se întreprind măsuri pentru a reţine şi a stabiliza creşterea numărului populaţiei. Totodată, numărul populaţiei continuă să crească. Astfel, în anul 2012 populaţia Globului a constituit 7 057 mlrd. locuitori.
Evaluare
‘ EvoCuţianumerică şi mişcarea naturaCa a populaţiei
1. Explică noţiunile: natalitate, mortalitate, mortalitate infantilă, bilanţ natural, explozie demografică, politică demografică, criză demografică.
2. Utilizând tabelele din manual, caracterizează etapele istoriei demografice mondiale.
3. Completează în caiet tabelul „Tipurile de reproducere a populaţiei”. 4 5 * 8 9 10 11
Tipul de reproducere
Natalitatea
Mortalitatea
Bilanţul natural
Exemple de state
Tradiţional
Modern
4. Explică factorii ce contribuie la păstrarea bilanţului natural înalt în statele în curs de dezvoltare.
5. Cum crezi, este eficientă politica demografică promovată de India, Bangladesh, Pakistan şi alte state?
6*. Constituie, oare, o încălcare a drepturilor omului şi personalităţii politica demografică promovată de stat?
7*. Utilizează surse suplimentare de informare şi pregăteşte o comunicare despre căile de soluţionare a problemelor demografice într-o ţară (la alegere).
8. Cum consideri, care sunt factorii care au condus la apariţia deficitului natural în Republica Moldova?
9. Ce politică demografică ar trebui să promoveze guvernul Republicii Moldova?
10. Notează pe harta-contur primele zece state cu cel mai mare număr de populaţie.
11. încercuieşte A, dacă afirmaţia este adevărată, şi F, dacă o consideri falsă.
A F în etapa civilizaţiei agrare numărul populaţiei pe Glob a crescut considerabil.
A F „Explozia demografică” s-a produs în deceniul şapte al secolului al XX-lea.
A F Republica Moldova aparţine tipului tradiţional de reproducere a populaţiei.
A F Statele dezvoltate europene promovează politica demografică de stimulare a creşterii numărului populaţiei.
GeollCap3.indd 44 20.06.2014 11:18:06
Peste 40 mln. de cetăţeni ai S.U.A. sunt de origine irlandeză, ceea ce depăşeşte de 12 ori numărul populaţiei Irlandei. în New York locuiesc mai mulţi irlandezi decât în Dublin, evrei - mai mulţi decât în Tel Aviv.
• Explică noţiunile: migraţie a populaţiei, emigrări, imigrări
Migraţiile exercită o influenţă deosebită asupra numărului, componenţei şi amplasării populaţiei în diferite ţări şi în întreaga lume.
în funcţie de aria geografică pe care au loc migraţiile, se disting migraţii interne şi migraţii internaţionale, iar motivele acestora pot fi economice, politice, de repatriere, religioase, ecologice, familiale etc.
După modul de desfăşurare, se deosebesc migraţii spontane (cele mai importante şi mai frecvente), organizate şi forţate.
După durată, migraţiile pot fi: definitive şi temporare (sezoniere, pendulare (navetism), de cart).
Migraţii internaţionale au avut loc întotdeauna, însă ele au ajuns la apogeu în a doua jumătate a sec. al XlX-lea - începutul sec. al XX-lea. Fluxul principal de emigrări era orientat din Europa spre America de Nord şi de Sud, Australia, Noua Zeelandă. între anii 1815-1915 circa 40 mln. de europeni s-au îndreptat spre S.U.A, Canada, America Latină, Australia, Africa de Sud ş.a., iar peste 10 mln. de chinezi au emigrat spre Malaysia, Singapore, Indonezia, Thailanda, Vietnam etc.
Subcompetenţe:
• Exprimarea corectă în limba maternă
cu utilizarea adecvată a termenilor geografici.
• Elaborarea schemei
„Clasificarea migraţiilor conform diferitor criterii".
• Explicarea consecinţelor migraţiilor în diferite perioade.
• Identifică pe harta de mai jos (fig. 12) fluxurile principale de emigrări.
• Explică consecinţele acestor migraţii.
Migraţiile au influenţat direct asupra structurii naţionale, pe rase, lingvistice a diferitor ţări şi regiuni. De exemplu, structura multinaţională a S.U.A. (deşi, oficial, este considerată o ţară mononaţională) s-a format pe baza migraţiilor.
Migraţiile au influenţat asupra formării naţiunii canadiene bilingve (engleză şi franceză), răspândirii limbilor spaniolă şi portugheză în ţările din America Latină.
Cifrele de pe hartă indică:
I - spaţii unde majoritatea populaţiei
s-a format pe seama migraţiilor;
II - migraţiile populaţiei europene
peste ocean;
III - alte migraţii europene;
IV - migraţiile populaţiei neeuropene.
Fig. 12. Cele mai mari fluxuri de migraţii din sec. al XlX-lea.
GeollCap3.indd 45 20.06.2014 11:18:08
Cap iw Iul
în a. 2013 pe Glob conform datelor O.N.U. au fost înregistraţi circa 240 mln. de imigranţi. Pe primul loc se plasează S.U.A. cu circa 46 mln. apoi urmează Rusia cu 11 mln. de imigranţi.
Termeni-cheie:
• Migraţie - proces prin care persoanele îşi schimbă locul de reşedinţă în mod definitiv sau temporar (de
la cuvântul latin migratio - deplasare).
• Emigraţie - plecarea oamenilor din ţara în care au trăit; persoanele plecate sunt numite emigranţi.
• Imigraţie - venirea oamenilor din ţara în care au trăit pentru a se stabili cu traiul într-o altă ţară; persoanele stabilite aici se numesc imigranţi.
• Cart - serviciu de patru ore, executat permanent, pe schimburi, pe bordul unei nave, de membrii echipajului.
• Bilanţ (sold) migratoriu al populaţiei - diferenţa dintre numărul imigranţilor şi cel al emigranţilor exprimată în valori relative, calculată pentru un an sau pentru o perioadă determinată de timp. El poate avea valoare pozitivă ori negativă.
• Exod de intelecte
- formă a migraţiei internaţionale, constând în migraţia oamenilor de ştiinţă şi a lucrătorilor de înaltă calificare, de obicei, din ţările în curs de dezvoltare spre ţările dezvoltate.
Migraţiile forţate ale negrilor în sec. al XVIII-lea, din Africa în America de Nord şi de Sud, în scopul folosirii lor ca sclavi în gospodăriile feudale de plantaţii, au contribuit la apariţia şi răspândirea noilor grupe rasiale (mulatri, metişi, zambos), care în unele state din America Latină în prezent constituie majoritatea populaţiei.
• Explică noţiunea de zambos, mulatri şi metişi
în primele decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial, ca rezultat al obţinerii independenţei de către fostele colonii, se înregistrează un torent de imigranţi spre Europa (mai ales spre Franţa, Marea Britanie) pe seama repatrierii coloniştilor. A scăzut rolul migraţiilor intercontinentale şi a sporit importanţa celor intracontinentale. S-au redus considerabil migraţiile spre S.U.A., iar la etapa contemporană sporeşte rolul Europei Occidentale în procesul de imigraţie internaţională. Circa 17 mln. de muncitori străini din ţările Europei de Sud (Italia, Grecia, Spania), din Turcia, Africa de Nord lucrează în ţările Europei Occidentale (Germania, Franţa, Marea Britanie, Belgia, Elveţia etc.). Această categorie de muncitori, de regulă, cu un nivel de calificare scăzut, este folosită la munci grele şi rău plătite, unde nu se cere calificare înaltă.
în anii ’90 ai sec. al XX-lea au crescut considerabil migraţiile din ţările postsocialiste din Europa şi din ţările C.S.I. în prezent cea mai mare parte din migranţi pleacă în ţările Europei: Spania, Italia, Grecia, Portugalia, Germania, Elveţia, Belgia, Cipru, Turcia, Rusia, precum şi în S.U.A., Canada etc.
• Argumentează cauzele emigraţiilor din Republica Moldova.
Munca ieftină a muncitorilor străini este, de asemenea, pe larg folosită în S.U.A., unde muncitorii migranţi din America Latină constituie circa 15 mln.
La sfârşitul sec. al XX-lea a apărut un curent nou de migranţi - spre ţările Orientului Apropiat, încadraţi în industria petrolieră a Arabiei Saudite, Bahrainului, Qatarului, Kuwaitului, Emiratelor Arabe Unite etc. Aceştia sunt originari mai ales din India, Pakistan, Egipt, Yemen, Bangladesh şi Turcia.
In a doua jumătate a sec. al XX-lea, pe lângă migraţiile internaţionale ale muncitorilor de calificare obişnuită sau joasă, au luat amploare şi migraţiile specialiştilor de înaltă calificare (savanţi, ingineri, medici etc.), care au căpătat denumirea de „exod de intelecte”. Iniţial se atestă exodul specialiştilor din ţările dezvoltate europene spre S.U.A. şi Canada, apoi din ţările în curs de dezvoltare spre ţările înalt dezvoltate, iar în prezent din ţările postsocialiste şi din C.S.I. E de menţionat faptul că aceste migraţii au consecinţe grave pentru ţările slab dezvoltate, îndepărtând implementarea realizărilor revoluţiei ştiinţifico-tehnice în economia lor.
Fig. 13. Principalele fluxuri de migraţii la etapa contemporană:
- migraţii intercontinentale; —► - migraţii intracontinentale.
GeollCap3.indd 46 20.06.2014 11:18:08
1 J. .
1
11
:
1
în prezent există trei centre principale de migraţii: Europa, S.U.A. şi ţările din Golful Persic (vezifig. 13).
Migraţiile interne. în perioada contemporană cele mai importante migraţii interne au loc de la sate spre oraşe, în special spre oraşele mari. în secolul trecut creşterea numărului de oraşe şi a populaţiei lor din numeroase ţări ale lumii s-a datorat, în cea mai mare parte, acestor migraţii determinate de dezvoltarea intensă a industriei şi construcţiilor urbane şi de pauperizarea populaţiei rurale. Acest tip de migraţie a căpătat amploare, fiind numit „marea strămutare a popoarelor” din sec. al XX-lea.
• în ce perioadă s-au produs intens migraţiile de la sat la oraş în Republica Moldova, care au fost consecinţele?
Migraţiile interne sunt caracteristice pentru orice ţară, însă în diverse state ele se află la etape diferite de dezvoltare. De exemplu, în ţările în curs de dezvoltare, unde majoritatea populaţiei locuieşte la sate, aceste migraţii au proporţii deosebite la etapa actuală şi favorizează ritmurile sporite de urbanizare. în ţările dezvoltate însă, migraţiile de la sat spre oraş s-au încheiat demult. Dimpotrivă, în ultimele decenii, în ţările dezvoltate capătă proporţii tot mai mari migraţiile din aglomeraţiile şi centrele mari urbane, poluate de marile întreprinderi industriale şi cu un ritm al vieţii foarte accelerat, spre periferii şi localităţi rurale, care au un confort de trai mai avansat, proces numit suburbanizare.
De migraţiile interne ţine, de asemenea, valorificarea noilor teritorii, a bogăţiilor naturale. Acest tip de migraţie este caracteristic pentru statele cu suprafeţe mari, cum sunt: Rusia, Kazahstan, Canada, Brazilia, China, Australia etc.
în ultimul timp, o amploare tot mai mare a căpătat migraţia populaţiei din diferite „puncte fierbinţi” cu caracter nu numai militar-politic, dar şi ecologic. De procesul migraţiilor ţine şi nomadismul.
Termeni-cheie:
• Nomadism - mod de viaţă al unei colectivităţi umane, caracterizat prin lipsa unei aşezări stabile. Nomadismul meridional (vara turmele de vite sunt mânate spre nord, iar iarna - spre sud), răspândit pe larg la popoarele de după Cercul Polar de Nord; nomadism ui de deşert (practicat în stepele imense din jurul deşertului şi, de asemenea, de la o fântână la alta în deşert); nomadismul de munte (vara animalele sunt mânate pe păşunile montane, iar iarna sunt aduse la poalele munţilor).
Evaluare
Migraţia populaţiei
1. Explică noţiunile: migraţie, imigraţie, emigraţie, bilanţ migratoriu, exod de intelecte, migraţie spontană, nomadism.
2. Completează în caiet schema „Tipurile principale de migraţii ale populaţiei”.
3. Construieşte schema „Tipurile de migraţii după aria geografică”.
4. Explică consecinţele migraţiilor din sec. al XlX-lea - al XX-lea.
5. Care sunt urmările „exodului de intelecte” din ţările în curs de dezvoltare şi postsocialiste?
6. Construieşte în caiet tabelul „Tipurile de nomadism şi caracteristicile lor”. Notează pe harta-contur regiunile şi statele unde este răspândit nomadismul.
7/ Prin ce se explică migraţiile masive din statele postsocialiste şi ale C.S.I. în perioada actuală? Care sunt consecinţele?
GeollCap3.indd 47 20.06.2014 11:18:08
Capitalul 111
14,5%
10,5%
61,1%
■ Asia
■ Africa
□ Europa
■ America Latină
■ America de Nord
□ Australia şi Oceania
Fig. 14. Repartiţia populaţiei pe regiuni.
(Repartiţia şi densitatea populaţiei
• Urmăreşte pe fig. 15 cum este repartizată populaţia pe Glob.
Populaţia este amplasată pe Glob neuniform. în Emisfera de Est trăiesc 85%, iar în cea de Vest - 15% din toată populaţia Terrei. în cota parte a populaţiei Emisferei de Nord îi revine 90%, iar celei de Sud - 10% din totalul mondial.
Populaţia este repartizată neuniform şi pe regiuni. în Asia, care ocupă 30% din tot uscatul, trăiesc 61,1% din populaţia lumii, pe când în Australia şi Oceania, cărora le revine 6% din uscat, trăiesc numai 0,5% din totalul populaţiei lumii (vezi fig. 14).
Populaţia este amplasată pe Glob neuniform, ca urmare a interacţiunii complexe dintre numeroşi factori naturali şi umani.
• Enumeră factorii naturali care influenţează asupra repartiţiei populaţiei.
Dintre condiţiile naturale, care influenţează distribuirea populaţiei, o
importanţă deosebită au condiţiile climatice. Acestea au jucat un rol esenţial la nivelul societăţii agrare când s-au format marile aglomeraţii umane din zonele favorabile agriculturii (Asia Musonică - China de Est, India, de asemenea, Delta Nilului în Egipt, Mesopotamia).
Asupra repartiţiei populaţiei pe Glob a avut influenţă şi relieful. Circa 80% din populaţia Pământului trăieşte pe teritorii cu înălţimea de până la 500 m de la nivelul mării (vezi tabelul 19).
Fluviile şi zonele de litoral au avut un rol mare în repartiţia populaţiei încă în perioada antică datorită resurselor de hrană şi ca mijloc de comunicaţie. Numeroase aglomeraţii au apărut în lungul fluviilor Gange, Chiang Jiang, Nil, Brahmaputra, Mecong etc. Tot în văile fluviilor s-au aflat şi cele mai fertile soluri, care au contribuit la dezvoltarea agriculturii.
Un rol decisiv în formarea aglomeraţiilor umane în Europa şi S.U.A. a avut şi îmbinarea favorabilă a mai multor tipuri de resurse naturale (bazine carbonifere şi de minereuri, resurse de apă, disponibile pentru agricultura irigată, soluri cu fertilitate naturală etc.), mai ales în perioada societăţii industriale din sec. XIX-XX, care au antrenat mari resurse umane.
Mult mai importanţi în repartiţia populaţiei pe Glob sunt umani,
mai ales în cadrul societăţii dezvoltate, când omuî se poate adapta cu succes şi la condiţiile naturale mai puţin favorabile - valorificarea bogăţiilor naturale în zonele arctice (Canada, S.U.A., Rusia, ţările scandinave), în zonele de deşert etc.
Subcompetenţe:
• Explicarea factori lor de repartiţie a populaţiei.
• Identificarea ariilor aglomerate de pe Glob şi a celor slab populate, utilizând hărţile tematice şi datele statistice.
Tabelul 19. REPARTIŢIA POPULAŢIEI TERREI PE ZONE DE ALTITUDINE (%)
Continentele
Regiuni până la 200 m
De la 200 până la 500 m
De la 500 până la 1 000 m
De la 1000 până la 2 000 m
Regiuni mai sus de 2 000 m
Europa
69
27
7
-
-
Asia
56
24
12
7
1
Africa
32
24
21
21
2
America de Nord
47
33
8
8
4
America de Sud
42
15
23
9
11
Australia şi Oceania
73
18
8
1
-
Total mondial
56
24
12
7
1
GeollCap3.indd 48 20.06.2014 11:18:10
I
II
Cea mai mare densitate a populaţiei se înregistrează în microstatele: Monaco - 18175 loc./km2 şi Singapore - 7 751 loc./km2.
Cifrele de pe hartă indică:
I - densitatea medie mai mare
de 100 loc./km2;
II - densitatea medie între 20 şi
100 loc./km2;
III - densitatea medie între 2 şi
20 loc./km2;
IV - spaţii cu o densitate foarte mică
a populaţiei.
Fig. 15. Densitatea populaţiei.
52,0
Fig. 16. Dinamica densităţii populaţiei pe Terra (loc./km2).
Asupra densităţii populaţiei influenţează şi factorii demografici: sporul natural înalt sau scăzut, migraţiile, care contribuie în mod diferit la amplasarea populaţiei.
• în ce zone climatice locuieşte cea mai mare parte din populaţia Terrei?
Densitatea medie a populaţiei pe Glob constituie 52 loc./km2, în Europa - 88,7, iar în Asia - 134 loc./km2, ceea ce depăşeşte cu mult valoarea medie mondială, în timp ce Africa (35 loc./km2), America de Nord (16,0 loc./km2) şi America Latină (29 loc./km2) au o densitate de două-trei ori, iar Australia şi Oceania - de peste 15 ori mai mică decât media mondială.
•Analizează diagrama, fig. 16, şi observă în ce perioade a avut loc o creştere mai intensă
a densităţii populaţiei.
Dintre cele mai aglomerate arii de pe Glob se evidenţiază: Asia de Est (China, Japonia, Republica Coreea) cu peste 1,5 mlrd. de locuitori; Asia de Sud-Est (indonezia, Thailanda, Filipine, Malaysia) - cu 423,8 mln. de locuitori; Asia de Sud (India, Bangladesh, Sri Lanka) - cu circa 1,4 mlrd. de locuitori; Europa - cu 740 mln. (inclusiv populaţia asiatică a Rusiei), regiunea Marilor Lacuri şi litoralul atlantic al Americii de Nord cu o populaţie de peste 200 mln. locuitori.
Dintre toate statele lumii (cu excepţia ţărilor mici, precum Monaco, Singa- pore etc.) cea mai mare densitate a populaţiei o are Bangladesh (1 062 loc./km2).
Evaluare
<'Repartiţia şi densitatea populaţiei
1. Analizează diagrama, fig. 14, şi trage concluzii despre repartiţia populaţiei pe regiuni.
2. Explică factorii care au influenţat repartiţia şi densitatea populaţiei.
3. în baza analizei tabelului 19 trage concluzii despre repartiţia populaţiei Terrei pe zone de altitudine.
4. Identifică pe hartă, fig. 15, ariile cu cele mai mari densităţi ale populaţiei de pe Terra.
5. Care zone climatice sunt cele mai fovorabile pentru viaţa omului?
6. în baza analizei Anexei nr. 1 din manual şi a hărţii densităţii populaţiei selectează în caiet câte cinci state cu cea mai mare şi cea mai mică densitate a populaţiei, cinci state cu relief de câmpie şi cinci state cu relief muntos.
4 Geografia umană a lumii, ci. a Xl-a
GeollCap3.indd 49 20.06.2014 11:18:11
Capitolul 111
Mongoloidă
Negroidă
P • ‘ \ —v,
Subcompetenţe:
• Comunicarea corectă în limba maternă
cu utilizarea adecvată a termenilor geografici.
• Reprezentarea grafică a clasificării popoarelor lumii după structura rasială, etnolingvistică şi religioasă a populaţiei.
• Aprecierea şi respectarea obiceiurilor şi tradiţiilor culturale ale popoarelor lumii.
Structura rasiala, etnoCingvistică şi redgioasă a populaţiei
STRUCTURA RASIALĂ
Populaţia umană aparţine unei singure specii biologice - Homo Sapiens. în cadrul acestei specii, un număr mare de populaţii se diferenţiază genetic prin caracteristici observabile: culoarea pielii, a părului, forma feţei, statura etc.
Diferenţierile rasiale sunt destul de vechi, apreciindu-se că datează din Paleolitic, respectiv dintr-o perioadă cuprinsă între 100 000 şi 11 000 de ani în urmă, şi au apărut ca rezultat al dispersiei treptate a grupelor umane din aria de antropogeneză (Africa de Est) pe întreaga suprafaţă a planetei şi al evoluţiei ulterioare relativ izolate a acestora în condiţii de mediu diferenţiate.
• Enumera rasele umane ale Terrei.
întreaga societate umană se împarte în trei rase mari: europeană, mongoloidă şi negroidă. Se mai evidenţiază rasa australoidă, puţin numeroasă şi răspândită în Australia, în ţările Asiei de Sud-Est şi în Oceania.
• Descrie rasele umane după aspectul exterior.
Pe parcursul dezvoltării societăţii umane, extinderii legăturilor dintre diferite regiuni ale Globului au avut loc contacte strânse între diferite rase, în urma cărora a apărut un număr considerabil de rase de trecere, sau populaţia metişată. La aceste grupe se referă o mare parte a populaţiei regiunii Sahel din Africa, populaţia din Etiopia (negroidă-europeoidă), din sudul Indiei (populaţia europeoido-australoidă), cea din Asia de Sud-Est (populaţia mongoloido-australoidă) etc.
Deosebit de intens a decurs amestecul de rase în America Latină, unde au apărut trei mari grupe de rase.
• Aminteşte-ţi din cursul „ Geografia continentelor şi oceanelor” ce rase intermediare
s-au format în America Latină.
STRUCTURA ETNOLINGVISTICĂ
Termenul „etnic” provine de la grecescul „ethnos”, ceea ce semnifică „popor”, „naţiune”, „comunitate umană”.
Se cunosc mai multe grupe etnice - triburi, popoare, naţiuni.
Componenţa naţională a populaţiei planetei constituie rezultatul procesului de dezvoltare istorică a societăţii umane. Naţiunea nu poate fi confundată cu rasa. Naţiunile s-au format deseori din neamuri şi rase diferite (S.U.A.,
Brazilia) relativ recent (mai ales în sec. XIX-XX).
Peste 3 mii de popoare au o populaţie de la câteva zeci de locuitori până la sute de milioane. La baza divizării societăţii umane în state stă
y
criteriul naţional. Uneori, în cadrul unui stat, sunt incluse câteva naţiuni
Reprezentante ale familiei lingvistice malayeso-polineziană
GeollCap3.indd 50 20.06.2014 11:18:38
Cifrele de pe hartă indică limbile mondiale:
I - engleză; IV - arabă;
II - spaniolă; V - portugheză;
III - rusă; VI - franceză.
Fig. 17. Limbile mondiale.
Termeni-cheie:
• Rasă - categorie biologică, rezultată din adaptarea speciei umane la condiţiile geografice în etapele iniţiale de dezvoltare a umanităţii.
• Naţiune - categorie istorică ce se caracterizează prin comunitatea de limbă, teritoriu, viaţă economică şi culturală.
• Metişi - persoane născute din căsătoriile europenilor cu indienii.
• Mulatri - persoane născute din căsătoriile negrilor cu europenii.
• Zambos - persoane născute din căsătoriile indienilor cu negrii.
• Australoidă - rasă umană reprezentată astăzi prin aborigenii din Australia, care pot fi consideraţi cei mai vechi precursori ai rasei umane. Morfologia lor se individualizează prin piele închisă la culoare, păr ondulat şi dantură lată.
(Rusia, Ucraina, Kazahstan). Pe de altă parte, o naţiune poate forma mai multe state (chinezii în China şi Singapore).
Aproximativ jumătate din numărul statelor lumii sunt mononaţionale, unde naţiunea principală constituie mai mult de 90% din numărul populaţiei. Din această grupă fac parte aşa state ca Germania, Japonia, Vietnam, R.P.D. Coreeană, Republica Coreea, Danemarca, Suedia, Norvegia, Australia etc. O mare parte din ţări sunt multinaţionale (Rusia, China, Franţa, Spania, Marea Britanie etc.). Caracterul multinaţional este bine exprimat în ţările în curs de dezvoltare. De exemplu, în India, Indonezia, Nigeria locuiesc câteva sute de diferite grupe etnice.
Multitudinea de etnii de pe Glob este grupată, după criteriul rudeniei de limbă, în mari familii lingvistice.
• Ce familii lingvistice cunoşti?
• Identifică pe harta din atlas principalele familii lingvistice.
• Din ce familie lingvistică face parte populaţia Republicii Moldova?
Cele mai mari familii lingvistice sunt: familia indo-europeană, care cuprinde circa 4 mlrd. de locuitori şi include o serie de mari grupe lingvistice: romanică (italienii, spaniolii, francezii, portughezii, românii, majoritatea popoarelor din America Latină), germanică (nemţii, englezii, americanii, canadienii de origine engleză, popoarele ţărilor scandinave, australienii, fără aborigeni) şi slavă (ruşii, ucrainenii, belaruşii, slovacii, cehii, bulgarii, sârbii, croaţii, slovenii etc.).
O altă familie lingvistică este familia sino-tibetană, a doua după numărul de vorbitori (1,5 mlrd.). Ea populează cea mai mare parte din Asia de Est, cuprinde şi cel mai mare popor al lumii - chinez, care se referă la grupa lingvistică chineză.
Mari familii lingvistice sunt, de asemenea, familia bantu, la care se referă cea mai mare parte a populaţiei Africii Tropicale, şi familia semito-hamită, care cuprinde populaţia ţărilor din Africa de Nord, populaţia ţărilor arabe din Asia de Sud-Vest şi a Israelului, cu circa 260 mln. de vorbitori.
GeollCap3.indd 51 20.06.2014 11:18:39
Cap halul
Termeni-cheie:
• Curzi- popor, ce numără circa 20 mln. de oameni. Istoric s-au pomenit în componenţa Turciei, Iranului, Irakului, Siriei. Liderii mişcării naţionale curde luptă pentru crearea statului independent Kurdistan.
• Genocid-exterminarea grupelor de populaţie după criteriul rasial, naţional, etnic sau religios.
• Separatism - politică îndreptată spre separare având ca scop principal crearea unei formaţiuni naţional- statale autonome.
Pe Glob există 3-4 mii de popoare şi etnii.
Potrivit O.N.U. în prezent pe Glob sunt circa 45 mln. de refugiaţi.
1500 pi 400
123456789
Fig. 18. Cele mai răspândite limbi mondiale.
• Utilizând fig. 17 şi 18 enumera cele mai răspândite limbi de pe Glob.
Răspândirea largă a limbilor engleză şi spaniolă, care după numărul de vorbitori depăşeşte de multe ori numărul populaţiei Marii Britanii şi Spaniei, se explică prin trecutul colonial al multor ţări din Asia, Africa, America Latină, al Australiei, Noii Zeelande, S.U.A. şi Canadei. Până în prezent peste 30 de ţări din Africa, America Centrală, Asia şi Oceania au ca limbă de stat limba engleză. Numărul vorbitorilor de limbă rusă depăşeşte de circa două ori populaţia rusă. Aceasta, de asemenea, se explică prin expansiunea, în cazul dat, a Imperiului Rus, iar mai apoi şi a celui sovietic, care au răspândit limba rusă şi pe teritoriile incluse în componenţa lor.
PROBLEMA NAŢIONALĂ ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ
Una dintre cele mai acute şi complicate probleme existente în multe din ţările lumii, unde locuiesc reprezentanţi ai mai multor naţiuni, iar deseori şi ai diverselor rase, este cea naţională. Ea cuprinde un complex întreg de aspecte ale relaţiilor dintre diferite etnii: politice, economice, teritoriale, ideologice, culturale, juridice etc.
Deseori cauza conflictelor dintre etnii este manifestarea naţionalismului, ce se caracterizează prin ideea superiorităţii unei naţiuni. Una dintre misiunile nobile ale societăţii umane este crearea condiţiilor pentru dezvoltarea liberă şi egală a tuturor popoarelor şi naţiunilor.
în perioada dominării regimului totalitar comunist atât în fosta U.R.S.S., cât şi în celelalte ţări ex-socialiste, problemele naţionale, nefiind soluţionate, au fost forţat conservate, iar consecinţele acestui proces se resimt dureros şi în prezent. Conflictele din Karabahul de Munte (dintre Armenia şi Azerbaidjan); cel din Abhazia, Adjaria, Osetia de Sud (Georgia); din Osetia de Nord, Inguşetia, Cecenia (Rusia) - soldate cu zeci de mii de morţi şi răniţi, au avut la bază probleme interetnice nesoluţionate.
Complexitatea componenţei etnice şi religioase într-un şir de ţări asiatice a condus la declanşarea multor conflicte interetnice şi religioase. Deosebit de pronunţate sunt aceste conflicte în India, Sri Lanka, Pakistan, Afghanistan, Filipine, iar în prezent în Siria, care s-au soldat cu zeci de mii de morţi şi un număr mare de emigranţi, de asemenea, conflictul de mai multe decenii dintre Israel şi teritoriile palestiniene, războiul dintre Iran şi Irak, conflictele militare ce au avut loc dintre Irak şi Kuwait, conflictele interetnice dintre grecii ciprioţi şi turcii ciprioţi. Cele mai multe dintre aceste conflicte îşi au rădăcinile în trecutul colonial şi semicolonial şi se desfăşoară, de regulă, sub lozinca separatismului.
De lungă durată sunt conflictele interetnice din Irlanda de Nord (Olster), dintre irlandezii catolici şi englezii protestanţi, dintre basci şi spanioli în Spania.
Africa, ca şi Asia, este regiunea unde au loc multiple conflicte etnopolitice şi religioase. Cele mai acute sunt în Kenya, Nigeria, Ciad, Angola, Rwanda, R. D. Congo, Libia, Tunisia, Egipt, Mali, R. Centrafricană. Deseori aceste conflicte capătă caracter de adevărat genocid.
în prezent în circa 40 de state ale lumii există litigii interetnice, religioase şi teritoriale.
1. chineză
2. engleză
3. hindi
4. spaniolă
5. arabă
6. franceză
7. rusă
8. malayesiană şi indoneziană
9. portugheză 10. bengaleză
GeollCap3.indd 52 20.06.2014 11:18:40
Oraşul Chişinău. Biserica Ciuflea
Termeni-cheie:
• Religie - credinţă în forţe supranaturale şi adorarea lor.
• Creştinism - una dintre cele trei mari religii ale lumii, întemeiată pe învăţătura, persoana şi viaţa lui Isus Hristos, având la bază Vechiul şi Noul Testament, desfăşurată în cadrul Bisericii catolice şi Bisericii ortodoxe, precum şi în cadrul Bisericilor apărute în urma Reformei.
• Ortodoxism - confesiune creştină, care a păstrat neschimbate dogmele, tradiţiile, cultul şi organizarea bisericească fixate prin cele şapte sinoade ecumenice.
Cifrele de pe hartă indică:
Religia
creştină
Religia
musulmană
r I -ortodoxism;
-< II - protestantism; L III - catolicism; f IV — sunnism;
L V - şiism;
VI - animism;
VII - hinduism;
VIII - budism şi
confucianism;
IX- shintoism;
X- iudaism.
Orice problemă interetnică trebuie să fie examinată şi soluţionată numai pe cale paşnică.
STRUCTURA RELIGIOASĂ
• Ce cunoşti despre rolul religiei în societatea umană?
• Ce înseamnă pentru tine religia şi care este atitudinea ta faţă de religie?
Religia are o anumită influenţă asupra populaţiei din diferite ţări. Biserica este un centru important de păstrare a culturii, obiceiurilor, tradiţiilor, totodată ea exercită influenţă asupra relaţiilor dintre oameni, iar în unele cazuri - chiar şi asupra relaţiilor dintre ţări.
• Enumeră religiile pe care le cunoşti. Care dintre ele sunt cele mai răspândite pe Glob?
Pe Glob există trei religii universale de bază cu cel mai mare număr de credincioşi. Dintre acestea cea mai răspândită este religia creştină, cu circa 1,9 mlrd. de credincioşi. Ea este răspândită, practic, pe toate continentele, însă regiunile principale, unde are o mai mare influenţă, sunt Europa, America de Nord şi America Latină, Australia şi Noua Zeelandă. Religia creştină are trei ramuri principale - catolică (Franţa, Germania, Italia, Irlanda, America Latină, Spania), protestantă (Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă, S.U.A. etc.) şi ortodoxă (România, Republica Moldova, Ucraina, Belarus, Rusia, Armenia, Georgia, Bulgaria, Grecia etc.).
• Care este centrul mondial principal al religiei creştine?
A doua religie universală este cea islamică ori musulmană, care întruneşte peste 1 mlrd. de credincioşi. în 28 de ţări din Asia şi Africa de Nord, unde această religie e mai răspândită, ea este proclamată religie de stat. Religia islamică cuprinde populaţia următoarelor ţări: Arabia Saudită, Turcia, Iran, Irak, Afghanistan, Pakistan, Algeria, Egipt, Maroc, de asemenea, cea a ţărilor suverane din Asia Centrală, a unor republici din Federaţia Rusă, ca Tatarstan, Başkortostan etc.
Fig. 19. Religiile mondiale.
GeollCap3.indd 53 20.06.2014 11:18:40
Cap halul
Biserică catolică
Termeni-cheie:
• Islam - una dintre cele trei mari religii ale omenirii, întemeiată în sec. al Vll-lea de Mahomed (ca profet unic, al unui Dumnezeu unic-AI- lah), fundamentată pe textele conţinute în Coran şi Suna.
• Budism - religie asiatică fondată în India în sec. Vl-V î. Hr. de către Buddha Sakia Muni, care, considerând viaţa o sursă de iluzii şi suferinţe, predica renunţarea la plăceri şi scufundarea în nefiinţă.
• Shintoism - religie specifică Japoniei, apărută încă în perioada antică, recunoscută oficial în anul 1868.
Este o precursoare iniţială a budismului, punând accent pe cultul morţilor, pe practicile şamanice şi riturile agrare.
• Hinduism - religie fără întemeietor uman care nu corespunde unui aspect separat al vieţii sociale, ca în cazul altor religii. Este un sistem socioreligios care stă la baza societăţii, definind îndatoririle ce revin fiecărui individ, în funcţie de apartenenţa sa la
o anumită clasă socială, de vârstă şi de sex.
• Iudaism - religie ce a apărut cu aproximativ 3 000-4 000 de ani în urmă în Orientul Apropiat, identificându-se
cu un singur grup etnic, cu un complex şi set restrictiv de credinţe şi legi. Astăzi ea numără circa 18 mln. de adepţi evrei, răspândiţi pe toate continentele.
în religia islamică, la fel ca în cea creştină, nu există o unitate. Ea este împărţită în două ramuri mari - sunnită şi şiită. Mai numeroasă este ramura sunnită, pe când şiiţii locuiesc numai în două ţări - Iran şi Irak.
Religia islamică a apărut cu peste o mie de ani în urmă şi întotdeauna a servit ca normă universală de conduită în ţările unde era confesată. Ea a dirijat relaţiile sociale, activitatea economică, relaţiile de familie şi căsătoriile. După legile Coranului se efectua judecata şi se decidea soarta nu numai a unor credincioşi aparte, dar chiar şi a unor popoare întregi. Astăzi religia islamică are un rol deosebit în ţările Orientului, cuprinzând toate aspectele vieţii - social, economic, politic, cultural.
Centre de apariţie a islamului sunt considerate oraşele sfinte Mecca şi Medina din Arabia Saudită.
Oraşul Ierusalim este centrul celor trei religii răspândite în lume - creştină, iudaică şi islamică. Aici se intersectează interesele spirituale ale credincioşilor din întreaga lume. în oraş sunt multe locuri istorice şi sfinte ce reprezintă obiecte de pelerinaj în masă. Printre ele este Templul Sicriului Mântuitorului - unul dintre cele mai onorate obiecte sfinte, construit pe locul răstignirii, înmormântării şi învierii lui Isus Hristos.
• Care dintre religiile mondiale enumerate au o mai mare răspândire în Republica
Moldova?
A treia religie universală este budismul, care, teritorial, este mai puţin răspândită decât primele două. Această religie e răspândită în India, Sri Lanka, China, Mongolia, Nepal şi Rusia (bureaţii, kalmâcii, tuvinii). în total, în lume sunt circa 380 mln. de budişti.
în afară de religiile universale există şi religii naţionale (etnice), care aparţin unui anumit popor. Conform numărului credincioşilor, se evidenţiază hinduismul - în India, căruia îi revine cea mai mare parte a populaţiei ţării (820 mln.), confucianismul - în China, shintoismul - în Japonia, iudaismul - în Israel.
în afară de religiile universale şi cele naţionale, mai există şi religii tribale. Animismul şi şamanismul constituie forme speciale ale religiilor etnice. Se disting prin numărul redus al membrilor, prin apropierea de natură. De fapt, sunt grupuri culturale care nu au fost încă absorbite de societatea modernă.
Cunoaşterea apartenenţei confesionale a populaţiei ajută să înţelegem mai profund particularităţile geografiei populaţiei şi a economiei unor regiuni ale lumii. Spre exemplu, în ţările musulmane practic lipsesc aşa ramuri ale agriculturii, ca creşterea porcinelor şi viticultura (religia interzice consumul cărnii de porc şi al vinului). Influenţa religiei se răsfrânge şi asupra caracterului vestimentaţiei, coloritului ţesăturilor produse de industria textilă. Tradiţiile religioase îşi găsesc expresia în regimul reproducerii populaţiei, în statutul angajării femeilor în câmpul
muncii. Templul lui Buddha
GeollCap3.indd 54 20.06.2014 11:18:43
Evaluare
Structura
şi religioasă a populaţiei
1. Explică noţiunile: rasă, naţiune, mulatri, metişi, zambos, genocid, separatism, religie.
2. Completează în caiet schema „Rasele umane”. Dă exemple de state şi popoare.
3. Identifică pe hartă câte cinci state mononaţionale şi multinaţionale. Notează-le pe harta-contur.
4. Numeşte cele mai mari naţiuni din lume. Ce ştii despre contribuţia lor la cultura universală?
5*. Pe baza surselor de informare în masă dă exemple de conflicte interetnice în lumea contemporană. Care sunt cauzele acestor conflicte, ce soluţii ai propune pentru rezolvarea lor?
6. Completează în caiet schema ce urmează:
7. Identifică pe hartă arealele de răspândire a religiilor mondiale şi a celor naţionale.
8*. Folosind surse suplimentare de informaţii, scrie un eseu pe una din teme:
a) rolul religiei creştine în viaţa şi activitatea omului;
b) rolul religiei islamice în viaţa şi activitatea popoarelor din Orient;
c) budismul şi tradiţiile.
9. Argumentează importanţa cunoaşterii apartenenţei confesionale a populaţiei pe Glob.
GeollCap3.indd 55 20.06.2014 11:18:43
Cap iw Iul
Cei mai mulţi copii au India - 390 mln. şi China -300 mln.
•
Cea mai mare pondere a persoanelor de vârstă înaintată este în Japonia şi Monaco - 24% din totalul populaţiei, iar cea mai redusă - în E.A.U., Qatar, Guyana şi Nauru - 1% din totalul populaţiei.
Subcompetenţe:
• Exprimarea corectă în limba maternă
cu utilizarea adecvată a termenilor geografici.
• Diferenţierea populaţiei după criteriul de vârstă şi sexe.
• Aprecierea gradului de calificare a resurselor umane în cele două grupe de state.
• Compararea structurii economice a populaţiei în cele două grupe de state.
K___________________r
Structura populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe. Resurse Ce umane ae muncă
Din punctul de vedere al structurii, populaţia poate fi analizată după mai multe criterii: de vârstă şi sexe, domeniul de activitate, rasial, etnolingvistic, religios.
STRUCTURA POPULAŢIEI PE GRUPE DE VÂRSTĂ
Determinarea structurii pe vârste a populaţiei are o mare importanţă aplicativă. Divizarea populaţiei pe grupe de vârstă prezintă posibilităţi de prognozare a necesarului în asigurarea pe viitor cu resurse umane de muncă.
Structura pe grupe de vârstă este expresia divizării populaţiei în trei categorii corespunzătoare de vârstă: tânără (0-15 ani), adultă (16-65 de ani) şi înaintată (peste 65 de ani).
Analizând piramidele structurii pe vârste a populaţiei prin prisma celor două tipuri de spor natural, se conturează două grupe de state, observându-se uşor deosebirile dintre ele. Ponderea copiilor până la vârsta de 15 ani este cu mult mai mare (de circa 1,5 ori) în ţările cu tipul tradiţional de reproducere a populaţiei (ţările în curs de dezvoltare) decât în statele cu tipul modern de spor natural, în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare din Asia, Africa, America Latină şi Oceania copiii de până la 15 ani constituie 28-41% din numărul total al populaţiei, ajungând până la 46% în Burundi, 49% - în Niger, 47% - în Mali, 48% - în Angola etc.
în statele dezvoltate din Europa, America de Nord şi în Japonia vârsta tânără (copii) are o pondere redusă -13-19%, în Elveţia, Austria, Danemarca, Grecia - 13-18%. Ponderea cea mai redusă a copiilor este în Japonia - 13% şi în Italia - 14%. în ţările înalt dezvoltate este mai mare ponderea populaţiei
Tabelul 20.VÂRSTA MEDIE A POPULAŢIEI ÎN UNELE STATE ALE LUMII, a. 2011
Statele înalt dezvoltate
Statul
Ani
Austria
42,6
Grecia
42,2
Belgia
42,0
Suedia
41,7
Finlanda
41,6
Spania
41,5
Elveţia
41,3
Canada
40,7
Olanda
40,6
Marea Britanie
40,5
• Analizează tabelul şi formulează concluzii.
GeollCap3.indd 56 20.06.2014 11:18:49
Fig. 20. Piramida pe grupe de vârstă şi sexe a populaţiei cu tipul tradiţional şi cel modern de reproducere (a. 2010).
Termeni-cheie:
• Resurse umane -
populaţie aptă de muncă, care dispune de cunoştinţe teoretice şi practice, de deprinderi şi abilităţi ce îi asigură capacitatea de integrare în activităţile social- economice.
• Structura economică a populaţiei - grupare a populaţiei active după ponderea ei pe sectoare social- economice: primar, secundar, terţiar.
• Speranţa de viaţă la naştere - numărul mediu de ani de viaţă la care poate spera un nou-născut.
Structura populaţiei după criteriul vârstei şi al sexelor poate fi reprezentată prin diagrama „Piramida vârstelor”, care include fiecare grupă de vârstă, calculată în procente din totalul populaţiei de sexul respectiv.
de vârstă înaintată (peste 65 de ani), care constituie în Europa 16% (cea mai înaltă: Italia - 24%), iar în America de Nord - 13% din numărul total al populaţiei, pe când în ţările slab dezvoltate acest indice atinge 3-6%. Vârsta medie a populaţiei Globului este de 29 de ani, cu diferenţieri între regiunile dezvoltate (39 de ani) şi cele subdezvoltate - 22 de ani (vezi tabelul 20).
• Compară piramidele pe grupe de vârstă şi sexe în statele cu tipul modern şi cel tradiţional
de reproducere a populaţiei.
între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare există deosebiri şi în structura populaţiei apte de muncă ori a adulţilor (16-60-65 de ani). în prima grupă de ţări ponderea lor este mai mare şi constituie peste 65%, în a doua - circa 50%.
STRUCTURA POPULAŢIEI PE SEXE
Structura populaţiei pe sexe reflectă raportul dintre bărbaţi şi femei în toate grupele de vârstă, care, cu unele deosebiri, este aproximativ acelaşi. Deşi în medie la fiecare 100 de fete se nasc 104-107 băieţi şi în vârsta tânără de până la 15 ani se înregistrează o anumită predominare a sexului masculin, din cauza mortalităţii mai mari a bărbaţilor în rândul adulţilor, ponderea sexelor este aproximativ egală, iar în cadrul vârstelor înaintate (peste 60-65 de ani) predomină sexul feminin. Aproximativ în jumătate din ţările lumii numărul femeilor este mai mare decât numărul bărbaţilor. O preponderenţă mai importantă se constată în statele C.S.I., în Europa şi America de Nord. Aceasta se explică, în primul rând, prin faptul că durata medie a vieţii la femei este, de obicei, cu câţiva ani mai mare decât la bărbaţi. în multe ţări din aceste regiuni predominarea sexului feminin e legată de pierderea populaţiei masculine în cel de-al Doilea Război Mondial.
în Africa, America Latină, Australia şi Oceania numărul bărbaţilor şi al femeilor este aproximativ egal.
în mai multe ţări din Asia numărul bărbaţilor depăşeşte considerabil numărul femeilor (vezi tabelul 22). Aceasta se explică prin discriminarea femeii în familie şi societate (căsătorii timpurii şi naşterea multor copii în condiţii de sărăcie, foamete, asistenţă medicală nesatisfăcătoare). în ultimul timp asupra structurii pe sexe a populaţiei unui şir de state din Asia au o influenţă mare emigraţiile.
GeollCap3.indd 57 20.06.2014 11:18:52
Cap iw Iul 111
Copii
Indicele total mondial al structurii pe sexe este determinat de predominarea bărbaţilor în două dintre cele mai populate ţări ale lumii - China şi India. Anume din acest motiv, în total pe Glob, la fiecare 100 de femei revin 101 bărbaţi.
Cele două grupe de state se deosebesc şi după rata de alfabetizare.
• Analizează tabelul 21 şi determină în care regiuni procentajul de analfabeţi este cel mai înalt şi în care - cel mai scăzut.
Tabelul 21. POPULAŢIA MATURĂ ANALFABETĂ PE REGIUNI (%)
Regiunea
%
America Latină
7,4
Asia de Est
8,9
Orientul Apropiat
28,9
Asia de Sud
35,8
Africa la sud de Sahara
37,3
Pe Glob bărbaţi sunt cu 25-30 mln. mai mult decât femei.
Tabelul 22. PRIMELE ZECE STATE ALE LUMII ÎN CARE PREDOMINĂ POPULAŢIA MASCULNĂ Şl FEMININĂ
State cu predominarea numerică a bărbaţilor
Ponderea în %
State cu predominarea numerică a femeilor
Ponderea în %
Qatar
69,0
Letonia
54,3
Emiratele Arabe Unite
68,7
Ucraina
53,9
Bahrain
62,6
Lituania
53,9
Kuwait
59,4
Rusia
53,7
Oman
57,5
Estonia
53,6
Arabia Saudită
55,7
Belarus
53,5
Brunei
52,3
Ungaria
52,8
Bhutan
52,2
Moldova
52,6
China
51,9
Georgia
52,4
Pakistan
51,8
Armenia
51,4
RESURSELE UMANE DE MUNCĂ
Resursele umane reprezintă populaţia aptă de muncă (bărbaţii - între 16 - 60-65 de ani, femeile - între 16 - 55-60 de ani) în funcţie de legislaţia în vigoare a ţării.
în funcţie de structura pe grupe de vârstă şi sexe, de gradul de dezvoltare a economiei şi de nivelul de pregătire profesională, în cadrul populaţiei oricărei ţări se pot distinge: populaţia economic activă sau angajată în diferite sfere de activitate economică şi populaţia întreţinută (studenţii, elevii claselor superioare, şomerii, militarii).
O altă categorie de populaţie reprezintă populaţia neproductivă. Aceasta include persoanele necuprinse în activitatea socială - copiii de 16 ani, pensionarii, invalizii.
Ponderea populaţiei active de pe Glob este 50% (3,5 mlrd. oameni), fiind mai mare în ţările dezvoltate din Europa, America de Nord - 60-70% şi mai mică în cele în curs de dezvoltare din Asia, Africa şi America Latină - 45-48%. Aceasta se explică prin nivelul scăzut de dezvoltare economică, insuficienţa locurilor de muncă, numărul mare de copii în structura populaţiei, gradul scăzut de încadrare a femeilor în munca social-utilă.
Familie din Australia
.indd 58 20.06.2014 11:18:55
I I
Populaţie activă
în funcţie de forma de activitate economico- practică, populaţia activă este divizată în trei sectoare:
a) sectorul primar, ce cuprinde agricultura, silvicultura, piscicultura;
b) sectorul secundar, ce cuprinde industria şi construcţiile;
c) sectorul terţiar, ce cuprinde comerţul, transportul, serviciile.
Problema şomajului este una dintre cele mai acute în toate grupele de ţări, însă în statele slab dezvoltate şi în special în cele cu un număr mare de populaţie (India, Bangladesh, Indonezia etc.) ea capătă o amploare deosebită. Printre categoriile de populaţie ale lumii suferă de pe urma şomajului îndeosebi femeile. în lume mai sunt state, unde femeile simt lipsite de drepturi politice, economice şi sociale.
Discriminarea femeii se manifestă prin aşa măsuri, ca salariul mai mic decât al bărbaţilor pentru o muncă egală, limitarea accesului la locurile de muncă etc.
Criza financiară, economica care a început în august 2008 a afectat puternic economia mondială, ceea ce a dus la creşterea şomajului în Spania, Portugalia, Grecia, Italia, Germania, S.U.A., Canada etc.
Cea mai mare parte a populaţiei active mondiale o constituie ţăranii - ca rezultat al predominării sectorului primar (agrar) în structura economiei majorităţii ţărilor subdezvoltate. în unele ţări slab dezvoltate majoritatea populaţiei active este încadrată în sectorul terţiar (în America Latină această sferă de activitate a populaţiei ocupă locul al doilea după agricultură). Sectorul terţiar în această grupă de ţări are o structură simplă, spre deosebire de ţările dezvoltate. Cele mai răspândite forme de activitate economico-practică sunt: comerţul cu amănuntul, deservirea turiştilor străini, a familiilor bogate etc. Sectorul secundar ocupă ultimul loc printre sferele de activitate ale populaţiei ţărilor slab dezvoltate.
Alta este structura de încadrare în muncă a populaţiei din ţările înalt dezvoltate. Ponderea sectorului primar în activitatea economică a populaţiei este foarte scăzută (2-4%) în comparaţie cu ţările în curs de dezvoltare (50-60%). Cea mai mare parte a populaţiei active este încadrată în industrie (20-25%) şi în sfera de deservire (60-75%), care e strâns legată de producţie, fiind totodată o condiţie necesară pentru funcţionarea acesteia (centre de calcul, instituţii de cercetări ştiinţifice şi de proiectări, birouri de construcţie, unităţi financiare etc.). în S.U.A. şi Canada în sectorul terţiar sunt antrenate circa
State cu cel mai mare procent de şomeri: Liberia - 85%; Zimbabwe - 80%; Turkmenistan - 60%; Afganistan - 40%; Macedonia - 34%;
Libia - 30%;
Grecia - 28%;
Spania - 26%.
State cu cel mai mic procent de şomeri: Qatar - 0,4%; Azerbaidjan - 0,9%; Thailanda -1,4%; Islanda -1,6%;
Kuwait - 2,2%; Emiratele Arabe Unite - 2,4%.
79% din populaţia activă.
în ţările în curs de dezvoltare şi în cele dezvoltate diferă esenţial şi calitatea resurselor umane de muncă. în prima grupă predomină resursele umane de muncă cu un nivel de calificare mai scăzut, puţin cărturare din cauza răspândirii largi a analfabetismului. Ţările dezvoltate sunt bine asigurate cu resurse umane de muncă de înaltă calificare, care deservesc cele mai complicate procese de producţie în toate ramurile economiei. în majoritatea ţărilor înalt dezvoltate, la etapa contemporană are loc tot mai intens înlocuirea aşa- numitelor „guleraşe-albastre” (muncitori necalificaţi) cu „guleraşe albe” şi „guleraşe aurii” (muncitori de înaltă calificare), care deservesc procesele de producţie avansate, inclusiv cele din ramurile tehnologiilor de vârf (electronica, mecanica de precizie, industria aeronautică etc.).
Populaţie întreţinută
GeollCap3.indd 59 20.06.2014 11:19:28
Capiwlid 111
Evaluare
Structura populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe. (Resursele umane de muncă
1. Explică noţiunile: resurse umane, structura economică a populaţiei, populaţie activă, speranţa de viaţă la naştere.
2. Explică, ce reprezintă piramida vârstelor şi a sexelor?
3. Completează în caiet tabelul. Compară raportul procentual al vârstelor în tipul modern şi cel tradiţional de reproducere a populaţiei (vezifig. 20).
Tipul
de reproducere
Copii
(0-15 ani)
Adulţi
(16-65 de ani)
Persoane de vârstă înaintată (peste 65 de ani)
Modern
Tradiţional
4. Analizează piramida vârstelor şi formulează concluzii despre asigurarea cu resurse umane a ţărilor. Putem estima, pe baza piramidei vârstelor, posibilitatea asigurării cu resurse umane pe viitor?
5. Analizează tabelul 22 şi explică cauzele predominării bărbaţilor sau femeilor în statele enumerate.
6*. Propune căi de soluţionare a problemei şomajului în Republica Moldova.
7*. în coloana A sunt indicate grupele de state, iar în coloana B - indicatori ai structurii populaţiei (pe grupe de vârstă şi sexe, resurse umane). Selectează cifrele din coloana B ce corespund grupelor de state din coloana A.
Coloana A Coloana B
State înalt dezvoltate________________ 1. în structura pe vârste a populaţiei predomină copiii
State în curs de dezvoltare___________ 2. în structura pe sexe a populaţiei predomină bărbaţii
3. în agricultură sunt ocupate 2-4% din totalul resurselor umane
4. în ramurile tehnologiilor de vârf activează ,,guleraşe aurii”
5. Ponderea populaţiei ocupate în sectorul primar constituie 50-60%
6. Peste 50% din resursele umane sunt încadrate în sfera serviciilor
EvaCuarea dinamicii
9 9 9 9 9
Aplicaţia 1
6
şi structurii populaţiei în diferite regiuni
practică nr.
Subcompetenţe:
• Construirea graficului privind dinamica numărului populaţiei în baza datelor statistice.
• Analiza piramidei de vârstă şi sexe a populaţiei în cele două tipuri de reproducere a populaţiei.
• Compararea structurii economice a populaţiei în cele două grupe de state.
1. Construieşte graficul privind dinamica numărului populaţiei Terrei în baza analizei datelor statistice din tabelul 12.
2. Analizează fig. 20 şi compară piramidele pe grupe de vârstă şi sexe a populaţiei cu tipul tradiţional şi cel modern de reproducere a populaţiei.
3. Utilizând textul manualului, compară structura economică a populaţiei şi calitatea forţei de muncă în diferite grupe de state. Examinează problema şomajului în lume.
GeollCap3.indd 60 20.06.2014 11
7
în lume există 15-20 mln. de sate.
Subcompetenţe:
• Comunicarea corectă în limba maternă
cu utilizarea adecvată a termenilor geografici.
• Descrierea particularităţilor aşezărilor umane.
• Explicarea etapelor urbanizării.
• Compararea nivelului de urbanizare în diferite regiuni şi state.
• Argumentarea problemelor generate de urbanizare.
J&şezăriCe umane. Vr6anizarea
Populaţia Globului reprezintă o componentă importantă a mediului. Modul de viaţă al oamenilor suferă mari modificări datorită gradului de grupare şi dispersare a localităţilor şi organizării teritoriale.
Reţeaua de aşezări umane formată din sate şi oraşe de diferite tipuri, adaptate la condiţiile geografice specifice de câmpie, de deal sau de munte, reprezintă habitatul uman. După ocupaţia locuitorilor, mărimea centrelor populate şi confortul de viaţă realizat, localităţile umane se împart în aşezări rurale şi urbane.
• Care localităţi au apărut mai întâi pe Terra?
POPULAŢIA RURALĂ
Circa 48% din populaţia Terrei trăieşte la sate. Localităţile rurale se deosebesc după mărime, configuraţie, tipul locuinţelor, modul de trai şi sfera de îndeletnicire a populaţiei etc. Aspectele variate ale localităţilor rurale se află în raport direct cu istoria de dezvoltare, tradiţiile, obiceiurile, sfera de îndeletnicire a populaţiei, nivelul de dezvoltare economică a ţării, condiţiile naturale etc. în ţările din Europa şi Japonia, care au parcurs o perioadă îndelungată de dezvoltare, sunt răspândite atât satele mari, apărute încă din timpurile cele mai vechi, cât şi localităţile mici, cu una sau câteva familii, care se află la distante mari una de alta.
în ultimul timp la aceste tipuri de localităţi s-au mai adăugat diferite localităţi cu funcţii de odihnă şi turism, de vile, „localităţi-dormitor” etc. apărute în preajma marilor oraşe în procesul de suburbanizare. Majoritatea populaţiei rurale din ţările cu economie de piaţă ale Europei şi din Japonia este angajată nu în agricultură, ci în industrie sau în alte sfere de activitate din oraşe, unde ea se deplasează zilnic. în S.U.A., Canada, Australia, Noua Zeelandă localităţile rurale sunt cu mult mai noi decât cele din Europa - ele au apărut în sec. al XlX-lea - începutul sec. al XX-lea. în toate aceste ţări cel mai răspândit tip de localităţi rurale sunt cu numai câţiva locuitori,
întinse pe suprafeţe mari. Al doilea tip de localităţi rurale în aceste state sunt localităţile nefermiere cu un număr mai mare de locuitori, care îndeplinesc funcţii de deservire a fermelor. Aceste aşezări umane au biserică, şcoală, magazine, bancă de economii, staţii de alimentare cu petrol, de reparaţie a tehnicii agricole, depozite etc. Majoritatea populaţiei rurale a acestor ţări (peste 85%), asemenea celei din ţările europene, nu este încadrată în agricultură.
• Cum se deosebesc satele din Republica
Moldova după mărime şi după îndeletnicirile locuitorilor?
în ţările în curs de dezvoltare există
>
o mare varietate de localităţi rurale şi forme de repartiţie a lor în funcţie de condiţiile naturale, nivelul şi carac-
Olanda. O fermă modernă
GeollCap3.indd 61 20.06.2014 11:19:48
Capitolul 111
■ America (a. 1950)
□ Africa
□ Australia şi Oceania
□ Africa
□ Australia şi Oceania
■ America
□ Africa
□ Australia şi Oceania
■ Eurasia
■ America
□ Africa
□ Australia şi Oceania
(a. zuiu
Fig. 21. Dinamica numărului populaţiei urbane pe regiuni (mln. oameni).
terul specializării agriculturii. Predomină satele mari, cu un nivel redus de amenajare, lipsite de electricitate, de drumuri pavate, obiecte de menire social- culturală şi de asistenţă medicală etc. O amenajare modernă au localităţile rurale din regiunile cu economie agricolă de plantaţii (Brazilia, Mexic). în regiunile, unde se practică creşterea vitelor prin sistem nomad, localităţi rurale în genere nu există.
AŞEZĂRILE URBANE. URBANIZAREA
Oraşele reprezintă localităţi umane relativ mari, care concentrează un număr imens de populaţie, majoritatea căreia activează în diferite ramuri ale industriei şi în sfera serviciilor.
Oraşele au apărut încă în antichitate în deltele râurilor Nil, Tigru, Eufrat, în Iudeea Antică, în India, China ca centre administrative, de comerţ, meşteşugăreşti, fortăreţe militare etc.
Odată cu dezvoltarea capitalismului şi dezvoltarea industriei constructoare de maşini, a transporturilor şi a pieţei mondiale, multe oraşe au devenit noduri de transport şi centre mari comerciale. A crescut rolul lor ca centre administrative şi culturale. în a doua jumătate a sec. al XX-lea funcţiile oraşelor s-au extins şi mai mult pe seama ramurilor sferei serviciilor.
Oraşul contemporan îndeplineşte diverse funcţii: industrială, administrativă, ştiinţifică, culturală, de transport, comercială etc. însă există şi oraşe unifuncţio- nale - centre ştiinţifice, oraşe-capitale, centre ale industriei extractive, oraşe balneare. Unele oraşe au fost construite special pentru a fi capitale.
Nu există o noţiune unică de „oraş” pentru toate ţările din lume. în unele state, de exemplu, în Suedia, Finlanda şi Danemarca, în categoria de oraşe sunt incluse localităţile cu un număr de populaţie ce depăşeşte 1 000 de locuitori, în Franţa - 2 000 de locuitori, în Elveţia, Malaysia, China - peste 10 mii de locuitori, în Japonia - peste 30 de mii, iar în Republica Coreea - peste 40 de mii de locuitori.
Tabelul23. CLASIFICAREA ORAŞELOR DUPĂ NUMĂRUL DE LOCUITORI
Oraşe mici
Oraşe medii
Oraşe mari
Oraşe foarte mari
Oraşe
milionare
50 mii loc.
50-100 mii loc.
100-250 mii loc.
250 mii - 1 mln. loc.
Mai mari de 1 mln. loc.
în ţările înalt dezvoltate creşterea numărului de populaţie urbană are loc, în cele mai multe cazuri, numai pe seama sporului natural şi este foarte lentă.
în ţările în curs de dezvoltare se înregistrează cele mai înalte ritmuri de urbanizare. Deseori acest proces iese de sub control şi nu poate fi dirijat de către stat. Urbanizarea în aceste ţări are loc, în cea mai mare parte, pe seama migraţiilor în masă de la sat la oraş. Suprapopularea localităţilor rurale, şomajul, condiţiile grele de trai fac ca milioane de oameni să migreze la oraş. Totodată, marea majoritate a oraşelor din ţările în curs de dezvoltare nu pot asigura cu locuinţe, cu locuri de muncă acest imens flux de populaţie. Ca rezultat, populaţia venită se instalează cu traiul în cocioabe la periferiile oraşelor, se încadrează în munca agricolă ori devine şomeră. Acest proces este numit „urbanizarefalsă”, fiind pe larg răspândit în majoritatea ţărilor slab dezvoltate, în această grupă de state cresc foarte rapid oraşele mari - capitalele sau porturile maritime, unde se concentrează cea mai mare parte a populaţiei urbane.
GeollCap3.indd 62 20.06.2014 11:19:48
I
Termeni-cheie:
• Urbanizare - creşterea numerică a localităţilor urbane, lărgirea funcţiilor lor şi răspândirea largă a modului de viaţă urban.
• Aglomeraţie urbană -
concentrarea unui grup de oraşe-sateliţi în jurul celui mai mare oraş-,,nucleu”.
• Megalopolis - aglomeraţii urbane mari, ce se contopesc una cu alta, formând zone urbanizate gigantice (din limba greacă megas - mare şi polis - oraş).
• Suburbanizare - apariţia oraşelor mici în afara marilor aglomeraţii urbane pe seama migraţieri populaţiei din oraşele mari.
• Explozie urbană - proces specific perioadei contemporane de creştere spectaculoasă a populaţiei urbane atât pe seama bilanţului natural din oraşe, cât şi pe seama exodului rural pronunţat.
Explozia urbană este determinată de creşterea populaţiei urbane în ritmuri de 4 ori mai mari decât cea rurală. Conform estimărilor, către anul 2025 se prevede o dublare a populaţiei urbane, care va constitui circa 5 miliarde de oameni. Prin urmare, 2/s din populaţia mondială va locui în oraşe, iar 90% din această creştere va afecta ţările în curs de dezvoltare din Asia şi Africa.
Tabelul 24. RITMURILE DE CREŞTERE A POPULAŢIEI URBANE ÎN REGIUNILE MARI ALE LUMII (%) ’
Regiunea
1950
1960
1970
1975
1980
1990
2007
2012
Africa
15
18
23
26
29
36
37,2
39
America Latină
41
50
57
61
65
71
76
78
America de Nord
64
67
70
72
74
77
79
79
Asia
17
22
25
27
29
34
38
45
Europa
54
58
64
66
69
73
75
78
Australia şi Oceania
38
61
71
73
76
78
74
74
• Explică noţiunea de urbanizare.
Populaţia urbană de pe Glob în prezent constituie 52%. în ţările dezvoltate din Europa, America de Nord, în Japonia ponderea populaţiei urbane este de 78-86%. Nivelul de urbanizare este înalt în ţările Americii Latine - 78%, unde acest proces a decurs rapid la sfârşitul sec. al XlX-lea - începutul sec. al XX-lea ca rezultat al migraţiilor masive din Europa.
în restul regiunilor în curs de dezvoltare din Africa şi Asia urbanizarea constituie 39 şi respectiv 45%. Nivelul de urbanizare în China este 49%, în India -31%. Cel mai scăzut indice de urbanizare printre ţările lumii îl au Burundi şi Uganda din Africa (10%) şi, respectiv, (15%), şi Papua Noua Guinee din Asia (13%).
• Analizează tabelul 24 „Ritmurile de creştere a populaţiei urbane în regiunile mari ale lumii" şi formulează concluzii.
Pentru etapa contemporană de urbanizare este caracteristică creşterea oraşelor mari cu o populaţie de peste 100 mii de locuitori. în prezent pe Glob există circa 3 500 de oraşe mari, dintre care cele mai multe se află în Asia, Europa şi America de Nord. Printre acestea se remarcă oraşele milionare. Dintre cele circa 475 de oraşe, care au o populaţie mai mare de 1 mln. de locuiori, 27 au depăşit cifra de 10 milioane.
Fig. 22. Cele mai mari aglomeraţii urbane din lume (mln. loc.).
GeollCap3.indd 63 20.06.2014 11:19:49
Capitolul 111
■ populaţia urbană □ populaţia rurală
Fig. 23. Raportul dintre populaţia urbană şi cea rurală de pe Glob.
State cu populaţia urbană în descreştere:
R. Moldova -1,5%; Muntenegru - 0,8%; Ucraina - 0,7%;
Georgia - 0,6%;
Rusia - 0,5%;
Letonia - 0,5%;
Lituania - 0,4%;
Polonia - 0,3%.
Tabelul 25. PRINCIPALELE MEGALOPOLISURI DE PE TERRA (2011)
Denumirea
megalopolisului
Ţara
Aglomeraţiile
componente
Numărul de locuitori (min.)
Tokaido
Japonia
Tokyo, Yokohama, Nagoya, Osaka, Kobe, Kyoto
65,0
Boswash
S.U.A.
Boston, New York, Philadel49,0
(Boston - Washington)
phia, Baltimore, Washington
Chicago - Pittsburgh (Marile Lacuri)
S.U.A.
Chicago, Detroit, Cleveland, Buffalo
59,0
Brazilian
Brazilia
Säo Paulo, Rio de Janeiro, Belo Horizonte
47,0
Californian (San-San)
S.U.A.
San Francisco, Los Angeles, San Diego
25,0
Englez
Marea Britanie
Londra, Birmingham, Liverpool
40,0
German
Germania
Rhein-Rhur, Rhein-Main, Rhein-Neckar etc.
40,0
Sud-Coreean
Republica Coreea
Seul, Inchon
24,5
• Identifică pe hartă oraşele cu o populaţie de peste 10 mln. locuitori, notează-le pe harta-contur.
Oraşele situate aproape unul de altul deseori se contopesc şi formează aglomeraţii urbane cum sunt, de exemplu, aglomeraţiile Paris, Moscova, New York etc. Un fenomen caracteristic epocii actuale îl reprezintă formarea mega- lopolisurilor: în prezent pe Terra s-au constituit circa 30 de megalopolisuri (analizează tabelul 25).
• Analizează diagramele (fig. 21) şi explică cum a evoluat numărul populaţiei urbane în diferite regiuni.
Urbanizarea se deosebeşte nu numai după nivelul şi amploarea sa, dar şi după gradul de dezvoltare. In dezvoltarea sa urbanizarea trece prin mai multe etape (analizează fig. 24).
In statele pentru care este caracteristică urbanizarea maturizată, în suburbii are loc înrădăcinarea modului de viaţă urban, proces numit suburbanizare. Treptat acest proces cuprinde localităţile rurale din jur. Această formă de urbanizare poartă denumirea de rurbanizare. în S.U. A. şi Canada în suburbii locuieşte 60% din populaţia aglomeraţiei.
în statele cu urbanizare maturizată numărul populaţiei urbane creşte încet.
Cel mai înalt nivel de urbanizare este în: Singapore -100%,
Vatican -100%,
Monaco - 100%,
Hong Kong (China) - 100%, Kuwait - 98%,
Belgia - 97%,
Qatar - 96%,
Islanda - 92%,
Uruguay - 92%.
URBANIZARE MATURIZATĂ
Suburbanizarea, rurbanizarea - urbanizarea contemporană. Ponderea orăşenilor - peste 75%.
URBANIZARE DEZVOLTATĂ
Aglomeraţii urbane şi megalopolisuri, creşterea rapidă a oraşelor milionare. Ponderea populaţiei urbane - 50-75%.
/-------
URBANIZARE ÎN FORMARE
------s
Mărirea numărului de oraşe, creşterea oraşelor mari.
Ponderea populaţiei urbane - până la 50%.
Fig. 24. Etapele urbanizării.
GeollCap3.indd 64 20.06.2014 11:19:50
I
»-F'.
Italia. Oraşul Veneţia
URBANIZAREA ŞI MEDIUL
Concentrarea excesivă a populaţiei, industriei şi a reţelei de transporturi conduce la o utilizare intensivă a resurselor naturale. Mărirea ariei oraşului are loc pe seama micşorării suprafeţelor de terenuri agricole. Construcţia edificiilor şi a drumurilor are ca urmare modificarea reliefului; creşterea ritmului de aprovizionare cu apă a populaţiei şi industriei micşorează rezervele de apă şi dereglează regimul apelor naturale; eliminarea de către transporturi şi industrie a substanţelor nocive în mediu a devenit cauza poluării exagerate a aerului şi solurilor. Pentru oraşe este caracteristic un microclimat specific: edificiile cu multe etaje micşorează viteza vântului, ceea ce încetineşte schimbul de aer şi conduce la concentrarea poluanţilor nocivi; acumularea fumului şi a pulberilor în aer împiedică pătrunderea razelor solare, dăunând sănătăţii omului. Condiţiile de viaţă în oraşele mari creează probleme ecologice grave: poluarea apelor, acumularea deşeurilor, gunoiului etc.
Evaluare
JişezăriCe umane. Vr6anizarea
1. Descrie particularităţile aşezărilor rurale.
2. Analizează evoluţia procesului de urbanizare, utilizând fig. 21, tabelul 24.
3. Explică noţiunile: urbanizare, aglomeraţie urbană, megalopolis, explozie urbană, suburbanizare.
4. Compară ritmurile de urbanizare în diferite regiuni aleTerrei, utilizând fig. 21 şi tabelul 24. Explică cauzele deosebirilor.
5. Notează pe harta-contur principalele megalopolisuri cu aglomeraţiile componente, utilizând tabelul 25.
6. Descoperă din text şi înscrie în caiet avantajele şi dezavantajele vieţii în oraşele mari şi în localităţile rurale:
oraş_________________________________________________________________________________________
sat__________________________________________________________________________________________
7. Rezolvă grila.
1
2
M
E
G
4
A
5
L
6
0
7
P
8
0
9
L
10
I
S
1. Cea mai mare aglomeraţie urbană din Asia de Sud.
2. Cea mai sudică aglomeraţie urbană.
3. Oraş din componenţa megalopolisului Marilor Lacuri.
4. Cea mai mare aglomeraţie din Africa.
5. Aglomeraţie mare din Asia de Sud-Est.
6. Cea mai mare aglomeraţie din Europa de Est.
7. Oraş pe râul Dunăre.
8. Microstat.
9. Capitala unui stat din Asia de Sud.
10. Centrul modei mondiale.
11. Megalopolis american.
8*. Elaborează un proiect pe tema: „Problemele oraşelor mari şi căile de soluţionare a lor”.
5 Geografia umană a lumii, ci. a Xl-a
GeollCap3.indd 65 20.06.2014 11:19:51
Capitolul 111
1
Structura economiei mondiafe. (Diviziunea geografică internaţionala a muncii
d—s
Subcompetenţe :
• Exprimarea corectă în limba materna
cu utilizarea adecvata a termenilor geografici.
• Caracterizarea etapelor de dezvoltare a economiei mondiale.
• Clasificarea ramurilor economiei mondiale.
• Compararea specializării internaţionale în cele două grupe de state.
• Evaluarea factorilor de integrare a statelor în diviziunea internaţională a muncii.
STRUCTURA ECONOMIEI MONDIALE
• Ce este economia naţională?
• Dar ce reprezintă economia mondială?
Sistemul economiei mondiale include economiile naţionale ale tuturor statelor lumii şi constă din: comerţul exterior, circulaţia finanţelor, migraţiile resurselor umane, întocmirea contractelor economice, crearea organizaţiilor
internaţionale, schimbul de informaţie stiintifico-tehnică, relaţii economice
> ' > > > * >
reciproce.
Formarea sistemului economiei mondiale este un proces istoric de lungă durată, legat de dezvoltarea producţiei industriale şi agricole, transportului şi relaţiilor economice. Apariţia marilor imperii antice a pus începutul integrării mondiale.
Epoca Marilor Descoperiri Geografice (sec. al XV-lea - al XVIII-lea) şi dezvoltarea furtunoasă a transportului maritim a fost o premisă pentru dezvoltarea relaţiilor comerciale dintre state şi părţi ale lumii.
în dezvoltarea sa societatea trece prin trei etape consecutive - preindu- strială, industrială şi postindustrială. Fiecărei etape îi corespunde o anumită structură a economiei.
în societatea preindustrială domină structura agrară a economiei, în care agricultura, gospodăria silvică, vânatul, pescuitul erau sursele principale de obţinere a bunurilor materiale.
începutul formării economiei mondiale coincide cu etapa de manufactură a capitalismului (sec. al XVII-lea - al XVIII-lea) şi se termină la sfârşitul sec. al XlX-lea - începutul sec. al XX-lea.
La sfârşitul sec. al XVIII-lea - începutul sec. al XlX-lea are loc revoluţia industrială în Anglia, care a înlocuit munca manuală (manufactura) prin producţia de fabrică. Inventarea şi folosirea pe scară largă a maşinii de tors, a războiului de ţesut, a maşinii cu aburi la sfârşitul sec. al XVIII-lea - începutul sec. al XlX-lea, iar mai târziu şi a motorului cu ardere internă, producerea şi folosirea energiei electrice au constituit trepte ale unui progres continuu în perfecţionarea maşinilor şi sporirea producţiei industriale.
GeollCap4.indd 66 20.06.2014 11:17:28
Japonia. Secţie a unei uzine electrotehnice
Termeni-cheie:
• Economie mondială
- totalitatea economiilor naţionale ale tuturor ţărilor lumii şi a relaţiilor dintre ele, în baza diviziunii internaţionale a muncii.
• Ramuri de specializare internaţională - ramurile care determină imaginea ţării.
• Infrastructură (sectorul serviciilor) - totalitatea unităţilor economice destinate deservirii procesului de producţie şi a populaţiei (căi de comunicaţie, porturi maritime, fluviale, aeroporturi, instituţii ştiinţifice, centre
de calcul, şcoli, spitale, magazine etc.).
• Diviziune geografică internaţională a muncii -
specializarea unor ţări aparte în producerea anumitor tipuri de produse şi servicii şi schimbul cu ele între ţările respective.
Astfel, revoluţia industrială din Anglia a marcat prima etapă în dezvoltarea economiei mondiale - etapa industrială, când în statele Europei, S.U.A. şi Japonia s-a constituit structura industrială a economiei, unde industriei îi revenea rolul de frunte în dezvoltarea forţelor de producţie. Baza economică a acestei etape au constituit-o extracţia cărbunelui, producţia de oţel, căile ferate. Ca rezultat, au apărut primele regiuni industriale mari - „Anglia Neagră”, Ruhr, Lotaringia, Pensilvania-, de importanţă internaţională.
Dezvoltarea industrială, la sfârşitul sec. al XlX-lea - începutul sec. al XX- lea, a fost condiţionată de apariţia electroenergeticii, a construcţiei de maşini, industriei chimice. Descoperirea motorului cu ardere internă, a combustibilului lichid au favorizat dezvoltarea ramurii construcţiei de maşini (construcţia de automobile, avioane, nave maritime). S-au perfecţionat mijloacele de transport şi comunicaţii. în 1863, în Londra a fost dat în exploatare primul metrou, în 1869 a intrat în funcţiune Canalul Suez, iar în 1914 - Canalul Panama. Toate aceste progrese au înlesnit la sfârşitul sec. al XlX-lea - începutul sec. al XX-lea formarea economiei mondiale.
începând cu anul 1917, când a avut lor revoluţia bolşevică din Rusia, şi mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial, când 13 ţări din Europa şi Asia au format sistemul socialist, economia mondială s-a divizat în două părţi diametral opuse: economia neplanificată a pieţei libere (economia mondială capitalistă) şi economia planificată, bazată pe structuri statale (economia mondială socialistă). Dezvoltarea acestor două tipuri de economie a decurs pe căi diferite.
• Ce schimbări au avut loc în economia mondială la începutul anilor ‘90 ai sec. al XX-lea?
La începutul anilor ‘90 ai sec. al XX-lea majoritatea ţărilor postsocialiste se reîntorc la economia de piaţă neplanificată. Astfel, la sfârşitul sec. al XX-lea economia mondială este din nou integrată şi include în structura sa economiile naţionale ale grupelor de state:
a) înalt dezvoltate;
b) cu nivel mediu de dezvoltare;
c) în curs de dezvoltare.
O etapă nouă în dezvoltarea economiei mondiale, numită revoluţie ştiinţifico- tehnică (R.Ş.T.), începe la mijlocul secolului al XX-lea, când capătă o dezvoltare furtunoasă ştiinţa şi tehnica, care au transformat radical forţele de producţie ale societăţii.
în această perioadă apar ramuri noi: chimia sintezei organice, industria radio- tehnică, industria electronică, mecanica de precizie, industria nuclearoelectrică. Această revoluţie a marcat o îmbinare
calitativ nouă a ştiinţei cu tehnica. Stiinta
> ) ) )
devine o parte componentă a producţiei. Sunt alocate sume mari de bani în dezvoltarea ramurilor tehnologiilor de vârf, care
Tabelul 26. STATELE CU STRUCTURA POSTINDUSTRIALĂ A ECONOMIEI MAI ACCENTUATĂ
Statele
Ponderea sferei serviciilor în P.I.B., în %
S.U.A., Canada
76,9
Belgia
78,0
Danemarca, Franţa, Australia
77,0
Marea Britanie, Olanda
76,0
Germania, Austria
70,0
Grecia, Argentina
75,0
Italia
73,0
Japonia
75,4
GeollCap4.indd 67 20.06.2014 11:17:30
determină nivelul tehnic de dezvoltare a industriei. Această etapă este cunoscută ca etapa revoluţiei ştiinţifico-tehnice. Revoluţia ştiinţifico-tehnică contemporană a contribuit la perfecţionarea maşinilor şi tehnologiilor industriale. Mecanizarea, automatizarea şi robotizarea producţiei, dezvoltarea multilaterală a ramurilor noi ale industriei chimice şi producerea în cantităţi mari a materiilor prime şi semifabricatelor artificiale, inventarea şi utilizarea maşinilor electronice de calcul, a roboţilor industriali au devenit procese curente în aplicarea progresului tehnic în domeniul industriei. Beneficiind de avantajele tehnicii înaintate, omul îşi creează un mediu de viaţă superior, ridică nivelul de dezvoltare a societăţii.
Dezvoltarea industriei stimulează urbanizarea, intensificarea agriculturii, modernizarea transporturilor şi a sferei de deservire.
De la mijlocul sec. al XX-lea are loc dezvoltarea rapidă a sferei serviciilor (sectorul terţiar): activitatea financiară, ştiinţa, administrarea ş.a. în prezent acest sector domină în economia multor state din lume (vezi tabelul 26). Ca rezultat, etapa contemporană este numită etapa postindustrială.
în a doua jumătate a sec. al XX-lea, sub influenţa R.Ş.T. a început formarea unei structuri principial noi a economiei mondiale, numită structură postindustrială (sau informaţională).
Economia mondială se deosebeşte şi după structura ramurală.
Studierea structurii pe grupe de state şi pe ramuri a economiei mondiale ne oferă posibilitatea de a cunoaşte mai temeinic aspectele şi direcţiile principale de dezvoltare a societăţii umane la etapa contemporană.
I
Schema 4
• Ce înţelegi prin diviziunea muncii?
GeollCap4.indd 68 20.06.2014 11:17:34
Germania. Secţie de îmbuteliere a laptelui
DIVIZIUNEA GEOGRAFICĂ INTERNAŢIONALĂ A MUNCII
Formele elementare de diviziune a muncii au luat naştere odată cu apariţia societăţii umane şi erau exprimate prin diviziunea muncii dintre membrii familiei, tribului. Pe măsura dezvoltării forţelor de producţie şi a societăţii, diviziunea muncii capătă un caracter social. Ea include, la această etapă, diviziunea muncii dintre diferite ramuri de activitate, dintre diferite unităţi de producţie şi chiar dintre diferiţi producători.
O parte componentă a diviziunii sociale a muncii o constituie diviziunea teritorială geografică a muncii, care reprezintă procesul de specializare a unor teritorii în producerea anumitor mărfuri şi schimbul dintre ele cu mărfurile produse. Diviziunea geografică a muncii apare din cele mai vechi timpuri, însă o dezvoltare mai amplă capătă în perioada feudalismului.
România. Secţie de ambalare a bomboanelor
12
'i--
i n■ Am lit lin ti
Tanzania. Secţie de fabricare a fibrelor de sisal
• Dă exemple de specializare teritorială în cadrul Republicii Moldova.
Forma supremă de diviziune geografică a muncii este diviziunea internaţională a muncii. Specializarea internaţională necesită mai multe condiţii:
a) ţara care participă în diviziunea internaţională a muncii trebuie să dispună de anumite condiţii prioritare, în comparaţie cu alte state, pentru producerea mărfurilor destinate schimbului (resurse naturale bogate, resurse umane de muncă calificate, experienţă de producţie mai bogată etc.);
b) este important să existe ţări ce au nevoie de această producţie;
c) cheltuielile pentru producerea şi transportarea mărfurilor spre consumator trebuie să fie convenabile producătorului.
Aspectul economiei ţărilor lumii, la etapa contemporană, este determinat de specializarea internaţională.
De obicei, producţia ramurilor de specializare se deosebeşte prin calitate înaltă, de aceea pe piaţa mondială cererea pentru această producţie este mare.
în legătură cu faptul că fiecare ţară se specializează în producţia unui anumit tip de producţie şi a unor ramuri ale sferei serviciilor, iar volumul unora dintre ele depăşeşte cererea pieţei interne, apare necesitatea de a exporta această producţie în afara ţării. De exemplu, Japonia ocupă locul doi în producţia de autoturisme (a. 2011). Jumătate dintre ele sunt exportate în alte ţări. Prin urmare, construcţia de autoturisme este ramura de specializare internaţională a Japoniei. Afară de aceasta, Japonia se remarcă şi prin producţia de nave (supertancuri), radiotehnică şi roboţi. Ţările din regiunea Golfului Persic au ca ramură de specializare internaţională extracţia şi exportul de petrol.
Ramura de specializare internaţională a Canadei este producţia de cereale, revenindu-i locul trei în lume după volumul exportului.
Gradul de încadrare a oricărui stat în diviziunea internaţională a muncii depinde, mai întâi de toate, de nivelul de dezvoltare a forţelor lui de producţie. De exemplu, Japonia ori S.U.A. - state cu cel mai înalt nivel de dezvoltare - sunt, totodată, strâns integrate în diviziunea internaţională a muncii, care se exprimă prin varietatea mare de mărfuri produse şi comercializate de către ele pe piaţa mondială (automobile, nave maritime, pro- j| ducţie electronică, mărfuri de larg consum etc.), de asemenea, prin diferite servicii, inovaţii, informaţii etc. Pe de altă parte, ţările slab dezvoltate din Asia, Africa şi America Latină au un
k IlUti iiiJtâU A i
GeollCap4.indd 69 20.06.2014 11:17:41
Capitalului
Cehia. Laborator cu laser
în ultimul timp creşte rolul progresului ştiinţifico- tehnic în diviziunea internaţională a muncii. Noile tehnologii slăbesc dependenţa omului de natură şi de repartiţia bunurilor naturale. Tehnologiile moderne de foraj al fundului maritim au dat posibilitate Norvegiei şi Marii Britanii să devină printre cei mai mari producători şi exportatori de petrol şi gaze naturale. Datorită revoluţiei
în transport Japonia a putut să-şi creeze o bază metalurgică şi o industrie de construcţie a automobilelor puternică.
grad mult mai scăzut de încadrare în diviziunea internaţională a muncii şi o specializare internaţională mai îngustă şi mai simplă. Ele se specializează în ramurile producătoare de materie primă minerală sau agricolă, destinate pieţei ţărilor înalt dezvoltate. De exemplu, Zambia, R.D.Congo sunt mari exportatori numai de cupru, Sri Lanka - de ceai, Sudan - de bumbac, Guineea - de bauxite şi minereu de fier.
Ţările înalt dezvoltate ocupă locurile principale în diviziunea contemporană a muncii, mai ales în elaborarea tehnologiilor de vârf, în dezvoltarea ramurilor prioritare ale industriei energetice, constructoare de maşini, chimice, care fabrică o varietate mare de produse de calitate înaltă. Ele livrează pe piaţa mondială mari cantităţi de mărfuri de larg consum, producţie de origine agricolă etc.
• Compară specializarea internaţională a unui stat înalt dezvoltat cu un stat în curs
de dezvoltare.
Asupra procesului de integrare a unor ţări aparte în diviziunea internaţională a muncii influenţează mult factorii geografici. De exemplu, în sec. al XlX-lea Marea Britanie, situată la intersecţia căilor maritime de importanţă mondială, a folosit avantajele poziţiei sale geografice pentru a realiza cu succes revoluţia industrială şi a deveni cea mai dezvoltată ţară din lume. Un alt factor este prezenţa resurselor naturale bogate care poate stimula procesul de integrare în diviziunea internaţională a muncii, ca, de exemplu, ţările bogate în petrol din Orientul Apropiat.
Totodată, trebuie menţionat faptul că factorii naturali servesc numai ca o condiţie primară în diviziunea internaţională a muncii. Rolul decisiv în acest proces revine condiţiilor social-economice.
Diviziunea internaţională a muncii este un proces pozitiv şi inevitabil în condiţiile consolidării economiei mondiale. Ea este o condiţie obiectivă pentru
internaţionalizarea vieţii economice a ţărilor.
) > >
Evaluare
Structura economiei mondiate.
(Diviziunea geografică internaţionaCă a muncii
1. Explică noţiunile: economie mondială, infrastructură, diviziune internaţională a muncii, ramură de specializare internaţională.
2. Caracterizează etapele de dezvoltare a economiei mondiale.
3. Ce schimbări s-au produs în structura economiei mondiale pe parcursul secolului al XX-lea?
4. Explică structura ramurală a economiei mondiale.
5. Distinge condiţiile necesare pentru specializarea internaţională a ţărilor.
6. Compară deosebirile în specializarea internaţională a economiei statelor dezvoltate şi a celor în curs de dezvoltare.
7. Argumentează rolul factorilor geografici asupra procesului de integrare a statelor în diviziunea internaţională a muncii. 8*. Ce rol joacă progresul ştiinţifico-tehnic în diviziunea internaţională a muncii?
9*. Utilizând diverse surse de informare, elaborează un eseu pe tema: „Locul Republicii Moldova în diviziunea internaţională a muncii”.
GeollCap4.indd 70 20.06.2014 11:17:44
2 1
JLgricuCtura mondiala.
Z 1
Caracterizare generate
Agricultura are rol primordial în dezvoltarea economiei, asigură securitatea alimentară a populaţiei Globului, asigură cu materii prime o serie de ramuri ale industriei, păstrează echilibrul ecologic şi geografic în natură, participă cu produsele sale într-o mare măsură în cadrul comerţului mondial.
~ş
Subcompetenţe:
• Comunicarea corectă în limba maternă
cu utilizarea adecvată a termenilor geografici.
• Explicarea componenţei ramurale a agriculturii.
• Evaluarea rolului factorilor care contribuie la dezvoltarea agriculturii.
• Compararea caracteristicilor agriculturii moderne şi tradiţionale.
• Care este importanţa agriculturii în economia mondială?
• Din ce sector al economiei face parte agricultura?
Agricultura este una dintre primele activităţi economice din istoria dezvoltării societăţii umane. în formaţiunile sociale precapitaliste ea a fost ramura dominantă a economiei. Şi în prezent în multe ţări ale lumii continuă să rămână principala ramură a economiei şi sferă de activitate a populaţiei.
Agricultura este cea mai răspândită ramură a producţiei materiale şi, spre deosebire de industrie, se practică pe spaţii întinse. în agricultură multe procese de producţie au caracter sezonier, în funcţie de condiţiile naturale.
Agricultura cuprinde cultura plantelor (fitotehnia) şi creşterea animalelor (zootehnia) (analizează schema 5). Tot activitate agricolă se consideră şi piscicultura, cultura stridiilor, a perlelor şi cultura unor alge.
Schema 5. COMPONENŢA RAMURALĂ A AGRICULTURII
Agricultura furnizează produse vegetale şi animaliere, care sunt folosite ca materie primă în unele ramuri industriale, şi asigură necesităţile populaţiei în produse alimentare de bază.
• Enumera factorii ce determină dezvoltarea agriculturii
Factorii care influenţează asupra dezvoltării agriculturii sunt de ordin natural, tehnic şi social-economic. Factorii naturali favorizează sau frânează dezvoltarea agriculturii. Dintre aceştia mai importanţi simt: solul, relieful, clima, hidrografia.
• Enumeră cele mai fertile soluri de pe Glob.
Dintre marile regiuni geografice, mai bine asigurate cu soluri fertile, prielnice agriculturii, sunt Europa, America Centrală şi America de Nord. O bună parte din solurile de pe Glob sunt afectate de secetă. O calitate redusă
GeollCap4.indd 71 20.06.2014 11:17:45
Capiialul-Î 1r
Capitalului
Cifrele de pe hartă indică:
I - agricultura de subzistenţă în baza
defrişării şi arderii arborilor din zona pădurilor tropicale şi ecuatoriale;
II - agricultura de plantaţii;
III - agricultura tradiţională;
IV - cultura orezului în Asia musonică;
V - agricultura irigată de tip
mediteraneean;
VI - agricultura modernă mecanizată cu
prevalarea gospodăriilor cerealiere;
VII - agricultura irigată în oazele
din deşert;
VIII - nomadismul de stepă şi deşert;
IX - exploatările forestiere din zona
de taiga;
X - creşterea extensivă a animalelor;
XI - creşterea nomadă a renilor
din zona tundrei.
Fig. 25. Cele mai mari peisaje agricole mondiale.
Termeni-cheie:
• Fond funciar-totalitatea suprafeţelor de teren aflate în limitele unei unităţi teritoriale.
• Monocultură - predominarea plantaţiilor de un anumit tip, în cadrul unei ţări sau unei regiuni.
• Maricultură - reproducerea peştelui, crustaceelor, moluştelor (stridiilor, midiilor), algelor etc. în mediul marin.
Factorii tehnico- economici includ: mecanizarea, chimizarea, aplicarea irigaţiilor, selecţionarea noilor soiuri de culturi şi rase de animale.
Fondul funciar include: terenuri agricole - 35,8%, din ele terenuri arabile şi culturi permanente -11%, păşuni şi fâneţe - 24,8%; păduri - 29,7%; alte terenuri - 34,5%.
au solurile imenselor regiuni de deşerturi din zonele tropicală, subtropicală şi temperată. Alte regiuni geografice au soluri sărace în minerale (Asia de Sud-Est, America de Sud) sau slab evaluate (Asia de Nord şi Centrală, Asia de Sud), care influenţează în mod diferenţiat asupra productivităţii agriculturii.
Relieful influenţează, de asemenea, foarte mult asupra repartiţiei agriculturii. Cerealele se cultivă mai mult pe câmpii, viţa-de-vie, pomii fructiferi preferă zonele de pantă, iar plantaţiile de ceai - colinele premontane cu expoziţie sudică. în agricultură pot fi folosite atât terenurile joase (lunci, şesuri), cât şi pantele muntoase până la 3-4 mii m altitudine.
• Identifică pe hartă zonele climatice cele maifavorabile pentru dezvoltarea agriculturii
Factorii climatici limitează într-o măsură mai mare activitatea agricolă. Există zone unde condiţiile de dezvoltare ale plantelor, de creştere ale animalelor şi cele de viaţă ale oamenilor sunt foarte aspre din cauza temperaturilor joase, cum sunt regiunile circumpolare şi platourile înalte. Ele constituie 76 din suprafaţa uscatului. Aproximativ aceeaşi suprafaţă ocupă şi deşerturile, în care, de asemenea, este limitată activitatea agricolă normală.
Factorii tehnici şi social-economici au un rol important în creşterea producţiei agricole. Practicarea unei agriculturi intensive constituie o cale sigură, eficientă pentru creşterea considerabilă a producţiei agricole. Factorii tehnici sunt în strânsă dependenţă de nivelul dezvoltării economice a diferitor ţări, de structura socială a acestora, rezultate în urma dezvoltării istorice a popoarelor. Pe plan mondial există mari disproporţii în dotarea tehnică a agriculturii şi în folosirea metodelor agrozootehnice înaintate. în funcţie de factorii tehnici şi social-economici, în lume sunt cunoscute două tipuri principale de agricultură - agricultura tradiţională, caracteristică ţărilor slab dezvoltate din Africa, Asia, America Latină, şi agricultura modernă cu caracter comercial, răspândită pe larg în ţările dezvoltate (vezi tabelul 27).
Schimbări importante s-au produc în relaţiile agrare în ţările postsociali- ste din Europa şi din C.S.I. în ele a avut loc trecerea treptată de la forma de proprietate colectivă la gospodăriile private.
I
GeollCap4.indd 72 20.06.2014 11:17:46
Sistem de irigaţie
Ţări cu cel mai mare P.i.B. din agricultură (în %): Liberia - 76,9;
Somalia - 65,0;
R.D. Congo - 55,0; Myanmar - 40,9;
Laos - 39,2.
Ţări cu cel mai mic P.i.B. din agricultură (în %): Qatar-0,1;
Kuwait - 0,3;
Belgia - 0,8;
Germania - 0,9;
S.U.A. -1,2;
Danemarca - 1,3.
Tabelul 27. DOUĂ TIPURI DE AGRICULTURĂ
Agricultura tradiţională
(extensivă)
Agricultura modernă
(intensivă)
• Se utilizează mijloacele primitive în lucrarea pământului.
• îngrăşămintele minerale aproape că nu se folosesc.
• în majoritatea statelor în gospodăriile ţărăneşti lipsesc mijloacele tehnico-materiale, nu se aplică realizările contemporane din domeniul selecţiei plantelor şi animalelor.
• Recoltele de culturi agricole la hectar sunt joase şi productivitatea animalelor este redusă.
• Creşterea animalelor are un rol secundar, dar în aşa state ca India, Brazilia, Kenya etc. ramurii îi revine circa 1/3din producţia globală agricolă a ţării.
• Ţările în curs de dezvoltare deţin 70% din suprafaţa cultivată a uscatului, dar produc mai puţin de 1/3 din producţia agricolă mondială. Aici se practică o agricultură de monocultură, a cărei producţie este destinată exportului (cafea, cacao, banane, bumbac, citrice).
• Cota populaţiei active, angajată în agricultură, este destul de înaltă: în Brazilia, Columbia, Mexic - între 20-30%. într-o serie de ţări din Africa şi Asia acest indice depăşeşte 60%.
• Diversitatea mare a relaţiilor agrare în ţările în curs de dezvoltare: gospodării mari moşiereşti (latifundii), gospodării capitaliste de plantaţii (America Latină), gospodării mici şi uneori gospodării agricole cu proprietate comună de trib asupra pământului (Asia şi Africa).
• Parcul de tractoare şi maşini agricole este numeros şi divers.
• Se folosesc cantităţi mari de îngrăşăminte la hectar şi mijloace de protecţie a plantelor.
• Se aplică tehnologii moderne în cultivarea plantelor şi creşterea animalelor, activează instituţii de cercetări ştiinţifice în domeniul selecţiei plantelor şi animalelor.
• Se obţin recolte bogate de culturi agricole la hectar şi o productivitate înaltă a creşterii animalelor.
• în structura agriculturii ponderea creşterii animalelor constituie 50-65% din producţia globală agricolă.
• Agricultura comercială modernă poartă un caracter înalt intensiv cu ferme specializate în culturi destinate pieţei, pe plantaţii înalt intensive. Ea realizează 2/3 din producţia agricolă mondială şi concentrează doar 30% din suprafaţa cultivată a uscatului. Agricultura este controlată şi dirijată de marile monopoluri.
• în ţările cu nivel înalt de dezvoltare economică procentul populaţiei ocupate în agricultură este redus şi constituie circa 1,5% în Marea Britanie, 1,6% în S.U.A., 2,0% în Germania, 3,0% în Japonia, 3,4% în Franţa, 4,0% în Italia.
• Cea mai mare parte a terenurilor agricole se află în proprietatea gospodăriilor mici fermiere şi a marilor companii, care practică pe larg munca salariaţilor. în aceste ţări un mare proprietar de pământ este însuşi statul.
Evaluare
JlgricuCtura mondiala. Caracterizare generala
1. Explică importanţa agriculturii în economia mondială.
2. Explică factorii ce determină dezvoltarea şi repartizarea agriculturii pe Terra.
3. Argumentează relaţiile de producţie a agriculturii cu alte ramuri, completând tabelul.
Ramuri ce asigură agricultura cu diferite produse
Ramuri asigurate cu materie primă de la agricultură
4. Compară agricultura modernă cu cea tradiţională.
GeollCap4.indd 73 20.06.2014 11:17:48
Capitalului
CuCtura pCantetor
s s
Subcompetenţe:
• Identificarea subramuri- lor culturii plantelor.
• Caracterizarea subramu- rilor culturii plantelor.
• Identificarea principalilor producători
ai culturii plantelor, utilizând hărţile tematice şi datele statistice.
• Argumentarea importanţei culturii plantelor pentru economia mondială.
^___________________r
• Enumera subramurile culturii plantelor, utilizând schema 5.
Culturile agricole constituie o sursă esenţială de hrană a umanităţii, masa organică a unora din ele prezintă o bază furajeră însemnată pentru creşterea animalelor şi sursă de materii prime pentru industrie.
Cultura plantelor este dezvoltată practic în toate zonele naturale ale lumii, în afară de zona tundrei şi deşerturilor arctice.
Cultura cerealelor constituie baza agriculturii mondiale. Ei îi revine circa lh din totalul suprafeţelor însămânţate. Producţia mondială de cereale-boabe în anul 2011 a depăşit 2,4 mlrd. tone, 1h din această cantitate fiind recoltată de numai trei state (China, S.U.A., India). Cele trei cereale de bază (grâul, porumbul, orezul) până nu demult deţineau ponderi relativ egale în producţia de cereale-boabe, astăzi însă, producţia de porumb a depăşit producţia de grâu şi orez (vezifig. 28).
Grâul se cultivă în toate regiunile populate ale Terrei, dar mai mult în Emisfera de Nord, unde se evidenţiază Asia, urmată de Europa, apoi de America de Nord. Grâul este cultivat în 70 de ţări ale lumii. Principalele ţări producătoare de grâu sunt: China, India, S.U.A. Mari producători sunt, de asemenea, Rusia, Franţa, Canada, Germania, Pakistan, Australia (vezi tabelul 28).
Cultura porumbului deţine o pondere însemnată în ţările din America de
Nord şi America de Sud, cărora le revine peste 50% din producţia mondială, în ţările Asiei - circa 20%, în cele ale Europei - 15%.
Cei mai mari producători de porumb sunt S.U.A., China, Brazilia, Mexic (vezi tabelul 29).
Boabele de orez sunt produsul alimentar de bază pentru o jumătate din populaţia Globului. Cultura orezului are o răspândire largă în regiunile mu- sonice. 90% din recolta mondială revine Asiei, aici evidenţiindu-se China, India, Indonezia, Bangladesh, Vietnam etc. (vezi tabelul 30).
• Ce culturi cerealiere mai cunoşti?
• Ce culturi tehnice cunoşti?
GeollCap4.indd 74 20.06.2014 11:18:00
Cifrele de pe hartă indică:
I - producţia de grâu (mln. t, 2011);
II - regiunile principale de cultivare
a grâului;
III - patria grâului moale;
IV - patria grâului tare;
V - principalele direcţii ale exportului
de grâu.
Fig. 26. Principalele regiuni mondiale de cultivare a grâului.
Culturile tehnice se clasifică în câteva grupe: plantele textile, zaharoase, oleaginoase, etero-oleaginoase, narcotice. Printre culturile textile, cea mai mare extindere şi importanţă o are bumbacul, cunoscut încă la fenicieni şi arabi. El a început să fie folosit pe larg în sec. al XlX-lea, după inventarea maşinii de filat (de tors). Se cultivă, mai ales, în regiunile calde şi semiaride din ţările mediteraneene şi tropicale. Cei mai mari producători mondiali de bumbac sunt China, S.U.A., India, Pakistan, Uzbekistan etc. (vezi fig. 27). O altă plantă textilă importantă este iuta. După bumbac, ea este planta textilă cea mai solicitată pe piaţa mondială. întrucât preferă multă căldură şi umezeală, zonele musonice tropicale şi subtropicale sunt cele mai favorabile pentru cultivarea ei. Trei state - India, Bangladesh şi China asigură peste
Tabelul 28. PRINCIPALII PRODUCĂTORI MONDIALI DE GRÂU (2011)
Ţara
Producţia, mln. tone
Ponderea în producţia mondială (%)
China
118,0
17,0
India
87,0
12,5
S.U.A.
60,1
8,6
Rusia
56,0
8,1
Franţa
40,7
5,9
Canada
25,0
3,6
Australia
26,0
4,0
Germania
25,0
3,8
Pakistan
24,0
3,7
Kazahstan
23,0
3,3
Total mondial
695,0
100,0
Tabelul 29. PRINCIPALII PRODUCĂTORI MONDIALI DE PORUMB (2011)
Ţara
Producţia, mln. tone
Ponderea în producţia mondială (%)
S.U.A.
314,0
36,0
China
192,0
22,0
Brazilia
67,0
7,7
Mexic
19,0
2,2
Argentina
22,7
2,6
India
21,0
2,4
Franţa
14,0
1,6
Canada
11,0
1,3
Rep. Africa de Sud
12,0
1,4
Ucraina
23,0
2,6
Total mondial
870,0
100,00
GeollCap4.indd 75 20.06.2014 11:18:03
CapiwluliîV
Capitalului
Cifrele de pe hartă indică:
I - producţia de bumbac-fibre, mln. t
(2011);’
II - producţia de cauciuc natural, mln. t
(2011);’
III - regiunile principale de cultivare
a bumbacului;
IV - regiunile principale de cultivare
a inului;
V - regiunile principale de cultivare
a cauciucului natural;
VI - principalele direcţii ale exportului
de bumbac;
VII - principalele direcţii ale exportului
de cauciuc natural.
Fig. 27. Principalele regiuni mondiale de cultivare a bumbacului, inului, cauciucului natural.
State cu cele mai mari terenuri irigate (mii km2): India - 558;
China - 546;
S.U.A.-224;
Pakistan -182;
Iran - 77.
1%
■ orez
□ grâu
□ orz
■ secară □ sorg
■ alte culturi
Fig. 28. Structura suprafeţelor cultivate cu cereale.
80% din producţia mondială de iută. Producători însemnaţi sunt Thailanda, Vietnam şi Brazilia.
Cultură textilă importantă este şi inul, cultivat atât pentru fibre, cât şi pentru obţinerea seminţelor din care se extrage ulei. El preferă clima umedă şi nu este pretenţios faţă de căldură. Inul pentru fibre este cultivat pe suprafeţe mari în Rusia, Belarus, Lituania, Letonia, Estonia, Franţa, Polonia, România etc. (vezi fig. 27).
Culturile zaharoase sunt reprezentate prin trestia de zahăr şi sfecla de zahăr.
Sfecla de zahăr, cultură a zonei temperate, se cultivă, cu precădere, în Europa, unde se obţin peste 50% din producţia mondială de rădăcini (analizează tabelul 31).
Trestia de zahăr, cultură a zonei tropicale, ocupă mari suprafeţe în America Latină (50% din suprafaţa totală), în Asia (40%). Cei mai mari producători de trestie de zahăr sunt Brazilia, India, China etc.
(analizează tabelul 32).
Plantele oleaginoase sunt numeroase, dintre ele principale fiind floarea-soarelui, soia, arahidele, măslinul, palmierul de ulei, arborele de cocos.
Unele produse ale acestor plante - măslinele şi uleiul de măsline, uleiul de palmier şi de cocos, arahidele etc., constituie un obiect de export destul de important.
Tabelul 30. PRINCIPALII PRODUCĂTORI MONDIALI DE OREZ (2011)
Ţara
Producţia, mln. tone
Ponderea în producţia mondială
(%)
China
199,0
29,6
India
122,0
18,1
Indonezia
65,0
9,4
Bangladesh
48,0
7,4
Vietnam
37,0
5,5
Thailanda
29,0
4,3
Myanmar
25,0
3,7
Filipine
15,7
2,4
Brazilia
12,0
1,8
SUA
11,0
1,6
Total mondial
650,0
100,0
GeollCap4.indd 76 20.06.2014 11:18:05
I
Cifrele de pe hartă indică:
I - producţia de orez (mln. t, 2011);
II - regiunile principale de cultivare a
orezului;
III - patria orezului;
IV - principalele direcţii ale exportului
de orez.
Fig. 29. Principalele regiuni mondiale de cultivare a orezului.
Mirodeniile tropicale (piperul, scorţişoara, cuişoarele, nucşoarele, vanilia etc.) se cultivă în India, Sri Lanka, Indonezia, China, Africa Tropicală. Madagascarul deţine 80% din producţia mondială de vanilie.
Floarea-soarelui este cultivată în zona temperată şi are o răspândire mai largă în Argentina, Rusia, Ucraina, Franţa, China, S.U.A., România etc. (vezi fig. 31).
Soia s-a extins foarte mult în ultimii ani, îndeosebi în S.U.A. (peste 35% din producţia mondială), Brazilia, Argentina, China, India etc. (vezi fig. 32).
Uleiul de măsline se obţine, cu precădere, în Italia, Spania, Grecia, Siria, Tunisia, Portugalia, Maroc, S.U.A. (vezifig. 33).
Palmierul de cocos este răspândit în Asia de Sud-Est, Oceania şi Africa, iar arahidele - în China, India, S.U.A., Senegal, Nigeria, Indonezia.
Cultura palmierului de ulei este concentrată, preponderent, în Africa de Vest (70% din uleiul de palmier), unde se evidenţiază Angola, R. Congo, Nigeria. în Asia această cultură este răspândită în Indonezia, Malaysia, India.
Tabelul 31. PRINCIPALII PRODUCĂTORI MONDIALI DE SFECLĂ DE ZAHĂR (2012)
Ţara
Producţia, mln. tone
Ponderea în producţia mondială (%)
Rusia
45,0
16,7
Franţa
33,7
12,6
S.U.A.
32,0
11,9
Germania
27,9
10,4
Ucraina
18,5
6,7
Turcia
15,0
5,6
Polonia
12,4
4,8
China
11,5
4,5
Egipt
9,1
3,4
Marea Britanie
7,3
2,7
Total mondial
269,8
100,0
Tabelul 32. PRINCIPALII PRODUCĂTORI MONDIALI DE TRESTIE DE ZAHĂR (2012)
Ţara
Producţia, mln. tone
Ponderea în producţia mondială (%)
Brazilia
721,1
39,4
India
347,9
18,9
China
124,1
6,8
Thailanda
96,5
5,3
Pakistan
58,4
3,2
Mexic
51,0
2,8
Columbia
38,0
2,1
Filipine
30,0
1,6
S.U.A.
27,9
1,5
Australia
26,0
1,4
Total mondial
1 832,3
100,0
GeollCap4.indd 77 20.06.2014 11:18:06
CapiwluliîV
Capitalului
Cifrele de pe hartă indică:
I - producţia de sfeclă de zahăr
(ml’n.t, 2012);
II - producţia de trestie de zahăr
(mln. t, 2012);
III - regiunile principale de cultivare
a sfeclei de zahăr;
IV - regiunile principale de cultivare
a trestiei de zahăr;
V - patria trestiei de zahăr;
VI - principalele direcţii ale exportului
de zahăr brut din trestie.
Fig. 30. Principalele regiuni mondiale de cultivare a sfeclei de zahăr şi a trestiei de zahăr.
Pomicultura cuprinde un şir de pomi fructiferi din zona temperată (meri, peri, pruni, caişi, vişini etc.) şi din zona subtropicală (culturi citrice), în zona tropicală se cultivă bananierul, curmalul, arborele de cafea, arborele de cacao, ananasul.
Pomicultura din zona temperată este pe larg răspândită în Franţa, Ungaria, România, Bulgaria, Italia, Republica Moldova, S.U.A.
Dintre culturile citrice se evidenţiază portocalul, a cărui producţie este concentrată în S.U.A., Brazilia, Mexic, Italia, Spania, Israel, China. Mari producători de lămâi sunt Mexic, Argentina, Spania, India, S.U.A., Turcia, Iran etc., iar de mandarine - Japonia, S.U.A., Spania, Italia, Brazilia, China.
Bananierul creşte în zonele tropicale. Plantaţii şi producţii considerabile deţin ţările din America Latină (Brazilia, Ecuador, Honduras, Costa-Rica), din Asia de Sud, Est şi Sud-Est (India, China, Thailanda, Indonezia, Filipine).
Curmalul, o varietate a palmierului, cu înălţimea de 15- 20 m, este arborele specific al oazelor. Ţări cu mari producţii de curmale sunt Irak, Egipt, Iran, Algeria, Arabia Saudită.
Ananasul, cultivat pe plantaţii în ţările tropicale, este originar din Brazilia. Cea mai mare producţie se obţine în Thailanda, Mexic, Brazilia, Filipine, China, India, Malaysia.
Arborele de cacao se cultivă intens în Africa Ecuatorială, în Côte d'Ivoire, Ghana, Nigeria, Camerun, de asemenea, în Indonezia, India, Brazilia, Columbia, Malaysia etc.
Arborele de cafea se cultivă în America Latină: în Brazilia, Columbia, Mexic, Guatemala. El este răspândit şi în Africa de Est: în Etiopia (patria cafelei), Uganda şi în Africa de Vest (Ghana, China. Recoltarea ceaiului Nigeria, Côte d Tvoire), de asemenea, în India, China etc.
Principalii producători de tutun (mii tone) sunt: China-3 006;
Brazilia - 781;
India - 756;
S.U.A. - 353;
Argentina -123;
Malawi - 215.
Principalii producători de cartofi sunt: China, Rusia, India, S.U.A.,
Polonia, Ucraina, Germania, Olanda, Belarus, Franţa ş.a.
GeollCap4.indd 78 20.06.2014 11:18:09
State cu cele mai mici suprafeţe irigate (km2): Botswana -10;
Brunei -10;
Gambia - 20;
R. Congo - 20;
Bosnia şi Herţegovina - 30.
7,0%
■ India
■ China
□ Filipine
□ Ecuador
■ Brazilia
□ Restul statelor
Fig. 34. Ponderea principalelor state în producţia mondială de banane (2012).
8,4 83,2
0
0
0
0
0
■
ro
03
л
0
c
■(/)
_c
c
c
<
c
ъ
2
o
=)
a:
c
0
E>
<
O
2
LL
Z>
c/5
"n
2
CÛ
c
0
E>
<
!c
O
c
Fig. 31. Principalii producători ai seminţelor de floarea-soarelui, mln. t (2012).
Fig. 32. Principalii producători de soia- boabe, mln. t (2012).
L9 3,2
2,0
0
o
0
Ô
1^8
■ . ■
Fig. 33. Principalii producători de măsline, mln. t (2011).
Cultura ceaiului e răspândită, cu precădere, în Asia Musonică (India, China, Sri Lanka, Indonezia, Japonia), de asemenea, în Africa de Est (Kenya), în Turcia etc.
Arborele de cauciuc se cultivă pe plantaţii moderne în Asia de Sud-Est (Thailanda, Indonezia, Malaysia, Vietnam, care asigură peste 70% din producţia mondială) şi în Africa de Vest (Côte d'Ivoire, Liberia).
Cea mai răspândită dintre culturile cu tuberculi este cartoful. Patria cartofului este America de Sud, dar în prezent această cultură este răspândită îndeosebi în zona temperată din Emisfera de Nord. Pe primele locuri la producţia de cartofi se află China, Rusia, India, S.U.A., Polonia, Ucraina.
în Asia de Est, Asia de Sud şi în Africa Ecuatorială se cultivă batatul (cartoful dulce). Chinei îi revine primul loc în lume.
Viticultura este pe larg răspândită în Europa, care deţine 60% din suprafaţa mondială de podgorii. Regiunile mediteraneene şi cele balcanice au o pondere însemnată în producţia mondială de struguri. Cei mai mari producători de struguri sunt Italia, Franţa, S.U.A., Spania, Argentina, Turcia. Din primele 20 de ţări producătoare de struguri face parte şi Republica Moldova.
□ Indonezia
□ Columbia ■ Etiopia
□ Restul statelor
Fig. 35. Ponderea principalelor state în producţia mondială de cafea (2011).
■ China
■ India
□ Sri Lanka
□ Kenya
■ Turcia
□ Restul statelor
Fig. 36. Ponderea principalelor state în producţia mondială de ceai (2011).
GeollCap4.indd 79 20.06.2014 11:18:12
Capitalului
K
Fondator al „revoluţiei verzi” este considerat Mexicul. Tn anii ‘60 ai sec. al XX-lea aici au fost obţinute soiuri de grâu cu tulpină scurtă şi productivitate înaltă.
Tot atunci, în Filipine au fost obţinute soiuri de „orez-minune” cu productivitate înaltă.
Influenţa R.Ş.T. asupra agriculturii. La fel ca şi alte ramuri ale economiei mondiale, agricultura a fost puternic influenţată de R.Ş.T., care s-a răspândit mai mult în ţările cu agricultură modernă de tip comercial.
• Ce schimbări au avut loc în agricultură sub influenţa R.Ş.T.?
R.Ş.T. a contribuit, de asemenea, la realizarea în agricultura mondială a „revoluţiei verzi”, care include trei componente:
• obţinerea de soiuri noi înalt productive şi selecţionarea soiurilor timpurii,
care permit obţinerea a 3-4 recolte pe an;
• extinderea suprafeţelor irigate;
• utilizarea tehnicii moderne, a îngrăşămintelor şi substanţelor de protecţie a plantelor.
„Revoluţia verde” a avut un efect pozitiv în statele în curs de dezvoltare, mai ales în cele din America Latină şi din Asia. Sporirea recoltei de 2-3 ori le-a dat posibilitate acestora să-şi satisfacă în întregime necesităţile în cereale, soluţionând, într-o măsură oarecare, problema subalimentării.
Evaluare
CuCtura pCanteCor
1. Explică importanţa culturilor cerealiere.
2. Identifică pe hartă principalii producători de cereale.
3. în ce grupe se clasifică culturile tehnice?
4. Completează în caiet schema. 5 6 7 8 9
/----
l--h
Grupele de culturi tehnice
tr
trestia de zahăr ^—
✓—I
inul 1/
i__
1
________________r
l -1
r
r —L r — i/—— i/—— i/——L (——
03
5. în baza analizei hărţilor (fig. 27, 30) şi tabelelor (31, 32) identifică principalii producători de culturi tehnice.
6. Selectează în caiet din grupa de state enumerate pe cele producătoare de citrice: Germania, Portugalia, Ucraina, Brazilia, Grecia, Italia, Canada, Olanda, Mexic, Argentina, Japonia, Ungaria.
7. înscrie în caiet principalii producători mondiali de:
a. Cereale-boabe d. Măsline
b. Struguri e. Banane
c. Cafea f. Ceai
8. Care subramuri ale culturii plantelor în Republica Moldova sunt de specializare internaţională?
9. Utilizează diferite surse de informare şi scrie un referat pe tema: „Revoluţia verde. Rolul ei în soluţionarea problemei alimentare”.
GeollCap4.indd 80 20.06.2014 11:18:12
Zootehnia a apărut ca ramură agricolă în a doua jumătate a sec. al XlX-lea, ca urmare a solicitărilor mereu sporite de carne şi lână în regiunile urbanizate din estul S.U.A., din Europa etc. Datorită introducerii instalaţiilor frigorifice pe toate mijloacele de transport pe ocean, în marile ţări exportatoare de produse alimentare (Argentina, Australia, Noua Zeelandă) creşterea animalelor a cunoscut o dezvoltare considerabilă.
Subcompetenţe:
• Identificarea subramuri- lor creşterii animalelor.
• Explicarea importanţei ramurii.
• Identificarea principalilor producători ai creşterii animalelor, utilizând hărţile tematice şi datele statistice.
• Caracterizarea subramu- rilor creşterii animalelor.
• Care este rolul zootehniei în economia mondială?
Zootehnia este una dintre principalele ramuri ale agriculturii. Ea furnizează produse alimentare de bază pentru hrana oamenilor (carne, lapte, ouă etc.), materie primă pentru industria alimentară, uşoară.
Creşterea animalelor este o ramură prioritară a agriculturii în majoritatea ţărilor dezvoltate ale Europei, Americii de Nord, în Australia şi Noua Zeelandă. în aceste state creşterea animalelor are caracter intensiv şi e practicată în gospodării mari specializate, care utilizează pe larg metode şi tehnologii avansate. Sectorul zootehnic al ţărilor dezvoltate este bine asigurat atât cu mijloace şi instalaţii moderne de producţie, energie electrică, resurse umane de muncă calificată, cât şi cu furaje şi nutreţuri, fapt pentru care se distinge printr-o productivitate foarte înaltă. în ţările în curs de dezvoltare creşterea animalelor are un caracter extensiv, animalele au o productivitate redusă, ramura fiind practicată deseori pe cale nomadă. în multe ţări din Africa Tropicală creşterea animalelor nu este asociată cu cultivarea plantelor şi de aceea pentru sectorul zootehnic nu se produc furaje sau nutreţuri, ceea ce duce la scăderea productivităţii în sectorul zootehnic.
• Enumera subramurile creşterii animalelor, analizând schema nr. 5.
Dintre subramurile zootehniei, o răspândire mai largă are creşterea bovinelor pentru carne şi lapte. Cel mai mare şeptel de bovine îl deţine India (284 mln. de capete), Brazilia (210 mln. - locul doi în lume), China (143 mln.)
Cifrele de pe hartă indică:
I -şeptelul de bovine, mln. capete
II - şeptelul de porcine, mln. capete
III - şeptelul de ovine, mln. capete (2010)
IV -creşterea vitelor de carne, de carne
şi lapte, de carne şi lână;
V - creşterea vitelor de lapte, de lapte
şi carne.
6 Geografia umană a lumii, ci. a Xl-a
a
Fig. 37. Ţările cu cel mai mare şeptel de vite.
GeollCap4.indd 81 20.06.2014 11:18:36
Maricultură
fol
CSI
00
oq
c\T
CM
CD
00
crT
r^-
o
I I . I—I
>co
co
>co
s
Fig. 38. Şeptelul mondial, mln. capete (2010).
28,9%
24,6%
■ India
■ Brazilia
□ China
□ S.U.A.
■ Argentina
□ Restul statelor
şi S.U.A. (98 mln.). Datorită caracterului industrial al creşterii bovinelor S.U.A. depăşeşte cu mult China şi Brazilia în ceea ce priveşte producţia de lapte şi carne de bovine, deţinând locul întâi în lume.
în multe ţări din Europa (Germania, Franţa, Danemarca, Irlanda, Olanda), de asemenea, în Noua Zeelandă, cirezile sunt completate cu bovine de o productivitate înaltă. Sunt pe larg răspândite vacile de lapte olandeze, elveţiene şi daneze, vitele de carne engleze etc. După producţia de lapte pe an la un locuitor se evidenţiază Noua Zeelandă (3000 litri), Irlanda (1600 litri), Danemarca (1000 litri) şi Lituania (800 litri).
Creşterea porcinelor are o largă răspândire în ţările mari producătoare de cereale şi mai ales de porumb. Ca hrană pentru creşterea porcinelor se folosesc deşeurile de la prelucrarea sfeclei de zahăr, a seminţelor de floarea-soarelui, soia, arahidelor. Primele locuri după şeptelul de porcine (mln. capete) le deţin: China (477,0), S.U.A. (65,0), Brazilia (39,0), Germania (26,5), Spania (23,9).
Creşterea ovinelor este răspândită în ţările care dispun de mari suprafeţe de păşuni şi fâneţe. Efective mai numeroase de ovine deţin China, Australia, India, Iran, Noua Zeelandă. Cel mai important produs obţinut în creşterea oilor este lâna, care se obţine preponderent de la oile de rasa „Merinos” (vezi fig. 41).
Avicultura a devenit o subramură importantă, mai ales începând cu a doua jumătate a sec. al XX-lea. Toate ţările înalt dezvoltate dispun în prezent de mari complexe de creştere a păsărilor, de staţii de incubaţie specializate şi de fabrici de producere a nutreţurilor concentrate. în unele ţări (Olanda, Belgia, Danemarca) această subramură e de specializare internaţională. Mari producători de carne de pasăre şi ouă sunt S.U.A., Germania, Franţa, Olanda, Belgia, Danemarca, China, Japonia, India, Indonezia.
Pe plan mondial se practică şi unele activităţi cu caracter rural, îndeosebi sericicultura,răspândită pe larg în China, Japonia, India, Uzbekistan,
Tadjikistan, şi apicultura, dezvoltată în China, S.U.A., Mexic, Turcia, India, Argentina, Canada etc.
în ultima perioadă agricultura statelor lumii a avut de suferit din cauza
crizei financiare, economice, cât şi din cauza condiţiilor climatice nefavorabile, ceea ce a provocat scăderea productivităţii în această ramură.
47,6%
138
154
37,7%
□ China 2,4%
■ S.U.A.
□ Brazilia
□ Germania
■ Spania
□ Restul statelor
151
74
52
50
65
60 56
co
-O
COCO ---
- — — co co
"O 2r — =3
w 03
<
co co
td .£
c .c
— o
co
CL
Fig. 39. Ponderea principalelor state în şeptelul mondial de bovine (2011).
Fig. 40. Ponderea principalelor state în şeptelul mondial de porcine (2011).
Fig. 41. State cu un şeptel avansat de ovine, mln. capete (2010).
Fig. 42. State cu un şeptel avansat de caprine, mln. capete (2010).
GeollCap4.indd 82 20.06.2014 11:18:39
I
3,8% 6,0% ’
■ China
■ S.U.A.
□ Indonezia
□ Brazilia
■ India
□ Restul statelor
Fig. 43. State cu o producţie avansată de pasări (2010).
Principalele state producătoare de peşte: Japonia, China, Peru, Chile, India, S.U.A., Norvegia, Marea Britanie, Islanda ş.a.
Secţie a unei fabrici avicole din S.U.A.
Pescuitul crabilor în mările Oceanului Pacific
Devine o practică obişnuită creşterea peştelui în bazine acvatice artificiale. O astfel de activitate a căpătat caracter agricol, formând o subramură importantă a zootehniei, numită piscicultura.
în ultimele decenii cantitatea de peşte obţinută din apele Oceanului Planetar a crescut considerabil şi este evaluată la peste 140 mln. tone anual.
Din întreaga cantitate de peşte prins, mai mult de 4/5 provine din pescuitul oceanic şi maritim, iar restul - din apele continentale.
Principalele areale de pescuit în spaţiul oceanic şi statele care practică pescuitul în fiecare din ele sunt:
• nord-vestul Pacificului (Japonia, Rusia, China, Canada, S.U.A. etc.);
• nord-estul Atlanticului (Rusia, Norvegia, Marea Britanie, Islanda, Franţa, Suedia, Polonia ş.a.);
• zona centrală est-pacifică (Peru, S.U.A., Chile, Columbia);
• zona indo-pacifică (China, Japonia, India, Indonezia, Australia, Filipine);
• nord-vestul Atlanticului (S.U.A., Canada, Marea Britanie, Franţa);
• zona sud-est atlantică, alăturată coastei vestice a Africii.
• Identifică pe hartă principalele areale de pescuit
Evaluare
Creşterea animaCeCor
1. Argumentează importanţa creşterii animalelor în economia mondială.
2. Construieşte în caiet schema „Subramurile creşterii animalelor”.
3. înscrie în caiet statele cu cel mai mare şeptel de:
a) bovine_____________________________________________________________________________________________
b) porcine____________________________________________________________________________________________
c) ovine______________________________________________________________________________________________
d) păsări_____________________________________________________________________________________________
4. Explică, de ce în agricultura statelor în curs de dezvoltare creşterea animalelor joacă un rol secundar?
5. Care sunt principalele areale de pescuit în Oceanul Planetar? Enumeră statele care se evidenţiază după cantitatea de peşte prins.
GeollCap4.indd 83 20.06.2014 11:18:42
CapiwluPl 1
Capitalului
5
Industria — ramura de 6ază a economiei mondiaCe. Industria energetică
ROLUL INDUSTRIEI ÎN EPOCA POSTINDUSTRIALĂ
Industria este ramura de bază a producţiei materiale, care are o influenţă decisivă asupra nivelului dezvoltării economice a societăţii. Industria asigură transformarea surselor de energie şi a materiei prime în mijloace de producţie (utilaje industriale, maşini-unelte, mijloace de transport) şi bunuri materiale de larg consum (îmbrăcăminte, încălţăminte etc.).
în baza interacţiunii cu mediul, industria se clasifică în extractivă şi prelucrătoare.
d —s
Subcompetenţe:
• Explicarea rolului industriei în etapa postindustrială.
• Identificarea componenţei ramurale a industriei.
• Caracterizarea industriei conform algoritmului.
• Elaborarea schemei „Componenţa ramuralâ a energeticii".
• Identificarea principalilor producători de combustibiliutilizând hărţile tematice şi datele statistice.
• Compararea caracteristicilor diferitor tipuri de centrale electrice.
^___________________r
Schema 6. COMPONENŢA RAMURALÂ A INDUSTRIEI
INDUSTRIA
• Analizează schema şi enumera ramurile industriei.
• Explică legăturile de producţie dintre industrie şi agricultură.
în funcţie de timpul apariţiei, toate ramurile industriei se împart în trei grupe.
în prima grupă se includ ramurile vechi - industria carboniferă, extracţia minereurilor, industria metalurgică, producţia materialului rulant, construcţiile navale, industria textilă. Aceste ramuri în prezent se dezvoltă în ritm încetinit, dar importanţa lor în industria mondială continuă să fie mare.
Din a doua grupă fac parte ramurile noi, care au determinat progresul ştiinţi- fico-tehnic în prima jumătate a secolului al XX-lea - construcţia de automobile, topirea aluminiului, producţia de mase plastice, fibre sintetice etc. Aceste ramuri au o influenţă considerabilă asupra geografiei industriei mondiale.
I
GeollCap4.indd 84 20.06.2014 11:18:43
State cu cel mai mare P.I.B. din industrie: (în %): Qatar - 74,9;
Libia - 70,9;
Bahrain - 66,2;
Algeria - 62,3; Azerbaidjan - 60,5;
China - 48,6.
State cu cel mai mic P.I.B. din industrie: (în %): Monaco - 4,9;
Liberia - 5,4;
Gambia - 7,6;
Somalia - 10,0;
R.D. Congo -11,0; Luxemburg -13,6.
Linie de înaltă tensiune
Termeni-cheie:
• Balanţă energetică -
coraportul dintre producţia (extragerea) diferitor tipuri de combustibili şi consumul lor.
Din grupa a treia fac parte ramurile cele mai noi care au apărut în epoca revoluţiei tehnico-ştiinţifice: microelectronica, tehnica de calcul, construcţia de roboţi, industria informaţională, industria nucleară şi aerocosmonautică, chimia sintezei organice, industria microbiologică. Ele mai sunt numite ramuri ale tehnologiilor de vârf. Aceste ramuri în prezent se dezvoltă cu cele mai sporite ritmuri şi sunt cele mai stabile. După nivelul de dezvoltare a producţiei în ramurile menţionate lideri sunt Japonia, Germania, S.U.A. si altele.
Trăsătura determinantă a dezvoltării industriei la etapa actuală este creşterea ponderii tehnologiilor de vârf pe baza cărora se obţin producţii performante.
în ultimele decenii au avut loc două tendinţe cu direcţii opuse, care se compensează una pe alta. în urma dezvoltării furtunoase a sferei serviciilor a avut loc micşorarea ponderii sectorului primar (agricultura) şi a celui secundar (industria) în economia statelor dezvoltate, ceea ce a determinat trecerea lor în etapa dezvoltării postindustriale.
în a doua jumătate a sec. al XX-lea dezvoltarea industriei a fost caracteristică pentru multe state ale lumii, dar totodată cea mai mare parte a potenţialului tehnologic şi cel mai mare volum al producţiei industriale la fel este concentrat în grupa statelor înalt dezvoltate, care sunt tot mai mult numite state postindustriale.
INDUSTRIA ENERGETICĂ
• De ce energetica este ramura de frunte a economiei mondiale?
Energetica îndeplineşte un rol esenţial în dezvoltarea social-economică a statelor lumii, în accelerarea progresului tehnic şi a civilizaţiei în ansamblu. Ea este una dintre ramurile cfe bază ale industriei.
Schema 7. COMPONENTA PE RAMURI A ENERGETICII
Consumul mondial de energie se măreşte concomitent cu dezvoltarea progresului tehnic şi creşterea confortului uman.
în ultimele două secole energetica mondială a parcurs în dezvoltarea sa două etape principale.
Prima etapă de dezvoltare a energeticii mondiale cuprinde sec. al XlX-lea
GeollCap4.indd 85 20.06.2014 11:18:44
Capitalului
Cifrele de pe hartă indică:
(|5) - extracţia de petrol, mln. t (2011).
Fig. 44. Extracţia petrolului în principalele state producătoare (mln. t/an).
Ţări-membre ale O.P.E.C. sunt: Algeria, Indonezia, Irak, Iran, Qatar, Kuwait, Libia, Nigeria, Arabia Saudită, Venezuela, Emiratele Arabe Unite, iar din a. 2007 Angola şi Ecuador.
- prima jumătate a sec. al XX-lea şi este numită etapa cărbunelui, întrucât în structura balanţei mondiale de energie şi combustibil predomina cărbunele. Apoi a urmat etapa a doua - a petrolului şi gazelor naturale, a hidroenergiei şi energiei nucleare. Ea se caracterizează prin multiple avantaje ale acestor combustibili în comparaţie cu cărbunele.
Ponderea surselor de energie în balanţa energetică a diferitor ţări este foarte variată, ea fiind determinată de resursele energetice de care dispune ţara respectivă sau de posibilităţile de import al energiei. Astfel, în balanţa energetică a ţărilor bogate în petrol şi gaze predomină utilizarea acestor surse de energie.
i
Tabelul 33. REPARTIŢIA PRODUCŢIEI DE PETROL PE REGIUNI GEOGRAFICE (2010)
Marea Nordului. Platformă petrolieră
Regiunea
geografică
Principalele state producătoare
Ponderea în producţia mondială,
%
Asia
Arabia Saudită, Iran, Irak, Kuwait, Indonezia, Brunei, China
40,2
America de Nord
S.U.A., Canada
13,3
Statele C.S.I.
Rusia, Azerbaidjan, Kazahstan, Turkmenistan
16,5
Africa de Nord, Africa de Vest
Libia, Egipt, Algeria, Nigeria, Gabon
10,2
America Centrală şi de Sud
Mexic, Venezuela, Columbia
13,0
Europa
Norvegia, Marea Britanie
6,0
Australia şi Oceania
Australia
0,8
GeollCap4.indd 86 20.06.2014 11:18:49
I
Cifrele de pe hartă indică:
I - exportul de petrol;
II - importul de petrol;
III - principalele direcţii ale
exportului de petrol.
Fig. 45. Comerţul mondial cu petrol.
La începutul sec. al XXI-lea a crescut rolul petrolului în energetica regiunilor - Europa, America de Nord, Africa, America Latină; în C.S.I. a crescut rolul gazelor naturale, iar în Australia pe primul loc a rămas cărbunele.
în portul Rotterdam (Olanda) funcţionează una dintre cele mai mari rafinării din lume - rafinăria Pernis.
în unele state, ca S.U.A., Canada, Rusia, petrolul, de obicei, este transportat prin conducte spre întreprinderile de prelucrare situate la mii de kilometri.
• Recunoaşte pe hartă statele în a căror balanţă energetică predomină petrolul şi gazele
naturale.
în balanţa energetică a unor ţări bogate în cărbune (China, Germania, Polonia) o pondere mare are utilizarea cărbunilor, iar în balanţa energetică a unor ţări bogate în căderi de apă (Norvegia, Elveţia, Canada, Tadjikistan etc.) predomină utilizarea energiei hidraulice.
După cel de-al Doilea Război Mondial dezvoltarea economiei ţărilor industriale din Europa, America de Nord, Japonia a avut loc în mare măsură pe seama utilizării cantităţilor mari de petrol ieftin. Cele mai bogate resurse petroliere din Orientul Apropiat, America Latină, Indonezia aparţineau monopolurilor ţărilor înalt dezvoltate din Europa şi S.U.A. Petrolul era ieftin pentru ţările industrializate, deoarece companiile mari petroliere plăteau statelor exportatoare numai o parte neînsemnată din costul petrolului extras. Preţurile la petrol pe piaţa mondială erau cu mult mai mici decât la cărbune.
Din anul 1960, odată cu fondarea Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (O.P.E.C.)> în care au intrat numai ţări în curs de dezvoltare ce dispun de resurse petroliere de importanţă mondială, marile monopoluri străine şi-au slăbit treptat poziţiile în acest sector economic important pentru ţările slab dezvoltate. La începutul anilor £70 ai sec. al XX-lea industria petrolieră în ţările O.P.E.C. a fost naţionalizată, s-au majorat preţurile petrolului pe piaţa mondială, ţările din Vest fiind nevoite să plătească sume considerabile pentru importul lui. în anii 1973-1975, în ţările industrializate s-a înregistrat o criză energetică acută determinată de majorarea preţurilor la petrol pe piaţa mondială. Criza energetică a marcat şi o nouă etapă în dezvoltarea economiei mondiale în ansamblu, precum şi a industriei energetice în particular. în anii 70-80 ai sec. al XX- lea ţările dezvoltate au reuşit să elaboreze şi să aplice tehnologii noi, care au permis de a micşora substanţial consumul de energie şi combustibil
GeollCap4.indd 87 20.06.2014 11:18:50
CapiwluliîV
Capiwlid^l
Funcţionează conducta de petrol Baku-Tbilisi-Geyhan (Turcia) care transportă petrol de la Marea Caspică spre Europa.
la o unitate de producţie, ceea ce a condus la scăderea treptată a ponderii petrolului în balanţa energetică mondială pe seama sporirii consumului de cărbune şi a altor surse de energie.
INDUSTRIA PETROLIERĂ
S.U.A. dispune de cea mai lungă reţea de conducte pentru transportarea gazelor naturale: 548 mii km, fiind urmată de Rusia -167 mii km.
• Ce produse se obţin din petrol?
Petrolul a devenit unul dintre cele mai importante tipuri de combustibil în economia mondială. El constituie, în acelaşi timp, o importantă materie primă pentru industria chimică.
Petrolul este transportat îndeosebi pe cale maritimă cu nave-tancuri petroliere.
Conducta de gaze naturale „Severnâi potok” are lungimea de 1 200 km (reg. Leningrad - Germania).
Fig. 47. Dinamica producţiei mondiale de gaze naturale (mlrd.m3).
Analizează harta (fig. 44, 45) şi identifică statele producătoare şi direcţiile principale de transportare a petrolului din regiunile de extracţie.
Circa 65% din resursele mondiale de petrol sunt concentrate în ţările în curs de dezvoltare. Aceste ţări se înscriu şi printre principalii producători de petrol (vezi tabelul
Industria de prelucrare a petrolului a avansat esenţial mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial. Mari rafinării funcţionează în S.U.A., Rusia, Japonia, China, Italia, Germania, Marea Britanie, Olanda etc.
INDUSTRIA GAZELOR NATURALE
în prezent gazele naturale constituie 27% din balanţa energetică a ţărilor înalt dezvoltate. Cele mai mari zăcăminte se află în Rusia (26%), Orientul Apropiat şi Mijlociu (15%). Zăcăminte bogate sunt concentrate în Europa Occidentală (Olanda, regiunea de şelf a Mării Nordului, care aparţine Marii
GeollCap4.indd 88 20.06.2014 11:18:52
I
Se află în construcţie conducta de gaze naturale „lujnâi potok” cu lungimea de 2500 km (Rusia - Marea Neagră - Bulgaria - Serbia - Italia).
Britanii şi Norvegiei), de asemenea, în România (Transilvania), Africa de Nord (Algeria), America Latină (Venezuela, Mexic), S.U.A. (statele din Sud).
Principalii producători de gaze naturale sunt Rusia şi S.U.A., cărora le revin circa 40,5% din extracţia mondială (a. 2011). Ceilalţi producători (Canada, Marea Britanie, Algeria, Olanda, Iran, Indonezia, România etc.) au o pondere mai mică în producţia mondială (vezifig.
• Pentru ce produse chimice gazele naturale servesc ca materie primă?
• Cum sunt transportate gazele naturale la distanţă?
Tabelul 34. PONDEREA ÎN PRODUCŢIA MONDIALĂ DE CĂRBUNE (2011)’
Ţara
% din totalul mondial
China
48,4
S.U.A.
14,1
Australia
5,8
India
5,6
Indonezia
5,1
Rusia
4,0
R. Africa de Sud
3,6
Kazahstan
1,5
Polonia
1,4
Germania
1,1
în ultimul timp au fost construite conducte subacvatice de gaz din Africa de Nord (Algeria) spre sudul Italiei şi al Franţei şi din Algeria spre Spania (prin Strâmtoarea Gibraltar). Este proiectată o conductă din Nigeria, prin Deşertul Sahara şi Marea Mediterană, spre Europa Occidentală.
Conducte subacvatice de gaz există, de asemenea, în Marea Britanie, Norvegia, Germania (pe şelful Mării Nordului), Mexic, S.U.A. (în Golful Mexic).
în prezent se foloseşte pe larg transportarea gazului lichefiat cu nave maritime speciale (metaniere). Astfel este transportat, bunăoară, gazul din Africa de Nord şi Orientul Apropiat spre Japonia, Franţa, Germania. Acest mijloc de transportare a gazului lichefiat este costisitor, întrucât necesită prezenţa unor staţiuni speciale de lichefiere (în ţările exportatoare) şi de regazificare (în ţările importatoare), totodată implică mari pierderi de gaze (circa V4 din cantitate).
• Analizează fig. 46 şi identifică principalele direcţii ale exportului de gaze naturale.
Cifrele de pe hartă indică:
I - extracţia de cărbune,
mln. t (2011);
II - principalele direcţii ale
exportului de cărbune.
Fig. 48. Extracţia de cărbune în principalele ţări producătoare.
GeollCap4.indd 89 20.06.2014 11:18:53
Capitalului
К
1,5%
□ СТЕ
□ СНЕ
□ CNE
□ alte tipuri de centrale
Fig. 49. Structura producţiei mondiale de energie electrică (2011).
Cei mai mari exportatori de cărbune sunt:
S.U.A., Australia, Republica Africa de Sud, iar cel mai mare importator este Japonia.
Primul tip de centrală electrică din lume a fost hidrocentrala Lancey (Franţa), construită în a. 1869.
în a.1882 au intrat simultan în funcţiune primele termocentrale din lume - la Londra şi New York.
•
Termocentrale cu cea mai mare capacitate:
Kasima, Chiba (Japonia)
- 4,4 mln. şi respectiv
3.6 mln. kW, Ekibastuz (Kazahstan) - 4 mln. kW, Kendal (R.A.S.)-4,0 mln. kW, Houston (S.U.A.) - 3,8 mln. kW, Kostroma (Rusia) - 3,6 mln. kW, Zaporojie (Ucraina) -
3.6 mln. kW etc.
Zăcămintele de cărbune sunt pe larg răspândite în mai multe ţări, mai ales în cele din Emisfera de Nord. însă cele mai mari rezerve se află în: Rusia, Ucraina, Kazahstan, S.U.A., China, în subsolul cărora sunt concentrate circa 80% din totalul mondial.
Rezerve importante de cărbune au, de asemenea, Germania, Marea Britanie, Polonia, India, Australia, Republica Africa de Sud, Canada etc.
• în ce ramuri ale industriei este utilizat cărbunele?
în China, cele mai mari cantităţi de cărbune sunt extrase în provinciile din nord-estul ţării - în bazinele Fuchun, Taiyuan şi Datong. Principala regiune de extracţie a cărbunilor din S.U.A. este Bazinul unde există cele mai
favorabile condiţii de exploatare a zăcămintelor ce permit de a practica pe larg cea mai ieftină metodă de extracţie - extracţia la zi. A doua bază carboniferă este cea din bazinul de mijloc al fluviului Mississippi, a treia bază cuprinde regiunile din vest (statele Wioming, Colorado, Utah, Dakota de Nord).
în Rusia cărbunele este extras în bazinele Kuzneţk, Irkutsk, Ne-
riungri (cărbune superior), Kansk-Acinsk (cărbune brun).
în Germania cărbunele superior se extrage în bazinele Ruhr, Saar; în Marea Britanie - în bazinele Scoţiei, Northumberland, Yorkshire, Lancashire, Ţara Galilor, iar în India cel mai mare bazin carbonifer este Bazinul Damodar, situat în estul ţării.
• Urmăreşte pe fig. 48 principalele direcţii ale exportului de cărbune.
Comerţul mondial cu cărbune şi transportarea lui la depărtări mari sunt favorizate de progresul tehnic în transportul maritim - construcţia unor nave specializate de mare capacitate (ating deseori sute de mii de tone).
INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE
Energia electrică are o importanţă vitală pentru dezvoltarea economico-so- cială a lumii contemporane, consumul de energie electrică fiind indispensabil tuturor sectoarelor de activitate. Utilizarea largă a tehnologiilor moderne (mecanizarea, automatizarea proceselor de producţie, robotizarea etc.) nu poate fi realizată fără energie electrică. în plus, creşterea nivelului vieţii materiale şi spirituale a populaţiei mondiale, fie ea urbană sau rurală, este strâns legată de producţia şi consumul energiei electrice, acestea devenind indicatorii de bază ai aprecierii nivelului de dezvoltare economico-socială şi ai standardului de viaţă.
în funcţie de sursele primare energetice utilizate se disting mai multe tipuri de centrale electrice: termocentrale, hidrocentrale, centrale nuclearoelectrice, geotermice, mareomotrice, eoliene, solare etc.
• Numeşte sursele de energie utilizate de fiecare tip de centrale electrice enumerate mai
sus.
Termocentralele folosesc pentru producerea energiei electrice combustibili fosili: cărbuni, petrol, gaze naturale, şisturi bituminoase, turbă. Acest tip de centrale prezintă avantaj prin faptul că pot fi construite într-un timp relativ
INDUSTRIA CARBONIFERĂ
GeollCap4.indd 90 20.06.2014 11:18:54
Cele mai mari hidrocentrale de pe Glob sunt:
Itaipu -12,6 mln. kW (Brazilia şi Paraguay); Grand Colee - 9,8 mln. kW (S.U.A.); Guri -10,3 mln. kW (Venezuela); Krasnoiarsk - 6,0 mln. kW, Saiano- Şuşensk - 6,4 mln. kW (Rusia).
•
în a. 2011 a sporit producţia de energie produsă la hidrocentrale cu 1,6%.
scurt, cu cheltuieli relativ mici, deşi consumul de combustibil ridică preţul de cost al producţiei de energie electrică.
Cea mai mare parte din energia electrică produsă în lume revine termocentralelor (vezifig. 49).
Cel mai răspândit tip de termocentrale sunt cele care funcţionează pe baza turbinelor cu aburi, folosind o mare cantitate de combustibil şi apă potabilă. De regulă, aceste centrale electrice sunt amplasate de-a lungul râurilor navigabile, surse importante de apa industrială, dar şi căi de transportare a combustibilului. Se cunosc adevărate grupuri liniare de termocentrale de-a lungul râurilor Rhin, Odra, Ohio etc.
După modul de amplasare, termocentralele se clasifică în două categorii: construite în apropierea bazei de combustibil (folosesc combustibil ce nu e raţional să fie transportat la depărtări mari - deşeuri lemnoase, turbă, şisturi bituminoase, lignit) şi cele construite în apropiere de consumator (funcţionează pe baza combustibilului de calitate - gaze naturale, păcură, cărbune superior).
O
• Identifică pe harta „Electroenergetica lumii” din atlas cele mai mari termocentrale.
Hidrocentralele necesită mari investiţii pentru construcţie, se construiesc un timp mai îndelungat, dar exploatarea lor este cu mult mai ieftină. Factorul principal în amplasarea hidrocentralelor este prezenţa fluviilor cu debit mare. Totuşi, hidrocentralele au dezavantajul fluctuaţiei producţiei în funcţie de variaţiile de debit al râurilor. Datorită cheltuielilor reduse de exploatare, energia electrică produsă la hidrocentrale este de 3-4 ori mai ieftină decât cea produsă la termocentrale.
• Pe care râuri este mai convenabil de a construi hidrocentrale: pe râurile de munte sau pe cele de câmpie?
Centralele hidroelectrice au un rol tot mai important în industria electro- energetică mondială. Cantităţi enorme de energie electrică la astfel de centrale se produc în Canada, Brazilia, S.U.A., China, Rusia, Norvegia etc.
Perspective mari în construcţia de hidrocentrale au ţările în curs de dezvoltare, care dispun de 65% din resursele hidraulice mondiale şi unde acestea sunt încă foarte slab utilizate (Africa, America Latină).
• Identifică pe harta „Electroenergetica lumii” din atlas cele mai mari hidrocentrale.
Centralele nudearoelectrice. Energetica nucleară este cea mai tânără ramură a industriei electroenergetice, care a început să se dezvolte la mijlocul anilor ‘50 ai sec. al XX-lea. în prezent în lume sunt circa 450 de reactoare nucleare. în producţia de energie şi capacităţile instalate la acestea se evidenţiază S.U.A., Japonia, Franţa, Germania etc.
Actualmente centralele nudearoelectrice (CNE) reprezintă cea mai avansată formă de obţinere a energiei electrice, în plus, produc energie electrică cu 60% mai ieftină decât termocentralele. Centralele nudearoelectrice folosesc drept surse energetice metalele radioactive.
Turcia. Centrală nuclearoelectrică * Ce met(lle radioactiv cunoşti?
în urma accidentului de la centrala Fucushima, într-un şir de state ale lumii au fost închise unele reactoare la centralele nudearoelectrice pentru a fi reverificate. Ca urmare, în a. 2011 a scăzut consumul mondial de energie nucleară cu 4,3%: în Japonia - cu 44%, Germania - cu 23,2%, Spania - cu 7%, S.U.A.-CU 2,1%.
GeollCap4.indd 91 20.06.2014 11:19:24
Capiwlid^l
Franţa. Centrală mareomotrică în estuarul râului Ranсe
Ca factori de amplasare a centralelor nuclearoelectrice serveşte prezenţa consumatorului care necesită volume mari de energie electrică când aici lipsesc alte surse de energie. Totodată, CNE sunt mari consumatori de apă potabilă necesară pentru răcirea reactoarelor. CNE necesită măsuri costisitoare de securitate, legate de depozitarea deşeurilor radioactive.
în afară de statele înalt dezvoltate, centrale nuclearoelectrice au fost construite în unele ţări cu nivel mediu de dezvoltare si în curs de dezvoltare (China, Brazilia, Argentina, Mexic, India etc.).
Catastrofa de la CNE Cernobâl (Ucraina) din anul 1986 şi cea de la Fucushima (Japonia) din anul 2011 au schimbat esenţial atitudinea opiniei publice faţă de realizarea noilor proiecte de exploatare a CNE existente. Urmările catactrofelor au moderat ritmurile de dezvoltare a energeticii nucleare.
Prima centrală nuclearoelectrică a fost construită în 1954 în Rusia (or. Obninsk).
•
în prezent pe Glob sunt circa 250 de CNE în 32 de state.
Cele mai mari CNE sunt: Fucushima - 8,2 mln. kW (Japonia), care a fost avariată în urma cutremurului de pământ şi a valurilor tsunami; Dunkerque - 5,7 min. kW, Lyon - 4,3 min. kW (Franţa); Toronto - 4,1 min. kW (Canada) etc.
17470
14850
12100
10063
• Ce urmări asupra mediului au avut catastrofele de la centralele nuclearoelectrice Cernobâl şi Fucushima?
Tot mai mult în lume iau amploare sursele ecologice pure de energie, aşa- numitele surse netradiţionale de energie.
• Enumeră sursele netradiţionale de energie.
• Aminteşte-ţi din tema „Resursele climatice”, în ce ţări au fost construite centrale helioelectrice.
Lideri în producţia mondială a energiei solare sunt: Germania - 34,1%; Italia - 16,9%; Spania - 16,4%; Japonia - 8,1% şi China - 4,5%.
Dintre zonele deosebit de bogate în energie geotermică, unde apele fierbinţi sunt aproape de suprafaţă, se remarcă aşa-numitul Cerc de Foc al Pacificului.
Prima centrală geotermică din lume a fost construită în 1897 în Italia. Astăzi astfel de centrale funcţionează în S.U.A., Noua Zeelandă, Japonia, Mexic, Rusia, China, Indonezia, Filipine, Islanda etc.
în ultimul timp multe state, spre exemplu Germania, S.U.A., Spania, Danemarca, India, Olanda, Italia, Marea Britanie, China, Suedia, utilizează pe larg energie eoliană.
Principalele capacităţi energetice mareomotrice funcţionează în Fran- 22504 ţa, Canada, Marea Britanie, Rusia, S.U.A., India,
China, Republica Coreea,
Australia, Argentina etc.
Tabelul 35. PRINCIPALII PRODUCĂTORI DE ENERGIE ELECTRICĂ (2012)
1938 1960 1980 19871996 2000 2005 2012
Fig. 50. Evoluţia producţiei mondiale de energie electrică (mlrd. kWh).
în epoca R.Ş.T., pe măsura dezvoltării electronicii, automatizării complexe, informatizării, producţia mondială de energie electrică creşte cu ritmuri înalte (analizează fig. 50).
Ţara
Producţia mlrd. kWh
Ponderea din totalul mondial (%)
China
4 800
21,3
S.U.A.
4 256
18,9
Japonia
1 101
4,9
Rusia
1 066
4,7
India
1 053
4,7
Germania
618
2,8
Canada
610
2,7
Franţa
561
2,5
Brazilia
554
2,4
Rep. Coreea
522
2,3
GeollCap4.indd 92 20.06.2014 11:19:28
I
Evaluare
Industria - ramura de 6ază a economiei mondiale. Industria energetica
1. Explică rolul industriei în economia mondială.
2. Analizează schema 6 şi explică componenţa ramurală a industriei mondiale.
3. Enumeră ramurile tehnologiilor de vârf.
4. Argumentează importanţa industriei energetice în economia mondială la etapa contemporană.
5. Care au fost schimbările principale în balanţa energetică din sec. al XlX-lea - al XX-lea?
6. Explică de ce petrolul a devenit una dintre cele mai importante mărfuri în comerţul mondial.
7. Notează pe harta-contur principalii producători de petrol, gaze naturale, cărbuni, energie electrică (câte 5 state).
8. Argumentează de ce în Europa de Vest este mai convenabil de a folosi cărbune din Australia şi Republica Africa de Sud, petrol din Orientul Apropiat şi Rusia decât combustibil local.
9. Completează în caiet tabelul „Principalele centrale electrice din lume”.
Tipurile de centrale electrice
Ponderea în producţia mondială de energie
Exemple de centrale electrice
Principalii
producători
1.
2.
3.
10. Identifică avantajele şi dezavantajele centralelor nucleare.
11. încercuieşte răspunsul corect:
□ Cei mai mari producători de cărbune sunt:
a) China şi Germania; b) Australia şi Republica Africa de Sud; c) S.U.A. şi China.
□ Primul loc în lume după rezervele şi extracţia de gaze naturale revine: a) S.U.A.; b) Japoniei; c) Rusiei; d) Olandei.
□ Cele mai mari întreprinderi de prelucrare a petrolului din Europa de Vest sunt amplasate: a) în preajma surselor ieftine de energie şi apă; b) în oraşele-porturi; c) în capitale.
12. Completează în caiet schema „Sursele netradiţionale de energie”.
SURSELE NETRADITIONALE DE ENERGIE
T
Principalii producători
13*. Scrie un eseu despre una din sursele netradiţionale de energie.
GeollCap4.indd 93 20.06.2014 11:19:28
Capiwlul-^l Ir
Capitalului
6
Industria metalurgică
Rezervele mondiale de minereu de fier cercetate, potrivit O.N.U., sunt evaluate la 848 mlrd. tone. La aceste rezerve se adaugă concreţiunile feromanganice ale Oceanului Planetar, evaluate la 250 mlrd.t.
d ~s
Subcompetenţe:
• Identificarea ramurilor industriei metalurgice.
• Caracterizarea industriei metalurgice conform algoritmului.
• Explicarea factorilor
de amplasare a uzinelor metalurgice.
• Identificarea principalilor producători de produse metalurgice, utilizând hărţile tematice şi datele statistice.
• Ce minereuri reprezintă principalele materii prime în industria metalurgică?
Industria metalurgică este compusă din două ramuri - siderurgia (metalurgia feroaselor) şi metalurgia neferoaselor. Metalurgia feroaselor şi cea a neferoaselor au un rol dominant în industria mondială. Ele asigură cu metale industria constructoare de maşini, industria construcţiilor, transporturile etc.
INDUSTRIA SIDERURGICĂ
în pofida tendinţei de substituire a metalelor feroase cu diverse materiale, oţelul rămâne principalul material constructiv pentru industria constructoare de maşini.
• Cu ce materiale noi se substituie metalele feroase?
Baza de materie primă a industriei siderurgice este foarte variată. Minereului de fier îi revine 90% din materia primă utilizată în acest scop.
• Analizează tabelul 36 şi evidenţiază regiunile cu rezerve mari de minereu de fier.
în sec. al XX-lea producţia mondială de minereu de fier a crescut foarte mult, ca urmare a cerinţelor tot mai mari ale metalurgiei feroase - de la 217 mln. tone în 1938 - până la 2,8 mlrd. tone în a. 2011.
Principalele state producătoare de minereu de fier sunt China, Brazilia, Australia, India, Rusia, Ucraina, Kazahstan, Canada, Suedia, Liberia, Venezuela, Mauritania, S.U.A.
• Identifică pe harta resurselor minerale din atlas statele sus-numite.
Pe lângă minereul de fier, în producerea metalelor feroase sunt utilizate în calitate de materii prime minereurile feroase aliate (de mangan, crom) şi metalele aliate - vanadiul, molibdenul, wolframul etc. Utilizarea acestor materii prime permite de a obţine oţel de calitate specială şi superioară.
Mari producători de minereu de mangan sunt Ucraina, Republica Africa de Sud, Australia, Gabon, India, Brazilia; de crom - R.A.S., Zimbabwe, Kazahstan. Aceste state sunt principalii exportatori de materii prime mai ales în ţările Europei, în S.U.A. şi Japonia.
Industria siderurgică consumă mari cantităţi de cărbune cocsificabil, diverse materiale refractare, calcaruri, apă.
Obţinerea şi producerea fierului este cunoscută în istoria civilizaţiei din cele mai vechi timpuri, însă întreprinderile industriale mari apar după revoluţia industrială din Anglia. O mare amploare capătă siderurgia mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial. Pe parcursul acestei etape s-au înregistrat ritmuri sporite în producerea de metal până la criza energetică din 1973-1975 şi mai lente după anul 1975. Aceasta se explică prin elaborarea unor
Tabelul 36. REPARTIŢIA REZERVELOR DE MINEREU DE FIER PE REGIUNI
Regiunile
Rezerve
(mlrd.t)
% din totalul mondial
Europa (fără C.S.I.)
36
4,2
C.S.I.
304
36,8
America de Nord
225
26,4
America Latină
140
16,3
Asia (fără C.S.I.)
74
8,7
Australia şi Oceania
36
4,0
Africa
33
3,8
Total mondial
848
100,0
GeollCap4.indd 94 20.06.2014 11:19:46
I
Schema 8
Anual pe piaţa mondială se exportă circa 450 mln. tone de minereu de fier.
Cei mai mari importatori de minereu de fier sunt: Japonia, China, Republica Coreea, Franţa, Marea Britanie, Italia, S.U.A.
Cele mai mari regiuni metalurgice din lume sunt:
Ruhr, Ural, Appalaşi, Donbas, litoralul Pacificului în Japonia.
Cifrele de pe hartă indică:
I - extracţia de minereu de fier, mln. t (2011);
II - principalele direcţii ale exportului de minereu de fier.
noi tehnologii în industria constructoare de maşini, care este principalul consumator de metale feroase, ceea ce a permis de a consuma o cantitate mult mai mică de metal la o unitate de producţie şi de a reduce consumul mondial de metal. Totodată, în unele ramuri oţelul este înlocuit tot mai insistent cu mase plastice, ceramică industrială, aluminiu.
întreprinderile siderurgice se împart în două grupe: cu ciclu complet (producerea fontei, oţelului şi laminatelor) şi cu ciclu incomplet (producerea oţelului şi laminatelor).
întreprinderile siderurgice sunt amplasate în funcţie de anumiţi factori: a) în apropiere de baza de materie primă sau de cărbune cocsificabil
(Ruhr în Germania, Midland în Marea Britanie, Donbas în Ucraina, Ural în Rusia, Bazinul Appalaşi în S.U.A. etc.); b) în porturile mari maritime, unde materia primă, cărbunele sunt aduse pe cale maritimă cu nave speciale de mare capacitate (Japonia, litoralul Oceanului Atlantic al S.U.A., Franţa, Italia, uzinele noi din Marea Britanie etc.; c) în apropiere de sursele de energie electrică ieftină, unde se dezvoltă electrosiderurgia (S.U.A., Franţa, Ucraina).
Cea mai mare cantitate din producţia mondială de oţel revine ţărilor înalt
GeollCap4.indd 95 20.06.2014 11:19:47
CainwluliiV'
Capiwhd^l
Cifrele de pe hartă indică:
I- topirea oţelului, mln. t (2011); II - principalele direcţii ale exportului de oţel.
Fig. 52. Topirea oţelului în principalele ţări producătoare.
dezvoltate. Principalii producători de metale feroase sunt: China, Japonia, S.U.A., India, Rusia, R. Coreea, Germania, Ucraina, Brazilia etc.
• Analizează fig. 53 şi constată în ce ani a avut loc o creştere producţiei metalurgice.
Industria siderurgică a fost puternic influenţată de R.Ş.T. Au fost elaborate şi aplicate în producţie tehnologii noi (electrometalurgia, producerea oţelului de calitate prin metoda de convertizoare, folosirea pe scară largă în procesul de producţie a electronicii şi roboţilor industriali etc.).
Deoarece industria siderurgică se referă la ramurile ce poluează intens mediul geografic, ea este tot mai mult strămutată din ţările înalt dezvoltate (Japonia, S.U.A., Europa de Vest) în ţările în curs de dezvoltare, bogate în materie primă şi surse imense de energie hidraulică necesare pentru dezvoltarea electrosiderurgiei. Deja au devenit mari producători de metale feroase Brazilia, India, Venezuela etc.
METALURGIA NEFEROASELOR
• Ce metale neferoase cunoşti şi unde sunt ele utilizate?
Metalele neferoase sunt utilizate pe larg în dezvoltarea subramurilor moderne ale industriei constructoare de maşini - electrotehnica, producerea roboţilor industriali, radiotehnica, industria aeronautică, mecanica de precizie etc. Metalele radioactive sunt utilizate în energetica nucleară.
Tabelul. 37. PRINCIPALELE ŢĂRI PRODUCĂTOARE Tabelul. 38. PRINCIPALII PRODUCĂTORI
DE OŢEL, mlii.t (2011) DE NICHEL Şl PLUMB, mii t. (2011)
Ţara
mln. tone
Ponderea din totalul mondial (%)
China
700,0
46,1
Japonia
110,0
7,2
S.U.A.
86,2
5,7
India
72,2
4,8
Rusia
68,7
4,5
Ţara
Producţia de nichel (mii tone)
Ţara
Producţia de plumb (mii tone)
Rusia
280
China
2 200
Filipine
230
Australia
560
Indonezia
230
S.U.A.
345
Canada
200
Peru
240
Australia
180
Mexic
225
-----fontă şi feroaliaje
—•—oţel
Fig. 53. Dinamica producţiei mondiale de fontă şi feroaliaje, de oţel (mln. tone).
GeollCap4.indd 96 20.06.2014 11:19:48
Principalele ţări în care se extrage uraniul sunt: Canada (25,0%), Australia (19,3%), Niger (8,7%), Namibia (7,8%), S.U.A. (4,3%). Producţii mari de uraniu obţin ţările din C.S.I. (Rusia, Uzbekistan, Kazahstan, Ucraina), Franţa, China.
Ţări cu bogate şi variate resurse de metale neferoase sunt:
S.U.A., China, Rusia, Kazahstan, Canada, Brazilia, Australia,
R.A.S. etc.
Metal nativ (aur)
Metalurgia neferoa- Tabelul 39. grupe de metale neferoase
selor include extracţia
>
şi prelucrarea unei mari varietăţi de minereuri cu o concentraţie de metal redusă, sub 3-4%, cu excepţia bauxitelor în care această concentraţie poate ajunge până la 50-60%. Pentru producerea unei tone de metal adesea e necesar de a prelucra sute şi mii de tone de minereu. Afară de aceasta, rezervele de metale neferoase în scoarţa terestră sunt mult mai limitate decât cele de minereu de fier. Iată de ce producţia metalelor neferoase (cupru, plumb, zinc, staniu) este amplasată lângă baza de materie primă.
Producţia mondială de metale neferoase constituie circa 75 mln. tone pe an, din care aluminiului îi revine mai mult de jumătate. Producţia mondială de aluminiu a crescut foarte mult, mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial.
Metale
grele
Metale
uşoare
Metale
nobile
Metale
radioactive
Cuprul
Aluminiul
Aurul
Uraniul
Zincul
Titanul
Argintul
Thoriul
Plumbul
Magneziul
Platina
Plutoniul
• în ce ramuri ale industriei este utilizat aluminiul?
Materia primă pentru producerea aluminiului sunt bauxitele, care există în cantităţi mari în Africa de Vest, Australia, în ţările din America Centrală, Europa de Sud etc. Aluminiul poate fi produs şi din argilă.
Uzinele de producere a aluminiului, din cauza consumului mare de energie electrică (18 mii kW - 11), sunt situate în apropierea hidrocentralelor sau a termocentralelor care funcţionează în baza combustibilului ieftin. Spre exemplu, Norvegia, care nu dispune de rezerve de bauxită, în schimb posedă resurse hidraulice însemnate, realizează circa 4% din producţia mondială de aluminiu.
în epoca contemporană importanţa cuprului a crescut considerabil, datorită calităţilor lui (conductibilitatea înaltă, culoarea etc.) şi diverselor utilizări pe care le are. După argint, cuprul conduce cel mai bine electricitatea, fapt pentru care este utilizat pe larg în industria electrotehnică. Cele mai importante zăcăminte de cupru sunt situate în Munţii Anzi (Chile, Peru), în Africa Centrală şi de Sud (Zambia, R.D. Congo, R.A.S.), America de Nord (S.U.A., Canada), Rusia, Kazahstan.
Ca factori de amplasare a întreprinderilor de producere a cuprului sunt: a) apropierea de baza de materie primă b) apropierea de surse de energie electrică, întrucât producţia de cupru rafinat necesită cantităţi mari de energie electrică.
Tabelul 40. PRINCIPALII PRODUCĂTORI MONDIALI DE BAUXITĂ Şl ALUMINIU (2011)
Ţara
Producţia de bauxită (mln.t)
Ţara
Producţia de aluminiu (mln. tone)
Australia
66,2
China
18,0
China
46,0
Rusia
4,0
Brazilia
31,0
Canada
3,0
India
20,0
S.U.A.
2,0
Guineea
18,0
Australia
1,9
Total
mondial
220,0
Total
mondial
44,1
Tabelul 41. PRINCIPALII PRODUCĂTORI MONDIALI DE MINEREU DE CUPRU Şl CUPRU RAFINAT (2010)
Ţara
Producţia de minereu de cupru (mii t)
Ţara
Producţia de cupru rafinat (mii tone)
Chile
5420
China
4 650
Peru
1 220
Chile
3 244
S.U.A.
1 120
Japonia
1 549
China
1 190
S.U.A.
1 098
Australia
940
Rusia
874
Total
mondial
16100
Total
mondial
19 100
7 Geografia umană a lumii, ci. a Xl-a
GeollCap4.indd 97 20.06.2014 11:19:50
Capiwlid^l
Aluminiul este folosit pe scară largă în industriile: aviarachetară, constructoare de automobile, electrotehnică, a construcţiilor etc.
•
Mari producători de aluminiu mai sunt: Japonia, Franţa, Norvegia, Venezuela, Republica Africa de Sud.
State cu cele mai mari rezerve de aur:
R. Africa de Sud - 38%;
S. U.A. -11,2%;
Australia - 10%;
Rusia - 5%;
Canada - 3%.
□ Australia
■ S.U.A.
■ Rusia
□ Republica Africa de Sud
□ Restul statelor lumii
□ Mexic
■ Peru
□ China
□ Australia
■ Chile
□ Restul statelor lumii
■ Republica Africa de Sud
■ Rusia
□ Canada
□ Zimbabwe
■ S.U.A.
■ Restul statelor lumii
Fig. 54. Ponderea unor state în producţia mondială de metale nobile (2011).
Principalele rezerve de plumb şi zinc sunt situate în: Australia, China, S.U.A., Canada, Peru, Rusia şi Kazahstan, unde este dezvoltată şi producerea plumbului şi zincului. Mari producători ai acestor metale, pe baza concentratelor importate, sunt Japonia, Germania, Italia, Marea Britanie.
• Compară producătorii de bauxită cu cei de producere a aluminiului şi trage concluzii.
Principalele rezerve mondiale, extracţia şi producerea staniului (cositorului) se află, mai ales, în Asia de Sud-Est (în China, Thailanda, Myanmar, Malaysia şi Indonezia, cărora le revine circa 65% din producţia mondială), în America de Sud se remarcă Peru (12,2%), apoi Brazilia (11,6%), Bolivia cu exploatări în zonele andine, la peste 4 000 m altitudine. Resurse importante de staniu are şi Australia. Exploatări de staniu mai sunt în Rusia, Portugalia, Marea Britanie, Spania, Namibia, Ruwanda, Zimbabwe, Republica Africa de Sud.
• De ce metalele nobile sunt înalt apreciate?
Potenţialul economic şi financiar al statelor este apreciat după rezervele de aur, pe care le deţin băncile acestora.
Evaluare
Industria metalurgică
1. Enumeră ramurile industriei metalurgice. Care dintre ele se dezvoltă cu ritmuri mai înalte şi de ce?
2. Distinge componentele bazei de materie primă pentru industria siderurgică.
3. Identifică pe hartă principalele ţări exportatoare de materii prime siderurgice.
4. Explică factorii de amplasare a industriei siderurgice.
5. Ce cauze au influenţat asupra scăderii ritmurilor de producţie a metalelor feroase în ultimele decenii?
6. Ce schimbări importante s-au produs în amplasarea industriei siderurgice în ultimele decenii?
7. Compară ţările producătoare de aluminiu cu cele deţinătoare de bauxită. Explică producţia mare de aluminiu a ţărilor deficitare în bauxită.
8. Completează în caiet tabelul „Liderii mondiali în producţia de plumb şi zinc, bauxită, minereu de cupru”.
9. Explică factorii de amplasare a industriei cuprului şi aluminiului.
10*. Scrie un eseu pe tema: „Rolul metalelor neferoase în progresul ştiinţifico-tehnic”.
Plumb şi zinc
Bauxită
Minereu de cupru
GeollCap4.indd 98 20.06.2014 11:19:52
I
7
Industria constructoare de maşini este una dintre cele mai vechi ramuri ale economiei.
A apărut cu 200 de ani în urmă în timpul revoluţiei industriale din Anglia.
Astăzi, în această ramură sunt incadraţi peste 80 mln. de oameni. După nivelul de dezvoltare a industriei constructoare de maşini se apreciază nivelul dezvoltării ţării.
s ~ş
Subcompetenţe:
• Explicarea importanţei industriei constructoare de maşini pentru dezvoltarea economiei mondiale.
• Identificarea ramurilor
şi subramurilor industriei constructoare de maşini.
• Caracterizarea industriei constructoare de maşini conform algoritmului.
• Explicarea factorilor de amplasare a ramurilor
şi subramurilor industriei constructoare de maşini.
• Identificarea principalilor producători.
Industria constructoare de maşini şi de prelucrare a metalelor
• Care este rolul industriei constructoare de maşini în economia mondială?
Industria constructoare de maşini şi de prelucrare a metalelor este una dintre cele mai importante ramuri ale industriei mondiale. Volumul şi structura producţiei ei constituie un indice de bază în evaluarea potenţialului industrial al unei ţări. Mijloacele de producţie realizate de industria constructoare de maşini favorizează mecanizarea şi automatizarea proceselor de producţie şi contribuie la creşterea productivităţii muncii.
Ca ramură de bază a industriei grele, industria constructoare de maşini are un rol decisiv pentru toate ramurile economiei mondiale, toate sferele de activitate şi contribuie la modificarea esenţială a structurii economiilor statelor lumii.
în statele înalt dezvoltate industria constructoare de maşini are rol de frunte, ei revenindu-i 40% din producţia industrială şi peste 25-35% din forţa de muncă antrenată în industrie.
în componenţa industriei constructoare de maşini intră atât ramuri vechi (industria construcţiilor navale, de automobile, electrotehnică etc.), cât şi ramuri noi (electronica, producţia aparatelor cosmice, a mecanicii de precizie etc.).
Schema 9
Principalele ţări înalt dezvoltate, de asemenea, Rusia şi China, au prezente în structura industriei constructoare de maşini practic toate ramurile menţionate mai sus. Ţările dezvoltate din Europa, precum şi cele recent industrializate (Republica Coreea, Singapore, Hong Kong, Taiwan), au o specializare mai îngustă în această ramură, din care cauză ies pe piaţa mondială cu o varietate de producţie mai redusă. în ultimul timp în statele-„cheie” mediu dezvoltate: Brazilia, Mexic, Argentina, Turcia industria constructoare de maşini a atins un nivel destul de înalt. în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare industria constructoare de maşini în sensul larg al cuvântului încă nu s-a format ca
GeollCap4.indd 99 20.06.2014 11:19:53
CapiwluPl 1
Capitalului
ramură industrială. Aici este prezentă mai mult industria de prelucrare a metalelor, care include ateliere de reparaţie şi de deservire a mijloacelor de transport, a utilajelor industriei extractive, a inventarului agricol, precum şi producţia de unelte simple şi de obiecte de uz casnic, de asemenea, industria de asamblare. Uzinele de asamblare primesc piese din S.U.A., Europa şi Japonia. în unele din aceste ţări - India, Iran, Indonezia, Filipine, Thailanda, Malaysia - industria Spania. Uzină constructoare de automobile constructoare de maşini a atins un nivel înalt.
Statele în curs de dezvoltare produc în prezent V10 din producţia mondială a industriei constructoare de maşini.
Baza de materii prime este formată din produsele finite ale industriei metalurgice: oţel, fontă, laminate, aluminiu, cupru, plumb, zinc etc. La acestea se mai adaugă şi alte materiale - metale preţioase şi rare, lemn, cauciuc, mase plastice, piele artificială etc.
în producţia mondială de utilaje şi echipament industrial primele locuri le deţin:
S.U.A., Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie.
•
Utilaj pentru creşterea animalelor produc:
Suedia, Finlanda, C.S.I., Franţa, Elveţia.
•
Producţia mondială de automobile constituie circa 80,1 mln. bucăţi pe an, din care circa 59,9 mln. sunt autoturisme.
• De ce factori se va ţine cont la construcţia întreprinderilor de producere a: utilajului
industrial şi a celui agricol, avioanelor, aparatelor de înaltă precizie?
Factorii de amplasare a subramurilor şi a tipurilor de producţie a industriei constructoare de maşini sunt:
a) apropierea de baza de materie primă. Dintre ramurile, care consumă cantităţi mari de metal, se evidenţiază, în primul rând, industria utilajelor industriale, care include fabricarea utilajului minier, de extragere şi de prelucrare a petrolului, a utilajului siderurgic, textil, a maşinilor-unelte etc. Aceste tipuri de producţii sunt amplasate în apropiere de bazele metalurgice: Regiunea Marilor Lacuri şi nord-estul S.U.A., Bazinul Ruhr în Germania, Ural în Rusia, Bazinul Doneţk în Ucraina, Silezia Superioară în Polonia, Brâul Industrial Pacific în Japonia.
b) apropierea de consumator - producţia maşinilor agricole, a multor obiecte de larg consum (frigidere, maşini de spălat etc.).
O ramură importantă a industriei constructoare de maşini, orientată spre consumator, este industria utilajului agricol. Repartiţia celor mai importante uzine producătoare de utilaj agricol este strâns legată de distribuţia terenului arabil. De exemplu, în Rusia cele mai mari uzine de tractoare, combine şi inventar agricol sunt localizate de-a lungul zonei de cultivare a cerealelor (Rostov-pe-Don, Volgograd, Saratov, Celeabinsk, Omsk, Krasnoiarsk). în S.U.A. industria utilajelor agricole este caracteristică regiunii Centrale de Vest, principala arie agricolă (Peoria, Chicago, Saint Paul), şi celei de Sud (New Orleans). în Franţa această ramură este amplasată în Bazinul Parizian, în Marea Britanie - în Bazinul Londrei etc.
c) apropierea de resursele umane de muncă calificată şi de centre mari ştiinţifice (producţia electronicii, a mecanicii de precizie etc.).
• Enumera subramurile industriei mijloacelor de transport
Industria mijloacelor de transport. Subramurile industriei mijloacelor de transport sunt bine prezentate în ţările dezvoltate, fiind amplasate în funcţie de diferiţi factori.
Localizarea industriei de automobile este foarte largă şi orientată, în primul rând, spre piaţă şi spre resursele umane de muncă şi mai puţin în apropiere de semifabricate, deşi această subramură consumă cantităţi mari de sticîă rezistentă la şoc, cauciuc sintetic, oţeluri şi laminate speciale de aluminiu, etc.
în principalele state producătoare de automobile această subramură este
Geo 11 Cap4.indd 100 20.06.2014 11:19:55
■ China
■ S.U.A.
□ Japonia
□ Germania
■ R. Coreea
■ Restul statelor lumii
Fig. 55. Ponderea principalelor state în producţia mondială de autoturisme.
Tabelul 42. PRINCIPALII PRODUCĂTORI DE AUTOVEHICULE (2011)
Producţia de autoturisme
mln. unităţi
China
14,5
Japonia
7,2
Germania
5,9
S.U.A.
3,0
Franţa
1,9
Republica Coreea
4,2
Brazilia
2,5
Spania
1,8
India
3,1
Mexic
1,7
Total mondial
59,9
Producţia de autocamioane
mln. unităţi
S.U.A.
5,7
China
3,9
Japonia
1,3
Canada
1,1
Thailanda
0,9
India
0,9
Mexic
1,2
Spania
0,5
Brazilia
0,9
Turcia
0,6
Total mondial
20,2
Firmele principale de producere a autovehiculelor sunt: „General Motors”,
„Ford” (S.U.A.), „Toyota- Daihatsu”, „Nissan” (Japonia), „Renault” „Citroen”, „Peugeot” (Franţa), „Volkswagen”, „Daimler-Craisler” (Germania), „Fiat” (Italia) etc.
amplasată în centrele mari urbane, unde există resurse umane de muncă calificată şi piaţă de desfacere a producţiei.
Industria de automobile este una dintre cele mai înalt monopolizate.
Printre cele mai mari centre constructoare de automobile se remarcă: Detroit, New York (S.U.A.)> Yokohamay Tokyo (Japonia), Wolfsburg, Stuttgart (Germania), PariSy Lyon (Franţa), Londra, Birmingham (Marea Britanie), Torino (Italia), Seul (Republica Coreea), Changchun, Guangzhou, Shanghai (China).
• Identifică pe hartă oraşele menţionate mai sus.
Automobilele sunt principala marfă a comerţului mondial. Circa 40% din producţia totală este destinată exportului. Cei mai mari exportatori sunt Japonia, Germania, S.U.A., Franţa, Marea Britanie, Spania, China.
Mari centre de construcţii navale sunt:
Yokohama, Osaka, Kobe, Seul, Marsilia, Shanghai, New Orlean, Genova, Hamburg.
Franţa. Uzină de asamblare a avioanelor
• Analizează tabelul 42 şi formulează concluzii.
Industria aeronautică este una dintre subramurile cele mai moderne ale industriei constructoare de maşini, dar şi una dintre cele mai pretenţioase. Piaţa de desfacere a producţiei este relativ restrânsă, deoarece preţul avioanelor este ridicat şi chiar cele mai mari companii de navigaţie nu procură mai mult de câteva avioane pe an, în timp ce construirea unui anumit tip de avion nu este rentabilă dacă nu se produc minimum câteva sute de exemplare.
Industria aeronautică include producţia de avioane, elicoptere, rachete, aparate cosmice şi este concentrată, practic, în ţările înalt dezvoltate, orientându-se în amplasarea sa spre resurse umane de muncă înalt calificată, în regiunile cu condiţii climatice favorabile şi spaţii largi pentru poligoanele de experimentare. Cei mai mari producători de avioane sunt S.U.A., cărora le revin 2/3 din producţia mondială (California realizează V3 din valoarea producţiei globale), Marea Britanie, Franţa, Germania, Rusia, Italia. Avioane mai produc Suedia, Spania, Olanda, Polonia, Canada, Japonia, Australia, Israel, România.
• Identifică pe hartă statele producătoare de avioane.
Construcţiile navale. La amplasarea şantierelor navale se ţine cont de câteva condiţii: prezenţa porturilor cu ape adânci şi spaţii libere, apropierea de uzine siderurgice, care să furnizeze
GeollCap4.indd 101 20.06.2014 11:19:58
Capiwhd^l
K
Tdw = tonă teadweight (capacitate interioară a navelor comerciale).
S.U.A. le revine 45% din producţia mondială de calculatoare electronice: supercalculatoare, sisteme electronice de calcul, minicalculatoare, staţii electronice de calcul.
Cele mai mari centre mondiale ale industriei electrotehnice sunt: Tokyo, Osaka, Boston, New York, Philadelphia, Chicago, Los Angeles, München, Stuttgart, Shanghai, Beijing, Singapore, Kowlon, Londra, Paris, Moscova, Sankt- Petersburg etc.
Republica Coreea.
O secţie a uzinei electronice
laminatele necesare, prezenta Tabelul 43. principalii producători
resurselor umane de muncă DE televizoare şi frigidere (2011)
calificată.
După cel de-al Doilea Război Mondial vechea ramură constructoare de maşini a fost complet reînnoită cu utilaje şi tehnologii modeme. în structura producţiei navelor maritime a crescut foarte mult ponderea navelor comerciale şi, mai ales, a celor pentru transportarea cerealelor, cărbunelui, minereurilor, petrolului, cărora împreună le revine 2/3 din navele lansate, în timp ce ponderea navelor de pasageri în producţia totală mondială a scăzut. Tot în această perioadă, în construcţiile navale s-au produs schimbări calitative: au crescut capacităţile navelor (de la zeci de mii până la 200-500 mii de tone), au sporit vitezele de transport, precum şi operaţiile de încărcare-descărcare (prin mecanizare, electronizare, containerizare).
Industria materialului rulant este cea mai veche ramură din cadrul industriei mijloacelor de transport terestru. După cel de-al Doilea Război Mondial a fost modernizat parcul de vagoane şi locomotive. Astăzi pe larg sunt folosite locomotivele Diesel şi cele electrice, numai în ţările în curs de dezvoltare (India, unele state din America Latină, ţările africane) se mai folosesc locomotive cu aburi.
Pe plan mondial această ramură este concentrată mai ales în America de Nord (S.U.A., Canada) şi Europa. Cei mai mari producători de locomotive şi vagoane sunt: Rusia (Kolomna, Breansk, Sankt-Petersburg, Omsk, Kazan, Ufa, Voronej), Ucraina (Lugansk, Harkov), S. U.A. (Chicago, Detroit, Clevland, Pittsburg, New York), Germania (Essen, Kassel, Kiel), Marea Britanie (Glaz- gow, zona Manchester-Derby), Franţa (Lille, Nancy), Cehia (Praga, Plzen), Japonia (Tokyo, Nagoya, Osaka, Kobe).
Printre statele-„cheie” mediu dezvoltate se evidentează Brazilia si Mexic.
” > >
Dintre ţările în curs de dezvoltare se evidenţiază India.
Industria electrotehnică şi electronică constituie în prezent una dintre principalele ramuri industriale mondiale, care contribuie esenţial la dezvoltarea progresului ştiinţifico-tehnic.
• Numeşte principalele tipuri de producţii ale industriei electrotehnice şi electronice.
Această ramură cuprinde, în afară de aparataj electrotehnic, utilaj cibernetic şi electronic, calculatoare, aparatură de înaltă precizie şi electromedicală, roboţi industriali etc. Ramura menţionată este specifică în primul rând statelor cu economie avansată: S.U.A., Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Elveţia, Suedia, Olanda etc. Aceste ţări deţin şi primele locuri în exportul producţiei electrotehnice şi electronice.
Marile monopoluri electrotehnice şi electronice din statele înalt dezvoltate şi-au creat în ultimii ani numeroase întreprinderi-filiale în unele ţări în curs de dezvoltare, mai ales în cele din Asia de Est şi Sud-Est, unde folosesc resurse umane de muncă de înaltă calificare. La întreprinderile din aceste ţări se produc
Producţia de televizoare
mln.
unităţi
Producţia de frigidere
mln.
unităţi
China
118,3
China
77,9
Indonezia
23,7
S.U.A.
12,0
Polonia
20,7
India
10,2
Ungaria
17,6
Turcia
7,9
Rusia
14,2
Brazilia
7,8
Malaysia
14,0
Thailanda
4,2
Brazilia
12,1
Rusia
4,1
Turcia
10,6
Rep. Coreea
2,6
India
9,6
Mexic
2,5
S.U.A.
8,2
Ungaria
2,4
Geo 11 Cap4.indd 102 20.06.2014 11:19:58
I
Elveţia ocupă primul loc în lume la producţia de ceasornice.
casetofoane, aparate radio, televizoare, aparate de telefon electronice în baza microschemelor de import. Anume în felul acesta Malaysia a devenit primul producător mondial de aparate radio, depăşind S.U.A., China şi Japonia, iar Republica Coreea se situează pe primul loc printre exportatorii de televizoare color.
Companiile japoneze „Mitsubishi” şi „Hitachi” şi-au creat filiale chiar şi în S.U.A., Germania, Marea Britanie şi Franţa.
Industria electrotehnică şi electronică este orientată spre centrele mari industriale cu resurse umane de muncă de înaltă calificare şi cu multe instituţii de cercetări ştiinţifice.
Dintre ramurile industriei mecanicii de precizie se evidenţiază producerea ceasornicelor, aparatelor de fotografiat, aparatelor de filmat, microscoapelor obişnuite şi celor electronice, a unor diverse aparate de măsurat, instrumentelor medicale, maşinilor de dactilografiat, maşinilor de cusut etc. în această ramură sunt antrenate cadre de înaltă calificare şi ea este mai bine dezvoltată în ţările înalt dezvoltate (S.U.A., Japonia, Germania), de asemenea, în ţările recent industrializate (Republica Coreea, Hong Kong, Singapore, Taiwan).
Industria constructoare de maşini şi de prelucrare a metaCeCor
1. Argumentează importanţa industriei constructoare de maşini în economia mondială.
2. Completează în caiet tabelul şi înscrie ramurile respective în dreptul fiecărui factor de amplasare a ramurilor industriei constructoare de maşini.
3. Care ramuri ale industriei constructoare de maşini sunt liderii progresului tehnic? Cum influenţează ele asupra altor ramuri ale economiei mondiale?
4. Identifică pe hartă statele ce se remarcă printr-un nivel înalt al industriei constructoare de maşini.
5. înscrie în caiet liderii mondiali în producţia:
a) utilajului industrial; c) navelor maritime;
b) avioanelor; d) mecanicii de precizie.
6. Stabileşte dacă sunt adevărate următoarele afirmaţii:
a) în lume pot fi evidenţiate patru regiuni ale industriei constructoare de maşini: America de Nord, Europa, Asia de Est şi Sud-Est, C.S.I. (da, nu).
b) Statele recent industrializate ale Asiei se evidenţiază îndeosebi prin producţia electronică de calcul (da, nu).
c) în cele mai multe dintre statele în curs de dezvoltare industria constructoare de maşini lipseşte sau este reprezentată prin întreprinderi simple de prelucrare a metalelor (da, nu).
7. Indică prin săgeţi corespunderea dintre centrul de construcţii navale şi ţara unde el se află:
Yokohama
S.U.A.
Shanghai
Franţa
New Orlean
Japonia
Genova
Republica Coreea
Osaka
S.U.A.
Hamburg
Italia
Kobe
Germania
Seul
China
Marsilia
8. Care subramuri ale industriei constructoare de maşini, după părerea ta, au o mai mare perspectivă de dezvoltare în Republica Moldova?
Factorii de amplasare
Ramurile
a) apropierea de baza de materii prime
b) apropierea de consumator
c) apropierea de resursele umane de muncă de înaltă calificare şi de centrele ştiinţifice
Evaluare
Geo 11 Cap4.indd 103 20.06.2014 11:19:59
Capiiulul^V
Capitalului
Industria chimică este cea mai complexă ramură industrială şi include un număr mare de subramuri.
Industria chimică, fiind unul dintre cei mai mari poluanţi, totodată creează tehnologii moderne pentru a fi folosite la decontaminarea reziduurilor chimice.
Subcompetenţe:
• Explicarea importanţei industriei chimice în economia mondiala.
• Identificarea componenţei ramurale a industriei chimice.
• Caracterizarea industriei chimice conform algoritmului.
• Argumentarea factorilor de amplasare a ramurilor industriei chimice.
• Identificarea principalilor producători ai producţiei chimice.
• Care este rolul industriei chimice în economia mondială?
Industria chimică este o ramură modernă ce are un rol deosebit de important în economia mondială. Secolul al XX-lea a devenit secolul dezvoltării furtunoase a industriei chimice. De rând cu industria constructoare de maşini, ea a devenit cea mai dinamică ramură a industriei contemporane.
La aceasta au contribuit următorii factori:
• industria chimică valorifică o gamă foarte largă de materii prime, inclusiv deşeuri;
• produsele realizate de industria chimică sunt solicitate de absolut toate ramurile de activitate, de la domenii industriale până la medicină şi cosmetică;
• progresul ştiinţifico-tehnic permite scoaterea în permanenţă a noi produse pe piaţa mondială.
Ponderea industriei chimice în industria mondială este în permanentă creştere. Ea asigură în prezent circa V7 din valoarea producţiei industriale mondiale. Industria chimică exercită o influenţă mare asupra tuturor sectoarelor economiei mondiale, producând cea mai variată gamă de mărfuri.
Pentru industria constructoare de maşini, industria chimică produce mase plastice de înaltă durabilitate, care înlocuiesc metalele deficitare, de asemenea, cauciuc sintetic, piele artificială necesare industriei producătoare de automobile, de tractoare etc., pentru agricultură - îngrăşăminte, peliculă de polietilenă, folosită pe larg în gospodăriile de sere, pesticide, erbicide, biostimulatori etc. Ea fabrică fibre şi fire sintetice, vopsele şi coloranţi, necesari industriei textile, produse izolatoare pentru industria electrotehnică, medicamente şi alte produse chimico-farmaceutice etc.
• Dă exemple de materii prime utilizate în industria chimică.
Industria chimică are o bază variată de materii prime:
• materii prime minerale: cărbune, petrol, gaze naturale, săruri de sodiu şi potasiu, fosforiţi, apatite, ghips, sulf nativ etc. Se utilizează, de asemenea,
Tabelul 44. COMPONENŢA RAMURALĂ A INDUSTRIEI CHIMICE ŞI PRODUSELE El
Ramuri
Tipuri de producţie
Industria chimico-minieră
Extracţia materiilor prime chimice propriu-zise: sare gemă, săruri de potasiu, apatite, fosforite, sulf nativ etc.
Industria chimiei de bază
Acizi, săruri, îngrăşăminte minerale, sodă caustică, sodă calcinată etc.
Industria chimiei sintezei organice
Răşini sintetice, mase plastice, cauciuc sintetic, fibre şi fire sintetice, detergenţi etc.
Industria chimiei fine
Produse chimico-farmaceutice, de parfumerie şi cosmetice
Industria celulozei şi hârtiei
Celuloză, hârtie, carton
GeollCap4.indd 104 20.06.2014 11:19:59
La sfârşitul sec. al XlX-lea au fost descoperite diferite procedee de obţinere a azotului din aer. în prezent această industrie a luat o mare amploare, produsele azotului (azotatul de amoniu, ureea, azotatul de calciu, sulfatul de amoniu) fiind aplicate pe larg în agricultură.
deşeuri de la industria metalurgică (gazele de cocs şi gazele sulfuroase). Chiar şi azotul din atmosferă este o importantă materie primă pentru industria îngrăşămintelor minerale;
• materii prime vegetale: latexul arborelui de heveia, lemn, stuf, trestie de zahăr, plante medicinale, paie;
• materii prime de origine animalieră: grăsimi, oase, sânge etc.
Despre industria chimică se poate afirma că este „industria care nu cunoaşte reziduuri”, întrucât deşeul potenţial al oricărui proces de producţie constituie o valoroasă materie primă pentru ramura dată.
21,6%
■ Thailanda
■ Indonezia
□ Malaysia
□ India
■ China
□ Vietnam
■ Restul statelor lumii
Fig. 56. Ponderea unor state în producţia mondială de cauciuc natural (2011).
Produse ale industriei petrochimice
Industria petrochimică. Astăzi ea reprezintă ramura cea mai importantă şi mai dinamică a industriei chimice, apărută în urma progresului chimiei în sinteza organică. în industria petrochimică se produc o serie de semifabricate şi produse finite de mare importanţă pentru multe ramuri ale economiei, dintre care principale sunt răşinile sintetice, materialele plastice, fibrele şi firele sintetice, detergenţii, coloranţii, îngrăşămintele chimice,
Tabelul 45. PRINCIPALII PRODUCĂTORI DE CAUCIUC SINTETIC (2010)
Ţara
Producţia (mii. t)
China
3 100
S.U.A.
2 170
Japonia
1 450
Republica Coreea
975
Rusia
945
Germania
675
Franţa
650
Marea Britanie
345
Italia
320
Brazilia
315
Tabelul 46. PRINCIPALII PRODUCĂTORI DE FOSFAŢI NATURALI (2011)
Ţara
Producţia (mln. t)
China
72,0
S.U.A.
28,4
Maroco
27,0
Rusia
11,0
Iordania
6,2
Brazilia
6,2
Tunisia
5,0
Siria
3,1
Israel
3,2
Egipt
6,0
Total mondial
191,0
Geo 11 Cap4.indd 105 20.06.2014 11:20:00
Capiiulul^V
Capitalului
K
Jumătate din producţia mondială de îngrăşăminte potasice este asigurată de numai două ţări - Rusia şi Canada, alţi producători importanţi fiind Germania, Franţa, Israel, China.
Potasiul se obţine şi din apă marină, prin evaporare, în:
Israel, Iordania (Marea Moartă), Etiopia (Marea Roşie), Italia (Marea Mediterană), Australia, Japonia, China (mările de litoral).
Termeni-cheie:
• Guano - îngrăşământ organic natural, bogat în fosfor (şi în azot), provenit din acumularea excrementelor şi cadavrelor de păsări care trăiesc în colonii. Se întâlneşte sub formă de depozite pe ţărmul pacific sud- american (Peru şi Chile) şi pe cel atlantic, sud-vestic african (Namibia), precum şi pe unele insule din Oceanul Pacific (Nauru, Christmas ş.a.).
• Fosforite - acumulări sedimentare de substanţe organice (schelete de peşti, cochilii) pe fundul mărilor.
Tabelul 47. PRINCIPALII PRODUCĂTORI DE FIBRE SINTETICE (2010)
Ţara
Producţia (mii t)
China
30115
S.U.A.
3120
India
3112
Republica Coreea
2150
Indonezia
1 535
Japonia
1 100
Germania
910
Marea Britanie
600
Spania
400
Canada
300
Tabelul. 48. PRINCIPALII PRODUCĂTORI DE ANVELOPE (2011)
Ţara
Producţia (mln. bucăţi)
China
776,1
S.U.A.
186,0
Japonia
161,0
Indonezia
158,0
India
126,4
Republica Coreea
98,3
Brazilia
87,2
Germania
81,0
Franţa
63,2
Vietnam
55,0
medicamentele ş.a. Industria petrochimică este puternic dezvoltată în ţările cu economia avansată.
Dintre subramurile industriei petrochimice se evidenţiază industria răşinilor sintetice şi a materialelor plastice, dezvoltată mai ales în S.U.A., Germania, Japonia, Italia, Olanda, Marea Britanie, Franţa etc.
Industria de producere a fibrelor şi firelor sintetice a început să se dezvolte accelerat în ultimele decenii datorită creşterii rapide a populaţiei mondiale şi insuficienţei producţiei de fire naturale pentru satisfacerea cerinţelor crescânde în ţesături. Principalii producători de materiale plastice sunt totodată şi mari producători de fibre sintetice.
Industria cauciucului sintetic a evoluat în a doua jumătate a sec. al XX-lea şi este în dependenţă directă de dezvoltarea rapidă a industriei de automobile şi a celei de tractoare, care consumă peste 80% din toată producţia mondială de cauciuc sintetic. Sfera principală de utilizare este producerea anvelopelor ( analizează tabelele 45 şi 48).
Industria îngrăşămintelor chimice. în cadrul ramurii se produc mai multe tipuri de îngrăşăminte - azotoase, fosfatice, potasice, complexe, fiecare pe baza unor materii prime proprii.
îngrâşămintele azotoase, solicitate în agricultură, sunt produse din azotaţi naturali (salpetru de Chile) ori azotaţi sintetici, obţinuţi din gaze naturale, gaze de cocs şi azot atmosferic. Rezervele mondiale de azotaţi naturali simt reduse, iar cele mai mari sunt concentrate în Chile, sub formă de salpetru.
Producţia mondială de îngrăşăminte azotoase este de circa 100 mln. tone anual. Jumătate din aceasta este asigurată de doar patru ţări - China, S.U.A.,
India, Rusia.
în rândul unor alţi mari producători de îngrăşăminte azotoase se în-
Tabelul 49. PRINCIPALII PRODUCĂTORI DE ÎNGRĂŞĂMINTE DE AZOT (2010)
Ţara
Producţia (mln. tj
China
44,6
Egipt
13,1
India
11,9
S.U.A.
7,7
Rusia
7,4
Pakistan
5,4
Canada
3,9
Indonezia
3,6
Ucraina
2,9
Turcia
2,1
Total mondial
106,1
Geo 11 Cap4.indd 106 20.06.2014 11:20:00
Tabelul 50. PRiNcn^uij»RODUCĂTORi scriu Franţa, Germania, Marea Britanie, Olanda, Italia. în ultimul
timp această ramură ce dezvoltă rapid şi în unele ţări în curs de dezvoltare bogate în resurse de petrol şi gaze naturale: Indonezia, Egipt, Iran, Irak, Algeria, Libia.
• De ce este determinată dezvoltarea industriei îngrăşămintelor azotoase în aceste state?
îngrâşămintele fosfatice se obţin din fosfaţi naturali, care se întâlnesc sub formă de guano, fosforite şi apatite.
Zăcăminte de fosforite de importanţă mondială se întâlnesc în Africa de Nord (Maroc, Tunisia, Algeria, Egipt), în Orientul Apropiat şi Mijlociu (Israel, Iordania, Siria, Arabia Saudită), Kazahstan, S.U.A., Mexic, India, Brazilia ş.a.
Apatitele sunt mai puţin răspândite pe Glob decât fosforitele. Principalele rezerve simt concentrate în Rusia (Peninsula Kola), China (în sud-vest), S.U.A. (în nord-vest), Vietnam, R. P. D. Coreeană.
Producţia de îngrăşăminte fosfatice este dezvoltată atât în ţările cu bogate rezerve de materie primă (S.U.A., Rusia, China, Maroc ş.a.), cât şi în ţările care importă materia primă (Franţa, Germania, Japonia, Olanda ş.a.).
Ţara
Producţia (mln. tone)
China
99,3
S.U.A.
76,0
Japonia
26,8
Germania
23,1
Canada
12,1
Finlanda
11,5
Republica Coreea
11,5
Suedia
11,3
Brazilia
10,2
Indonezia
10,0
Total mondial
399,0
Hârtia a fost descoperită în China în anul 105 î. Hr. în sec. al Xlll-lea hârtia era produsă în Asia Centrală (Samarkand), iar în sec. al XVII-lea - în Spania, producerea ei fiind preluată de francezi şi italieni.
•
în medie pe Glob o persoană consumă anual câte 45 kg de hârtie; în Afghanistan şi Mali - 0,1 kg, în India - 3 kg, pe când în Europa de Vest - 200 kg, în Finlanda - 2 300 kg.
îngrăşămintepotasice se obţin din sărurile de potasiu, care, deşi însumează rezerve mari (circa 100 mlrd. tone), cedează mult rezervelor de sare gemă, pe care, de regulă, le însoţesc. Zăcămintele de potasiu sunt concentrate în Emisfera de Nord, îndeosebi la latitudinile zonei temperate. Principalele zăcăminte mondiale de săruri de potasiu sunt concentrate în Germania, Spania, Marea Britanie, Rusia, Canada, S.U.A., China, Belarus.
în industria chimică un rol important îi revine producţiei de medicamente şi cosmetică. Preţul de cost al producţiei ramurii este foarte înalt, deoarece activitatea în domeniul cercetărilor ştiinţifice şi al experimentărilor producţiei noi necesită mijloace financiare mari. întreprinderile acestei ramuri sunt amplasate preponderent în statele înalt dezvoltate; 3/4 din medicamentele produse în lume sunt livrate de S.U.A., Germania, Marea Britanie, Japonia etc. Lider mondial în producţia de parfumerie şi cosmetică este Franţa.
Industria celulozei şi hârtiei. Celuloza şi hârtia sunt obţinute prin prelucrarea chimică a lemnului de răşinoase şi foioase, deşi ca materie primă se mai utilizează şi alte surse: iarbă alfa, din care se obţine hârtie de cea mai înaltă calitate (Maroc, Tunisia, Egipt, de asemenea, Spania, Argentina, S.U.A.), stuf (România, Ungaria), bambus (India, China, Pakistan, Brazilia), iută (India, Bangladesh), papirus (Egipt), paie (ţările europene), trestie de zahăr etc.
Cei mai mari exportatori mondiali, atât de celuloză cât şi de hârtie, sunt: Canada, Finlanda, Suedia, Rusia.
Cei mai mari exportatori mondiali ai industriei chimice sunt: S.U.A., Japonia, Germania, Franţa, China, care pun la dispoziţie diverse produse finite: cauciuc sintetic, mase plastice, fibre şi fire sintetice, polietilenă, îngrăşăminte chimice, detergenţi, erbicide, pesticide etc.
Amplasarea ramurilor industriei chimice e condiţionată de mai mulţi factori.
• Explică care ramuri ale industriei chimice se amplasează în apropierea surselor de materie primă.
Geo 11 Cap4.indd 107 20.06.2014 11:20
Capitalului
K
Dezvoltarea industriei chimice deseori conduce la poluarea apelor, solului, aerului cu produse chimice. Deosebit de periculoase sunt accidentele ce se produc la întreprinderile industriei chimice, conductelor de petrol prin transportarea pe apă şi căi fierate.
în afară de ramurile industriei chimico-miniere, în apropiere nemijlocită de baza de materii prime mai sunt amplasate şi întreprinderile de producere a îngrăşămintelor potasice şi azotate, a sodei calcinate, celulozei şi hârtiei.
în regiunile de consum se produc acizii sulfuric, clorhidric, întrucât ei nu sunt transportabili la mare depărtare ce?). După aceleaşi principii se repartizează şi producţia de îngrăşăminte fosfatice - în regiunile principale de cultivare a plantelor, deoarece pentru producţia unei tone de îngrăşăminte fosfatice se consumă numai 0,5 tone de apatite ori fosfaţi. în regiunile de consum se mai repartizează şi producţia vopselelor, lacurilor, detergenţilor, fiindcă transportarea lor la distanţe mari nu este rentabilă.
Producţia sintezei organice şi de polimeri necesită un volum enorm de apă potabilă şi cantităţi mari de energie electrică şi de aceea astfel de întreprinderi sunt localizate în apropiere de bazine acvatice şi centrale electrice.
Unele ramuri ale industriei chimice au nevoie de resurse umane de muncă de înaltă calificare şi investiţii mari de capital (industria chimico-farmaceutică, de parfumerie şi cosmetică, producţia coloranţilor, pesticidelor, erbicidelor etc.) pentru elaborarea tehnologiilor de producţie. Aceste ramuri sunt amplasate în centrele mari ştiinţifice cu resurse de muncă de înaltă calificare.
Evaluare
Industria chimică
1. Argumentează importanţa industriei chimice în economia mondială la etapa contemporană.
2. Clasifică sursele de materii prime pentru industria chimică.
3. Utilizează textul manualului, datele statistice din manual, hărţile tematice din atlas şi completează în caiet tabelul alăturat.
4. Completează în caiet schema „Relaţiile de producţie ale industriei chimice cu alte ramuri ale economiei mondiale”.
Materia primă
Produse
Principalii
producători
5. Care ramuri ale industriei chimice sunt dezvoltate în Republica Moldova? De ce?
6. Scrie un eseu pe tema: „Rolul progresului ştiinţifico-tehnic în dezvoltarea industriei chimice”.
7. în coloana A sunt notaţi factorii de amplasare a producţiei chimice. înscrie în spaţiul din stânga numerelor de ordine din această coloană cifra din coloana B care corespunde factorului dat.
Coloana A
_____1. în apropiere de consumator.
_____2. în apropiere de baza de materie primă.
_____3. în apropiere de sursele de apă potabilă.
_____4. în centre cu resurse umane de muncă
de înaltă calificare.
Coloana B
1. Producţia de fibre şi fire sintetice.
2. Producţia farmaceutică şi cosmetică.
3. Producţia îngrăşămintelor azotate.
4. Producţia de acizi sulfuric şi clorhidric.
5. Producţia de celuloză şi hârtie.
6. Producţia de cauciuc sintetic.
Geo 11 Cap4.indd 108 20.06.2014 11:20:01
9
Dacă până la sfârşitul sec. al XlX-lea Marea Britanie ocupa locul I în lume la producţia de ţesături, acum ea s-a transformat în importator, pe când pondera Chinei continuă să crească. Şi mai rapid creşte pondera statelor în curs de dezvoltare, unde industria textilă şi a confecţiilor cunoaşte o dezvoltare vertiginoasă, orientându-se la forţa de muncă proprie şi ieftină.
~ş
Subcompetenţe:
• Identificarea componenţei ramurale a industriei uşoare.
• Argumentarea rolului industriei uşoare în economia mondială.
• Caracterizarea industriei uşoare conform algoritmului.
• Explicarea factorilor de amplasare a ramurilor industriei uşoare.
• Identificarea pe hartă a principalilor producători.
Industria uşoară
• Enumera subramurile industriei uşoare.
• Explică importanţa industriei uşoare.
Industria uşoară face parte din grupa ramurilor ce produc obiecte de larg consum şi satisface nemijlocit necesităţile populaţiei în ele. Această ramură exercită o influenţă directă asupra procesului de specializare a unor ramuri: agricole - cultivarea plantelor industriale fibroase (bumbac, cânepă, in, iută); creşterea vitelor pentru lână, blănuri, piei etc.; industriale - industria de producere a fibrelor şi firelor artificiale şi sintetice.
Industria uşoară are o mare varietate de ramuri (analizează schema 10).
Schema 10. COMPONENŢA RAMURALĂ A INDUSTRIEI UŞOARE
INDUSTRIA
UŞOARĂ
_________________ i _______________
-----------------L C--------------------------------1 C--------------------------------L C-------------------------------- i -j i. ■ —I f-------------
Industria
Industria
c i
Industria
Industria
Industria i
Industria
textilă
confecţiilor
tricotajelor
covoarelor
de pielărie şi încălţăminte
blănurilor
Industria uşoară este prezentă aproape în toate statele lumii, având un nivel diferit de dezvoltare în funcţie de gradul de dezvoltare social-econo- mică a tării, de condiţiile naturale, nivelul de calificare a resurselor umane de muncă etc.
Materiile prime folosite de această ramură sunt foarte variate. Până la Primul Război Mondial ea dispunea de o diversitate relativ restrânsă de materie primă naturală. Odată cu dezvoltarea industriei chimice, mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial, varietatea materiei prime oferite industriei uşoare a crescut considerabil, ocupând în prezent un loc de frunte în structura consumului ei în ramura dată.
Obţinerea producţiei finite a industriei uşoare are loc în trei etape:
a) producţia materiei prime (producţia de bumbac-fibre, tăbăcirea pieilor, producţia de lână brută etc.). Fabricile de egrenat bumbac, de tăbăcire a pieilor, de curăţare şi spălare a lânei se află în statele producătoare de materie primă;
b) producţia de semifabricate (producerea firelor şi ţesăturilor, vopsitul, prepararea blănurilor) este amplasată, de asemenea, în statele producătoare, dar deseori ţările dezvoltate importă aceste produse în stare de semifabricate;
c) producţia finită (industria de confecţii, producţia de covoare, de tricotaje, de încălţăminte) este amplasată în cea mai mare parte în regiunile de consum.
• Ce materii prime se utilizează în industria textilă?
Industria textilă este ramura principală a industriei uşoare, fiind, totodată, cea mai veche printre celelalte ramuri ale industriei mondiale. Industria textilă îşi are începutul din cele mai vechi timpuri sub formă de meşteşug, transformându-se în industrie mecanizată în a doua jumătate a sec. al XVII- lea, prin apariţia primelor manufacturi textile. Primul centru mondial textil devine oraşul Manchester din Anglia. în sec. al XVIII-lea, paralel cu perfec-
Geo 11 Cap4.indd 109 20.06.2014 11:20:01
Capiialul-Î 1r
Capiwlid^l
Tabelul 51. PRINCIPALII PRODUCĂTORI MONDIALI DE BUMBAC-FIBRE (2011)
Ţara
Producţia (mln. t.)
Ponderea în totalul mondial (%)
China
6,6
26,9
S.U.A.
4,0
16,0
India
4,6
22,0
Pakistan
1,8
7,6
Brazilia
1,9
7,4
Uzbekistan
1,0
4,0
Australia
1,0
4,0
Turcia
0,6
2,5
Turkmenistan
0,4
1,5
Grecia
0,3
1,2
Total mondial
25,0
100,0
Mari producători de ţesături din bumbac sunt: China (Şhanghai, Guangzou, Beijing); India (Bombay, Ahmedabad, Calcutta, Bangalore);
S.U.A. (Fale-River,
Concord, New Orleans, Atlanta); C.S.I. (Taşkent, Fergana, Baku, Aşgabat, Moscova, Ivanovo);
Japonia (Nagoia, Osaka); Franţa (Lille-Roubaix); Italia (Milano, Torino); Marea Britanie (Manchester); Pakistan (Karachi, Lahore); Egipt (Alexandria) ş.a.
China este ţara de origine a mătăsii naturale, renumită prin calitatea sa şi prin adevăratele opere de artă obţinute din ea.
•
în unele state, ca materie primă în industria textilă mai sunt folosite: iuta, cânepa, sisalul, abaca (cânepa de Manila), agava, chenaful (plantă înrudită cu bumbacul).
Termeni-cheie:
• Marochin - piele tăbăcită special pentru a căpăta lustru şi fineţe.
tionarea maşinii de tors si a războiului de tesut, industria textilă se dezvoltă tot mai mult, răspândindu-se şi în alte ţări europene, de asemenea, în cele din Asia şi America.
Dacă la început se foloseau drept materie primă fire vegetale şi animale, mai târziu, spre sfârşitul sec. al XIX- lea, apar fibrele artificiale (celulozice), obţinute prin chimizarea lemnului, iar din a doua jumătate a sec. al XX-lea sunt utilizate pe larg fibrele sintetice. în prezent fibrele sintetice şi cele artificiale, utilizate în industria textilă, constituie 50-70%.
Până la sfârşitul sec. al XlX-lea - începutul sec. al XX-lea industria textilă a fost dominată de Marea Britanie, Franţa, Germania şi de alte state dezvoltate din Europa. începând cu sec. al XX-lea, această ramură se dezvoltă puternic în S.U.A., Japonia, China, India ş.a. Una din subramurile de bază ale industriei textile este industria bumbacului, care utilizează în calitate de materie primă bumbacul-fibre (analizează tabelul 51
în astfel de ţări ca Marea Britanie, Franţa, Germania, Japonia, Rusia, Italia, Olanda, Belgia, Polonia, industria ţesăturilor de bumbac se bazează pe materia primă importată.
Industria lânii. Cea mai mare cantitate de lână este obţinută în ţările Emi- sferei de Sud, care asigură 2/3 din producţia mondială (vezi tabelul 52).
Principala regiune de producere a ţesăturilor din lână este Europa, unde se evidenţiază aşa state ca Italia, Franţa, Belgia, Marea Britanie. în toate aceste ţări industria lânii este bazată atât pe materia primă proprie, cât şi pe cea importată. Mari producători de lână, filatură şi ţesături din lână sunt S.U.A., Olanda, Germania ş.a.
Industria mătăsii naturale. Materia primă obţinută din gogoşii viermilor de mătase concurează cu fibrele sintetice, în unele state chiar fiind înlocuită complet de acestea. Industria mătăsii este dezvoltată în statele cu tradiţii de creştere a viermilor de mătase - China, Japonia, R.P.D. Coreeană şi Republica Coreea, Italia. China şi Japonia deţin primele locuri în lume în producţia de materie primă (a firelor de mătase) şi de ţesături din mătase naturală. Alte ţări producătoare de mătase naturală sunt Italia, Franţa, Elveţia, S.U.A., Uzbekistan, Tadjikistan etc.
Industria inului, ca şi cea a mătăsii naturale, în prezent este în regres. Principalii producători de ţesături din in sunt:
Rusia, Estonia, Letonia, Lituania, Belarus,
Polonia, Belgia, Olanda, Franţa, Marea Britanie, Cehia, Slovacia, Ungaria, 2/3 din producţia mondială de ţesături din in revine pe seama ţărilor C.S.I.
Industria confecţiilor şi a tricotajelor, deşi este larg răspândită în majoritatea ţărilor lumii, o dezvoltare mai amplă a atins în ţările înalt dezvoltate din Europa, în S.U.A., Japonia, Canada şi China. în ultimele decenii această ramură este tot mai insistent amplasată în ţările în curs de dezvoltare, care dispun de resurse umane de muncă ieftine şi relativ califi-
Tabelul 52. PRINCIPALII PRODUCĂTORI DE LÂNĂ (2010)
Ţara
Cantitatea de lână (mii de tone)
China
386,8
Australia
382,3
Noua Zeelandă
165,8
Marea Britanie
67,0
Iran
60,0
Maroc
55,3
Sudan
55,0
Argentina
54,0
Rusia
53,3
India
43,0
Total mondial
2 043,4
Geo 11 Cap4.indd 110 20.06.2014 11:20:01
Produse de marochinărie
Cele mai renumite ateliere de artizanat din piele se află în statele arabe (Siria, Irak), în Africa de Nord (Maroc, Algeria, Tunisia, Egipt), Spania, America Latină.
Principalele centre de prelucrare a blănurilor scumpe sunt: Sankt- Petersburg, Moscova, Kirov, Perm (Rusia), Montreal, Vancouver, Winnipeg, Edmonton (Canada), New York, Portland, Seattle (S.U.A.), Beijing (China).
cate: India, Siria, Pakistan, de asemenea, în ţările recent industrializate din Asia de Est şi Sud-Est. Industria confecţiilor şi a tricotajelor este una dintre ramurile tradiţionale ale unor ţări europene, ca Franţa, Marea Britanie, Elveţia, Belgia, care produc confecţii şi articole tricotate de înaltă calitate destinate exportului. Parisul este considerat capitala mondială a industriei de confecţii şi tricotaje de înaltă calitate.
Industria de pielărie şi încălţăminte are o răspândire largă pe Glob. în cadrul ei se evidenţiază tăbăcirea (prepararea pieilor naturale), producerea încălţămintei, marochinăria şi alte confecţii din piei.
Unităţile industriale pentru tăbăcitul pieilor naturale sunt amplasate în ţările cu efective mari de bovine, ovine şi porcine: India, Argentina, S.U.A., Ucraina, Rusia, Azerbaidjan, China, Mongolia, care sunt şi cei mai mari producători de piei. Unele ţări (Franţa, Japonia, Marea Britanie) cu industrie de tăbăcire bine dezvoltată prelucrează piei brute din import.
Industria încălţămintei are ponderea cea mai importantă în cadrul industriei de prelucrare a pieilor. în ultimele decenii, ca urmare a cerinţelor pieţei, se utilizează tot mai mult pieile sintetice. Printre cei mai mari producători de încălţăminte se remarcă ţările recent industrializate din Asia, Turcia, Pakistan. Mari producători de încălţăminte sunt: China, S.U.A., Italia, Franţa, Marea Britanie, Rusia, Cehia, India, Germania, Brazilia, Argentina.
în industria marochinăriei un rol important îl joacă întreprinderile mici, artizanale.
Industria blănurilor confecţionează haine de blană, cojoace, căciuli etc. Prelucrarea blănurilor naturale scumpe este concentrată în Rusia, Canada, S.U.A. şi China. Sunt utilizate atât blănurile pe bază de vânat, cât şi cele pe bază de crescătorii speciale.
Industria covoarelor. Iniţial, pentru confecţionarea covoarelor s-a folosit lână şi iută, ulterior acordându-se prioritate fibrelor sintetice şi celor în amestec.
Aşa ţări ca Iran şi Turcia, India şi Maroc sunt renumite prin producţia manuală de covoare, unele dintre ele considerate adevărate opere de artă, foarte solicitate la export şi cunoscute în Orientul Mijlociu şi Apropiat sub numele de covoare persane. Mari producători de covoare sunt S.U.A., Uzbekistan, Kârgâzstan, Marea Britanie, Japonia, China, Franţa etc.
Actualmente o influenţă deosebită asupra industriei uşoare exercită progresul ştiinţifico-tehnic, în urma căruia au apărut întreprinderi şi combinate mari specializate, dotate cu utilaje şi tehnologii moderne, ce au permis majorarea volumului producţiei şi ridicarea calităţii ei.
Evaluare
Industria uşoară
1. Caracterizează baza de materie primă a industriei uşoare.
2. Explică factorii de amplasare a industriei uşoare.
3. Completează în caiet schema „Subramurile industriei textile şi principalele state producătoare de textile”.
4. Notează pe harta-contur principalii producători de textile şi confecţii.
5. Ce îndeletniciri ale populaţiei rurale din Republica r~ Moldova ne amintesc de istoria dezvoltării industriei L. uşoare?
6. Explică legăturile de producţie ale industriei uşoare cu ^ alte ramuri ale economiei mondiale.
INDUSTRIA TEXTILĂ
1
▼
K
X
GeollCap4.indd 111 20.06.2014 11:20:07
Capitalului
10
^-----S
Subcompetenţe:
• Explicarea rolului industriei alimentare în economia mondiala.
• Identificarea componenţei ramurale a industriei alimentare.
• Caracterizarea industriei alimentare conform algoritmului.
• Explicarea factorilor de amplasare a industriei alimentare.
• Identificarea pe hartă a principalilor producători de produse alimentare.
\___________________r
• Explică importanţa industriei alimentare.
• Enumeră subramurile principale ale industriei alimentare.
Industria alimentară participă nemijlocit la ridicarea nivelului de trai al populaţiei, asigurându-i necesităţile în principalele produse alimentare. Este ramura industrială cu cea mai largă arie de răspândire pe suprafaţa Globului. O trăsătură specifică a industriei alimentare constă în caracterul sezonier al producţiei, determinat de perioadele de recoltare a produselor agricole.
Industria alimentară mondială are o structură multiramuraldi (analizează schema 11).
Schema 11
COMPONENŢA RAMURALĂ A INDUSTRIEI ALIMENTARE
I I I I I I _}
1
1 1
1
1
1
1
2
Q- 0
co E u» 8
CD
— 0
c/>
_CD 1
’S
0 _0
'5
-C
o
0
£
0
CO
o
c
'3
c
3
:C c
O. «-
0
c
'©
>
«s
■8 0 CO
CO D
CD O
* 8 -fc 3 co "5 3 2
N
0
■c
ti)
■o
o
o
0
to
3
0
to
"O
0
to
-O
c
3
0
to
"O
3 "O "O
- ^
c
TD
c
c
c
c
Repartiţia industriei alimentare depinde de regiunile de producţie a materiei prime şi de piaţa de consum.
Materiile prime nerentabile pentru transportare la distanţe mari sau uşor alterabile (peşte, carne, lapte, legume, fructe, sfeclă de zahăr, struguri) se prelucrează în apropiere de sursa de materie primă.
Alte ramuri, care folosesc materii prime transportabile şi care se păstrează timp îndelungat (cerealele, alcoolul, tutunul, cafeaua, ceaiul etc), sunt amplasate în regiunile de consum.
în unele ţări, dezvoltate din punct de vedere economic, dar mici ca teritoriu şi populaţie, industria alimentară sau unele subramuri ale ei au specializare internaţională. De exemplu, Elveţia e vestită prin producţia de ciocolată (produsă la întreprinderi mici şi nu numai în oraşe, ci şi la sate), Ungaria, Danemarca, Finlanda - prin produse de mezeluri şi conserve din carne,
Olanda - prin brânzeturi etc.
în unele state în curs de dezvoltare industria alimentară valorifică materiile prime existente din abundenţă şi asigură cerinţele de export. Astfel se dezvoltă industria zahărului din trestie de zahăr în
Tabelul. 53. PRINCIPALII PRODUCĂTORI DE CARNE (2010)
Ţara
Producţia, mln. t
China
80,74
S.U.A.
42,17
Brazilia
21,33
Germania
8,22
Rusia
6,91
Total mondial
292,83
GeollCap4.indd 112 20.06.2014 11:20:12
I
Industria cărnii - ramura de bază a industriei alimentare
Termeni-cheie:
• Hectolitru (hl) - unitate de măsură echivalentă cu 100 de litri.
Zahărul este un produs important pentru comerţul internaţional.
9 9
Exportatori principali sunt: Cuba, Brazilia, Thailanda, India, Australia, iar importatori de bază - Japonia, S.U.A., China, Marea Britanie, Canada.
47,2%
□ China
□ S.U.A.
■ Thailanda
□ Restul statelor
Fig. 57. Ponderea principalilor producători de zahăr în producţia mondială (2011).
8 Geografia umană a lumii, ci. a Xl-a
Cuba, Filipine, India, Thailanda, Pakistan ş.a., industria vinului - în Algeria, a conservelor de carne - în Argentina, a uleiului de palmier - în Malaysia, Indonezia, Nigeria, R. D. Congo.
Statele mari (S.U.A., China, Franţa, Rusia, Canada etc.) au o structură complexă a industriei alimentare orientată în cea mai mare măsură spre asigurarea necesităţilor interne ale ţării în diverse produse alimentare, deşi unele dintre ele (Franţa, S.U.A.) exportă cantităţi enorme de produse ale acestei ramuri.
Industria cărnii include toate operaţiile de prelucrare a cărnii - începând cu operaţiile de abator şi terminând cu producerea de mezeluri, conserve etc. Progresul înregistrat de industria de refrigerare şi congelare a produselor alimentare permite păstrarea şi transportarea cărnii, contribuind la creşterea într-un ritm înalt a consumului de came şi de produse din carne în multe ţări ale lumii.
în industria cărnii este folosită îndeosebi carnea de porc, de vită şi de oaie, de asemenea, este utilizată carnea de pasăre. Cei mai mari producători de carne sunt reprezentaţi în tabelul 53.
Producători importanţi de carne sunt şi Rusia, Japonia, Canada, Spania etc. Aceste ţări au şi o puternică industrie de prelucrare a cărnii.
Marile unităţi de conservat carnea prin refrigerare, congelare, conservare în ambalaje metalice, ce funcţionează în Argentina, Uruguay, Australia, Noua Zeelandă, Olanda, Danemarca, S.U.A, Franţa, fabrică producţie destinată exportului.
în statele în curs de dezvoltare din Africa şi Asia nivelul dezvoltării industriei cărnii este mult mai redus ( explică de ce?).
Industria laptelui şi a produselor lactate. Laptele şi produsele lactate constituie produsul alimentar de bază pentru o mare parte a populaţiei Globului.
Producţia principală de lapte, ca şi cea de carne, este asigurată de statele înalt dezvoltate care deţin un şeptel mare de vite de lapte.
Tabelul 54. PRINCIPALII PRODUCĂTORI MONDIALI DE LACTATE
Lapte, mln. t (2012)
Brânzeturi, mln. t (2011)
Unt, mii t <
[2011)
India
124,9
S.U.A.
5,2
India
3 483
S.U.A.
90,9
Germania
2,1
S.U.A.
821
Pakistan
47,1
Franţa
1,94
Pakistan
652
China
41,6
Italia
1,5
Germania
429
Brazilia
32,3
Rusia
0,60
Franţa
424
Total mondial
739,4
Total mondial
20,9
Total mondial
9 205
Laptele este consumat atât în stare proaspătă, pasteurizat, cât şi transformat în lapte-praf, produs în S.U.A., Canada, Noua Zeelandă, Germania, Franţa, Olanda etc.
Industria zahărului. Materia primă pentru obţinerea zahărului o constituie trestia de zahăr şi sfecla de zahăr. 2/3 din producţia mondială de zahăr este obţinută din trestia de zahăr ce se cultivă în India, Brazilia, S.U.A., China, Cuba, Thailanda, Mexic, Indonezia, Australia etc. Zahărului din sfeclă de zahăr îi revine V3 din producţia mondială. Acesta este produs în ţările din zona temperată a Europei - Ucraina, Franţa, Rusia, Germania, Italia, de asemenea, în S.U.A., China, Turcia etc. (analizează fig. 57).
Industria uleiurilor vegetale. Uleiurile vegetale se obţin în baza prelucrării
GeollCap4.indd 113 20.06.2014 11:20:14
CapiwluliîV
Capiwhd^l
în ţările din Asia de Sud- Est (Malaysia şi Indonezia) se produc 80% din producţia mondială de ulei de palmier extras din sâmburele fructului (palmiste) şi din pulpa fructului (palme) acestei specii de palmier.
Cei mai mari exportatori de vinuri sunt: Italia, Franţa, Spania, S.U.A. şi Australia.
Cei mai mari importatori de vinuri sunt: Germania, Marea Britanie, Franţa, S.U.A., Rusia.
11,0%
3,0%
4,0%
5,0%
9,0%
14,0%
□ Ulei de soia
■ Ulei de palmier
□ Ulei de rapiţă
□ Ulei de floarea-soarelui
■ Ulei de arahide
□ Ulei din seminţe de bumbac
■ Ulei de măsline
■ Ulei de alte culturi
Fig. 58. Ponderea culturilor oleaginoase în producţia de ulei.
seminţelor de oleaginoase - soia, floarea-soarelui, arahide, bumbac, măsline, palmier de ulei etc. Cele mai mari producţii de de soia se obţin în S.U.A. (49,8% din producţia mondială), Brazilia, China, Argentina, India. Ulei de soia mai produc şi ţările importatoare de soia-boabe - Olanda, Germania, Marea Britanie, Franţa. Seminţele d e floare prezintă a doua primă pentru obţinerea uleiului. La producerea uleuiului din floarea-soarelui se remarcă statele europene din C.S.I., urmate de Argentina, Uruguay, România, Serbia, Muntenegru, Bulgaria, Turcia, S.U.A. etc. Uleiul de măsline se obţine în ţările unde se cultivă măslinul: Italia, Spania, Grecia, Tunisia, Albania, Turcia, Maroc, Portugalia. Uleiul de arahide se produce în cantităţi mari în ţările din Asia de Sud şi Sud-Est (India, Indonezia etc.), în China şi în ţările din Africa (Nigeria, Senegal, Sudan, Uganda). Principalii exportatori de ulei vegetal din soia, din seminţe de bumbac şi arahide sunt S.U.A., Brazilia, China şi Argentina, iar de ulei de măsline - Spania, Italia şi Grecia (70% din totalul mondial).
Industria vinului. Podgoriile din Europa asigură 78% din producţia mondială de vinuri. Cei mai mari producători de vinuri de pe Glob sunt Italia, Franţa, Spania şi Argentina. Mari producători de vinuri au devenit în ultimul timp aşa state ale C.S.I., ca Republica Moldova, Ucraina, Rusia, Georgia. Se mai remarcă Ungaria, Belgia, Grecia, Albania, Germania, România etc.
Tabelul 55. PRINCIPALII PRODUCĂTORI MONDIALI DE VINURI (mln. hl)
Ţara
1973
1983
1993
2000
2005
2011
Italia
76,7
82,2
62,3
58,0
49,6
42,3
Franţa
82,4
68,8
54,0
57,0
53,2
49,8
Spania
40,0
30,9
25,5
37,0
39,3
33,4
S.U.A.
15,7
25,7
17,0
24,0
22,3
20,6
Argentina
20,0
24,7
14,5
12,0
15,6
15,4
Total mondial
-
-
259,7
279,0
299,0
264,2
în Africa, cei mai cunoscuţi producători de vinuri sunt: Republica Africa de Sud, Algeria, Maroc, Tunisia, în America de Sud - Argentina, Chile, iar în America de Nord - S.U.A. (analizează tabelul 55).
Evaluare
Industria admentară
1. Prin ce se deosebeşte importanţa industriei alimentare de cea a altor ramuri industriale producătoare de bunuri materiale?
2. Ce materii prime sunt utilizate în industria alimentară?
3. Completează în caiet tabelul alăturat.
4. Identifică şi notează pe harta-contur principalii producători de carne, zahăr şi vin.
5. Argumentează deosebirea dintre industria alimentară a statelor înalt dezvoltate şi cea a ţărilor în curs de dezvoltare.
6. Compară regiunile de dezvoltare a industriei alimentare de pe Glob cu repartizarea geografică a populaţiei Terrei.
7. Construieşte în caiet schema „Relaţiile de producţie ale industriei alimentare”.
8. Care dintre ramurile industriei alimentare a Republicii Moldova au importanţă internaţională?
9*. Explică cum influenţează întreprinderile industriei alimentare asupra mediului.
Factorii de amplasare
Ramuri industriale
GeollCap4.indd 114 20.06.2014 11:20:15
Subcompetenţe:
• Reprezentarea schematica a structurii pe ramuri a sectorului serviciilor.
• Explicarea factorilor de repartiţie a serviciilor.
• Argumentarea rolului serviciilor în economia mondiala.
• Identificarea statelor cu cea mai mare pondere
a sferei serviciilor în P.I.B.
SectoruC serviciiCor. Structura pe ramuri
Infrastructură (sectorul serviciilor) - totalitatea unităţilor economice destinate deservirii procesului de producţie şi a populaţiei (căi de comunicaţie, porturi maritime, fluviale, aeroporturi, instituţii de cercetări ştiinţifice, centre de calcul, şcoli, spitale, magazine etc.).
Franţa. Servicii medicale
• Ce sunt serviciile?
Sectorul terţiar sau serviciile, numit şi infrastructură, cuprinde totalitatea activităţilor economice, destinate deservirii producţiilor industriale şi agricole, precum şi necesităţilor populaţiei. Scopul serviciilor este de a stabili şi armoniza legăturile funcţionale eficiente dintre producţie şi consum, pentru a asigura un confort material şi moral optim şi durabil.
Sectorul terţiar cuprinde toate tipurile de servicii care au menirea să asigure desfăşurarea normală a activităţilor din sectoarele primar şi secundar. Serviciile sunt activităţile economice care intervin după procesul de producţie şi care oferă indivizilor şi comunităţii valori de utilizare necesare satisfacerii cerinţelor umane.
• Care sunt ramurile sectorului serviciilor?
Sfera serviciilor are o structură ramurală divesificată, complexă şi cuprinde următoarele ramuri:
a) ramuri ce deservesc producţia: centre de calcul, birouri de construcţie, instituţii de cercetări ştiinţifice şi de proiectări, unităţi financiare, comerţul cu toate formele sale, transporturile, activităţile hoteliere etc.;
b) ramuri ce deservesc populaţia: învăţământul, ştiinţa, cultura, ocrotirea sănătăţii, sportul şi educaţia fizică, transportul urban de pasageri, gospodăria comunală şi menajeră, serviciile prestate populaţiei în cadrul unităţilor de deservire socială (reparaţia tehnicii de uz casnic, încălţămintei, confecţionarea hainelor etc.), servicii publice (presa, radioul, televiziunea, poşta, notariatul etc.), poliţia, justiţia, administraţia publică etc.
în statistica internaţională sunt delimitate 5 tipuri principale de servicii:
1. transporturile, comunicaţiile;
2. turismul şi serviciile hoteliere;
3. comerţul şi alimentaţia publică;
4. serviciile comerciale moderne;
5. serviciile colective (asigurarea socială şi medicală, instruirea şi educaţia).
FACTORII DE REPARTIŢIE A SERVICIILOR
Spre deosebire de industrie şi agricultură, dezvoltarea şi amplasarea serviciilor nu depinde predominant de premisele şi factorii de organizare a producţiei cum ar fi materia primă, forţa de muncă, ci de particularităţile consumului. Astfel, repartizarea şi dezvoltarea serviciilor sunt condiţionate de localizarea, numărul, asigurarea financiară şi de alte particularităţi generale şi specifice ale consumatorilor şi preferinţelor acestora, în persoana populaţiei, întreprinderilor agricole, industriale şi de deservire.
Prin urmare, condiţia esenţială pentru dezvoltarea şi repartiţia serviciilor va fi capacitatea de consum a teritoriului, care este condiţionată, la rândul ei, de următorii factori:
GeollCap4.indd 115 20.06.2014 11:20:19
Capiialul^V
Fig. 59. State-lideri în comerţul mondial cu servicii, mlrd. dolari
New York. Centru financiar
- asigurarea financiară a teritoriului, inclusiv a agenţilor economici din toate sectoarele şi ramurile economiei şi a nivelului veniturilor populaţiei;
- numărul de potenţiali consumatori - agenţi economici sau locuitori;
- localizarea diverselor categorii de consumatori.
Sfera serviciilor este una dintre ramurile economiei mondiale cu cea mai dinamică dezvoltare. Ea asigură mobilitatea populaţiei şi a mărfurilor şi constituie un flux economic internaţional consumator de mari fonduri valutare.
y
Sectorul terţiar înregistrează o creştere numerică importantă atât a angajaţilor, cât şi a ponderii lor în cadrul creării bunurilor materiale naţionale. Sectorul terţiar cunoaşte o dinamică superioară sectorului primar şi secundar.
Dacă la începutul sec. al XX-lea terţiarul deţinea în P.I.B. 15%, în prezent el deţine o pondere de 50-55%, iar ponderea celor angajaţi în acest sector a crescut respectiv de la 5% la 43%.
în ţările dezvoltate sfera serviciilor cuprinde 1 2 3 4 5 6/3 din lucrători, asigură circa 70% din P.I.B. şi deţine 40% din cheltuieli.
Către începutul sec. al XXI-lea în lume existau deja 80 de state cu ponderea sferei serviciilor în P.I.B. mai mare de 50%, iar în 20 de state această pondere a depăşit 60%. Statele-lideri la acest indice sunt reprezentate pe fig-
O pondere şi mai mare în structura P.I.B. au unele microstate, care trăiesc pe contul turismului, activităţilor financiare şi al prestării diferitor servicii. Spre exemplu, în Monaco, pe insulele Bahama, Bermude, Maldive, Seyshelles, în unele insule din Antilele Mici ponderea sferei serviciilor în P.I.B. atinge 78-85%.
Tehnologiile avansate apropie şi îmbină serviciile cu producţia materială, astfel încât asistăm la un proces de deplsare a activităţilor către sectorul terţiar al economiei.
Creşterea foarte rapidă a populaţiei ocupate în activităţile de servicii con-
y
stituie o trăsătură specifică a sfârşitului sec. al XX-lea - începutul sec. al XXI-lea.
Fig. 60. Ponderea sferei serviciilor în P.I.B., %.
i
Evaluare
SectoruCserviciiCor. Structura pe ramuri
1. Explică noţiunea de infrastructură.
2. Construieşte în caiet schema „Structura ramurală şi componentele sferei serviciilor”.
3. Argumentează importanţa sferei serviciilor pentru dezvoltarea economiei mondiale.
4. Enumeră factorii de repartiţie a serviciilor.
5. Explică cum a evoluat ponderea sectorului serviciilor în economia mondială.
6. Caracterizează infrastructura socială a localităţii în care locuieşti.
Geo 11 Cap4.indd 116 20.06.2014 11:20:24
I
12
• Ce rol au transporturile?
De rând cu industria şi agricultura, transporturile prezintă un important sector al producţiei materiale. Prin intermediul transporturilor se efectuează legături strânse între industria extractivă şi cea prelucrătoare, agricultură şi industrie, sfera de producţie şi consum. Orice produs poate fi considerat finit doar atunci când este deplasat din regiunea de producere în regiunea de consum şi se utilizează în calitate de mijloc de producţie sau ca obiect de larg consum. Transporturile constituie baza materială a diviziunii teritoriale a muncii. Ele permit de a introduce în circuitul economic regiuni şi areale cu resurse naturale şi umane. Căile de comunicaţie au avut şi au menirea de a scoate din izolare comunităţile umane ale Terrei, integrându-le în sistemele generale de civilizaţie, în reţeaua mondială şi naţională de bunuri materiale şi spirituale. Lărgirea reţelei căilor de comunicaţie a avut un rol decisiv în popularea şi valorificarea noilor teritorii descoperite, în legătura dintre continente şi ţări. Fără reţelele de transport nu s-ar fi dezvoltat regiunile şi centrele industriale, agricole, oraşele şi satele. Transporturile au o însemnătate mare în viaţa economică, politică, culturală, în întărirea capacităţilor de apărare ale ţărilor.
Ş ~Ş
Subcompetenţe:
• Comunicarea corecta în limba materna
cu utilizarea adecvată a termenilor geografici.
• Explicarea rolului transportului în economia mondială.
• Identificarea tipurilor de transport.
• Caracterizarea categoriilor principale de transport.
• Evaluarea statelor cu cel mai înalt nivel de dezvoltare a transporturilor.
• Cum a influenţat R.Ş.T. asupra dezvoltării transporturilor? în mai puţin de un secol progresul tehnic a transformat radical căile de comunicaţie: barierele muntoase au fost străpunse de tunele, căi ferate şi şosele, reţelele de canale au legat mări şi oceane, fluvii şi râuri; cablurile de telecomunicaţii au fost instalate pe fundul oceanelor.
Progresul ştiinţifico-tehnic a exercitat o influenţă enormă asupra tuturor ramurilor de transport. Au sporit considerabil viteza şi capacitatea mijloacelor de transport, a fost elaborată şi pusă în aplicare o nouă generaţie de materiale rulante, nave, autovehicule, avioane. Trenurile electrice se deplasează astăzi cu o viteză de peste 200-300 km/h (Franţa, Japonia, Germania). Avioanele moderne de pasageri traversează Oceanul Atlantic în numai 3,5 ore, iar în locul navelor comerciale cu o capacitate de numai 40-50 mii de tone în prezent sunt folosite pe larg nave-supertancuri petroliere şi nave specializate în transportarea minereurilor şi cerealelor, port-containere cu capacitatea de 200-500 mii tone.
Transporturile din diferite ţări ale lumii au particularităţile lor, fiind condiţionate de mărimea şi gradul de valorificare a teritoriului, nivelul de dezvoltare economică şi de integrare în diviziunea internaţională a muncii.
De exemplu, în multe ţări cu suprafeţe mici este iraţional de a dezvolta
y y
transportul aerian intern, deoarece teritoriul lor poate fi uşor traversat cu
Singapore. Navă port-container
GeollCap4.indd 117 20.06.2014 11:20:27
CapiwlulilV
Capiwhd^l
K
Transportul reprezintă sistemul circulator al organismului complicat în economia mondială. în transportul mondial sunt ocupaţi peste 120 mln. de oameni. Lungimea totală a reţelei de transporturi mondiale (fără cele maritime) constituie peste 43 mln. km. Anual în lume sunt transportate peste 100 mlrd. tone de încărcături şi trilioane de pasageri.
Termeni-cheie:
• Cabotaj - navigaţie de litoral între porturile unei ţări.
• Trafic de mărfuri - volumul mărfurilor transportate cu anumite mijloace de transport la o anumită distanţă într-un interval de timp exprimat în tone la kilometru.
• Trafic de pasageri
- numărul de călători transportaţi cu anumite mijloace de transport la o anumită distanţă, într-un interval de timp exprimat în pasageri la kilometru.
• Nod de transport
- punct prin care se intersectează 2-3 linii de cale de acelaşi tip de transport.
• Feribot - navă sau pod plutitor, pe care sunt instalate şine de cale ferată şi care serveşte pentru transportarea trenurilor sau vagoanelor de pe un mal al unei ape pe altul.
• Telecomunicaţii-
transmiterea şi recepţia la distanţă a unor sunete, semne sau imagini prin telefon, telegraf, televiziune, semnalizare optică etc.
automobilul în numai câteva ore. Pe de altă parte, în Rusia, S.U.A., Canada, China, Brazilia, state cu suprafeţe imense, transportul aerian este un mijloc vital pentru efectuarea operativă a legăturilor dintre diferite regiuni ale acestor ţări, deseori situate la câteva mii de kilometri unele de altele.
în ţările înalt dezvoltate transporturile au o structură complexă, reprezentată de toate ramurile de bază, inclusiv cele moderne. în aceste ţări au fost create sisteme naţionale de transport, care reprezintă o îmbinare teritorială armonioasă şi o funcţionare eficientă a tuturor sau a majorităţii subramurilor transporturilor şi a obiectivelor de deservire a lor. Din ultimele fac parte sistemele de dirijare, de deservire şi exploatare a transporturilor (aeroporturile, gările feroviare şi auto, porturile maritime şi fluviale, întreprinderile şi organizaţiile de reparaţie a mijloacelor de transport şi a căilor de comunicaţie, instituţiile de proiectări şi de pregătire a cadrelor de profil etc.).
R.Ş.T. a avut o influenţă deosebită asupra specializării diferitor tipuri de transport. Pe plan mondial scade importanţa transportului feroviar, care îşi menţine rolul de bază în transportarea încărcăturilor industriale grele şi a producţiei agricole, de asemenea, a pasagerilor la distanţe mari şi medii. Transportul feroviar şi-a păstrat importanţa şi în transportul suburban de pasageri, şi în cadrul marilor aglomeraţii urbane (metropolitanele, trenurile electrice, tramvaiele). Transportul rutier are o largă utilizare în traficul de pasageri din zonele suburbane şi rurale. Datorită flexibilităţii în exploatare, el este frecvent folosit în transporturile interurbane şi internaţionale. Transportul maritim a rămas la fel de important în comerţul internaţional de mărfuri, totodată, aproape că nu mai este folosit la transportarea pasagerilor, cu excepţia turiştilor. Transportului aerian îi revine un rol deosebit în transportarea pasagerilor la distanţe medii şi mari. El creează o concurenţă serioasă transportului feroviar şi celui maritim în traficul internaţional de pasageri.
Pentru sporirea randamentului transporturilor feroviar, auto, maritim şi fluvial este necesar de a folosi pe larg containere în transportarea mărfurilor. Datorită acestui fapt productivitatea muncii ar spori de 8-10 ori.
Sisteme de transport performante şi eficiente funcţionează în S.U.A., Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Canada. Acestor ţări le revine cea mai mare parte din transportul mondial de diverse materii prime, combustibil, produse finite.
Reţelele şi sistemul de transport ale ţărilor postsocialiste au suferit mari schimbări progresive, fiind aduse la un grad de utilare tehnică mai avansat
Schema 12
Geo 11 Cap4.indd 118 20.06.2014 11:20:27
Cele mai lungi magistrale feroviare:
Transsiberiană:
Moscova - Celeabinsk
- Krasnoiarsk - Irkutsk - Habarovsk - Vladivostok (dublă şi electrificată pe tot traseul), cu lungimea de
9 302 km;
Transafricană:
Lagos - Mombasa, cu lungimea de 6 530 km;
New York - Los Angeles, cu lungimea de 6 350 km.
•
Trenul Superrapid Paris
- Lyon se deplasează cu viteza de 450 km/h.
•
Căi ferate la cea mai mare altitudine:
Lima-Oroya - 4 829 m (Peru);
Rio Mulatos - Potosi - 4 787 m (Bolivia).
•
Tuneluri feroviare cu lungimi mari:
Seikan (Japonia) - 53,8 km; Simplon (Elveţia - Italia) - 19,8 km.
•
Eurotunelul ce străbate strâmtoarea Pas de Calais (Franţa - Marea Britanie) are lungimea de 51,5 km. Deplasându-se cu viteza de 160 km/h, trenul parcurge această distanţă în 35 min.
■ America de Nord
■ Europa
□ Asia
□ America de Sud
■ Africa
□ Australia şi Oceania
Fig. 61. Ponderea regiunilor mari de pe Glob în lungimea totală de căi ferate.
cu o eficienţă mai mare în exploatare. Au fost modernizate căi ferate şi şosele de importanţă europeană. în marea majoritate a ţărilor în curs de dezvoltare sistemele naţionale de transport se află la etapa iniţială de formare, iar în unele dintre ele în general lipsesc. în Nepal, Afghanistan, Ciad, Niger, precum şi în unele state din Orientul Apropiat etc. ca mijloc de transport se folosesc pe larg animalele.
Transporturile terestre includ transportul feroviar, rutier, prin conducte şi transportul electronic (liniile de tensiune înaltă de transportare a energiei electrice). în diferite ţări importanţa unor subramuri ale transporturilor terestre diferă. De exemplu, în S.U.A. printre aceste subramuri predomină transportul rutier, pe când în Rusia un rol mai mare are transportul feroviar, în ultimele decenii s-au înregistrat şi tendinţe diferite în dezvoltarea unor subramuri aparte ale transporturilor terestre. De exemplu, în S.U.A., Marea Britanie, Germania, Franţa lungimea reţelei de căi ferate se află într-o permanentă descreştere, pe când în Rusia şi în alte ţări, dimpotrivă, au fost construite noi magistrale feroviare.
Transportul feroviar este cel mai vechi tip de transport terestru şi a apărut la începutul sec. al XlX-lea (prima cale ferată din lume Liverpool - Manches- ter din Anglia a fost dată în exploatare în 1825). în prezent reţeaua mondială de transport feroviar atinge lungimea de circa 1,3 mln. km. Extinderea ei în diferite ţări şi continente este inegală. Din cele peste 140 de state, care dispun de căi ferate, doar în numai 10 (S.U.A., Rusia, Canada, India, China, Australia, Argentina, Franţa, Germania, Brazilia) este concentrată aproape jumătate din lungimea totală a căilor ferate.
• Identifică pe hartă (fig. 62) statele cu o reţea de transport feroviar bine dezvoltată.
După cel de-al Doilea Război Mondial, datorită avantajelor mai mari ale transporturilor auto şi aerian, care concurează cu cel feroviar substituindu-1, în unele ţări dezvoltate lungimea reţelei feroviare se reduce.
în alte ţări, mai ales în cele în curs de dezvoltare, reţeaua feroviară este în creştere.
Fig. 62. Reţeaua feroviară mondială.
GeollCap4.indd 119 20.06.2014 11:20:28
Capiwlid^l
№
Superrapidul european
Se construieşte magistrala feroviară cu lungimea de 10 mii km, care va trece pe renumitul traseu al Marelui drum al mătăsii: de la Istanbul prin Taşkent până la Beijing.
Multe trasee au fost amplasate în zonele montane cu mari altitudini: la 5 330 m- în Tibet, la 4 800 m - în Anzi, la 2 770 m-în Alpi.
Termeni-cheie:
• Ecartament- lăţimea dintre şinele de cale ferată. Există: căi ferate cu ecartament normal - 1 435 mm, răspândit în Europa, S.U.A., Asia; căi ferate cu ecartament îngust - 1 000-1 067 mm (Africa, America Latină, Europa); căi ferate cu ecartament mare - 1 524 mm (C.S.I., Mongolia, China); căi ferate cu ecartament foarte mare - 1 676 mm (Spania, India şi unele ţări din America de Nord şi de Sud).
Nivelul tehnic de utilare şi eficienţa transportului feroviar din statele dezvoltate si cele în curs de dezvoltare diferă foarte mult. în acestea de la urmă, materialele rulante utilizate sunt învechite. Deseori în cadrul aceleiaşi ţări ecartamentul căilor ferate este diferit, fapt ce frânează crearea unei reţele unice de căi ferate şi utilizarea lor raţională. în aceste state până în prezent sunt folosite pe larg locomotivele cu abur.
în general, transportul de pasageri pe căile ferate se află în regres, ca rezultat al creşterii interesului călătorilor spre mijloacele de transport mai confortabile - cele autorutiere şi aeriene.
Transportul autorutier poate fi numit pe bună dreptate transportul sec. al XX-lea. El a luat naştere la începutul secolului al XX-lea, iar în prezent a devenit un component integrant al civilizaţiei, fiind mai avantajos decât cel feroviar. Este mai ieftin şi pătrunde în locuri greu accesibile, permite de a transporta mai operativ încărcăturile şi pasagerii la locurile de destinaţie, are o utilizare cu mult mai largă. Paralel cu extinderea şi modernizarea şoselelor, creşte şi se perfecţionează parcul mondial de autovehicule.
Cea mai lungă reţea de drumuri este amenajată în S.U.A. (circa 6 mln. km), fiind urmată de Franţa, Rusia, Germania, Italia, Polonia. în ceea ce priveşte indicele densităţii reţelei rutiere, se remarcă ţările europene - Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia.
Printre principalele magistrale rutiere de importanţă internaţională se evidenţiază: şoseaua europeană Londra - Paris - Strasbourg - München - Viena - Budapesta - Belgrad - Bucureşti - Sofia - Istanbul - Ankara -până la Golful Persic; şoseaua Antwerpen - Berlin - Varşovia - Minsk - Moscova; şoseaua Stokholm - Hamburg - München - Milano - Napoli. Cea mai lungă şosea din lume, de circa 15 000 km, numită „Panamericană”, porneşte din Alaska şi continuă prin vestul continentului nord-american, America Centrală şi de Sud până în Peru şi Chile.
în ţările tropicale slab dezvoltate, precum şi în zonele reci ale Globului, sunt puţine şosele, majoritatea dintre ele nu corespund din punct de vedere tehnic cerinţelor actuale.
Transporturile prin conducte. încă în antichitate romanii şi alte popoare aduceau apă în oraşele mari prin reţele de conducte. Abia la începutul sec. al XX-lea acest sistem de transport capătă o utilizare mai largă. în prezent se transportă prin conducte orice produs lichid sau gazos - petrol, gaze naturale, produse petroliere, împreună cu apa, prin conducte se transportă şi cărbunele (S.U.A.). Transportul prin conducte este un mijloc modern şi relativ ieftin.
Tabelul 56. STATE CU CELE MAI MARI PARCURI AUTO
Ţările
Parcul de automobile, mln. unităţi
Total
Inclusiv
autoturisme
S.U.A.
242,1
190,2
Japonia
77
40,2
Germania
48
42,1
Italia
41,7
36,7
Franţa
39,1
31,2
Marea Britanie
32,3
28,4
China
78,1
62,1
Rusia
39,3
34,4
Spania
27,5
22,2
Brazilia
29,7
23,6
GeollCap4.indd 120 20.06.2014 11:20:30
Pentru a înlesni legăturile rutiere, au fost construite mari poduri suspendate, tunele pe uscat şi în zonele submarine.
Conductele mari de petrol „Prietenia" şi de gaze naturale „Siberia de Vest - Europa de Vest" au o lungime de peste 5 mii km.
Printre ţările cu o mare flotă comercială avansată se evidenţiază şi Germania, Marea Britanie, Franţa, Suedia, Danemarca, Olanda.
Statele deţinătoare de flote maritime mari:
Japonia - 6 987; Panama -6477; S.U.A. - 6 443;
Rusia - 3 815; China - 3 520; Republica Coreea - 2 760; Norvegia -2 210.
Cele mai importante canale maritime din lume sunt: Canalul Suez, cu lungimea de 161 km şi lăţimea de 70-125 m;
Canalul Panama cu lungimea de 81 km şi lăţimea de 91-300 m; Canalul Kiel, cu lungimea de 99 km.
Ţara
Lungimea reţelei de căi ferate în funcţiune, mii km
Ţara
Lungimea reţelei de autodru- muri în funcţiune, mii km
S.U.A.
232,0
S.U.A.
6 588,0
China
91,2
India
4 236,0
Rusia
8 7,7
China
4 008,0
Canada
80,0
Brazilia
1 752,0
India
64,2
Canada
1 409,0
Germania. Nod de transport
Construcţia de con- Tabelul 57. STATELE CU CEA MAI MARE REŢEA
i , . n ’ . DE CĂI FERATE Şl AUTODRUMURI (2010)
duete a influenţat puternic v 7
extracţia şi utilizarea gazelor naturale, a petrolului şi transportul acestora.
Este greu de imaginat avântul extraordinar al exploatărilor de petrol şi gaze din Sahara, Siberia sau din deserturile Ara- biei fără posibilitatea de a transporta prin conducte cantităţi uriaşe de petrol şi
de gaze din aceste regiuni. Multe conducte de petrol şi de gaze naturale sunt amplasate pe fundul maritim din locurile de exploatare spre ţărm (Golful Mexic în S.U.A., Marea Nordului în Norvegia şi Marea Britanie, Golful Per- sic). Conductele de gaze naturale instalate pe fundul Mării Mediterane unesc regiunile bogate în zăcăminte de gaze din Algeria şi Libia cu sudul Italiei. Cele mai lungi conducte se află în S.U.A., Rusia şi Canada.
• Utilizează hărţile economice din atlas şi identifică cele mai lungi conducte de petrol şi gaze naturale din S. U.A., Rusia şi Canada.
Transporturile acvatice. în sistemul mondial de transporturi un rol deosebit îi revine transportului maritim. El asigură 4/5 din tot transportul
de mărfuri dintre ţări si contribuie cel mai mult la dezvoltarea diviziunii
) )
internaţionale a muncii.
Trăsăturile principale actuale ale transportului maritim sunt: creşterea capacităţii navelor, în special a tancurilor petroliere, a metanierelor şi mineralierelor, sporirea vitezei de transport, precum şi a operaţiilor de încărcare- descărcare (prin mecanizare, electronizare şi containerizare).
Navele-tancuri petroliere constituie circa 60% din capacitatea totală a flotei
comerciale mondiale. Printre ţările cu cea mai mare flotă comercială din lume
>
se înscriu Panama, Liberia, Grecia, Cipru, Japonia, Norvegia, China, Malta, S.U.A., Rusia. Sub pavilionul unor state, precum Panama, Liberia, Bahamas, navighează nave aparţinând unor companii din S.U.A., Canada, ţările europene, Japonia etc. Faptul se explică prin impozitele mai mici, pe care sunt obligate să le achite navele ţărilor în curs de dezvoltare şi prin salariile mai mici plătite marinarilor.
• Identifică pe hartă principalele porturi maritime ale lumii.
Odată cu dezvoltarea accelerată a economiei Japoniei după cel de-al Doilea Război Mondial, iar în prezent şi a ţărilor recent industrializate din Asia, a crescut rolul oceanelor Pacific şi Indian în transportul maritim mondial.
Portul Singapore deţine locul doi printre porturile mondiale după volumul traficului de mărfuri, operaţiile de încărcare-descărcare a containerelor, nivelul de electronizare şi computerizare, cedând portului Shanghai (China).
O
GeollCap4.indd 121 20.06.2014 11:20:36
Capitalului
Punctele principale de interferenţă a traseelor maritime sunt canalele şi strâmtorile. Prin Marea Mânecii trec zilnic peste 500 de nave, iar prin Strâmtoarea Gibraltar -150. Prin Canalul Suez anual trec peste 20 000 de nave maritime.
Principala regiune a navigaţiei pe lacuri în lume o constituie Marile Lacuri din S.U.A. şi Canada, unite cu Oceanul Atlantic prin râul Sf. Laurenţiu.
Navele maritime pătrund în adâncul continentului până la 4 mii km.
Mari porturi maritime sunt: Rotterdam, Hamburg, Marsilia, Londra, New York, Philadelphia, New Orleans, Boston (Oceanul Atlantic), Ningbo (China), Hong Kong.
Cele mai importante căi maritime traversează Oceanul Atlantic prin care se realizează V2 din transportul maritim mondial. Traseele principale ale acestui bazin pornesc de la ţărmurile de est ale S.U.A. şi Canadei ducând spre Europa.
Transportul aerian s-a dezvoltat rapid după cel de-al Doilea Război Mondial, când au fost elaborate şi au început să fie produse în serie avioane de pasageri cu reacţie de tipul „Boeing" „II" „Airbus" „Concord".
Fig. 63. Transportul maritim mondial.
Printre încărcăturile transportate pe cale maritimă pe primul loc se plasează petrolul şi produsele petroliere.
O însemnătate mare are, de asemenea, transportarea mineralelor, cărbunelui, lemnului, cerealelor etc.
• Identifică pe hartă (fig. 45) direcţia principalelor fluxuri de petrol.
• Găseşte pe hartă canalele şi strâmtorile de importanţă mondială.
Transportul fluvial este unul dintre cele mai vechi tipuri de transport şi e practicat pe râurile navigabile. Transportul fluvial deserveşte mai mult transporturile interne de mărfuri, deşi construcţia de canale permite folosirea lui şi pentru realizarea legăturilor economice externe. Spre exemplu, prin Canalul Rhin-Main-Dunărea se întreţin legături economice cu zeci de state ale lumii.
Cele mai importante căi fluviale din Europa sunt: Rhinul, Dunărea, Volga, Odra, Sena, Elba ş.a. în S.U.A. o însemnătate deosebită pentru transport au râurile Sf. Laurenţiu, Mississippi, Ohio. Fluviile chineze Chang Jiang şi Huang He, legate între ele prin Marele Canal Chinez, sunt navigabile pe o mare parte din lungime.
• Recunoaşte pe hartă râurile sus-numite.
în statele în curs de dezvoltare rolul râurilor în transportul fluvial mondial este neînsemnat. Râurilor Africii şi Americii Latine (Amazon, Parana, Nil, Congo, Niger etc.) le revin numai 5% din volumul mondial de mărfuri transportate pe cale fluvială.
Transportul aerian este cel mai recent şi, totodată, cel mai rapid, mai modern şi universal mijloc de transport. Liniile aeriene interne şi internaţionale, solicitate tot mai mult în ultimele decenii pentru transportul rapid al pasagerilor, produselor agricole scumpe şi alterabile, mărfurilor valoroase (metale preţioase, medicamente ş.a.), au legat marile centre urbane, regiunile de atracţie turistică, porturile maritime etc. cu centrele îndepărtate şi zonele lipsite de alte mijloace de transport.
GeollCap4.indd 122 20.06.2014 11:20:37
I
Conducta de petrol Bacu- Tbilisi-Geyhan
Transportul aerian este prioritar în ţările cu economie avansată. S.U.A. dispun de cea mai mare în lume flotă comercială aeriană, care deserveşte V2 din traficul mondial de pasageri şi mărfuri realizat pe cale aeriană. Tot în S.U.A. se află şi cele mai mari aeroporturi internaţionale: Atlanta (92 mln. pasageri în an), Chicago (70 mln.), LosAngeles (62 mln.), Dallas (57 mln.), San Francisco (41 mln.), Miami (33 mln.), New York (48 mln. de pasageri pe an) etc. A doua mare concentrare de transporturi aeriene se află în Europa, cu astfel de mari aeroporturi internaţionale ca Londra(69 mln.), Frankfurt-pe-Main (53 mln.), Paris (60 mln.), Amsterdam (49 mln.) etc. în Asia aeroporturi cu trafic intens simt: Tokyo (67 mln.), Seul (36 mln.), HongKong (53 mln.), Beiging (77 mln.), Duhay (37 mln.), Singapore (47 mln. de pasageri pe an).
Transportul electronic cuprinde transportul energiei electrice prin linii de înaltă tensiune. Apărut încă la sfârşitul sec. al XlX-lea, o dezvoltare intensă acest tip de transport capătă după cel de-al Doilea Război Mondial, datorită dezvoltării rapide a electroenergeticii şi extinderii sferei de utilizare a producţiei ei. Energia electrică este transportată de la centralele electrice spre consumator prin linii electrice de diferită tensiune.
Telecomunicaţiile includ telegraful, telefonul, televiziunea, internetul etc.
‘TransporturiCe şi căite comunicaţii
1. Explică noţiunile: trafic de mărfuri, trafic de pasageri, telecomunicaţii, nod de transport, ecartament, cabotaj.
2. Argumentează rolul transporturilor şi căilor de comunicaţii în economie şi în societate.
3. Cum a influenţat R.Ş.T. asupra dezvoltării transporturilor şi căilor de comunicaţii?
4. Completează în caiet tabelul „Avantajele şi dezavantajele diferitor tipuri de transport”.
5. Care tip de transport a jucat rolul decisiv în formarea economiei mondiale?
6. Argumentează importanţa telecomunicaţiilor în economia mondială.
7. Căror tipuri de transport le revine locul de frunte în: a) traficul de mărfuri; b) traficul de pasageri?
8. Propune măsuri de diminuare a impactului transporturilor asupra mediului.
9. Explică de ce transportul autorutier este dominant în traficul de pasageri.
10. * Estimează rolul sistemelor informaţionale de tip Internet pentru activitatea economică, socială şi culturală.
11. Completează în caiet schema „Relaţiile de producţie ale transporturilor şi căilor de comunicaţii” cu alte ramuri ale economiei mondiale.
Tipurile de transport
Avantaje
Dezavantaje
1.
2.
3
4.
Evaluare
GeollCap4.indd 123 20.06.2014 11:20:44
Capiiulul^V
Capiwhd^l
K
13
în lumea contemporană progresul fiecărui stat este în dependenţă de participarea ţării şi schimbul de bunuri materiale şi spirituale. Astăzi o singură ţară nu poate să producă tot felul de produse. Ţările înalt dezvoltate ocupă poziţii- cheie în aceste relaţii.
s ~s
Subcompetenţe:
• Exprimarea corectă în limba maternă
cu utilizarea adecvată a termenilor geografici.
• Descrierea formelor de relaţii economice internaţionale.
• Explicarea importanţei turismului pentru viaţa omului şi activitatea economică a statelor.
• Argumentarea rolului principalelor organizaţii de integrare economică în dezvoltarea economiei mondiale.
Relaţiile economice internaţionale. Organizaţii de integrare economică
• Ce înţelegi prin relaţii economice internaţionale?
La etapa contemporană progresul social-economic al oricărei ţări depinde în mod direct de gradul de integrare a ei în diviziunea internaţională a muncii, de caracterul schimbului de bunuri materiale, de tehnologiile existente, de volumul de capital, de servicii etc. Astăzi niciunul dintre cele mai dezvoltate state de pe Glob nu poate să se dezvolte izolat, fără a întreţine diverse relaţii economice cu comunitatea ţărilor lumii. în industrie, de exemplu, au apărut multe subramuri noi, a căror dezvoltare într-o singură ţară fără o colaborare cu alte state ar fi imposibilă. în prezent, pe lângă schimbul simplu de mărfuri, o importanţă deosebită în relaţiile economice internaţionale au şi alte forme de relaţii economice (vezi schema 13).
Schema 13
PRINCIPALELE FORME DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE
m.
1
+ *
1
1
E
>cc
N
8
CC
E
CC
-Q
>cc
C
cc
S_
O
0
Q.
C/î
c
0
o"
J
8
Q.
E
3
i_
w
c
CD
!q
E
o
c
8
2
o
o
o
CC
o
o
0
0
-o
CC «-
0 O
:£5
E
w > 0 c
0
V- 0
Q- V)
H
• Explică, de ce comerţul exterior este una dintre principalele forme de relaţii economice
internaţionale?
Comerţul exterior este una dintre formele vechi tradiţionale de relaţii
> > >
economice externe, care a apărut cu mult înaintea capitalismului. Pe atunci însă, producerea bunurilor materiale purta un caracter natural şi schimbul de mărfuri dintre ţări era neînsemnat, episodic, spontan şi limitat în spaţiu. El asigura necesităţile în diferite obiecte de lux şi de consum personal ale păturilor sociale avute.
înflorirea comerţului exterior are loc abia în epoca capitalismului, odată cu trecerea de la manufactură la producerea industrială a mărfurilor. El continuă să rămână şi în prezent principala formă a relaţiilor economice internaţionale.
O formă importantă a comerţului exterior este exportul de capital. Esenţa lui constă în deplasarea capitalului din statele donatoare în alte ţări pentru a obţine profit ori în scopuri politice. în epoca colonială direcţia principală de alocare a capitalului din metropole erau coloniile. De exemplu, chiar şi astăzi investiţiile principale de capital englez revin ţărilor din fostul Imperiu Colonial Britanic. în prezent cei mai mari exportatori de capital sunt ţările cu
GeollCap4.indd 124 20.06.2014 11:20:47
I
Termeni-cheie:
• Import- totalitatea mărfurilor aduse în ţară de peste hotare pentru satisfacerea pieţei interne.
• Export- totalitatea mărfurilor produse într-o ţară şi expediate pe piaţa altor ţări.
• Balanţă comercială - raportul dintre valoarea mărfurilor importate în ţară şi cea a mărfurilor exportate din ea într-un an.
• Zonă economică liberă - o regiune sau un oraş cu aşezare economico-geogra- fică favorabilă, pentru care se stabileşte un regim de impozit vamal avantajos, cu scopul de a atrage investiţii de capital străin şi cele mai noi tehnologii, pentru a mări veniturile valutare şi a satura piaţa internă cu mărfuri şi servicii.
nivel înalt de dezvoltate: S.U.A., Marea Britanie, Germania, Japonia. S.U.A. este şi principalul importator de capital. Actualmente este caracteristică concentrarea înaltă a fluxurilor de capital în interiorul triadei Uniunea Europeană - America de Nord - Japonia şi caracterul selectiv al investiţiilor în ţările în curs de dezvoltare.
Comerţul exterior rămâne a fi şi în prezent forma de bază în relaţiile economice externe ale majorităţii ţărilor lumii. Volumul lui reprezintă suma mărfurilor exportate şi importate exprimată în bani. Acest indice exprimă gradul de participare a unei ţări în diviziunea internaţională a muncii.
Raportul dintre import şi export este numit balanţă comercială. Ea poate fi activă (pozitivă), atunci când suma exportului depăşeşte suma importului de mărfuri, şi pasivă (negativă), când importul depăşeşte exportul.
în cadrul economiei mondiale cel mai mare volum al comerţului se înregistrează între ţările înalt dezvoltate
Cota-parte a ţărilor dezvoltate din Europa a constituit 50% din comerţul mondial, regiunii Asia Pacifică îi reveneau 23%, iar S.U.A. - 16%. în structura comerţului dintre aceste state predomină produsele finite - aparataj electronic, electrotehnic, automobile etc.
Un alt caracter are schimbul de mărfuri dintre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Ţările dezvoltate exportă în ţările în curs de dezvoltare produse industriale finite (utilaje, mărfuri de larg consum, produse alimentare industrializate), importând materii prime şi combustibil.
Comerţul dintre aceste două grupe de state poartă amprentele trecutului colonial. Preţurile la materiile prime exportate din ţările în curs de dezvoltare cresc mai lent decât preţurile la produsele industrializate finite, importate de
ele din ţările dezvoltate.
>
Un astfel de schimb de mărfuri frânează dezvoltarea economică a ţărilor subdezvoltate, ele rămânând şi în perspectivă furnizori de materii prime şi produse agricole de origine tropicală pentru ţările cu economie avansată.
Totodată, extinderea comerţului dintre înseşi ţările în curs de dezvoltare oferă largi perspective de dezvoltare a propriei economii.
O altă formă de relaţii economice internaţionale, determinată de R.Ş.T., a devenit colaborarea ştiinţifico-tehnică, care constă în elaborarea şi utilizarea pe larg a tehnologiilor moderne, inclusiv a celor de vârf, în folosirea raţională
Organizaţia Mondială a Comerţului a fost fondată în 1955.
Sediul: Geneva, Elveţia. Membri: 149 de ţări. Obiective: constituirea unui forum pentru negocieri comerciale multilaterale; revizuirea politicilor comerciale naţionale; extinderea colaborării cu alte instituţii internaţionale, în special cu F.M.I. şi Banca Mondială, pentru a realiza o mai mare coerenţă în politica economică globală.
Export
Import
cc
<
d
CC
CC
CC
c
'c
CC
'c
o
-O
c
O
c/j
E
L-
CD
o
Q.
CC
~~3
CC
o
Fig. 64. Statele cu cel mai mare volum al comerţului exterior (mlrd. dolari S.U.A., 2011).
GeollCap4.indd 125 20.06.2014 11:20:49
Capitalului
Mişcarea capitalului internaţional este reglată de Banca Mondială de Reconstrucţie şi Dezvoltare (membri - 170 de ţări) şi de Fondul Monetar Internaţional (membri -180 de ţări).
Slovacia. Munţii Tatra
Termeni-cheie:
• Turism - activitate prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament.
a resurselor naturale, protecţia mediului natural, ocrotirea sănătăţii etc. Un rol deosebit revine comerţului cu brevete şi licenţe, schimbului de informaţie tehnico-ştiinţifică, de specialişti şi tehnologii etc.
Construcţia în comun a obiectivelor mari economice (industriale, agricole) pe bază de recompensă este o altă formă nouă de relaţii economice internaţionale. Firmele străine, care au acordat credite pentru înălţarea obiectivelor respective, după darea în exploatare a acestora primesc ca recompensă pentru finanţele investite producţie de la întreprinderile construite.
Spre exemplu, Franţa, Marea Britanie, Germania, Spania, Olanda, Belgia construiesc în comun aerobusul supermodern „A-380”. Fiecare dintre aceste state produce anumite piese, iar asamblarea avionului are loc în oraşul Toulouse.
• Ce cunoşti despre construcţia în comun a obiectivelor economice în Republica Moldova
cu participarea companiilor străine?
Relaţiile financiar-bancare au căpătat în zilele noastre o importanţă primordială şi datorită monopolurilor transnaţionale aceste relaţii au cuprins întreaga lume. Ele constau în acordarea creditelor, împrumuturilor băneşti şi, de asemenea, în exportul de capital sub formă de investiţii directe pentru crearea obiectivelor de producţie şi a celor din sfera serviciilor.
Prestarea serviciilor (deservirea turiştilor străini, a navelor maritime străine, servicii de montaj al utilajelor şi instalaţiilor industriale, informaţionale, de reclamă, bancare etc.). De exemplu, Elveţia şi Belgia obţin venituri mari în buget nu numai pe seama serviciilor acordate turiştilor străini, dar şi a deservirii organizaţiilor internaţionale cu sediul în aceste state.
TURISMUL
• Ce este turismul?
• Numeşte state cu turism dezvoltat
Turismul este o activitate economică ce s-a dezvoltat după cel de-al Doilea Război Mondial.
Răspândirea turismului a fost favorizată de dezvoltarea şi ieftinirea transporturilor, în special ale celor auto şi aerian, de dezvoltarea reţelei hoteliere, ridicarea nivelului de trai şi cultural al populaţiei, fapt ce a condus la apariţia şi sporirea interesului pentru obiectivele artistice, arhitecturale, pentru frumuseţile naturii etc.
• Care este importanţa turismului?
Turismul a devenit în zilele noastre o activitate social-culturală şi economică de prestigiu în multe ţări ale lumii. De exemplu, în Spania, Elveţia, Italia, Franţa, Austria, Danemarca, San Marino ş.a. turismul constituie una dintre cele mai importante ramuri economice. El creează locuri de muncă pentru persoanele care se ocupă cu organizarea, transportarea, cazarea şi cu alte forme de deservire a turiştilor.
Potenţialul turistic mondial este asigurat atât de obiectivele naturale (forme de relief, râuri şi lacuri, ţărmuri maritime, vegetaţie şi faună
Coasta de Azur a Franţei
I
GeollCap4.indd 126 20.06.2014 11:20:51
76,8
<
CD
c
cd
'c
CC .92 CD C
CD
'o
CD
'c
Z>
cd
ÎS
CD
C/j
O
Q.
co
CD
H
E
&-
CD
CD
Fig. 65. Turismul internaţional, turişti, mln. persoane (2011).
Numărul turiştilor internaţionali a crescut de la 30 mln. în a. 1880, la 980 mln. în a. 2011.
în a. 2011 încasările de la turismul internaţional au constituit 1,03 trln. dolari.
Fig. 66. Turismul internaţional, încasări mlrd. dolari S.U.A. (2011).
etc.), cât şi de cele antropice (monumente istorice, arhitecturale şi de artă, muzee, obiective etnografice şi de folclor etc.).
După obiectivele principale se disting turismul balnear, de recreaţie, cultural, ştiinţific, piscicol, sportiv, comercial etc. în ultima vreme au apărut forme noi de turism - turismul ecologic, extrem (călătorii în Arctica, Antarctida, turismul cosmic).
După arealele de răspândire se remarcă:
- turismul maritim;
- turismul montan;
- turismul urban.
• De ce condiţii are nevoie o ţară pentru ca să-şi dezvolte turismul?
Turismul (naţional şi internaţional) necesită un nivel înalt de asigurare tehnică: reţele de transport moderne, comode şi ieftine, reţele de cazare (hoteluri, moteluri, cabane, locuri de parcare etc.) şi obiective comerciale (îndeosebi de alimentaţie publică), care să corespundă cerinţelor internaţionale şi să fie deservite de un personal foarte bine instruit. în toate ţările, unde turismul este practicat pe larg, se acordă o atenţie deosebită pregătirii cadrelor pentru deservirea turiştilor.
MARILE REGIUNI TURISTICE ALE GLOBULUI
Organizaţia Mondială a Turismului a remarcat cinci regiuni turistice: Europa, America de Nord, America Latină, Asia şi Africa.
Principalele regiuni turistice ale Europei sunt:
• Marea Mediterană, cu insulele şi mările mărginaşe, care atrage turiştii prin relief şi climă, prin obiectivele culturale şi infrastructura turistică ultramodernă, prin varietatea formelor de odihnă. Spania, Italia şi Franţa sunt giganţii turismului mediteraneean şi chiar mondial.
• Regiunea Munţilor Alpi are resurse turistice: peisaj alpin, gheţari şi zăpezi permanente, numeroase lacuri. Se distinge nordul Italiei, sud-estul Franţei, Elveţia şi Austria. Această regiune este deosebit de bine asigurată cu transporturi moderne, cu numeroase hoteluri luxoase.
• Regiunea Munţilor Carpaţi îşi concentrează resursele în Tatra şi în Carpaţii româneşti cu diverse obiective: defilee şi chei, peşteri, izvoare cu ape minerale şi termale, lacuri glaciare, rezervaţii floristice şi faunistice, monumente istorice etc.
în America de Nord se evidenţiază următoarele regiuni turistice:
• Regiunea litoralului atlantic cu obiectivele megalopolisului Boswash, precum şi cele din Peninsula Florida.
• Regiunea Munţilor Stâncoşi şi a podişurilor centrale cu numeroase parcuri naţionale: Yellowstone, Grand Canyon ş.a.
• California atrage vizitatorii prin relieful ţărmurilor, climatul asemănător celui mediteraneean.
în America Latină pot fi menţionate ca regiuni turistice: Mexicul (cu bogate vestigii ale lumii aztece), Antilele Mari şi Mici şi regiunea turistică andină.
Asia are două regiuni turistice de mare valoare: munţii Caucaz şi Himalaya.
Alte zone turistice importante sunt: ţările din Orientul Apropiat şi cel Mijlociu (Turcia, Siria, Liban, Egipt), India, statele
GeollCap4.indd 127 20.06.2014 11:20:51
Capiiulul^V
Capiwlid^l
Fiord norvegian
din Asia de Sud-Est (Singapore, Filipine, Thailanda, Malaysia etc.). Regiunea asiatică-pacifică se dezvoltă în prezent cel mai rapid.
în Africa se conturează regiunea văii Nilului cu numeroase obiective: temple, piramide, moschei, muzee, precum şi Africa Centrală şi de Sud, ce atrage îndeosebi prin potenţialul natural. Parcurile naţionale Serengeti, Kriiger, Mount Kenya ş.a. se înscriu printre cele mai mari de pe Glob. Tradiţional, prezintă un viu interes arta populară şi etnografică africană.
Deşi turismul se dezvoltă pe tot Globul, Europa rămâne a fi principalul „continent turistic”, cu cei mai mulţi vizitatori şi cele mai mari profituri din această ramură (analizează fig. 65 şi 66).
Termeni-cheie:
• Integrare economică -
o formă caracteristică de manifestare a procesului mondial de globalizare a forţelor de producţie. Ea oferă posibilităţi de folosire mai raţională a materiilor prime, combustibililor, resurselor umane, de îmbunătăţire a diviziunii teritoriale a muncii. Spre deosebire de colaborarea economică, care se bazează, mai ales, pe comerţ, integrarea economică se distinge prin aprofundarea legăturilor multilaterale, prin con- creşterea proceselor de producţie a unor ţări.
ORGANIZAŢII DE INTEGRARE ECONOMICĂ
Principalele organizaţii de integrare economică a statelor sunt: Uniunea Europeană, N.A.F.T.A. (Acordul Nord-American pentru Comerţul Liber), A.S.E.A.N. (Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est), O.P.E.C. (Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol).
INTEGRAREA ECONOMICĂ EUROPEANĂ
Integrarea economică a ţărilor europene a luat naştere după cel de-al Doilea Război Mondial.
Una dintre cele mai cunoscute organizaţii de integrare economică în acţiune este Uniunea Europeană (U.E.), creată în 1957 din iniţiativa Franţei, Republicii Federale a Germaniei, Italiei, Belgiei, Olandei şi Luxemburgului şi denumită „Piaţa Comună”, la care mai târziu au aderat Marea Britanie, Irlanda, Danemarca, Grecia, Spania, Portugalia, Austria, Suedia şi Finlanda.
La etapa iniţială funcţiile principale ale acestei organizaţii constau în crearea pieţei unice de mărfuri şi capital, lichidarea barierelor vamale în schimbul de mărfuri dintre statele membre, deplasarea liberă a forţei de muncă şi a capitalului în cadrul comunităţii, stabilirea preţurilor unice la principalele produse agricole. Mai târziu funcţiile ei au fost extinse, organizaţia fiind completată cu noi structuri, ca Parlamentul European, Banca Europeană, organizaţia „Euroatom” (cu funcţie de cercetare în domeniul energeticii nucleare) ş.a.
Denumirea de „Piaţă comună” a fost schimbată în „Comunitatea Economică Europeană” (C.E.E.). în anul 1991 statele membre ale Comunităţii Economice Europene au semnat tratatul de la Maastricht (Olanda) privind crearea Uniunii Europene, cu funcţii mai largi decât C.E.E.
în cadrul U.E. au fost lichidate hotarele dintre statele membre, este liberalizată deplasarea mărfurilor, capitalului, resurselor umane ale acestor ţări. Din ianuarie 2002 a fost pusă în circulaţie moneda unică EURO.
Astăzi, Uniunea Europeană este cea mai eficientă şi cea mai puternică
I
GeollCap4.indd 128 20.06.2014 11:20:52
Cooperarea Economică a Mării Negre (fondată în 1992).
Sediul: Istanbul, Turcia. Membri: Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, România, Rusia, Turcia, Ucraina. Observatori: Austria, Egipt, Israel, Italia, Polonia, Slovacia, Tunisia.
1957
Olanda (1) Belgia (2) Luxemburg(3) Germania Franţa Italia 1973
Danemarca (4) Irlanda
Marea Britanie
1981
Grecia
1986
Spania
Portugalia
2004
Estonia (5) Letonia (6) Lituania (7) Polonia Cehia
Slovacia (8) Ungaria (9) Slovenia (10) Cipru (11)
Malta (12)
2007
România, Bulgaria etc.
2013
Croaţia (13) în aşteptare Turcia ş.a.
11
| Scara 1 cm : 320 km
O
Fig. 67. Etapele de constituire a Uniunii Europene în anii 1957-2013.
Valuta EURO a fost introdusă la 1 ianuarie 1999. Monedele naţionale ale ţărilor participante au devenit simple subdiviziuni ale monedei europene, păstrându-şi valoarea legală până la 28 februarie 2002.
9 Geografia umană a lumii, ci. a Xl-a
organizaţie mondială de integrare, una dintre principalele în economia mondială. Statelor Uniunii Europene le revin 73 din comerţul mondial, peste V5 din cheltuielile pentru cercetările ştiinţifice, aproape V3 din rezervele valutare ale ţărilor înalt dezvoltate.
Dezvoltarea Uniunii Europene are loc nu numai în spaţiu, dar şi în profunzime, extinzându-se asupra unor noi domenii de interacţiune.
Integrarea europeană este o manifestare concretă a procesului obiectiv de globalizare. Ea este expresia interdependenţei crescânde dintre statele europene şi a voinţei lor libere de a se uni tot mai mult pentru a face faţă în comun noilor riscuri şi sfidări. Tendinţa statelor europene către unificare în cadrul U.E. capătă un caracter ireversibil. Republica Moldova de asemenea este antrenată în acest proces firesc, oferindu-i posibilităţi de dezvoltare în toate domeniile vieţii, cu atât mai mult cu cât nu există o alternativă integrării în U.E., care ar oferi ţării avantaje comparabile.
Sub influenţa procesului de integrare, realităţile politice, economice şi sociale de pe continent evoluează deosebit de dinamic, în special în acele state ex-socialiste, care la începutul anilor ’90 ai secolului al XX-lea şi-au definit clar cursul strategic de aderare la Uniunea Europeană şi N.A.T.O.
în luna mai 2004, la Uniunea Europeană au aderat încă zece state membre
GeollCap4.indd 129 20.06.2014 11:20:53
Capiwlid^l
cu drepturi depline: Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Cipru (partea populată de greci) şi Malta.
în a. 2007 s-au integrat în Uniunea Europeană România şi Bulgaria, iar în a. 2013 Croaţia a devenit cel de-al 28 stat membru al U.E. La summitul de la Vilnius (a. 2013) Rep. Moldova şi Georgia au parafat Acordul de Asociere şi Liber Schimb cu U.E., iar în 2014 au semnat acest Acord. în acelaşi an pentru cetăţenii moldoveni a fost liberalizat regimul de vize cu U.E.
Frankfurt.
Sediul băncii Uniunii Europene
Acordul de Comerţ Liber Nord American (N.A.F.T.A.) a
intrat în funcţiune la 1 ianuarie 1994 şi reprezintă un acord trilateral
pentru o zonă de comerţ liber, între S.U.A., Canada şi Mexic. Ţinând seama de mărimea populaţiei şi a produsului naţional brut total, N.A.F.T.A. constituie cea mai mare zonă de comerţ liber din lume.
Obiectivele sale au fost definite astfel: înlăturarea barierelor comerciale,
asigurarea „transparenţei” hotarelor dintre cele trei state, promovarea unei concurenţe echitabile, acordarea unei protecţii legale adecvate pentru comerţ, introducerea unui mecanism adecvat de arbitraj, promovarea cooperării trilaterale şi multilaterale.
Originalitatea acestei zone rezidă în faptul că grupează ţări foarte dezvoltate, alături de o ţară cu nivel mediu de dezvoltare. Mexicul este una dintre ţările cele mai favorizate, dacă se ţine seama de marile sale resurse de petrol şi gaze naturale.
Prin crearea N.A.F.T.A, Mexicul devine o punte de legătură între Nordul şi Sudul continentului. El speră o prezenţă masivă a capitalului american şi, implicit, un transfer mai accentuat de tehnologii de vârf.
Apariţia uniunii comercial-politice nord-americane, la fel de puternică ca şi cea europeană, deschide o nouă filă în divizarea pieţelor de desfacere şi a sferelor de influenţă.
Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est (A.S.E.A.N.) a fost fondată în 1967. Membri ai acestei organizaţii sunt: Indonezia, Malaysia, Singapore, Thailanda, Filipine, Brunei, Vietnam, Laos, Myanmar.
Obiectivele Asociaţiei sunt: promovarea cooperării între ţările membre în domeniul economic, social, cultural, menţinerea stabilităţii şi a păcii în regiune, accelerarea progresului economic.
Asociaţia include 11 departamente de ramură: alimentar şi agricol, al traficului maritim de mărfuri, al comerţului si industriei etc.
Sediul asociaţiei se află în oraşul Jacarta, Indonezia. Asociaţia ţărilor Asiei de Sud-Est în ultimele decenii s-a transformat într-una din principalele grupe regionale de integrare şi în cea mai mare din lume printre statele în curs de dezvoltate. în tot acest timp A.S.E.A.N. s-a remarcat prin ritmuri sporite ale transformărilor economice demonstrate de ţările membre. Aceste transformări corespund obiectivului principal trasat de ţările membre chiar la fondarea organizaţiei - de a contribui la progresul economic şi social şi la ridicarea nivelului de trai al popoarelor.
Totodată, A.S.E.A.N. este o asociaţie nu numai economică, dar şi politică. Obiectivele politice sunt: menţinerea în permanenţă a dialogului şi colabo-
eliminarea restricţiilor la investiţiile străine şi deplasarea resurselor de muncă,
GeollCap4.indd 130 20.06.2014 11:20:55
I
rarea între membrii Asociaţiei, elaborarea măsurilor de preîntâmpinare a conflictelor internaţionale şi interstatale, rezolvarea problemelor securităţii în regiune pe cale diplomatică.
Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (O.P.F.C.) a fost fondată în anul 1960. în componenţa ei au intrat numai ţări în curs de dezvoltare, ce dispun de resurse petroliere de importanţă mondială: Algeria, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Indonezia, Iran, Irak, Kuwait, Libia, Nigeria, Qatar şi Venezuela, iar din a. 2007 Angola şi Ecuador. în aceste ţări se află peste 65% din rezervele mondiale şi circa 45% din extracţia mondială de petrol.
Obiectivul principal al organizaţiei este coordonarea şi unificarea strategiilor ţărilor membre în domeniul extracţiei, exportului şi a condiţiilor comerţului cu petrol, apărarea intereselor lor în general.
Sediul organizaţiei O.P.E.C. se află la Viena.
Evaluare
(RgCaţiiCe economice Organizaţii de integrare economică
1. Explică noţiunile: import, export, balanţă comercială, export de capital, turism, zonă economică liberă, integrare economică.
2. Enumeră formele principale de relaţii economice internaţionale.
3. Ce organizaţii internaţionale, care reglează mişcarea capitalului, cunoşti?
4. Care regiuni şi ţări sunt centre ale fluxului mondial de capital?
5. Completează în caiet tabelul „Principalele state exportatoare de materie primă industrială şi agricolă”.
6. Identifică factorii care au stimulat dezvoltarea rapidă a turismului în ultimele decenii ale sec. al XX-lea.
7. Argumentează importanţa industriei turismului în economia mondială.
8. Completează în caiet schema „Formele de turism după obiective”.
Produse de export
State exportatoare
Petrol
Gaze naturale
Cărbune
Minereu de fier
Grâu
Orez
Porumb
Bumbac (fibre)
Lână
Cafea
Carne
9. Care sunt cele mai importante obiective turistice din Republica Moldova?
10. Enumeră obiectivele turistice din marile regiuni ale Globului.
11. Explică rolul organizaţiilor internaţionale de integrare economică.
12. Ce rol are Uniunea Europeană în progresul economic şi social al popoarelor din Europa?
13. Care este obiectivul principal al statelor integrate în A.S.E.A.N.?
14*. Scrie un eseu despre una dintre organizaţiile de integrare economică, utilizând diferite surse de informare.
15. Explică importanţa organizaţiei de integrare N.A.F.T.A. pentru dezvoltarea statelor din America de Nord şi cea de Sud.
GeollCap4.indd 131 20.06.2014
1
Suprafaţa Europei -10,5 mln. km2
Populaţia - 740 mln. loc.
(a. 2012)
S ------S
Subcompetenţe :
• Identificarea schimbărilor pe harta politica a Europei
în perioada de după Primul Război Mondial până în prezent.
• Evaluarea rolului condiţiilor şi resurselor naturale în dezvoltarea economiei Europei.
• Descrierea indicilor demografici.
• Caracterizarea ramurilor economiei statelor europene.
!Europa. Caracterizare economico-geografică generată
• Numeşte statele civilizaţiei vechi de pe teritoriul Europei.
Europa este unul dintre principalele centre ale civilizaţiei contemporane. Ea include circa 44 de state cu un diferit nivel de dezvoltare economică.
Din punct de vedere geografic ţările europene sunt grupate în cinci regiuni mari.
• Identifică pe hartă (fig. 68, 70) regiunile Europei şi recunoaşte statele ei.
Harta politică a Europei a suferit modificări esenţiale pe parcursul sec. al XX-lea. Cele mai importante s-au produs în urma celor două războaie mondiale şi spre sfârşitul secolului.
După Primul Război Mondial, ca rezultat al revoluţiei bolşevice, în Rusia a fost lichidată monarhia şi instaurată dictatura comunistă, care s-a răsfrânt şi asupra celorlalte regiuni din imperiul rus (Ucraina, Belarus ş.a.).
înfrângerea Triplei Alianţe în Primul Război Mondial a condus la destrămarea Imperiului Austro-Ungar şi Imperiului Otoman, în locul lor constituindu-se ca state independente Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Albania şi Iugoslavia, iar Polonia a fost reîntregită şi proclamată stat suveran. Germania i-a retrocedat Franţei regiunile Alsacia şi Lorena, alipite în urma războiului franco-prusac.
în 1940, în componenţa U.R.S.S. au fost incluse forţat Lituania, Letonia, Estonia, nordul Bucovinei şi Basarabia.
După cel de-al Doilea Război Mondial, în 1945, în urma înfrângerii, Germania a fost împărţită în patru zone de ocupaţie: sovietică, engleză, americană şi franceză, la fel a fost divizată şi capitala Germaniei, oraşul Berlin. în anul 1949, pe teritoriul Germaniei au fost create două state - Republica Federală a Germaniei, cu capitala Bonn, şi Republica Democrată Germană, cu capitala Berlinul de Est, zonă de ocupaţie sovietică. Tot după cel de-al Doilea Război Mondial au fost proclamate ţări socialiste Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Albania, Iugoslavia, în care au fost instaurate dictaturi comuniste de tipul celei sovietice.
Ţările socialiste europene (cu excepţia Iugoslaviei) au fost incluse în Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), întemeiat în anul 1949 din iniţiativa U.R.S.S.
GeollCap5a.indd 132 20.06.2014 13:33:20
Şi-au proclamat independenţa republicile ex-sovetice: Letonia, Lituania, Estonia,
Ucraina, Belarus,
Moldova, Rusia, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Kazahstan, Kârgâzstan, Turkmenistan, Tadjikistan, Uzbekistan.
La sfârşitul anilor ’80, datorită procesului de democratizare, care a cuprins toate ţările socialiste din Europa, slăbeşte influenţa U.R.S.S. asupra vieţii eco- » nomice şi politice din aceste state şi, ca rezultat, este dizolvat C.A.E.R.-11I, iar în urma revoluţiilor democratice din 1989-1991 regimurile totalitare comuniste ^ sunt lichidate în toate ţările socialiste europene. în unele din ele acest proces ^ a decurs cu vărsări de sânge (România, Iugoslavia).
în anul 1990, la 3 octombrie, a avut loc reunificarea Germaniei, iar Berlinul EL a redevenit capitala ţării întregite.
în anii 1990-1992 are loc destrămarea Iugoslaviei şi formarea, în locul celor ^ şase republici, a cinci state suverane.
• Identifică pe harta politică a Europei (ftg. 68) statele suverane din fosta Iugoslavie.
Un eveniment de mare importanţă istorică în evoluţia hărţii politice a Europei la sfârşit de secol a fost marcat de destrămarea U.R.S.S. începând cu luna decembrie 1991. Cele 15 republici unionale care existau până atunci şi-au proclamat independenţa.
La 1 ianuarie 1993 Cehoslovacia s-a divizat paşnic în două state suverane.
• Care sunt aceste state ?
în anul 2006 Serbia şi Muntenegru s-au separat în două state.
La începutul anilor ’90 ai sec. al XX-lea Europa s-a debarasat de socialismul de tip sovietic, de Imperiul Sovietic, au încetat să mai existe C.A.E.R-ul şi Organizaţia Tratatului de la Varşovia şi, ca rezultat, a luat sfârşit confruntarea politică şi militară dintre statele şi popoarele europene, a fost pus capăt „războiului rece”.
Fig. 68. Harta politică a Europei.
GeollCap5a.indd 133 20.06.2014 13:33:23
Capitolul J
Masiv muntos din Alpi
Condiţiile şi resursele naturale. în ansamblu, ţările Europei dispun de condiţii naturale favorabile pentru dezvoltarea economiei. Pe teritoriul acestor ţări predomină câmpiile şi podişurile.
• Utilizează harta fizică a Europei şi identifică unităţile mari de relief.
Condiţiile climatice ale Europei sunt variate.
• Determină în ce zone climatice este situată Europa.
Europa este bogată în diverse resurse minerale, care sunt repartizate neuniform.
• Enumeră statele cu cele mai mari resurse de combustibil şi minereuri utile.
Cel mai mare deficit natural se înregistrează în: Bulgaria - 0,5%;
Serbia - 0,5%;
Letonia - 0,5%;
Ucraina - 0,4%;
România - 0,4%;
Belarus - 0,3%; Muntenegru - 0,2%;
Rusia - 0,2%.
Ţările Europei dispun de resurse importante de apă potabilă şi surse de energie hidraulică.
Europa dispune de variate soluri fertile. Cele mai valoroase sunt solurile de cernoziom, care au o răspândire mai mare în partea de Sud a Câmpiei Europei de Est şi pe câmpiile dunărene.
• Numeşte statele ce dispun de suprafeţe mari cu soluri de cernoziom.
Zona subtropicală mediteraneeană se caracterizează prin soluri fertile (terra roşa).
în astfel de state ca:
Albania, Islanda, Irlanda, POPULAŢIA
Andora se atestă un spor natural pozitiv modest
(0,6%). Ţările europene se deosebesc mult între ele atât după numărul populaţiei,
cât şi după densitatea ei. Densitatea medie a populaţiei în Europa este mai înaltă decât media mondială şi constituie circa 88,7 locuitori pe km2 (a. 2012).
• Analizează tabelul 58 şi trage concluzii.
Tabelul 58. DINAMICA NUMĂRULUI POPULAŢIEI EUROPEI
Anii
0001
1000
1500
1750
1900
1940
1960
1980
1990
2007
2012
2050
(estimări)
Numărul populaţiei (mln. loc.)
43
43
84
146
390
510
585
679
708
733
740
732
■ populaţia urbană
■ populaţia rurală
Fig. 69. Populaţia urbană şi rurală.
Ritmurile de creştere a populaţiei Europei în prezent sunt cele mai scăzute din lume, constituind 0,0% (bilanţ natural „nul”), în comparaţie cu 2,5% în Africa, 1,3% în America Latină, 1,1% în Asia şi 0,5% în America de Nord.
• Enumera factorii ce provoacă creşterea lentă şi chiar un deficit natural al populaţiei.
• Analizează diagrama (fig. 69) şi formulează concluzii.
Europenii au participat activ la migraţiile masive internaţionale de la sfârşitul sec. al XlX-lea - începutul sec. al XX-lea, fapt ce a contribuit la răspândirea culturii, limbilor, obiceiurilor şi tradiţiilor lor.
GeollCap5a.indd 134 20.06.2014 13:33:26
ECONOMIA
în ansamblu, ţările Europei reprezintă cea mai avansată regiune economică din lume. Ei îi revine 40% din producţia industrială mondială şi circa 25% din cea agricolă, peste 50% din volumul comerţului mondial de mărfuri şi este unul dintre principalele centre financiare mondiale.
Europa rămâne în urmă faţă de regiunile dezvoltate şi din punct de vedere tehnologic, în special în dezvoltarea tehnologiilor de vârf.
Industria energetică. în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial această ramură înregistrează ritmuri înalte de creştere a producţiei de combustibil şi energie. Industria energetică a suferit modificări esenţiale în structura sa.
în structura producţiei de energie electrică a sporit esenţial rolul centralelor nuclearoelectrice. în anii 70-80 ai sec. al XX-lea au fost date în exploatare centrale nuclearoelectrice în Franţa, Rusia, Ucraina, Marea Britanie, Belgia, Bulgaria, Lituania, Germania etc. în prezent Europa deţine primul loc în lume la producţia de energie electrică furnizată de centralele nucleare.
Franţa. Oraşul Paris
Principalii producători de metale feroase sunt: Rusia (Ural, Anomalia Magnetică de la Kursk, bazinul Kuzneţk), Ucraina (bazinul Doneţk, Krivoi Rog), Germania (Ruhr, Saar), Franţa (Lorena, Dunkerque, Marsilia), Marea Britanie (Midlend, Lancashire de Vest), Italia, Luxemburg, Polonia (Silezia Superioară) etc.
Principalii producători de autoturisme sunt: Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Spania.
Dintre ramurile moderne cu ritmuri sporite se dezvoltă industria electronică (Germania, Olanda, Franţa, Marea Britanie), mecanica de precizie şi optica (Elveţia, Germania, Cehia,
Franţa), electrotehnica, îndeosebi producţia de turbine electrice (Elveţia), motoare, generatoare, transformatoare (Germania, Finlanda, Rusia, Ucraina).
• Identifică pe harta „Resursele minerale ”din atlas statele din Europa care cu resurse energetice proprii.
Industria metalurgică este o ramură veche, ce a apărut şi s-a dezvoltat pentru prima dată în Europa. Siderurgia este, în general, bine asigurată cu materii prime, totodată, parţial se mai importă.
Metalurgia neferoaselor se dezvoltă în Rusia, Polonia, Bulgaria, Spania, Macedonia în principiu datorită resurselor proprii de materie primă. în Belgia, Marea Britanie, Franţa, Germania această ramură a căpătat o dezvoltare amplă pe baza importului de minereuri neferoase din ţările Africii, Americii Latine şi Asiei. Dezvoltarea metalurgiei neferoaselor în Norvegia şi Elveţia se datorează mai ales prezenţei unor mari resurse de energie electrică ieftină produsă la centralele hidroelectrice.
Industria constructoare de maşini este principala ramură industrială a majorităţii ţărilor europene, în care sunt angajaţi 1/3 din numărul total de muncitori industriali.
Dintre ramurile tradiţionale mai dezvoltate sunt producţia de maşini-unel- te, utilaje tehnologice pentru ramurile industriale, producţia de tractoare şi alte maşini agricole.
O dezvoltare largă în statele Europei are industria construcţiilor de mijloace de transport. După cel de-al Doilea Război Mondial s-a dezvoltat rapid ramura industriei construcţiilor de automobile.
• Enumera principalele firme europene constructoare de automobile.
în industria construcţiilor de avioane se evidenţiază Marea Britanie (locul doi în lume), Franţa, Germania, Rusia.
Construcţia de nave maritime are o pondere mai mare în Suedia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Olanda, Rusia.
Ţărilor europene le revine cel mai mare volum de producţie al industriei chimice de pe Glob.
GeollCap5a.indd 135 20.06.2014 13:33:27
Capitalul I
Capitolul V
AGRICULTURA
în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, agricultura ţărilor europene s-a dezvoltat pe căi diferite.
în ţările postsocialiste europene în anii ‘90 ai sec. al XX-lea s-au desfăşurat reforme agrare, orientate spre trecerea la economia de piaţă.
în anii postbelici s-au produs schimbări importante în agricultura ţărilor dezvoltate din Europa, au fost implementate tehnologii moderne de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor, au fost efectuate cercetări fundamentale în domeniul selecţiei, obţinându-se noi soiuri de plante şi rase de animale cu o productivitate înaltă. Astăzi în aceste ţări se înregistrează cele mai înalte recolte de culturi agricole şi cea mai înaltă productivitate a creşterii animalelor. De exemplu, în Olanda, Danemarca, Germania, Marea Britanie, Irlanda, Franţa recolta de grâu la hectar este cea mai înaltă din lume (60-80 chintale), iar de lapte de la o vacă în
aceste state este deosebit de mare (8-10 mii litri pe an).
Datorită condiţiilor agroclimatice variate, tradiţiilor şi deprinderilor de muncă, cultura plantelor în ţările europene are o structură complexă. O răspândire largă are cultivarea cerealelor. Principalele state sunt: Rusia, Franţa, Germania, Ucraina, Marea Britanie, Polonia, Italia etc.
Franţa. O fermă modernă
în scopul dezvoltării economiei ţărilor postsocialiste din Europa şi C.S.I. în a. 1991 a fost constituită Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.E.R.D.) care finanţează realizarea unor proiecte economice în aceste state, punând bazele unei noi ordini economice mondiale.
De asemenea, Fondul Monetar Internaţional (F.M.I.) şi Banca Mondială, create în 1944 cu sediul central la Washington, reglementează sistemul financiar mondial, acordând împrumuturi pentru redresarea economică, înfăptuirea de reforme economice, asistenţa tehnică şi dezvoltarea economică a ţărilor postsocialiste din Europa şi C.S.I. în perioada de tranziţie spre economia de piaţă.
Un loc deosebit în cultura plantelor ocupă plantele tehnice - sfecla de zahăr, floarea-soarelui, soia, tutunul, inul. Se practică pe larg pomicultura şi viticultura, iar în zona subtropicală din Europa de Sud - cultura citricelor, măslinului.
GeollCap5a.indd 136 20.06.2014 13:33:28
I
Franţa, Italia, Spania se înscriu în rândul celor mai mari exportatori de vinuri, ulei de măsline, sucuri. Olanda, Danemarca, Belgia exportă cantităţi mari de carne, mezeluri, brânzeturi, iar Islanda, Norvegia, Suedia - conserve din peşte.
Legumicultura este subramura de specializare internaţională în Italia, Bulgaria, Franţa, Republica Moldova, Ungaria.
Avicultura are un pronunţat caracter industrial în: Olanda, Belgia, Germania, Danemarca.
Creşterea animalelor este practicată pe larg în toate ţările europene, însă un caracter industrial intensiv are în cele înalt dezvoltate. Dintre ramurile creşterii animalelor cea mai dezvoltată este creşterea bovinelor de lapte şi carne. Se remarcă statele: Rusia, Franţa, Ucraina, Germania, Marea Britanie, Olanda etc.
Criza financiară, economică începută în august 2008 a afectat economia statelor europene, ceea ce a dus la scăderea productivităţii în economie. A crescut şomajul, fapt ce a cauzat scăderea nivelului de trai al populaţiei.
TRANSPORTURILE
în majoritatea ţărilor europene ramura principală de transport terestru este transportul auto.
Printr-o densitate mai mare a reţelei de autostrăzi se evidenţiază Europa Centrală şi de Vest.
Transportul feroviar are o importanţă mai mare în Rusia, Ucraina, Belarus.
în transportarea petrolului şi gazelor naturale un rol decisiv îi revine transportului prin conducte.
Un rol important în transportul de pasageri îi revine transportului aerian. Cele mai mari aeroporturi europene sunt la Londra, Amsterdam, Paris, Frankfurt pe Main, Moscova (identificâ-le pe hartă).
Un loc special în economia multor ţări europene îl ocupă transportul maritim. Cele mai mari porturi din Europa sunt: Rotterdam (Olanda), Londra (Marea Britanie), Marsilia, Le Havre (Franţa), Antwerpen (Belgia), Hamburg (Germania), Murmansk (Rusia) etc.
• Identifică pe hartă porturile enumerate.
Evaluare
‘'Europa. Caracterizare economico-geograficâ generată
1. Ce evenimente din sec. al XX-lea au modificat harta politică a Europei?
2. Explică cauzele şi consecinţele crizei demografice în Europa.
3. Explică ce rol are Uniunea Europeană în dezvoltarea statelor europene.
4. Ce schimbări au intervenit în industria constructoare de maşini după cel de-al Doilea Război Mondial?
5. Completează în caiet tabelul „Resursele minerale ale Europei”.
6. Apreciază rolul factorilor naturali în dezvoltarea agriculturii ţărilor europene.
7. Rezolvă grila.
Minereuri utile
Ţara
Cele mai mari zăcăminte
Petrol
Gaze naturale
Cărbune
Minereu de fier
Minereu de cupru
Bauxite
1. Oraş, sediul NATO.
2. Râu ce traversează 10 state europene.
3. Firmă de construcţie a automobilelor.
4. Ţara morilor de vânt.
5. Provincie renumită prin producţia de vinuri.
6. Ramură a religiei mondiale.
GeollCap5a.indd 137 20.06.2014 13:33:29
Cauiwim I
Capitolul V
Suprafaţa - 244 mii km Populaţia - 63,2 mln. loc. (a. 2012)
Capitala - Londra
x>-----S
Subcompetenţe:
• Explicarea principalelor caracteristici ale poziţiei economico-geografîce a ţarii aplicând algoritmul.
• Evaluarea condiţiilor şi resurselor naturale.
• Identificarea indicilor demografici.
• Caracterizarea complexă a ramurilor economiei utilizând hărţile.
Marea (Britanie
(RegatuC Vnit aCMarii (Britanii şi IrCandei de Nord)
COMPONENŢA TERITORIULUI ŞI POZIŢIA ECONOMICO-GEOGRAFICĂ
în componenţa Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord intră provinciile istorice: Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord (Olster).
Pe lângă regiunile enumerate, mai include încă circa 5 mii de insule alăturate, dintre care mai importante sunt insulele Hebride, Orkney şi Shet- land.
• Utilizând harta, apreciază poziţia economico-geografică a Marii Britanii conform algoritmului (vezi Anexa nr. 2).
Marea Britanie se desparte de continent prin Marea Mânecii, Marea Nordului şi Strâmtoarea Calais, iar de Irlanda prin Marea Irlandei.
încă din perioada de după Marile Descoperiri Geografice, când principalele
căi maritime internaţionale au fost strămutate din bazinul Mării Mediterane
>
în Marea Baltică şi Marea Nordului, Anglia beneficiază de faptul că se situează nemijlocit la intersecţia acestor căi comerciale. Ea are în preajma sa cele mai dezvoltate state din Europa cu care întreţine strânse legături economice.
• Identifică pe hartă statele vecine ale Marii Britanii.
CONDIŢIILE ŞI RESURSELE NATURALE
Condiţiile şi resursele naturale ale Marii Britanii au influenţat mult structura teritorială a economiei britanice. Astfel, formarea regiunilor industriale vechi s-a datorat, în special, prezenţei zăcămintelor de cărbuni de piatră şi minereu de fier.
Marea Britanie este bine asigurată cu resurse energetice minerale. Ea deţine unul din primele locuri în Europa după rezervele de cărbuni de piatră, localizate în cinci bazine mari: Scoţian, Yorkshire, Northumberland, Lancashire şi Ţara Galilor de Sud.
în anii ’60 ai sec. al XX-lea au fost descoperite zăcăminte mari de petrol şi gaze naturale în Marea Nordului care asigură independenţa energetică a ţării. Alte resurse minerale au jucat un rol însemnat în dezvoltarea industriei doar în trecut. La ele se referă minereul de fier, dar întrucât cele mai calitative minereuri au fost deja consumate, au rămas cele necalitative, cu un conţinut mediu de 22-33% metal, zăcămintele principale fiind localizate în centrul Angliei. Practic s-au epuizat rezervele de cositor de pe Peninsula Cornwall, cele polimetalice din Ţara Galilor. însemnate sunt rezervele de în
Cornwall şi cele de săruri de sodiu şi potasiu (Yorkshire).
Marea Britanie este bine asigurată cu resurse acvatice, râurile sunt bogate în apă şi deseori întretaie regiunile industriale, cele mai mari dintre ele (Tamisa, Severn, Trent ş.a.) fiind navigabile. în estuarele lor adânci au fost construite principalele porturi maritime.
GeollCap5a.indd 138 20.06.2014 13:33:33
I
1851
_____I 22,3
1901
________138,2
1951
~i fina
1981
oc
IC
IC
I
1997
~l 58,5
2003
180,1
2007'
I 60,8
2012'
I63;2
2025'
Fig. 71. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
0-15 16-65 peste
ani de ani 65 de ani
Fig. 72. Structura pe vârste a populaţiei.
Clima ţării este temperat-oceanică. Datorită influenţei curentului cald al Atlanticului de Nord iernile sunt blânde şi umede, iar verile răcoroase. Foarte frecvente sunt ceţurile şi vânturile puternice. Umiditatea este mare pe întreg teritoriul ţării, dar cele mai multe precipitaţii cad în partea de vest, fapt determinat de întinderea meridională a principalelor podişuri şi lanţuri montane (munţii Penini, Cambrieni, podişurile Nord şi Sud-Scoţian).
Aceste condiţii naturale permit cultivarea tuturor plantelor zonei temperate, iar în sud-vestul ţării ierburile şi chiar unele culturi ca ovăzul vegetează anul în jur, creându-se condiţii prielnice pentru creşterea animalelor.
Resursele funciare ale Marii Britanii sunt considerabile, terenurile agricole deţinând circa 72% din suprafaţa ţării, dar 46,4% din ele revin păşunilor şi fâneţurilor (foarte calitative, cu excepţia nordului Scoţiei) şi doar 25,2% sunt terenuri arabile. Solurile predominante: podzolurile şi cele brune de pădure au fost puternic culturalizate.
Pădurile acoperă doar 11,9% din suprafaţa ţării, dar prezenţa multor parcuri şi fâşii împădurite lasă impresia unei ţări împădurite.
POPULAŢIA
• Care au fost direcţiile migraţiilor populaţiei din Anglia în sec. al XlX-lea?
în pofida migraţiilor în masă, până la începutul sec. al XX-lea Marea Bri- tanie a înregistrat o creştere continuă a populaţiei.
în primele decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial, datorită micşorării natalităţii, are loc o scădere esenţială a sporului natural al populaţiei. Sporul natural anual al populaţiei este de 0,4%.
• Analizează diagrama „Evoluţia numerică a populaţiei” şi determină perioadele în care s-a înregistrat o creştere mai avansată şi o creştere mai lentă a numărului populaţiei.
Speranţa de viaţă la naştere a populaţiei a crescut semnificativ, fiind printre cele mai mari din lume: la bărbaţi - 78 de ani, la femei - 82 de ani.
• Analizează diagrama „Structura pe vârste a populaţiei” (fig. şi distinge două fenomene demografice.
Marea Britanie este o ţară dens populată, densitatea medie de 260 loc./km depăşind de circa trei ori media europeană. Mai înaltă este densitatea în regiunile industriale de sud-est şi în partea centrală a Angliei. Cele mai slab populate sunt Scoţia şi Irlanda de Nord.
Oraşul Londra - principalul centru financiar şi economic al ţării
• Identifică pe harta din atlas regiunile cu o densitate mai înaltă a populaţiei.
Urbanizarea a început în Marea Britanie mai înainte decât în multe alte ţări din lume. în prezent Marea Britanie este unul dintre statele cu cel mai înalt nivel de urbanizare - 90%. Aproximativ jumătate din populaţia urbană este concentrată în oraşele mari şi în aglomeraţiile urbane.
• Găseşte pe hartă (fig. 74) oraşele mari ale Marii Britanii
Pentru Marea Britanie, ca şi pentru alte ţări înalt urbanizate, la etapa actuală este caracteristic procesul de suburbanizare (migraţiile din oraşele mari spre periferii şi localităţi rurale).
GeollCap5a.indd 139 20.06.2014 13:33:35
Cai’iwtm I
Cap ha lui V
77%
■ englezi
■ scoţieni
□ galezi
□ irlandezi
■ alte etnii
Fig. 73. Componenţa etnică a populaţiei.
Cele mai mari oraşe: Londra, Birmingham, Leeds, Sheffield, Bradford, Liverpool, Manchester, Nottingham, Leicester ş.a. formează megalopolisul englez.
Populaţia rurală este repartizată în localităţi de tip fermier sau cătune. Marea Britanie este o ţară neomogenă sub aspect etnic.
• Analizează diagrama „Componenţa etnică a populaţiei" (fig. 73).
Toate etniile şi-au păstrat specificul naţional, obiceiurile şi cultura.
• Ce religii profesează populaţia Marii Britanii?
• Din ce grupă de ţări, după forma de guvernare, face parte Marea Britanie?
Cifrele de pe hartă indică regiunile agricole:
I - cultura grâului, orzului şi creşterea
intensivă a bovinelor;
II - creşterea bovinelor pe păşuni
naturale;
III -gospodării suburbane de cultivare a
legumelor şi creştere a bovinelor de lapte;
IV - creşterea ovinelor pe păşuni naturale.
Fig. 74. Marea Britanie. Harta economică.
GeollCap5a.indd 140 20.06.2014 13:33:36
1,5%
■ sectorul primar
■ sectorul secundar □ sectorul terţiar
Fig. 75. Structura populaţiei pe sectoare de activitate.
în 2012 producţia de energie electrică a constituit 363,2 mlrd. kWh.
•
Marea Britanie deţine locul III în Europa după rezervele şi extracţia de petrol, după Rusia şi Norvegia.
•
Minereul de fier este importat din: Suedia, Liberia, Canada,
Australia.
Motoare pentru avioane produse de compania „Rolls-Royce”
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
Timp de două secole (XVIII-XIX) Marea Britanie a fost ţara cu cea mai avansată economie din lume. însă la începutul sec. al XX-lea ea a cedat locul de principală putere industrială în favoarea S.U.A. şi Germaniei.
• Ce factori au determinat cedarea poziţiei de lider industrial a Marii Britanii în această perioadă?
După cel de-al Doilea Război Mondial, paralel cu destrămarea Imperiului colonial Britanic, ţara este depăşită din punct de vedere economic de Japonia şi Franţa. Deşi în perioada postbelică influenţa Marii Britanii pe piaţa mondială de mărfuri şi capital a slăbit şi a crescut dependenţa ei financiară şi economică de S.U.A., ea continuă să rămână o ţară industrială dezvoltată. Totodată, ritmurile de creştere a producţiei industriale engleze sunt mult mai scăzute decât în alte state dezvoltate. O mare importanţă în economia Marii Britanii are comerţul exterior, exportul de capital şi turismul.
Sectorului de stat îi aparţin industria carboniferă, o mare parte a electroe- nergeticii, inclusiv toate centralele nuclearoelectrice, transportul feroviar etc.
Pentru economia Marii Britanii este caracteristic gradul înalt de monopolizare, unele ramuri industriale sunt controlate de un număr nu prea mare de monopoluri gigantice.
Capitalul englez este integrat tot mai mult cu cel american, german şi olandez, formând companii transnaţionale gigantice.
INDUSTRIA
Marea Britanie este patria industriei mondiale.
• Care a fost esenţa revoluţiei industriale din Anglia?
Energetica Marii Britanii se bazează aproape în întregime pe resursele proprii de combustibili, cu excepţia uraniului pentru energetica nucleară.
• Identifică pe harta „Resursele minerale” din atlas bazinele carbonifere şipetrogazifere.
După extracţia de petrol, Marea Britanie este depăşită în Europa numai de Rusia şi Norvegia. Industria gazului utilizează resursele proprii şi o parte nu prea însemnată de gaze naturale importate în stare lichefiată din Algeria.
• Ce tip de centrale electrice predomină în structura electroenergeticii Marii Britanii?
Centralele nuclearoelectrice, majoritatea dintre ele construite în anii 70-80 ai sec. al XX-lea, produc 16% din totalul de energie electrică din ţară. Marea Britanie ocupă locul şase în lume după capacităţile instalate la centralele nuclearoelectrice. Centralele termoelectrice produc 77% din energia electrică.
Siderurgia este o ramură industrială veche care s-a dezvoltat în Marea Britanie încă în sec. al XVIII-lea; V2 din minereul de fier utilizat în siderurgie provine din import. Sunt importate şi minereurile de mangan, cromite, nichel.
• Identifică pe harta economică a Marii Britanii (fig. 74) centrele siderurgice.
Uzinele siderurgice situate în porturi sunt cele mai noi şi mai bine dotate
cu utilaje şi tehnologii moderne.
Metalurgia neferoaselor s-a dezvoltat pe baza materiei prime importate din fostele colonii din Africa şi Asia. O importanţă deosebită au industria cuprului şi cea a cositorului, situate în marile porturi maritime şi în Anglia Centrală (Birmingham).
în Scoţia centrală şi de nord sunt amplasate uzinele de aluminiu care utilizează bauxite importate.
GeollCap5a.indd 141 20.06.2014 13:33:37
Cai’iwtm I
Cap halul
Centre petrochimice: Londra, Liverpool, Edinburgh, Glasgow etc.
Marea Britanie ocupă locul cincisprezece în lume la producţia de autovehicule -1,4 mln, bucăţi.
Industria constructoare de maşini este principala ramură industrială a Marii Britanii, cele mai importante fiind companiile „Rover” şi „Rolls- Royce”. Se evidenţiază, îndeosebi, ramurile orientate spre export: producţia diferitor utilaje industriale, maşini şi motoare electrice, tractoare, nave maritime, autovehicule, în special autocamioane, avioane, elicoptere etc. Datorită concurenţei din partea transportului aerian, a scăzut producţia de nave maritime comerciale şi a crescut rolul producţiei de avioane, după care Marea Britanie deţine locul doi în lume (după S.U.A.).
• Recunoaşte pe harta economică a Marii Britanii (fig. centrele principale ale construcţiilor de maşini.
în industria constructoare de maşini a Marii Britanii un loc însemnat îi revine capitalului străin, îndeosebi celui american, care este investit în ramurile moderne (construcţia de automobile, electrotehnica, electronica, mecanica de precizie etc.).
Industria chimică este o ramură veche, care iniţial deservea industria textilă producând coloranţi, vopsele, acizi. în prezent ea este concentrată în partea centrală a Angliei. Tot acolo se află întreprinderile de prelucrare chimică a cărbunelui, sărurilor. Chimia sintezei organice şi de producţie a polimerilor este dezvoltată în porturile maritime mari.
• Identifică pe harta economică a Marii Britanii (fig. 74) centrele petrochimice.
O importanţă deosebită în istoria industrializării Marii Britanii a avut industria uşoară, în special cea textilă.
• Ce consecinţe asupra specializării agriculturii coloniilor Imperiului Britanic a avut dezvoltarea accelerată a industriei textile în sec. al XlX-lea?
Principalele regiuni textile ale Marii Britanii sunt: regiunea centrală de est (Sheffield, Leeds), specializată în producerea de ţesături din lână, şi regiunea centrală de vest în frunte cu Liverpool, specializată în producerea de ţesături din bumbac.
AGRICULTURA
Această ramură în Marea Britanie are o pondere mult mai redusă în economie decât în alte ţări europene dezvoltate (de ce?).
în relaţiile agrare predomină marea proprietate funciară. Suprafeţe enorme aparţin landlorzilor (moşierilor), precum şi marilor companii. Landlorzii dau pământul în arendă. Cea mai mare parte din producţia agricolă este furnizată de gospodăriile capitaliste ale fermierilor-arendaşi. Predomină gospodării cu suprafaţa de circa 50 ha.
• Prin ce se explică faptul că în structura agriculturii Marii Britanii locul de frunte îl deţine creşterea animalelor?
Creşterea animalelor este asigurată cu o bună bază furajeră, predomină gospodăriile mari, specializate, care poartă un caracter industrial şi utilizează cele mai noi tehnologii.
Creşterii animalelor îi revin 70% din costul producţiei agricole. Se cresc bovine de lapte şi carne, ovine, porcine şi păsări.
Cultura plantelor este orientată mai ales spre asigurarea sectorului zootehnic cu nutreţuri (2/3 din suprafaţa cultivată este ocupată cu plante furajere).
• Identifică pe harta economică a Marii Britanii repartizarea principalelor culturi agricole.
în economia ţăriii un loc important îi revine care
se practică atât în Marea Nordului, cât şi în Oceanul Atlantic.
Marea Britanie. Cultura legumelor în sere
GeollCap5a.indd 142 20.06.2014 13:33:38
I
26%
□ maşini şi echipament de transport
■ bunuri industriale de larg consum
■ minereuri şi produse metalurgice
□ produse chimice
□ combustibil
□ produse agro-alimentare
Fig. 76. Structura exportului de mărfuri.
32%
□ maşini şi echipament de transport
■ bunuri industriale de larg consum
□ produse chimice
□ produse agro-alimentare
□ materii prime minerale
■ alte produse
Fig. 77. Structura importului de mărfuri.
TRANSPORTURILE
în structura sistemului de transporturi sunt bine dezvoltate toate ramurile respective. Primele vapoare maritime cu motor cu aburi, primul tren şi primele şosele asfaltate au apărut în Marea Britanie.
• Găseşte pe harta transporturilor din atlas regiunile cu cea mai densă reţea de căiferate.
• Explică rolul transportului maritim în dezvoltarea economiei Marii Britanii.
Legăturile dintre ţărmurile Marii Britanii şi statele europene vecine sunt asigurate prin intermediul feriboturilor. Transportului maritim îi revin 85% din totalul traficului de mărfuri.
Rutele aeriene leagă Marea Britanie cu peste 100 de state din lume. La Londra se află unul dintre cele mai mari aeroporturi internaţionale - Heath- row, care deserveşte anual circa 69 mln. de pasageri.
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
Relaţiile economice externe au pentru Marea Britanie o importanţă deosebită. Rolul de frunte în această privinţă revine comerţului.
• Analizează diagramele privind structura comerţului (fig. 76, 77) şi compară exportul şi importul Marii Britanii.
• Ce mărfuri din Republica Moldova, care, practic, nu pot fi realizate în Franţa, s-ar bucura de cerere în Marea Britanie?
Exportul de capital, acordarea serviciilor în transportarea mărfurilor altor ţări de către flota comercială engleză, turismul contribuie esenţial la creşterea venitului naţional al ţării.
Evaluare
Marea (Britanie
1. Completează în caiet schema „Provinciile istorice ale Marii Britanii”.
2. Caracterizează poziţia economico-geografică a Marii Britanii, utilizând algoritmul.
3. Apreciază condiţiile şi resursele naturale ale Marii Britanii.
4. Argumentează rolul migraţiilor din Anglia, ce au avut loc în sec. al XlX-lea, asupra structurii etnolingvistice şi religioase a unor state.
PROVINCIILE ISTORICE ALE MARII BRITANII
I î } }
5. Prin ce se explică faptul că în Marea Britanie urbanizarea a început mai înainte decât în alte state ale lumii?
6. Ce factori au contribuit la dezvoltarea industriei Marii Britanii în sec. al XVIII-lea - al XlX-lea?
7. în baza analizei hărţilor agroclimatică şi economică, compară cultura plantelor Marii Britanii cu cea a Republicii Moldova. Argumentează cauzele deosebirilor.
8. Rezolvă grila.
9*. Elaborează un eseu despre muzeele Marii Britanii.
10. Enumeră cele mai mari state din componenţa Comunităţii Naţiunilor.
1. Provincie istorică.
2. Capitala Irlandei de Nord.
3. Mare în sudul ţării.
4. Capitala unui stat cu care ţara are hotare terestre.
5. Mare centru industrial.
6. Cel mai mare râu din Marea Britanie.
10 Geografia umană a lumii, cl. a Xl-a
GeollCap5a.indd 143 20.06.2014 13:33:38
Ccipiwliă* 1
Capitolul V
Suprafaţa - 552 mii km Populaţia - 63,6 miri. loc. (a. 2012)
Capitala - Paris
Subcompetenţe:
• Aprecierea poziţiei econom ico-geografice a ţârii conform algoritmului.
• Determinarea locului ţârii în tipologia statelor lumii.
• Identificarea indicilor demografici.
• Caracterizarea complexă a ramurilor economiei, utilizând hărţile.
COMPONENŢA TERITORIULUI ŞI POZIŢIA
ECONOMICO-GEOGRAFICĂ
Teritoriul Franţei include partea continentală, Insula Corsica şi o mulţime de insule mai mici la litoralul mediteraneean şi în Oceanul Atlantic.
Franţei îi aparţin şi aşa-numitele departamente de peste ocean (Guadelupa, Martinica în Vest-India, Guyana Franceză în America de Sud) şi teritorii de peste mări (Noua Caledonie, Polinezia Franceză, insulele Saint Pierre şi Miquelon).
• Caracterizează poziţia economico-geografică a Franţei conform algoritmului.
Franţa are o poziţie economico-geografică favorabilă faţă de căile de transport maritim, fluvial şi terestru. Prin strâmtorile de la Nord şi Marea Mediterană trec căi maritime comerciale de importanţă internaţională. Franţa are hotare cu ţări înalt dezvoltate din Europa, majoritatea dintre ele făcând
Cifrele romane de pe hartă indică regiunile agricole:
I - cultura grâului, sfeclei de zahăr,
creşterea bovinelor de lapte şi carne;
II - creşterea bovinelor de carne şi
lapte pe păşuni naturale;
III - cultura viţei-de-vie;
IV - legumicultura şi pomicultura;
V - creşterea intensivă a bovinelor
de lapte pe fâneţe culturalizate;
VI - creşterea bovinelor pe păşuni
montane.
Fig. 78. Franţa. Harta economică.
GeollCap5a.indd 144 20.06.2014 13:33:39
Litoralul mediteraneean francez
în oraşul Paris se află sediile a 700 de organizaţii politice, economice şi obşteşti. Din ele fac parte: UNESCO, Organizaţia economică de cooperare şi dezvoltare, Organizaţia internaţională a oraşelor înfrăţite, Camera de comerţ internaţională, Asociaţia internaţională a universităţilor, Agenţia internaţională pentru energetică, Organizaţia internaţională a poliţiei criminale (Interpol) etc.
2,8%
3,2%
■ francezi
■ arabi
□ alte etnii
Flg. 79. Componenţa etnică a populaţiei.
parte din Uniunea Europeană. Ea are o poziţie favorabilă faţă de bazele de materii prime şi combustibil din Africa de Nord, Orientul Apropiat şi Marea Nordului.
• Identifică pe hartă statele vecine ale Franţei.
CONDIŢIILE ŞI RESURSELE NATURALE
Condiţiile naturale ale Franţei sunt variate şi în general prielnice pentru viaţa şi activitatea economică a populaţiei. Majoritatea teritoriului ţării este ocupat de câmpii (Bazinul Parisului, al Acvitaniei, câmpiile maritime) şi podişuri (Masivul Central, Armorican etc.) ce nu prezintă dificultăţi pentru economie. Munţii înalţi de vârstă alpină (Alpi, Pirinei) şi mijlocii de vârstă hercinică (Vosgi ş.a.) deţin doar fâşii înguste lângă hotarele ţării. Clima, pe cea mai mare parte a ţării, este temperat-oceanică, cu precipitaţii între 600-1000 mm anual, vara caldă şi umedă, iarna blândă. în sud-estul Franţei clima este subtropicală mediteraneeană, în general prielnică, caldă, dar pentru care este caracteristică insuficienţa de umiditate vara, adică anume în perioada de vegetaţie activă a plantelor. Condiţiile naturale permit cultivarea tuturor culturilor zonei temperate, iar în sudul ţării - şi a celor subtropicale.
Franţa este bogată în variate resurse naturale, dar rezervele şi sortimentul lor nu acoperă cerinţele crescânde ale economiei naţionale, ţara fiind astfel nevoită să apeleze la importuri masive. Dintre resursele subsolului cele mai importante sunt minereurile de fier. Cel mai mare zăcământ se află în Lorena - concentrează 3/4 din rezervele ţării, alte zăcăminte se găsesc în Normandia şi Munţii Pirinei. Dintre metalele neferoase Franţa dispune de rezerve apreciabile de bauxită, localizate în sudul ţării. Franţa este slab asigurată cu resurse energetice. Cărbunele este localizat în Lorena, nordul ţării şi Masivul Central. Pe Câmpia Acvitaniei s-au descoperit mici zăcăminte de petrol şi gaze naturale. Rezervele de uraniu ale Franţei, concentrate în special în Masivul Central, sunt printre cele mai mari în Europa. Dintre resursele nemetalifere mai însemnate sunt sărurile de potasiu (Alsacia) şi cele de sodiu.
Franţa este bine asigurată cu resurse acvatice. Reţeaua hidrografică densă, cu râuri bogate în apă, posedă şi un important potenţial hidroenergetic, cedând în Europa doar Norvegiei şi Suediei. Jumătate din rezervele naţionale revin Rhonului şi afluenţilor săi alpini, iar V5 - râurilor Masivului Central. Franţa dispune şi de considerabile resurse mareice, mai ales în Peninsula Bretagne. Franţa este bine asigurată cu resurse funciare. Predomină solurile fertile brune de pădure şi cele podzolice culturalizate, în sudul ţării - solurile cafenii. O mare bogăţie a ţării sunt păşunile şifâneţele naturale (18%), care vegetează anul în jur, fiind mai extinse în nord-estul ţării, precum şi pădurile care ocupă circa 29% din teritoriul Franţei. Clima prielnică, natura pitorească, plajele maritime, patrimoniul cultural creează un valoros potenţial de resurse recreative.
POPULAŢIA
Franţa are o populaţie omogenă, formată în cea mai mare parte din francezi.
• Analizează diagrama „Componenţa etnică a populaţiei” (fig. 79) şi dedu concluzii.
Pentru Franţa este caracteristic tipul modern de spor natural cu valori mici (0,4% pe an). Această situaţie se reflectă asupra structurii pe vârste a populaţiei.
GeollCap5a.indd 145 20.06.2014 13:33:40
Camelia* 1
Capitalul V
0-15 16-65 peste
ani de ani 65 de ani
Fig. 80. Structura pe vârste a populaţiei.
1801
1901
1940
I960
1970
1990
2003
2007
2012
2025
□27,4
□ 38,6
□41,9 □□45,5 =□50,7 □□56,6 □□60,2 160,9
□ 63,6
□ 67,4
Fig. 81. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
3,4%
■ sectorul primar
■ sectorul secundar □ sectorul terţiar
Fig. 82. Structura populaţiei pe sectoare de activitate.
• Studiază diagrama (fig. 80) şi determină ce fenomen demografic este caracteristic
pentru Franţa.
• Explică evoluţia numerică a populaţiei (analizează fig. 81).
• Ce politică demografică promovează guvernul francez?
Densitatea populaţiei în Franţa este mai mare decât media europeană - 115,0 loc./km2.
• Utilizând harta densităţii populaţiei din atlas, determină regiunile cu densităţi mari
ale populaţiei şi cele slab populate.
Franţa face parte din statele lumii cu cea mai mare speranţă de viaţă la naştere a populaţiei: la bărbaţi - 78 de ani, iar la femei - 85 de ani.
Nivelul de urbanizare în Franţa este înalt - 78%, deşi, în comparaţie cu Germania şi Marea Britanie, ea are de două ori mai puţine oraşe mari cu o populaţie de peste 100 mii de locuitori. Pe de altă parte, în aglomeraţia Parisului se remarcă o concentrare mare a populaţiei urbane - 12,1 mln. locuitori.
• Identifică pe harta economică (fig. 78) cele mai mari oraşe şi notează-le pe harta-
contur.
• Utilizând diagrama (fig. 82), determină structura populaţiei pe sectoare de activitate.
După structura statală, Franţa este o republică prezidenţială, în care există o separare relativ strictă a celor trei puteri: executivă, legislativă şi judecătorească.
Din punct de vedere administrativ, Franţa este divizată în departamente. Totodată, denumirile vechi ale provinciilor istorice Alsacia, Lorena, Norman- dia, Bretagne etc. se păstrează până în prezent.
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
După cel de-al Doilea Război Mondial toate ramurile economiei Franţei au fost reutilate şi înzestrate cu tehnologii moderne. în ritm sporit se dezvoltă electronica, electrotehnica, radiotehnica, mecanica de precizie, industria nucleară, aerocosmonautica.
Monopolurile naţionale şi transnaţionale deţin poziţii-cheie în industrie, comerţ şi sfera bancară.
Franţa se caracterizează printr-un grad înalt de participare a sectorului de stat în economie. Astfel, sectorului de stat îi aparţin industria carboniferă, electroenergetică, întreprinderile metalurgice, constructoare de maşini, chimice, transportul feroviar.
După volumul producţiei industriale, al comerţului exterior şi după alţi indici economici, Franţa ocupă un loc de frunte în lume după S.U.A., China, Japonia şi Germania. Ea cedează acestor ţări şi în ceea ce priveşte gradul de înzestrare a economiei cu tehnică modernă şi de utilizare a tehnologiilor de vârf. în structura pe ramuri o pondere înaltă au industria uşoară şi cea alimentară.
INDUSTRIA
Ramura de bază a industriei este energetica. Resursele energetice proprii, cu excepţia zăcămintelor de uraniu, sunt neînsemnate, de aceea energetica, ca ramură de bază, funcţionează pe carburanţi importaţi.
• Identifică pe hartă localizarea resurselor de combustibil.
I
GeollCap5a.indd 146 20.06.2014 13:33:41
I
Centrala nucleară Bugey
mts^
Toulouse. Uzină de asamblare a avioanelor
• Urmăreşte pe harta „ Comerţul mondial cu petrol (fig, 45) şi stabileşte regiunile din care Franţa importă petrol,
O importanţă mare are energetica nucleară, căreia îi revine circa 78% din producţia totală de energie electrică. Locul doi în producţia de energie electrică îl deţin hidrocentralele amplasate în munţii Alpi, Pirinei şi în Masivul Central Francez.
Franţa este lider mondial în domeniul utilizării energiei mareelor. în estuarul râului Rance, din Bretagne funcţionează cea mai mare centrală mareomotrică din lume cu capacitatea de 240 mii kWh.
Siderurgia. întreprinderile siderurgice din cadrul bazei metalurgice vechi Lorena folosesc ca materie primă minereu de fier şi cocs propriu, iar cele din porturile Marsilia şi Dunkerque - minereu de fier şi cocs importat.
Metalurgia neferoaselor prezentă prin industria aluminiului şi prin cea de rafinare a cuprului este concentrată în apropierea centralelor hidroelectrice din Alpi şi Pirinei, funcţionând pe baza zăcămintelor proprii, cât şi a celor importate.
Industria constructoare de maşini este cea mai importantă şi mai diversificată ramură industrială.
• Cunoscând factorii de amplasare a ramurilor industriei constructoare de maşini,
stabileşte unde sunt amplasate:
a) producţia utilajelor industriale, maşinilor-unelte, maşinilor agricole, materialului rulant;
b) construcţia de automobile, avioane, elicoptere, rachete, aparate radio, produse ale electronicii, electrotehnicii, mecanicii de precizie.
• Identifică pe harta economică a Franţei (fig. 78) principalele şantiere navale.
Peste 9/10 din numărul de automobile sunt produse de firmele „Renault”, „Peugeot” şi „Citroën”, amplasate în Paris, Lyon, Bordeaux.
Industria aviarachetară este o ramură de profil a Franţei. Este concentrată în oraşele Toulouse, Bordeaux, Bourges. Sunt bine cunoscute avioanele de pasageri „Caravella”, „Airbus 300-310-380”, se experimentează „A-350” (în cooperare cu Germania, Marea Britanie şi Spania) şi avioanele militare „Mirage”.
Industria chimică este o ramură care a fost reutilată şi reprofilată în anii postbelici. Se evidenţiază câteva regiuni îngust specializate în anumite ramuri ale industriei chimice. în Lorena se dezvoltă chimia cărbunelui, în Alsacia
- producerea îngrăşămintelor de potasiu, în sud-vest - chimia gazului şi a lemnului, în apropierea CHE din Alpi şi Pirinei - electrochimia, în porturi
- petrochimia, în regiunea Lyonului - producerea fibrelor şi a coloranţilor, în aglomeraţia Parisului - chimia fină (parfumerie, cosmetică, farmaceutică) etc.
• în ce ramuri ale chimiei fine Franţa este lider?
Tradiţionale pentru Franţa sunt industria uşoară şi cea alimentară, a căror producţie, mai cu seamă, este destinată exportului.
Printre ramurile industriei uşoare se evidenţiază industria textilă (Lyon, Lille, Paris). Franţa este renumită prin producţia calitativă de confecţii, tricotaje, încălţăminte (aglomeraţia Parisului).
O dezvoltare amplă ar de vinuri (locul întâi în lume).
După producţia vinurilor de înaltă calitate, Franţa deţine întâi- Uzina metalurgică din or. Dunkerque etatea în lume. Producţia de brânzeturi (locul trei în lume, după
După producţia de energie electrică la CNE Franţa ocupă locul doi în lume, după S.U.A.
Franţa produce anual: 10 mln. t de fontă şi 15,8 mln. t de oţel.
Franţa importă cantităţi însemnate de minereu de fier din Suedia şi Brazilia.
GeollCap5a.indd 147 20.06.2014 13:33:46
Capitalul )
Capitalul I
i
Podgorie în Alsacia
Franţa produce anual:
424 mii t de unt (locul doi în Europa);
24 mln. t de lapte (locul opt în lume);
1,94 mln. t de brânzeturi (locul trei în lume).
Legăturile dintre Franţa (localitatea Frethum) şi Marea Britanie (localitatea Cheriton) se realizează prin tunelul submarin (feroviar şi auto).
S.U.A. şi Germania) este o altă ramură importantă a industriei alimentare, după care urmează cea a conservelor din fructe şi legume, a uleiurilor vegetale şi cea de zahăr.
AGRICULTURA
• Explică dependenţa agriculturii de factorii naturali.
Relaţiile agrare se caracterizează prin prezenţa a două tipuri de gospodării agricole: gospodării mari înalt productive şi gospodării mici ţărăneşti.
Agricultura Franţei poartă un caracter universal, toate sub- ramurile fiind bine dezvoltate. Franţa ocupă un loc de frunte în Europa după producţia de sfeclă de zahăr, cereale, brânzeturi, vinuri, carne, lapte, fapt ce-i permite să se asigure cu produse alimentare şi să exporte cantităţi mari de aceste produse.
Franţa dispune de mari terenuri agricole care constituie 54% din teritoriul
tării.
>
Ramura principală a agriculturii este creşterea animalelor, căreia îi revin peste 50% din producţia-marfă.
• Analizează harta (fig. 78) şi identifică repartizarea subramurilor creşterii animalelor:
a bovinelor de lapte şi carne, ovinelor, porcinelor.
Este răspândită pe larg creşterea păsărilor, iar în marile aglomeraţii urbane ea poartă un caracter industrial.
In cultura plantelor predomină creşterea cerealelor, care ocupă cele mai mari suprafeţe.
• Studiind harta (fig. 78), determină răspândirea culturilor cerealiere, plantelor tehnice,
viticulturii, pomiculturii, legumicultura
Franţa se remarcă prin cultura viţei-de-vie. Plantaţii masive de viţă-de-vie se întind în provinciile istorice Champagne, Burgundia, Provence, în valea râurilor Garonne, Rhône etc. Franţa ocupă locul doi în lume la producţia de struguri, după Italia, fiind renumită prin producerea vinurilor de înaltă calitate: vinuri spumoase de Champagne, vinuri de Burgundia, Bordeaux etc., precum şi a coniacurilor superioare.
în regiunile mediteraneene, în special pe Insula Corsica, se practică pe larg cultura plantelor citrice, măslinului, migdalului.
TRANSPORTURILE
Franţa dispune de un sistem complex de transporturi bine dezvoltat şi înzestrat cu mijloace moderne. Ea are realizări remarcabile în transportul feroviar. Franţa este una dintre puţinele ţări posesoare de căi ferate de mare viteză.
Superrapidul Paris-Lyon se deplasează cu o viteză de peste 450 km/h. Pe căile autorutiere, care sunt bine amenajate, se transportă cea mai mare parte de pasageri, precum şi de produse industriale şi agricole. O importanţă deosebită are şi transportul prin conducte, care asigură livrările de petrol şi gaze naturale spre regiunile interne.
Comerţul exterior şi transporturile de cabotaj sunt deservite de flota comercială maritimă, dotată cu cele mai moderne nave.
Tren accelerat de formă aerodinamică
• Identifică pe harta economică a Franţei principalele porturi maritime. Notează-le pe harta-contur.
GeollCap5a.indd 148 20.06.2014 13:33:52
□ maşini şi utilaje
□ produse agro-alimentare
□ produse chimice şi alte mărfuri
□ mărfuri ale industriei uşoare
25%
□ materii prime, carburanţi
□ produse chimice
■ maşini şi utilaje
■ alte produse
Fig. 83. Structura exportului de mărfuri.
Fig. 84. Structura importului de mărfuri.
Principalii parteneri în exportul de mărfuri sunt: Germania, Marea Britanie, Olanda, Italia, Belgia, Spania, China, Rusia, Suedia.
Transportul aerian cu centre la Paris, Marsilia, Nice deserveşte anual milioane de pasageri. Numai aeroportul Sharles de Gaulle din Paris deserveşte anual circa 60 mln. de pasageri.
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
Principalii parteneri în importul de mărfuri sunt Germania, Italia, S.U.A., Marea Britanie, Belgia, Rusia, Spania, Japonia.
După volumul comerţului exterior, Franţa deţine locul cinci în lume (în urma S.U.A., Chinei, Germaniei, Japoniei). Comerţul exterior reprezintă V4 din P.I.B., iar exporturile Franţei constituie 5,4% din totalul mondial.
• Examinează diagramele şi compară exportul şi importul Franţei.
în structura relaţiilor economice externe ale Franţei un loc deosebit ocupă exportul de capital şi turismul internaţional. Anual Franţa este vizitată de 76,8 mln. turişti, iar profitul de la deservirea lor constituie peste 54 mlrd. dolari S.U.A.
Franţa
)
1. Apreciază poziţia economico-geografică a Franţei.
2. Argumentează rolul condiţiilor şi resurselor naturale în dezvoltarea economiei.
3*. Estimează ce consecinţe poate avea procesul de îmbătrânire a naţiunii pentru Franţa.
4. Completează în caiet tabelul „Factorii de amplasare a ramurilor industriei constructoare de maşini”.
5. Utilizând harta din atlas, apreciază resursele agroclimatice ale Franţei.
6. Completează enunţurile:
□ Franţa ocupă locul... în Europa după suprafaţă.
□ Franţa are hotare cu statele:....
□ Cel mai mare zăcământ de minereu de fier se află în bazinul...
□ Rezervele de uraniu ale Franţei sunt concentrate în special în ...
□ Resurse de apă potabilă bogate prezintă râurile ...
□ Cele mai mari oraşe ale Franţei sunt:
7. încercuieşte varianta corectă:
A.F. Primul loc în Europa după veniturile obţinute din turism îi aparţine Franţei.
A.F. Cea mai mare centrală mareomotrică din lume se află în Franţa.
A.F. Franţa este principalul exportator de porumb şi grâu din Europa.
A.F. Franţa deţine primul loc în Europa după producţia de automobile.
A.F. Franţa deţine primul loc în Europa după producţia de peşte.
Tipurile de producţie
Factorii de amplasare
Centre
Automobile
Nave maritime
Avioane
Calculatoare electronice
Evaluare 1 2 * 4 5 6 7
GeollCap5a.indd 149 20.06.2014 13:33:53
Capitalul J
Capitalul V
Suprafaţa -357 mii km Populaţia - 81,8 miri. loc. (a. 2012)
Capitala - Berlin
După numărul de teritorii naturale protejate Germania deţine unul din primele locuri din Europa. Astfel de teritorii sunt 472, iar suprafaţa lor totală constituie 90 mii km2 ori 1/4 din teritoriul ţării. Printre teritoriile protejate predomină landşafturile naturale şi parcurile naturale (62).
r> ~ş
Subcompetenţe:
• Explicarea principalelor caracteristici ale poziţiei econom ico-geografice a ţarii aplicând algoritmul.
• Evaluarea condiţiilor şi resurselor naturale.
• Identificarea indicilor demografici.
• Argumentarea avantajelor economiei de piaţă.
• Caracterizarea complexă
a ramurilor economiei.
S___________________r
(Repu6Cica Federaß a (germaniei
COMPONENŢA TERITORIULUI
ŞI POZIŢIA ECONOMICO-GEOGRAFICĂ
După reîntregirea ţării, în 1990, Germania a devenit cel mai mare stat, după suprafaţă şi numărul populaţiei, din Europa Centrală.
Conform constituţiei, Germania este o federaţie de landuri (regiuni) istorice (Saxonia, Turingia, Bavaria, Brandenburg etc.).
• Argumentează avantajele poziţiei economico-geografice a Germaniei.
Germania are o poziţie economico-geografică favorabilă faţă de căile de comunicaţie terestre, maritime, fluviale şi aeriene. Pe teritoriul ei trec linii ferate, automagistrale ce leagă toate regiunile geografice ale Europei între ele. Astfel, Germania se află la intersecţia celor mai importante căi terestre de comunicaţie care sunt pe larg folosite în menţinerea legăturilor economice cu ţările europene. Germania are ieşire directă la Marea Nordului şi la Marea Baltică prin care trec căi maritime comerciale de însemnătate mondială şi prin care ea întreţine legături strânse cu statele de pe alte continente. Prin intermediul Canalului Rhin-Main-Dunărea Germania are ieşire la Marea Neagră şi Marea Mediterană, obţinând astfel acces spre bazinele mondiale petroliere din Africa de Nord şi Orientul Apropiat.
O importanţă mare are vecinătatea Germaniei cu ţările înalt dezvoltate, care fac parte din Uniunea Europeană (identifică pe hartă statele vecine).
• Examinează hărţile din atlas şi apreciază condiţiile naturale ale Germaniei.
CONDIŢIILE ŞI RESURSELE NATURALE
Relieful Germaniei este prezentat în 4 trepte, care coboară de la sud spre nord: Câmpia Germaniei de Nord, cu relief modelat de transgresiunile maritime şi glaciaţiuni; Munţii hercinici ai Germaniei de Mijloc (Munţii Harz, Masivul Renan), cu altitudini între 500-1000 m, puternic erodaţi; variei - cu un relief deluros; Munţii Alpi, ce deţin suprafeţe mici în sudul ţării.
Relieful nu reprezintă dificultăţi serioase pentru valorificarea economică, construcţiile sunt posibile aproape pe întreg teritoriul ţării (cu excepţia sudului alpin), căile de transport pot trece oriunde, chiar şi în Munţii Alpi sunt multe păsuri.
Subsolul Germaniei este bogat în unele resurse minerale, dar majoritatea se află în cantităţi neînsemnate. După rezervele de cărbune Germania deţine un loc de frunte în lume şi în Europa (bazinele Ruhr, Saar, Köln etc.). Rezervele de petrol şi gaze naturale sunt mici, fiind concentrate în Saxonia Inferioară. S-au descoperit zăcăminte mici de uraniu în Bavaria şi Schvarzwald. Rezervele de minereu de fier sunt mari, însă calitatea este inferioară. Zăcămintele de plumb şi zinc acoperă circa V3 din necesar şi sunt concentrate în munţii Harz şi Renan. Una dintre marile bogăţii subpământene ale Germaniei sunt sărurile de potasiu şi de sodiu, care sunt concentrate îndeosebi în Saxonia Inferioară. Germania dispune de cantităţi foarte mari de materiale de construcţie.
Rezervele proprii de resurse minerale nu acoperă cerinţele enorme ale industriei Germaniei decât cu cărbune şi săruri, restul materiilor prime ţara fiind nevoită să le importe.
GeollCap5a.indd 150 20.06.2014 13:33:59
I
Clima Germaniei este temperată de tranziţie între maritimă şi continentală. Condiţiile climatice sunt favorabile pentru traiul populaţiei. Aproape pe întreg teritoriul ţării ele permit cultivarea unei varietăţi mari de plante, fiind nefavorabile (cu excepţia sud- vestului) pentru culturile iubitoare de căldură.
Resursele acvatice sunt limitate, comparativ cu consumul lor foarte mare în industrie, agricultură, gospodăria comunală şi în alte domenii. Potenţialul hidroenergetic este mic (concentrat pe râurile din zona alpină) şi aproape în întregime valorificat.
Germania dispune de resurse funciare mari, predomină solurile brune de pădure - în centrul şi în sudul ţării, şi cele podzolice - pe Câmpia Germaniei de Nord. Se mai întâlnesc soluri aluviale şi cernoziomuri cu fertilitate înaltă.
Resursele biologice sunt restrânse. Pădurile ocupă circa 28% din teritoriul ţării şi sunt aproape toate plantate de om. O importanţă deosebită pentru agricultură au păşunile şi fâneţele, ce reprezintă circa 19,8% din suprafaţa ţării, creând condiţii optime pentru creşterea animalelor.
Valea râului Rhin
1895
1905
1915
1937
1990
2003
2007
2012
2025
Fig. 85. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
0-15 16-65 peste
ani de ani 65 de ani
Fig. 86. Structura pe vârste a populaţiei.
POPULAŢIA
Germania este o ţară mononaţionalâ. Circa 92% din populaţie o constituie nemţii. Printre minorităţi predomină turci, sârbi, sloveni, italieni, greci, polonezi, austrieci.
Germania a suferit mari pierderi umane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. îndată după război, în Germania au sosit peste 10 mln. de nemţi din Polonia, Rusia, Cehoslovacia. Consecinţele războiului asupra structurii pe vârste şi sexe, precum şi asupra dinamicii sporului natural al populaţiei se resimt şi în prezent.
Germania se referă la tipul modern de spor natural, având un deficit natural anual de 0,2%.
Speranţa de viaţă la naştere a populaţiei în Germania este mare: la bărbaţi - 78 de ani, la femei - 83 de ani.
• Explică evoluţia numerică a populaţiei în Germania (analizează fig.
• Analizează structura pe vârste a populaţiei (fig. 86).
• Care sunt consecinţele unei astfel de structuri pe vârste a populaţiei în Germania?
• Ce politică demografică promovează Germania?
Germania are o densitate mare a populaţiei - 229,0 loc./km2, ceea ce o plasează printre primele ţări din Europa.
Cea mai mare densitate a populaţiei se atestă în regiunile industriale Rhin- Ruhr - 3-5 mii loc./km2.
Germania face parte din grupa ţărilor cu cel mai înalt nivel de urbanizare - 86%.
• Identifică pe hartă cele mai mari oraşe.
• Explică structura populaţiei pe sectoare de activitate fig. 87).
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
• Ce rol are Germania în economia mondială?
în structura economiei Germaniei rolul de bază aparţine industriei, care determină nivelul şi ritmurile de dezvoltare a ţării. De asemenea, o mare importanţă în economia Germaniei are comerţul exterior şi sfera serviciilor.
Economia se caracterizează printr-un grad sporit de concentrare a producţiei industriale şi agricole în întreprinderi mari, precum şi printr-un
GeollCap5a.indd 151 20.06.2014 13:34:01
Cap iw Lui
■ sectorul primar
■ sectorul secundar □ sectorul terţiar
Fig. 87. Structura populaţiei pe sectoare de activitate.
60%
X
X
X
X
X
26%
X
fm 11% an/
2
B m
&
Fig. 88. Ponderea centralelor electrice în producţia de energie electrică în Germania.
Germaniei îi revin 34,1% din producţia mondială de energie solară şi 10,6% din energia eoliană. în anii următori va creşte producţia de energie regenerativă care o va înlocui pe cea nucleară.
Bazine carbonifere mari: Ruhr, Saar, Köln, Cottbus, Leipzig - Halle.
Germania produce anual circa 188,6 min. tone de cărbune.
înalt nivel de monopolizare. Dezvoltarea Germaniei de Vest şi celei de Est după cel de-al Doilea Război Mondial a avut loc pe căi diferite. Astfel, economia Republicii Federale a Germaniei (R.F.G.), formată în partea de vest a ţării, a înregistrat un ritm înalt de dezvoltare datorită următorilor factori: investiţiile mari de capital propriu, precum şi american, prezenţa resurselor umane de muncă calificată, exploatarea resurselor umane de muncă străine ieftine, crearea „Pieţei Comune”, în care ea juca rolul principal, etc.
Partea de Est a Germaniei, fosta Republică Democratică Germană (R.D.G.), s-a dezvoltat pe cale socialistă: au fost întrerupte complet legăturile economice cu R.F.G. şi stabilite noi legături cu ţările din C.A.E.R.; în agricultură au fost lichidate gospodăriile private şi formate gospodării de stat şi colective. Cea mai mare parte din volumul comerţului exterior al R.D.G. era orientată spre U.R.S.S., de unde primea aproape toată materia primă, combustibilul şi energia electrică.
După reunificare economia Germaniei s-a integrat.
Germania este cea mai dezvoltată ţară din Europa, fiind considerată locomotiva Europei.
INDUSTRIA
Economia Germaniei se află în plină fază postindustrială, peste 2/3 din P.I.B. fiind realizat în sectorul serviciilor.
• Studiază harta economică (fig. 89) şi identifică principalele resurse minerale.
Energetica este una dintre ramurile industriale de bază. Ea se sprijină atât pe resursele de combustibili proprii, cât şi pe cele importate.
• Ce schimbări au avut loc în balanţa energetică a ţării în perioada postbelică, în special
până la mijlocul anilor ‘70ai sec. al XX-lea?
în prezent, petrolului şi gazelor naturale le revin circa 60% din balanţa energetică. Totodată, în urma scumpirii petrolului, a crescut din nou importanţa cărbunelui. Germania se înscrie printre cei mai mari producători de cărbune din lume. Cărbunele este folosit în calitate de combustibil la centralele termoelectrice, care sunt situate în bazinele carbonifere.
Aproape tot petrolul şi o bună parte din gazele naturale utilizate în energetică provin din import.
în a. 2011 a scăzut consumul de energie nucleară cu 23,2%. Către anul 2025 se preconizează închiderea tuturor CNE.
• Utilizând harta „Comerţul mondial cu petrol” (fig. 45), numeşte statele din care Germania importă petrol.
Siderurgia. La producţia de oţel şi laminate Germania ocupă locul întâi printre ţările dezvoltate din Europa.
Siderurgia se bazează, în cea mai mare parte, pe materiile prime importate (până la 90% din necesarul în minereu de fier, mangan şi cromite).
• Recunoaşte pe harta economică a Germaniei (fig. 89) centrele siderurgice.
• Prin ce se explică amplasarea uzinelor siderurgice în porturile maritime?
Industria metalelor neferoase se bazează aproape integral pe materiile prime importate. Cele mai importante şi mai dezvoltate subramuri ale metalurgiei neferoaselor sunt producţia aluminiului şi cea a cuprului.
• Care este factorul de amplasare a uzinelor de producţie a aluminiului?
Industria constructoare de maşini este cea mai însemnată ramură a industriei Germaniei - unul dintre statele cu cel mai înalt nivel de dezvoltare al acestui sector industrial. Ramurii îi revine şi cel mai mare număr de muncitori încadraţi în producţie, cea mai mare valoare şi pondere a producţiei în structura exportului.
GeollCap5a.indd 152 20.06.2014 13:34:02
I
Cifrele romane de pe hartă indică regiunile agricole:
I - cultura grâului, orzului, sfeclei de
zahăr, creşterea bovinelor de lapte şi carne, porcinelor;
II - cultura grâului, pomicultura,
legumicultura, creşterea bovinelor de lapte;
III - agricultura suburbană;
IV - creşterea intensivă a bovinelor de
lapte, porcinelor, cultura secarei, plantelor furajere;
V - creşterea bovinelor şi a ovinelor
pe păşuni naturale;
VI - gospodării silvice şi rezervaţii. •
a
Fig. 89. Germania. Harta economică.
Germania produce anual circa 480 mii t de aluminiu şi 550 mii t de cupru.
• Enumeră ramurile tradiţionale şi cele moderne ale industriei constructoare de maşini din Germania.
• Argumentează amplasarea ramurilor industriei constructoare de maşini în funcţie de diferiţi factori.
Germania ocupă locul patru în lume la producţia de autovehicule, amplasată în Wolfsburg (cel mai mare centru cu uzinele firmei „Volkswagen”), Stuttgart (cu uzinele firmei „Daimler-Chrysler”), München (firma „B.M.W.”), Essen (firma „Opel”) etc.
Optica germană produsă la vestitele uzine „Karl-Zeiss-Iena” din oraşul lena este renumită pe piaţa mondială.
• Identifică pe hartă porturile cu şantiere navale.
GeollCap5a.indd 153 20.06.2014 13:34:03
Capitalul V
i - -
Secţie de asamblare a automobilelor
Mari porturi cu şantiere navale sunt amplasate în: Bremen, Hamburg, Rostok.
Industria chimică a atins un nivel înalt de dezvoltare. După volumul producţiei acestei ramuri, Germania ocupă locul patru în lume după S.U.A., Japonia şi China, iar după exportul produselor chimice -primul loc.
Cea mai importantă regiune a industriei chimice este Ruhr- Rhin, unde ca materii prime servesc cărbunii, deşeurile industriei metalurgice şi petrolul adus prin conducte. Alte regiuni importante ale industriei chimice sunt sudul părţii de est, nord- estul ţării - Schwedt, care folosesc ca materie primă petrolul şi gazele naturale importate din Rusia. în porturile maritime mari - Bremen, Hamburg şi Rostok, unde au fost construite uzine petrochimice, se foloseşte petrolul adus cu navele-tancuri petroliere.
Pe plan mondial Germania se evidenţiază la producţia de îngrăşăminte chimice, fibre şi fire sintetice, cauciuc sintetic, detergenţi, peliculă şi reactivi pentru industria cinematografică şi pentru fotografiat etc.
Industria uşoară şi cea alimentară, deşi au o pondere mică în structura industriei Germaniei, ocupă un loc de seamă în economia ţării. Se evidenţiază în special industria textilă şi cea a confecţiilor, cu centrele Leipzig şi Planen, care se bazează pe materia primă chimică locală. Industria de pielărie şi încălţăminte este dezvoltată în Saxonia şi Turingia.
Dintre ramurile industriei alimentare se remarcă cele ale produselor lactate, cărnii, berii şi vinului.
Germania produce anual circa:
429 mii t de unt;
30,5 mln. t de lapte;
2.1 mln. t de brânzeturi;
8.2 mln. t de carne;
89 mln. hl de bere;
8,9 mln. hl de vin.
în Germania se obţin recolte bogate la ha de: grâu - 70 ch; sfeclă de zahăr - 450 ch; cartofi - 400 ch.
Transportului autorutier îi revine rolul de frunte în traficul de persoane şi mărfuri.
AGRICULTURA
• Apreciază rolul factorilor naturali în dezvoltarea agriculturii Germaniei.
Agricultura Germaniei se evidenţiază prin nivelul înalt de mecanizare, chimizare, selecţie şi prin producţia de marfa. Cea mai mare parte a terenurilor agricole se află în proprietatea gospodăriilor mici fermiere şi a marilor companii, care practică pe larg munca salariaţilor. Predomină fermele cu suprafaţă mică (în medie 15-20 ha), însă înzestrate cu cea mai modernă tehnică agricolă.
• Care este direcţia principală de specializare a agriculturii Germaniei?
Creşterii animalelor îi revine peste 2/3 din valoarea producţiei agriculturii, în regiunile cu climă maritimă şi în cele de trecere de la clima maritimă la cea continentală direcţia principală de specializare a zootehniei este creşterea bovinelor pentru lapte, lapte şi carne, în restul regiunilor - creşterea porcinelor.
în toate regiunile Germaniei creşterea animalelor se îmbină cu cultura plantelor.
• Studiind harta economică (fig. 89), determină direcţiile de specializare a culturii
plantelor şi creşterii animalelor.
Cultura plantelor în Germania este înalt productivă datorită folosirii pe scară largă a ştiinţei şi tehnicii. Germania deţine unul din primele locuri în lume după recolta la hectar de grâu, sfeclă de zahăr, cartofi etc. Germania se evidenţiază în Europa ca cel mai mare exportator de carne, cartofi, furaje.
TRANSPORTURILE
Germania dispune de o reţea deasă de transporturi terestre.
• în ce regiuni ale Germaniei se înregistrează cea mai mare densitate a reţelei de transporturi terestre (vezi harta transporturilor din atlas)?
în regiunile înalt industrializate majoritatea căilor ferate sunt electrificate. Transportul autorutier este bine înzestrat cu mijloace moderne, având cel mai mare parc de autovehicule şi cele mai moderne autostrăzi din Europa.
I
GeollCap5a.indd 154 20.06.2014 13:34:03
I
■ autovehicule
□ echipament industrial
□ produse chimice
■ aparate şi maşini electrice
■ produse siderurgice
□ produse agro-alimentare
■ alte produse
■ autovehicule
□ produse chimice
□ materie primă minerală, combustibili
■echipament industrial
■ produse siderurgice
□ produse agro-alimentare
■ aparatură de birou
□ confecţii
■ alte produse
Fig. 90. Structura exportului de mărfuri.
Fig. 91. Structura importului de mărfuri.
Principalii parteneri în exportul de mărfuri sunt: Franţa, S.U.A., Marea Britanie, Italia, Olanda, Suedia, Austria, Spania, China, Belgia.
• Explică importanţa transportului fluvial în economia ţării.
Transportul fluvial asigură peste 20% din traficul intern de mărfuri. După darea în exploatare a Canalului Rhin-Main-Dunărea creşte importanţa transportului fluvial în deservirea comerţului exterior.
• Explică rolul transportului maritim.
Principalii parteneri în importul de mărfuri sunt: Franţa, S.U.A., Olanda, Italia, Marea Britanie, China, Japonia, Elveţia, Austria, Cehia.
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
• Enumeră statele care au un rol prioritar în relaţiile comerciale ale Germaniei
• Examinează diagramele şi compară exportul şi importul Germaniei.
O importanţă mare are exportul de mărfuri şi de capital german în ţările din America Latină, Asia şi Africa şi importul din ele al diferitor tipuri de materii prime şi combustibili, al produselor agricole tropicale.
• în baza surselor de informaţie suplimentară, stabileşte formele de relaţii economice externe ale Germaniei cu Republica Moldova.
Evaluare
(RepuôCica TederaCa a Çermaniei 1 2 3 4 5 6
1. Apreciază poziţia economico-geografică a Germaniei.
2. Caracterizează condiţile şi resursele naturale ale Germaniei.
3. Care au fost cauzele şi direcţiile migraţiilor populaţiei Germaniei după cel de-al Doilea Război Mondial?
4. Enumeră factorii ce au determinat ritmurile înalte de dezvoltare economică după cel de-al Doilea Război Mondial.
5. Construieşte în caiet diagrama circulară „Structura fondului funciar al Germaniei”, utilizând tabelul alăturat.
6. Completează enunţurile:
□ După organizarea teritorial-admi- nistrativă, Germania este stat...
UDupă numărul populaţiei, Germania deţine în Europa locul...
□ Nemţii fac parte din grupa de popoare ...
□ Ei profesează religia ...
□ Cele mai mari bazine carbonifere sunt:
□ Oraşul Stuttgart este centrul de producere a automobilelor,, ...” iar oraşul Essen - a automobilelor
□ Ramura principală a agriculturii în Germania este ...
□ Canalul... asigură legătura dintre Marea Nordului şi Marea Neagră.
□ Principalul port maritim al Germaniei este ...
□ Pentru producerea berii în Germania se cultivă....
Terenuri
arabile
Culturi
permanente
Păşuni şi fâneţe
Păduri
Alte
terenuri
34,5%
0,6%
19,8%
28%
17,1%
GeollCap5a.indd 155 20.06.2014 13:34:04
Coi’iwtm I
Capitolul V
5
(Rpmânia
I
Suprafaţa - 238 mii lan Populaţia - 21,4 mln. loc.
(a. 2012)
Capitala - Bucureşti
Principalele zone turistice: Bucureşti - cel mai mare centru turistic;
Litoralul Mării Negre;
Zona Bucegi-Braşov;
Valea Oltului; Bucovina; Munţii Apuseni; Maramureşul;
Delta Dunării;
Porţie de Fier;
Munţii Făgăraş („Alpii Transilvaniei”).
t> —s
Subcompetenţe:
• Aprecierea poziţiei econom ico-geografice a ţârii conform algoritmului.
• Evaluarea importanţei condiţiilor şi resurselor naturale.
• Descrierea indicilor demografici.
• Aprecierea şi respectarea obiceiurilor şi tradiţiilor culturale ale etniilor conlocuitoare.
• Caracterizarea complexa a ramurilor economiei.
COMPONENŢA TERITORIULUI ŞI POZIŢIA
ECONOMICO-GEOGRAFICĂ
• Apreciază poziţia economico-geograftcă a ţării conform algoritmului.
România este situată în partea central-sudică a Europei. Ieşirea la Marea Neagră pe o lungime de litoral de circa 250 km are o mare importanţă pentru efectuarea legăturilor economice externe.
Prin Marea Neagră, strâmtorile Bosfor şi Dardanele, Marea Mediterană, ţara are acces la bazele de petrol şi alte resurse naturale din Orientul Apropiat şi Africa de Nord. Pe râul Dunăre şi Canalul Rhin- Main-Dunărea ea întreţine legături economice cu statele din bazinul Mării Nordului.
• Identifică pe hartă statele vecine ale României.
CONDIŢIILE ŞI RESURSELE NATURALE
Relieful României este variat. Principalele unităţi de relief sunt: Podişul Transilvaniei aşezat în mijlocul ţării şi mărginit din toate părţile de Munţii Carpaţi care trec în Dealurile Subcarpatice. La est se întinde Podişul Moldovei, la sud - Podişul Getic, iar la vest - Dealurile de Vest. Către marginile ţării se extinde Câmpia Română la sud, Câmpia Banato-Crişană la vest şi Delta Dunării situată la gurile de vărsare a Dunării. între Dunăre şi ţărmul Mării Negre se află Podişul Dobrogei.
Munţii Carpaţi sunt acoperiţi cu păduri bogate, pajişti pentru păstorit, subsolul lor conţine diferite minereuri utile. Pe Podişul Transilvaniei sunt bogăţii de petrol şi gaze naturale, iar pe dealuri şi câmpii se desfăşoară terenuri arabile cu soluri fertile.
Clima României este temperat-continentală de tranziţie, determinată de poziţia ei în zona temperată şi influenţată de intersecţia maselor de aer continental din est cu cele oceanice din vest şi nord-vest şi, de asemenea, cu cele mediteraneene din sud şi sud-vest.
Temperatura medie anuală de +8 - + 10°C şi cantitatea medie de precipitaţii de 640 mm favorizează creşterea tuturor culturilor din zona temperată.
România are o reţea deasă de ape curgătoare şi lacuri. Aproape toate râurile mari izvorăsc din Carpaţi şi se varsă în Dunăre. Cele mai mari dintre ele sunt Jiu, Olt, Argeş, Ialomiţa, Timiş, Mureş, Someş etc. Reţeaua de râuri are o mare importanţă în alimentarea cu apă a populaţiei, în irigaţie, în construcţia hidrocentralelor, în piscicultură etc.
Pe teritoriul României sunt prezente trei tipuri de peisaje geografice zonale. Cea mai mare parte a ţării e cuprinsă de peisaje de pădure, care la vest, est şi sud sunt succedate de peisaje de silvostepă. Stepele domină numai în Dobrogea şi în Câmpia Bărăganului din sud-estul ţării. Silvostepele şi stepele sunt caracterizate printr-un înalt grad de valorificare agricolă, având soluri bogate în humus, cu fertilitate ridicată.
GeollCap5a.indd 156 20.06.2014 13:34:05
1930
1956
1977
1989
1992
2003
2007
2012
2025
□ 14,3
□ 17,5
------I 21,5
--------123,1
--------I 22,8
=l 22,3 =l 21,6 =□21,4 □ 20,7
Fig. 92. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
6,5% 3,3% 0,3%
0,3%
0,1%
0,1%
0,8%
88,6%
■ români
■ maghiari
□ romi (ţigani)
□ germani
■ ucraineni
□ ruşi-lipoveni
□ turci
□ alte etnii
Fig. 94. Componenţa etnică a populaţiei.
70%
15%
15%
0-15
ani
16-65 de ani
peste 65 de ani
Fig. 93. Structura pe vârste a populaţiei.
POPULAŢIA
După numărul şi densitatea populaţiei, România ocupă un loc de mijloc printre ţările Europei.
• Utilizând fig. 92, explică evoluţia numerică • Ce factori cauzează scăderea numărului populaţiei?
• Analizează structura pe vârste a populaţiei României (vezi fig. 93) şi compar-o cu cea a Germaniei.
în ultimul deceniu, în România se observă un deficit natural al populaţiei (-0,4%). Se remarcă şi alt fenomen negativ referitor la populaţie, cum ar fi continuarea procesului de îmbătrânire demografică.
Speranţa de viaţă la naştere a populaţiei este mai scăzută în raport cu cea a altor state europene: la bărbaţi - 70 de ani, la femei - 77 de ani.
Densitatea medie a populaţiei constituie 90 loc./km2, dar ea este repartizată neuniform pe teritoriul ţării. Cel mai dens populate sunt judeţele Prahova -186 loc./km2, Iaşi - 147 loc./km2, Galaţi - 144 loc./km2. Cea mai mare densitate se înregistrează în zona capitalei, circa 1000 loc./km2.
Densităţi minime sunt prezente în judeţele Harghita - 52,6 loc./km2, Tul- cea - 30,4 loc./km2. Peste 55% din populaţie trăieşte în regiunea de câmpie, în regiunea colinară trăiesc 40% din populaţie, iar în regiunile montane peste 5% din populaţie.
• Analizează componenţa etnică a populaţiei (fig. 94).
Nivelul de urbanizare în România este mai scăzut decât în ţările Europei Centrale şi de Vest (58,0% din numărul populaţiei).
România are 32 de oraşe cu o populaţie de peste 100 mii de locuitori.
• Identifică pe hartă (fig. 95) cele mai mari oraşe.
OLDOVA
'V'vv
i
Ia]
Ca.
\ \
IM
ii
iii
IV
Vaslui
A?'
\
V
Cifrele de pe hartă indică regiunile agricole:
I - cultura grâului, porumbului, cartofului,
creşterea bovinelor de carne şi lapte, a porcinelor;
II - creşterea bovinelor de carne şi lapte,
a porcinelor, cultura porumbului, orzului, cartofului;
III - viticultura, pomicultura, legumicultura;
IV - creşterea vitelor pe păşuni montane
şi din lunca Dunării;
V - gospodării silvice şi rezervaţii.
Fig. 95. România. Harta economică.
GeollCap5a.indd 157 20.06.2014 13:34:06
Caijiwhd
Capitolul V
■ sectorul primar
■ sectorul secundar □ sectorul terţiar
Fig. 96. Structura populaţiei pe sectoare de activitate.
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
România face parte din statele cu nivel mediu de dezvoltare social- economică.
Trecerea la economia de piaţă liberă a fost însoţită de multe dificultăţi, întreruperea legăturilor economice cu ţările din fostul C.A.E.R. a condus la lichidarea numeroaselor întreprinderi industriale nerentabile, iar altele au fost lipsite de materie primă, resurse financiare, pieţe internaţionale de desfacere etc.
Şi sectorul agrar al ţării s-a confruntat cu probleme serioase. Trecerea pământului din proprietatea statului în cea particulară n-a fost însoţită de o dotare tehnică respectivă a noilor proprietari, ceea ce s-a răsfrânt negativ asupra exploatării unor vaste suprafeţe de teren şi a condus la scăderea bruscă a producţiei şi la importuri masive de zahăr, lactate, carne etc.
Reformele economice promovate de România în toate domeniile, orientarea relaţiilor economice către piaţa statelor înalt dezvoltate au dat un imbold creşterii economice a ţării.
Economia României, posedând potenţialul necesar, s-a integrat cu succes în economia statelor Uniunii Europene.
• Analizează diagrama „Structura populaţiei pe sectoare de activitate” (fig. 96).
în structura economiei României locul de frunte revine industriei, care se bazează pe materii prime minerale şi vegetale proprii, precum şi de import. Atât industria, cât şi agricultura au o gamă largă de ramuri.
INDUSTRIA
România dispune de resurse forestiere, zăcăminte de cărbune, preponderent de calitate inferioară, de minereuri de fier, mangan şi neferoase, sulf, uraniu, gaze naturale, petrol etc., care asigură ţara numai parţial, ceea ce o face să importe cantităţi însemnate de petrol, minereu de fier şi cărbune cocsificabil.
Cele mai mari uzine siderurgice sunt amplasate în: Galaţi, Călăraşi, Hunedoara, Reşiţa.
Ploieşti. Uzina petrochimică
• Identifică pe harta economică a României (fig. 95) repartizarea resurselor minerale. în structura energeticii României predomină petrolul şi gazele naturale. Prima rafinărie de petrol din lume a fost construită în Valea Prahovei (1857). în prezent resursele de petrol din vechile regiuni petroliere s-au redus considerabil. Au fost date în exploatare noi câmpuri petroliere în zona Carpaţilor şi în Câmpia Română. Se întreprind prospecţiuni şi exploatări de petrol în zona de şelf a Mării Negre. Mari rafinării de petrol au fost construite la Ploieşti, Piteşti, Câmpina, Timişoara etc.
Gazele naturale simt utilizate în industria chimică şi în termoficare. în România se exploatează atât gazele de sondă, cât şi metanul. Cărbunele de calitate superioară se extrage în Banat, Valea Jiului, Oltenia de Nord, iar cel de calitate inferioară - în Moldova. Cea mai mare parte de energie electrică este produsă la termocentrale (fig. 97). Locul doi în producţie îl deţin hidrocentralele, printre care se evidenţiază hidrocentrala „Porţile de fier” de pe Dunăre, construită în colaborare cu fosta Iugoslavia. în 1995 a fost dată în exploatare centrala nuclearoelectrică de la Cernavodă situată în cursul inferior al Dunării.
Industria siderurgică a apărut în România încă în sec. al XV- lea, odată cu primele exploatări de minereu de fier din Munţii
GeollCap5a.indd 158 20.06.2014 13:34:07
I
Fig. 97. Ponderea centralelor electrice în producţia de energie electrică în România.
Asamblarea automobilului Dacia
în ultimii ani se remarcă investiţii considerabile în industria constructoare de maşini a concernelor „Daewoo” şi „Renault”.
Cele mai mari întreprinderi chimice sunt amplasate la Bucureşti, Braşov, Oneşti, Timişoara, laşi.
rn
Poiana Rusca. începând cu sec. al XVII-lea, se fac exploatări miniere şi în Baia de Fier. Pentru necesităţile siderurgiei se importă minereu de fier din Brazilia, India, Algeria.
• Identifică pe harta economică a României (fig. principalele centre siderurgice.
Metalurgia neferoaselor. încă de pe timpurile dacilor, în Munţii Apuseni se extrăgea aur şi argint. în prezent se dezvoltă intens industria cuprului, plumbului, zincului şi a aluminiului. Aluminiul se obţine la Slatina (pe baza aluminei de la Oradea) şi la Tulcea (din materii prime importate).
Industria constructoare de maşini are o structură diversă şi unele produse ale acesteia (utilajul petrolier, maşinile-unelte, aparatajul industrial) au devenit competitive pe piaţa internaţională.
România produce diferite tipuri de maşini-unelte (strunguri, freze, prese hidraulice etc.) în Arad, Oradea, Sibiu, Târgovişte. Industria de tractoare şi maşini agricole este dezvoltată în oraşele Braşov, Bucureşti, Craiova, Timişoara, Piatra-Neamţ, Botoşani etc.
Se remarcă utilajele tehnologice pentru industria petrolieră produse la Ploieşti, Braşov, Bacău; cele pentru industria minieră (la Baia Mare, Sibiu); cele pentru industria chimică (la Bucureşti, Reşiţa, Ploieşti).
Industria mijloacelor de transport include producerea autocamioanelor la Braşov, autovehiculelor de teren (ARO) la Câmpulung, a autoturismelor la Colibaşi (lângă Piteşti) şi Craiova, a autobuzelor, troleibuzelor şi microbuzelor la Bucureşti.
• Recunoaşte pe harta economică a României (fig. 95) şantierele navale maritime şi fluviale.
Necesităţile transportului feroviar sunt acoperite de locomotivele produse la Craiova şi Reşiţa şi de vagoanele fabricate la Arad, Turnu-Severin. Uzine de avioane sunt la Bucureşti, Braşov, Bacău şi Craiova. întreprinderi ale industriei electrotehnice şi electronice funcţionează în Bucureşti, Timişoara, Craiova, Piteşti, Cluj-Napoca.
România are o industrie chimică înalt dezvoltată, foloseşte ca materii prime sarea, cărbunii, lemnul, gazele naturale, petrolul. Se produc îngrăşăminte chimice, fibre şi fire sintetice, mase plastice, acid sulfuric etc. Industria chimică mai produce medicamente, vopsele, coloranţi, produse cosmetice.
• Identifică pe harta economică a României (fig. 95) principalele centre ale industriei chimice.
Industria de prelucrare a lemnului se dezvoltă în baza resurselor forestiere proprii. Producţia de cherestea, placaj, plăci aglomerate se utilizează atât în construcţii, cât şi în producţia de mobilă.
Mobila se fabrică în centre cu vechi tradiţii (Cluj-Napoca, Bucureşti, Târgu- Mureş, Arad, Suceava, Iaşi, Galaţi, Constanţa). Chibrituri se produc la Brăila, Bucureşti, Timişoara, iar instrumente muzicale - la Reghin.
Industria uşoară include industria textilă, a confecţiilor, tricotajelor, a prelucrării pieilor, încălţămintei.
Industria alimentară este bine dezvoltată şi destul de diversificată. Se evidenţiază industria cărnii şi a produselor lactate, a conservelor din fructe şi legume, industria vinurilor, uleiurilor vegetale, zahărului etc.
• Identifică pe hartă (fig. 95) principalele centre ale industriei uşoare şi alimentare.
GeollCap5a.indd 159 20.06.2014 13:34:14
Capitolul* 1
Cai molul 1
Fig. 97a. Structura fondului funciar.
AGRICULTURA
Condiţiile naturale ale României sunt destul de variate. Din punctul de vedere al structurii reliefului ţara se divizează în trei unităţi aproximativ egale după suprafaţă.
• Care sunt aceste trei unităţi de relief? Identifică-le pe harta fizică.
Cele mai favorabile condiţii agroclimatice şi soluri fertile de cernoziom le are Câmpia Română, Câmpia Banato-Crişană, Podişul Moldovei şi Podişul Transilvaniei. Terenurile arabile în aceste regiuni constituie 60-70%. Condiţiile climatice ale României, situată la aceeaşi latitudine ca şi sudul Franţei, permit cultivarea plantelor termofile specifice zonei temperate. în partea de sud-est, în Dobrogea, sunt frecvente secetele, din care cauză este necesară irigaţia artificială.
Ramura principală a agriculturii României este cultura plantelor, căreia îi revin 3/5 din producţia globală agricolă. Cele mai mari suprafeţe de terenuri arabile sunt ocupate cu plante cerealiere, cu preponderenţă grâu şi porumb.
• Identifică pe harta economică (fig. 95) regiunile de cultivare a grâului Porumbul ocupă peste V3 din suprafeţele cultivate cu cereale. în producţia de porumb România ocupă locul trei în Europa, cedând numai Franţei şi Ucrainei (a. 2011). Dintre cereale se mai cultivă orz, ovăz, orez. Principalele culturi tehnice sunt floarea-soarelui, sfecla de zahăr, tutunul.
Viţa-de-vie se cultivă pe larg în regiunile subcarpatice, pe Podişul Transilvaniei, în Dobrogea, Câmpia Banato-Crişană. Pe Podişul Moldovei, în Transilvania, în regiunile subcarpatice se întind mari suprafeţe de livezi.
Creşterea animalelor se bazează în mare parte pe vegetaţia păşunilor naturale, fâneţelor. în acest scop se mai însămânţează suprafeţe mari cu culturi furajere.
Bovinele pentru lapte şi carne se cresc în toate judeţele ţării, porcinele - în regiunile unde se cultivă porumb, sfeclă de zahăr, iar ovinele - în regiunile premontane şi montane. în Delta Dunării se dezvoltă pescuitul.
TRANSPORTURILE
în sistemul de transporturi predomină transportul autorutier, căruia îi revine cea mai mare parte a traficului de mărfuri şi de persoane. Se evidenţiază două autostrăzi moderne: Bucureşti-PBucureşti-Constanţa. în prezent reţeaua de căi ferate alcătuieşte circa 13 620 km, dintre care 4032 km sunt electrificate.
Infrastructura căilor de comunicaţie a fost modernizată cu
9
sprijinul financiar şi tehnic extern. Au fost elaborate programe de modernizare a căilor rutiere şi feroviare, care vor înscrie România în reţeaua de magistrale de transport ale Europei.
Transportul fluvial şi cel maritim au o pondere însemnată în traficul de mărfuri românesc. Darea în exploatare a Canalului Rhin-Main-Dunărea a permis intensificarea traficului pe această arteră fluvială.
• Identifică pe hartă (fig. 95) principalele porturi dunărene.
GeollCap5a.indd 160 20.06.2014 13:34:25
□ produse textile, confecţii
■ produse metalurgice
■ maşini, aparate, echipament industrial
□ produse chimice
□ mobilă
□ produse agro-alimentare
■ alte produse
Fig. 98. Structura exportului de mărfuri.
□ maşini, aparate, echipament electric
□ produse textile, confecţii
□ minereuri
□ combustibili
□ produse chimice
□ produse agro-alimentare ■ alte produse
Fig. 99. Structura importului de mărfuri.
Principalii parteneri în exportul de mărfuri sunt: Italia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Turcia, Bulgaria, Ungaria, Olanda, Spania.
Principalii parteneri în importul de mărfuri sunt: Italia, Germania, Rusia, Franţa, Marea Britanie, Ungaria, S.U.A., Austria, Republica Coreea, China, Republica Moldova, Ungaria, Turcia etc.
• Explică rolul transportului maritim în comerţul exterior. Găseşte pe hartă porturile maritime.
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
După destrămarea C.A.E.R.-ului România a pierdut pieţele de desfacere din est. Are loc reorientarea relaţiilor şi recucerirea vechilor pieţe est-europene, s-au extins esenţial relaţiile economice ale României cu Republica Moldova, Ucraina, Rusia etc. Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, o sarcină prioritără a ţării rămâne lărgirea schimburilor de mărfuri cu ţările din Uniunea Europeană, Japonia şi cu cele nord-americane (S.U.A., Canada).
• Analizează diagramele „Structura comerţului” (fig. 98, 99).
Evaluare 1 2 3 4 5 6 7 8
<'România
1. Enumeră provinciile istorice ale României.
2. Explică condiţiile şi resursele naturale ce favorizează dezvoltarea economică a României.
3. Cum explici deficitul natural al populaţiei în România la etapa actuală? Ce politică demografică ar trebui să promoveze guvernul ţării?
4. Argumentează cum influenţează caracterul universal al structurii industriei asupra progresului tehnic în ramură. Care, după părerea ta, ar fi căile accelerării progresului tehnic în industria României?
5. Utilizând textul din manual şi harta (fig. 95), compară specializarea agriculturii României şi a Republicii Moldova.
6. Alege răspunsul corect:
- România are hotare cu: a) trei ţări; b) cinci ţări; c) şase ţări.
- Dintre oraşele enumerate, cel mai mare este: a) Suceava; b) Timişoara; c) Braşov.
- Cea mai mare cantitate de energie electrică se produce la hidrocentrale, termocentrale, la centrala nuclearoelectrică.
- Cea mai nouă uzină siderurgică se află la: a) Reşiţa; b) Galaţi; c) Hunedoara.
- România deţine un loc de frunte în Europa după producţia de: a) cartofi; b) porumb; c) struguri.
- Dintre porturile dunărene, cel mai mare este: a) Brăila; b) Galaţi; c) Tulcea.
7. Utilizând diferite surse de informare despre obiceiurile şi tradiţiile poporului român, alcătuieşte un eseu pe această temă.
8. Rezolvă grila.
2
7
1
R
O
3
M
4
Â
5
N
6
I
A
1. Combinat siderurgic.
2. Unul dintre cele mai mari centre industriale.
3. Provincie istorică.
4. Centru al industriei de construcţie a autovehiculelor.
5. Cel mai mare port maritim.
6. Centru al industriei petrochimice.
7. Centrală nuclearoelectrică.
11 Geografia umană a lumii, cl. a Xl-a
GeollCap5a.indd 161 20.06.2014 13:34:27
Capiwlul
Capitalul V
Suprafaţa - 604 mii bn Populaţia - 45,6 mln. loc. (a. 2012)
Capitala - Kiev
1926
1939
1983
----------------1 29,1
----------------1 1
___________I OU, I
I 50,4
1989
2003
-----------------------------1fii 7
___________________I UI,/
---------------------------148,1
2007
2012
2025
---------------------------1 4fi ^
_________________i *+u,o
-------------------------1 AR fi
-------------------------1 *10,0
------------------------1 42,4
Fig. 100. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
Subcompetenţe:
• Explicarea principalelor caracteristici ale poziţiei economico-geografice a ţârii.
• Evaluarea indicilor demografici.
• Aprecierea şi respectarea obiceiurilor şi tradiţiilor culturale ale etniilor conlocuitoare.
• Caracterizarea complexă a ramurilor economiei, utilizând hărţile.
Vcraina
POZIŢIA ECONOMICO-GEOGRAFICĂ A UCRAINEI
După mărimea suprafeţei şi a numărului populaţiei, Ucraina este a doua ţară din Europa de Est ( după care stat?).
în perioada anilor 1939-1945 Ucraina şi-a extins suprafaţa teritoriului pe seama alipirii la ea a Regiunii Transcarpatice, nordului Bucovinei şi sudului Basarabiei. în anul 1954, sub jurisdicţia Ucrainei a trecut şi Peninsula Cri- meea, care anterior aparţinea Federaţiei Ruse. în anul 2014 Rusia a anexat Peninsula Crimeea cu suprafaţa de circa 27 mii km2.
• Apreciază poziţia economico-geografică a Ucrainei conform algoritmului
POPULAŢIA
După numărul populaţiei, Ucraina ocupă locul şase printre statele europene ( vezi Anexa nr. 1).
Densitatea medie a populaţiei este mai mică decât media europeană (76,0 loc./km ), având valori mai ridicate în regiunile înalt industrializate (Doneţk, Lugansk, Harkov, Kiev) şi mai reduse în regiunile Herson, Sumî, Volân.
Populaţia Ucrainei se referă la tipul modern de reproducere, având în prezent un deficit natural de 0,4%. Speranţa de viaţă la naştere a populaţiei este: la bărbaţi - 65 de ani, la femei - 76 de ani.
• Determină în ce perioadă de timp numărul populaţiei a crescut considerabil (vezifig.
100).
• Cu care problemă demografică se confruntă Ucraina la etapa actuală ?
• Studiind diagrama (fig. 102), stabileşte ce politică demografică ar urma să promoveze
guvernul ucrainean.
• Analizează diagrama „Componenţa etnică a (fig. 101).
Populaţia urbană constituie 69% din total. în Ucraina există mai multe oraşe mari, inclusiv oraşe milionare.
• Identifică pe hartă (fig. 103) oraşele principale ale Ucrainei.
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
Ucraina, ca şi ţările postsocialiste din Europa Centrală, alte state din C.S.I., este o ţară cu nivel mediu de dezvoltare social-economică. Reorganizarea economiei Ucrainei pe principii noi a fost un proces anevoios, însă în anul 2000 declinul economic a fost stopat, înregistrându-se o creştere a P.I.B.-ului cu circa 6%, acest indice continuând să sporească. Volumul investiţiilor străine este încă redus în comparaţie cu cel din Ungaria sau Cehia. Modernizarea ramurilor economiei şi adaptarea lor la condiţiile pieţei libere constituie o necesitate vitală pentru dezvoltarea de perspectivă.
Ucraina este o ţară cu potenţial economic înalt. Ea dispune de variate resurse naturale, printre care se evidenţiază cele de cărbune, minereu de fier, mangan, uraniu, petrol şi gaze naturale, săruri potasice.
• Identifică pe hartă (fig. 103) repartizarea minereurilor utile.
I
Geo_ll_Cap_5_b-indd 162 20.06.2014 13:33:03
■ ucraineni
■ ruşi
□ polonezi
□ romi
□ evrei
■ belaruşi
■ români
□ alte etnii
Fig. 101. Componenţa etnică a populaţiei.
0-15 16-65 peste
ani de ani 65 de ani
Fig. 102. Structura pe vârste a populaţiei.
Cifrele romane de pe hartă indică regiunile agricole:
I - cultura cerealelor, creşterea bovinelor,
ovinelor şi a caprinelor;
II - cultura sfeclei de zahăr, cerealelor,
creşterea porcinelor şi bovinelor de lapte şi carne;
III - cultura cerealelor, plantelor
oleaginoase, cucurbitaceelor, legumicultura, viticultura;
IV - gospodării de tip suburban;
V - creşterea vitelor pe păşuni montane,
cultura inului, cartofului, pomicultura;
VI - terenuri puţin utilizate.
Ţara are şi un înalt potenţial agricol. Economia este bine asigurată cu mijloace de transport, resurse umane de muncă calificată, instituţii şi organizaţii din sfera serviciilor.
• Analizează diagrama (fig. 104) Structura populaţiei pe sectoare de activitate”.
INDUSTRIA
în structura economiei Ucrainei rolul de frunte îi revine industriei, îndeosebi celei grele.
Industria energetică a Ucrainei se bazează atât pe resurse proprii de combustibili şi energie, cât şi pe cele din import (cantităţi mari de petrol şi gaze naturale se importă din Rusia).
Deosebit de importante pentru energetica Ucrainei sunt resursele carbonifere din bazinul Doneţk. După extracţia de cărbune, ţara ocupă un loc de frunte în lume.
50% din energia electrică este produsă la centralele termoelectrice. Mari termocentrale au fost construite în apropierea aglomeraţiilor urbane Kiev, Harkov, Lvov. Pe fluviul Nipru a fost construită o cascadă de centrale hidroelectrice, care produc circa 10% din totalul de energie electrică. Cele mai mari hidrocentrale funcţionează la Kiev, Kanev, Kremenciug, Kahovka. în anii ‘70-80 ai secolului trecut au fost date în exploatare centralele nuclearoelectrice de mare capacitate de la Cernobâl (în prezent nu funcţionează), Zaporojie, Hmelniţk şi Rovno, cărora le revine 40% din energia electrică.
Industria siderurgică dispune de o bază proprie de materii prime. Baza metalurgică Doneţk-Nipru este una dintre cele mai mari din lume. Ea utilizează minereul de fier de la Krivoi Rog, manganul de la Nikopol.
• Identifică pe harta economică (fig. 103) principalele centre siderurgice.
După producţia de oţel (35,3 mln. tone pe an) şi fontă (25,7 mln. tone pe an), Ucraina deţine un loc de frunte în lume.
Metalurgia neferoaselor are o dezvoltare mai puţin accentuată. Plumbul şi zincul se produc din materia primă importată la turnătoriile de la Konstan- tinovka, aluminiul, titanul, magneziu! - la cele din Zaporojie.
Fig. 103. Ucraina. Harta economică.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 163 20.06.2014 13:33:05
Capitolul^ î
Cai molul 1
Câmpia Mării Negre. Lan de floarea-soarelui
20%
50%
Industria constructoare de maşini este bine dezvoltată şi foarte variată. Se evidenţiază, în primul rând, producţia de utilaje grele, maşini-unelte, diverse instalaţii amplasate în baza metalurgică principală a ţării (Doneţk, Kramatorsk, Lugansk, Mariupol, Zaporojie, Dnepropetrovsk).
• Cum crezi, de ce sunt amplasate anume în aceste oraşe?
în Ucraina este dezvoltată şi producţia de automobile (la Kremenciug se produc autocamioane, la Lvov - autobuze, la Zaporojie - autoturisme). Producţia de locomotive Diesel este concentrată în Lugansk şi Harkov, iar cea de producere a vagoanelor de marfă - în Dnepropetrovsk. Construcţia de nave maritime este concentrată la Nikolaev, Herson, Kerci, de nave fluviale - la Kiev, cea de avioane - la Kiev şi Harkov. Industria electrotehnică, electronică, mecanica de precizie sunt amplasate în centrele cu resurse umane de muncă calificate (Harkov, Kiev, Herson, Odesa, Novaia Kahovka, Lvov, Cernăuţi, Ivano-Frankovsk).
• Identifică pe hartă (fig. 103) principalele centre constructoare de maşini.
Producerea de tractoare este concentrată în Harkov, iar cea de maşini agricole - la Herson, Zaporojie, Odesa, Djankoi.
Industria chimică include diverse ramuri şi tipuri de producţie, care utilizează în mare parte materie primă locală.
• Enumeră materiile prime utilizate în industria chimică.
■ sectorul primar
■ sectorul secundar □ sectorul terţiar
Fig. 104. Structura populaţiei pe sectoare de activitate.
Centre siderurgice mari: Doneţk, Makeevka, Krivoi Rog, Zaporojie, Mariupol.
Producţia anuală de grâu şi porumb constituie 41 mln. t, de sfeclă de zahăr - 18,5 mln. t, de cartofi - 18,7 mln. t, de seminţe de floarea-soarelui -
Producerea de îngrăşăminte chimice este dezvoltată în bazinul Doneţk, în regiunea economică de sud (Odesa), în vest (Kaluş), iar industria petrochimică - la Lisiceansk şi Herson. în centrele industriale mari (Kiev, Harkov, Odesa, Lvov) sunt dezvoltate subramurile chimiei fine, de producere a medicamentelor, coloranţilor, articolelor de parfumerie şi cosmetică.
Industria uşoară şi cea alimentară au căpătat o răspândire largă în toate regiunile ţării. Dintre ramurile industriei uşoare se evidenţiază cea textilă (Herson, Doneţk, Zaporojie, Ivano-Frankovsk, Cernăuţi), de încălţăminte (Kiev, Doneţk, Simferopol, Lvov), de confecţii, tricotaje etc.
• Ce factori au stimulat dezvoltarea industriei alimentare în Ucraina?
După volumul producţiei industriei alimentare Ucraina deţine locul cinci în Europa, fiind întrecută doar de Franţa, Germania, Polonia şi Rusia. Se evidenţiază industria zahărului, dezvoltată în zonele centrale şi de vest - acolo unde se cultivă sfecla de zahăr, industria de producere a uleiului vegetal a conservelor din fructe şi legume, a vinului (regiunile sudice ale ţării). In porturile maritime Kerci şi Sevastopol, de asemenea, în Herson funcţionează întreprinderi de prelucrare a peştelui.
8,4 mln. t.
AGRICULTURA
Principalii parteneri în exportul de mărfuri: Rusia, China, Turcia, Germania, Italia, India, Republica Moldova.
Principalii parteneri în importul de mărfuri: Rusia, Germania, S.U.A., Polonia, Italia, China, etc.
Agricultura ocupă un loc important în economia ţării. Ea asigură atât cu hrană populaţia, cât şi cu materii prime industria alimentară şi cea uşoară. Reforma agrară în Ucraina a decurs lent, actualmente fiind privatizate practic toate terenurile agricole. Ucraina dispune de suprafeţe mari de terenuri agricole care constituie 70% din teritoriul ţării.
Cultura plantelor şi creşterea animalelor au aproximativ aceeaşi pondere în structura producţiei globale agricole. Din cultura plantelor, cerealelor le revine peste 73 din suprafaţa terenurilor însămânţate. După producţia de cereale, Ucraina deţine locul patru în Europa, cedând Franţei, Rusiei şi Germaniei. Se cultivă grâu, porumb, orz, secară, iar pe terenurile irigate din regiunea
Geo_ll_Cap_5_b.indd 164 20.06.2014 13:33:06
I
25,4%
Herson şi în Crimeea - orez. Dintre plantele tehnice, o importanţă mare au sfecla de zahăr, floarea-soarelui, tutunul şi culturile etero-oleaginoase. Viticultura, pomicultura şi legumicultura sunt practicate pe larg în Crimeea, regiunile Herson, Nikolaev, Odesa, Transcarpatică, iar în nordul ţării se cultivă plante furajere.
• Analizează harta (fig. 103) şi explică repartizarea culturii plantelor.
■ metale şi produse siderurgice Creşterea animalelor este pe larg răspândită în toate regiunile ţării. Se
■echipament pentru utilaje cresc bovine pentru lapte şi carne, porcine, ovine şi caprine. industriale
□ produse chimice şi petrochimice • Urmăreşte pe hartă (fig. 103) repartizarea creşterii animalelor.
□ produse agro-alimentare
■ alte produse TRANSPORTURILE
Fig. 105. Structura exportului de mărfuri.
31,5%
□ combustibili şi energie
■ maşini, utilaje industriale şi mijloace de transport
□ produse chimice
□ produse agro-alimentare
■ alte produse
Peste jumătate din traficul de mărfuri şi de persoane este deservit de transportul feroviar. Printre căile ferate de importanţă internaţională se evidenţiază calea ferată Moscova - Kiev - Chişinău - Ungheni - Bucureşti - Sofia -Istanbul.
Artere autorutiere importante leagă toate centrele urbane, cele mai modernizate fiind: Kiev - Harkov; Kiev - Lvov; Harkov - Simferopol; Odesa - Herson - Simferopol ş.a.
Un rol deosebit în economia Ucrainei are transportul maritim şi cel fluvial.
• Identifică pe hartă (fig. 103) principalele porturi maritime şi fluviale.
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
în perioada sovietică circa 90% din volumul comerţului exterior al Ucrainei revenea republicilor ex-sovietice şi statelor integrate în C.A.E.R. în prezent Ucraina a reuşit să stabilească relaţii economice nu numai cu ţări din spaţiul C.S.I., ci şi cu ţări din Uniunea Europeană, cu S.U.A., Canada, ţările din Asia.
Fig. 106. Structura impor- tului de mărfuri.
• Examinează diagramele (fig. 105,106) şi compară exportul şi importul.
• Ce rol revine Ucrainei în relaţiile economice externe cu R. Moldova?
Evaluare
Ucraina
1. Compară poziţia economico-geografică a Ucrainei cu cea a României. Găseşte asemănări şi deosebiri între ele.
2. în baza studierii hărţilor (fizică şi economică) din atlas şi a datelor statistice din manual apreciază influenţa condiţiilor şi a resurselor naturale ale Ucrainei asupra dezvoltării economiei.
3. Explică factorii de amplasare a ramurilor industriei constructoare de maşini.
4. Explică rolul factorilor naturali în dezvoltarea agriculturii Ucrainei.
5. Enumeră ramurile de specializare a agriculturii Ucrainei.
6. Găseşte răspunsul corect şi marchează-l cu semnul X în căsuţa alăturată.
□ Ucraina are hotare cu:
a) 5 state □
b) 7 state □
c) 6 state □
□ Cel mai mare bazin carbonifer este:
a) Nipru □
b) Doneţk □
c) Lvov-Volân □
□ Oraşul Kiev este port:
a) la Marea Baltică □
b) pe râul Nipru □
c) la Marea Azov □
□ Uzina de construcţie a avioanelor este amplasată în:
a) Zaporojie □
b) Harkov □
c) Dnepropetrovsk □
7*. Utilizând informaţii din mass-media, scrie în caiet un eseu despre tradiţiile şi obiceiurile ucrainenilor.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 165 20.06.2014 13:33:08
Capiiolulg î
Capitalul V
Suprafaţa - 17, 1 mln. km Populaţia -143,2 mln. loc. (a. 2012)
Capitala - Moscova
d ~s
Subcompetenţe:
• Aprecierea poziţiei econom ico-geografice a ţării conform algoritmului.
• Identificarea componenţei teritorial- administrative.
• Evaluarea importanţei condiţiilor şi resurselor naturale.
• Identificarea indicilor demografici.
• Aprecierea şi respectarea obiceiurilor şi tradiţiilor culturale ale etniilor conlocuitoare.
• Caracterizarea complexă a ramurilor economiei.
‘Federaţia ‘Rusă
COMPONENŢA TERITORIULUI ŞI POZIŢIA
ECONOMICO-GEOGRAFICĂ
• Apreciază poziţia economico-geografică a ţării conform algoritmului
Rusia ocupă partea de est a Europei şi nordul Asiei, câteva mii de insule în Oceanul Arctic şi în Oceanul Pacific (găseş hartă). Rusiei îi regiunea Kaliningrad - o enclavă situată între Polonia, Lituania şi Marea Baltică, în anul 2014 Rusia a anexat Peninsula Crimeea, care anterior aparţinea Ucrainei, în direcţie meridională ea se întinde pe o distanţă de 2,5-4 mii km, iar în direcţie latitudinală - pe 9 mii km (cuprinde 11 fuse orare). Lungimea totală a hotarelor este de 60,9 mii km, dintre care 20 mii km sunt hotare terestre. Rusia se învecinează cu 14 state, având cel mai mare număr de vecini dintre toate ţările lumii (identifică pe hartă statele vecine). Rusia este scăldată de apele a trei oceane şi 12 mări (identifică-lepe hartă). Marea Baltică reprezintă poarta maritimă spre
Europa de Vest; Marea Neagră este calea spre Bazinul Mediteraneean, Africa şi Orientul Apropiat; prin Marea Japoniei întreţine legături comerciale cu statele din Bazinul Pacific. Oceanul Arctic are importanţă pentru navigaţie mai mult în timpul verii, iarna deplasarea navelor comerciale fiind posibilă numai cu ajutorul spărgătoarelor de gheaţă.
Pe teritoriul Rusiei trec căi de transport şi comerciale de importanţă internaţională, care leagă Europa cu Extremul Orient, cu Asia Centrală şi Asia de Sud şi Sud-Est.
După structura de stat, Rusia este o federaţie, în componenţa căreia intră 21 de republici, o regiune autonomă, 4 districte autonome, 9 ţinuturi şi 46 de regiuni, inclusiv regiunea Kaliningrad. Oraşele Moscova şi Sankt-Petersburg au statut de subiect al Federaţiei. Din a. 2014 ca subiecte ale Federaţiei au fost incluse Republica Crimeea şi or. Sevastopol.
• Examinează hărţile din atlas şi descrie condiţiile şi resursele naturale ale Rusiei
CONDIŢIILE ŞI RESURSELE NATURALE
Relieful este variat. Partea de vest a ţării este dominată de câmpii - Câmpia Europei de Est, iar în partea de est - Câmpia Siberiei de Vest, despărţite de Munţii Ural. Partea de est este prezentată de podişuri şi munţi de altitudine medie (Podişul Siberiei Centrale, zona muntoasă a Siberiei de Sud cu munţii Altai, Sa- ian, Munţii Siberiei de Nord-Est cu lanţurile Verhoiansk, Cerski etc.).
O influenţă mare asupra amplasării populaţiei şi activităţii economice are clima. Rusia se află în trei zone climatice, dar majoritatea teritoriului se află în zona climei temperate continentale şi polare aspre, nefavorabile pentru traiul populaţiei şi pentru valorificare economică.
în partea europeană (cu excepţia nordului) clima este temperat-maritimă la vest şi continentală spre est, cu un regim hidrotermic ce permite cultivarea tuturor plantelor zonei temperate. în sudul european se cresc culturi termofile, ca orezul, tutunul, ceaiul ş.a.
I
Geo_ll_Cap_5_b-indd 166 20.06.2014 13:33:09
I
Reţeaua hidrografică este bine dezvoltată, fiind reprezentată prin fluvii mari, bogate în apă şi în resurse hidraulice (Volga, Obi cu Irtâş, Enisei cu Angara, Lena, Amur etc.). Rusia dispune de foarte multe lacuri cu apă dulce, concentrate mai mult la nord- vestul ţării (Ladoga, Onega), iar în Siberia de Sud se află cel mai adânc lac din lume cu apă dulce - Baikal.
Anomalia Magnetică de la Kursk. Extracţia minereului de fier
• Identifică pe hartă cele mai mari fluvii şi lacuri.
Resursele naturale ale Rusiei sunt extrem de variate şi în cantităţi enorme. Dintre resursele energetice se evidenţiază zăcămintele de cărbune, după rezervele cărora Rusia deţine primul loc în lume. Cele mai mari bazine sunt: Tungus, Lena, Kuzneţk, Kansk-Acinsk, Peciora.
Foarte mari sunt şi rezervele de petrol, concentrate în Siberia de Vest (regiunea Tiumen), în Tatarstan, Başkortostan etc., iar gaze naturale - în nordul Siberiei de Vest, în regiunea Orenburg, Saratov, ţinutul Stavropol.
Rusia dispune de mari resurse metalifere: minereu de fier (Anomalia Magnetică de la Kursk, Ural, Altai etc.), cupru (Ural, Siberia de Est), nichel (nord-vestul regiunii Krasnoiarsk şi Peninsula Kola), plumb şi zinc (Altai), cositor, aur şi alte metale preţioase şi rare (Siberia de Est şi Extremul Orient). De o importanţă mare sunt resursele minerale chimice: sarea de potasiu (So- likamsk), sarea de sodiu, apatitele, sulful şi altele.
Rusia mai are şi importante resurse biologice: piscicole, animale sălbatice cu blană preţioasă; resurse recreative şi alte bogăţii ale naturii.
Sunt imense resursele forestiere: 45% din teritoriul ţării este ocupat de păduri. Predomină pădurile de conifere.
1897
1913
1926
1939
1989
2003
2007
2012
2025
=1126,4
H59,2
93,1 ■ 108,1 = 147,1 =i 144,4 =>141,4
------1 143,2
=1140,8
Fig.107. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
0-15 16-65 peste
ani de ani 65 de ani
Fig. 108. Structura pe vârste a populaţiei.
POPULAŢIA
• în baza analizei Anexei nr. 1 din manual, determină ce loc îi revine Rusiei, după numărul populaţiei, printre ţările lumii şi în Europa.
Rusia este o ţară multinaţională. Pe teritoriul ei trăiesc circa 130 de naţionalităţi ce aparţin diferitor grupe lingvistice.
• Analizează diagrama „Componenţa etnică a populaţiei” (fig. 109).
Criza social-economică, care a afectat ţara, s-a răsfrânt şi asupra proceselor demografice. Astfel, în primul deceniu al sec. al XXI-lea s-a redus natalitatea şi a crescut mortalitatea. în prezent pentru Rusia sunt caracteristice deficitul natural al populaţiei (- 0,2%) şi reducerea speranţei de viaţă la naştere: la bărbaţi - până la 63 de ani, la femei - până la 75 de ani.
• Analizează diagrama (fig. 107) „Evoluţia numerică a populaţiei”.
• Analizează diagrama (fig. 108) şi explică cauzele ce au determinat o astfel de structură pe vârste a populaţiei.
Densitatea medie a populaţiei este de 8,5 loc./km2, fiind mai mare în partea europeană (30,0 loc./km2) şi mai mică (2,5 loc./km2) în cea asiatică.
• Folosind harta din atlas, explică cauzele repartizării neuniforme a populaţiei.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 167 20.06.2014 13:33:10
Capitol lift I
Capitalul V
□ ucraineni
□ ciuvaşi ■ başkiri
□ alte etnii
Fig. 109. Componenţa
etnică a populaţiei.
Centrale nuclearo- electrice: Smolensk, Balakovo, Voronej, Beloiarsk etc.
Procesul de urbanizare a decurs destul de intensiv în a doua jumătate a sec. al XX-lea şi în prezent populaţia urbană constituie 74%.
• Urmăreşte pe hartă (fig. 111) regiunile cu cel mai înalt nivel de urbanizare şi identifică
oraşele milionare: Moscova, Sankt-Petersburg, NijniNovgorod, Novosibirsk, Ekaterin-
burg, Omsk, Celeabinsk, Kazan, Uf a, Perm, RostovpeDon.
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
Rusia dispune de o economie cu o structură variată de ramuri industriale şi agricole. Economia ei este asigurată cu toate resursele naturale, cu resurse umane de muncă de înaltă calificare, cu suprafeţe mari de terenuri agricole.
Economia Rusiei se bazează pe exportul unor volume mari de materii prime şi diferite materiale.
După potenţialul economic, Rusia se află printre primele ţări din lume. Dar, cu toate acestea, după valoarea P.N.B. ea cedează cu mult Germaniei, Franţei şi Marii Britanii.
După destrămarea U.R.S.S. şi a C.A.E.R-ului, Rusia s-a pomenit fără multe produse, pe care mai înainte le primea din regiunile economice din afara teritoriului ei, şi fără pieţe de desfacere a propriei producţii industriale. în prezent Rusia a creat noi pieţe cu statele C.S.I., cu cele din Uniunea Europeană şi cu cele din Asia.
Majoritatea ramurilor economice ale Rusiei, ca şi ale celorlalte state nou formate după destrămarea U.R.S.S., au fost reutilate şi modernizate.
Investiţiile străine în economia Rusiei sunt orientate preponderent în dezvoltatea sectorului financiar şi de comerţ, cât şi în sectorul producţiei materiale.
Rusia dispune de trei mari regiuni metalurgice: Ural, Kuzneţk şi Anomalia Magnetică de la Kursk. Mari centre siderurgice mai sunt: Cerepoveţ, Tuia şi Moscova.
■ sectorul primar
■ sectorul secundar □ sectorul terţiar
Fig. 110. Structura populaţiei pe sectoare de activitate.
• Analizează diagrama „Structura populaţiei pe sectoare de activitate” (vezi fig. 110).
INDUSTRIA
Industria este ramura principală a economiei Rusiei. Ei îi revin 4,5% din producţia industrială mondială. în structura industriei o importanţă deosebită are energetica.
După volumul producţiei de combustibili şi de energie electrică, Rusia deţine un loc de frunte printre ţările lumii. Energetica Rusiei se bazează în întregime pe resurse proprii.
• Identifică pe hărţile din atlas bazinele carbonifere.
Rusia ocupă locul patru în lume în ceea ce priveşte producţia de energie electrică. în partea europeană ea se obţine, de regulă, la centralele termoelectrice şi nuclearoelectrice, iar în partea siberiană - la centralele hidroelectrice (de ce?). Centralele termoelectrice produc 66,5% din energia electrică, 17% îi revine hidrocentralelor, iar atomocentralelor - 16,5%.
• Identifică pe harta economică (fig. 111) cele mai mari centrale hidroelectrice.
Industria siderurgică foloseşte, în temei, materia primă proprie. Rusia deţine un loc de frunte în producţia mondială de fontă şi oţel, fiind depăşită numai de China, Japonia şi S.U.A.
• Identifică pe harta economică (fig. 111) centrele siderurgice.
Metalurgia neferoaselor include multe subramuri, dintre care se evidenţiază producţia de aluminiu (Siberia de Est, Povolgia).
Geo_ll_Cap_5_b-indd 168 20.06.2014 13:33:10
I
în ultimii ani în oraşele mari au apărut întreprinderi de asamblare a automobilelor unor companii străine - „Daewoo” „General Motors”, „Mercedes”, „Toyota”, „Volkswagen”.
Rusia ocupă locul paisprezece în lume la producţia de autovehicule -1,9 mln. bucăţi.
în industria aviarachetară rolul principal îl revine companiilor: „Suhoi”, „Tupolev”, „lliuşin”, „Mikoian”.
Ocupând locul întâi în lume după rezervele forestiere, Rusia deţine locul şase la producţia de lemn, fiind depăşită de S.U.A., India, China, Brazilia şi Canada.
• Din ce considerente uzinele de aluminiu au fost amplasate în aceste regiuni?
Se remarcă producţia de cupru (Ural, Siberia de Est), de nichel (Siberia de Est, Ural), de plumb şi zinc (Ural, Siberia de Vest). în Siberia de Est şi în Extremul Orient predomină producţia de cositor şi metale nobile (platină, aur, argint).
Industria constructoare de maşini este ramura principală a industriei.
Producţia de maşini grele şi utilaje industriale este concentrată în bazele metalurgice ori în apropierea lor (Ural, Kuzneţk, Novosibirsk, Krasno- iarsk).
• Identifică pe harta economică aceste centre.
Ramurile noi cu tehnologii de vârf ( radiotehnica, mecanica de
precizie sunt mai dezvoltate în aglomeraţiile urbane {de ce ?).
Producţia mijloacelor de transport cuprinde industria de automobile (Togli- atti, Naberejnâe-Celnî, Nijni Novgorod, Moscova, Ulianovsk), aviarachetară (Moscova, Saratov, Voronej, Nijni Novgorod), de material rulant (Nijni Taghil, Celeabinsk, Tver), de nave maritime (Sankt-Petersburg, Vladivostok). Producţia de tractoare este concentrată în Sankt-Petersburg, Vladimir, Lipeţk, Celeabinsk, Rubţovsk, iar cea de maşini agricole în Rostov pe Don, Voronej, Tuia, Reazan, Krasnoiarsk.
Un rol însemnat îi revine producţiei de echipament industrial şi tehnic. Multe dintre aceste întreprinderi, fiind mari consumatori de metal, sunt amplasate în zona bazelor metalurgice (Ural, Kuzneţk, Centrală).
Industria chimică, caracterizată prin diversitate, este bine asigurată cu materii prime: sare gemă, săruri de potasiu, apatite, fosforite, ghips, petrol, gaze naturale, lemn etc.
• Enumeră subramurile chimiei de bază. Ce factori influenţează amplasarea producţiei de îngrăşăminte minerale?
în baza petrolului, gazelor naturale, a cărbunelui se dezvoltă producţia de răşini sintetice şi mase plastice, a cauciucului sintetic, a fibrelor şi firelor sintetice etc.
în partea siberiană sunt mari centre ale chimiei sintezei organice (Omsk, Tiumen, Novosibirsk, Krasnoiarsk, Irkutsk).
în regiunile nordice ale părţii europene este dezvoltată chimia lemnului.
în aglomeraţia Moscova şi Sankt-Petersburg sunt concentrate întreprinderi ale industriei chimico-farmaceutice, de parfumerie şi cosmetică, de producere a coloranţilor.
O ramură de profil a Rusiei este şi industria forestieră şi de prelucrare a lemnului.
Dintre subramurile industriei uşoare se evidenţiază cea textilă, concentrată îndeosebi în regiunile Ivanovo şi Moscova, de confecţii şi tricotaje, de încălţăminte, prezente cu preponderenţă în aglomeraţiile Moscova şi Sankt-Petersburg.
Industria alimentară include diverse ramuri. Ca ramură de specializare ea este dezvoltată în regiunea economică Centrală de Cernoziom (producţia uleiului vegetal, zahărului),
Transportarea lemnului pe lacul Baikal
Geo_ll_Cap_5_b.indd 169 20.06.2014 13:33:12
Capitol lift I
Cifrele romane de pe hartă indică regiunile agricole:
Fig. 111. Rusia. Harta economică.
I - cultura cerealelor;
II - creşterea ovinelor şi a bovinelor pe păşuni
naturale;
III - gospodării de tip suburban;
IV - cultura sfeclei de zahăr, a inului, creşterea
porcinelor, bovinelor de lapte şi carne;
V - exploatări forestiere cu suprafeţe de cultivare
a plantelor şi de creştere a animalelor;
VI - creşterea bovinelor de lapte şi carne,
cultura cerealelor, cartofului, legumelor;
VII - terenuri inutilizabile ori puţin folosite.
în Caucazul de Nord (industria conservelor din fructe şi legume, a vinului, uleiurilor vegetale, zahărului), iar în regiunile Centrală şi de Nord este dezvoltată industria de prelucrare a laptelui, cărnii şi a peştelui. în ceea ce priveşte producţia de peşte, Rusia deţine un loc de frunte pe Glob.
• Identifică pe harta economică (fig. 111) centrele industriei alimentare.
AGRICULTURA
Producţia anuală de grâu constituie 56 mln. t, de seminţe de floarea-soarelui - 7,9 mln. t, de cartofi - 21,1 mln. t, de sfeclă de zahăr - 45,0 mln. t.
• Apreciază rolul factorilor naturali în dezvoltarea agriculturii Rusiei Terenurile agricole constituie doar 13,3% din suprafaţa ţării, fapt determinat de prezenţa pe teritorii imense a îngheţului persistent, a pădurilor, mlaştinilor, munţilor înalţi etc. în acelaşi timp, suprafaţa terenurilor arabile (care ocupă 59% din terenurile agricole) constituie circa 10% din totalul mondial, suprafeţe mai mari având doar S.U.A. Colosale sunt suprafeţele ocupate de păşuni şi fâneţe, ce ocupă 40% din terenurile agricole prezentând o bună bază furajeră pentru dezvoltarea zootehniei. Cele mai importante terenuri agricole sunt situate în partea europeană, care asigură 4/5 din producţia agricolă. Cultura plantelor şi creşterea animalelor au o pondere egală în structura agriculturii.
Agricultura Rusiei este mecanizată, electrificată, chimizată. Ea beneficiază de agrotehnici moderne, soiuri selecţionate de plante şi rase de animale. Cu toate acestea, productivitatea agriculturii este cu mult mai joasă decât în statele dezvoltate. Rusia este unul dintre marii importatori mondiali de produse agro-alimentare.
Geo_l l_Cap_5_b.indd 170 20.06.2014 13:33:13
I
Recoltarea cerealelor în Povolgia
Principalele zone turistice: Moscova - cel mai mare centru turistic; Sankt-Petersburg - oraşul „nopţilor albe"; oraşele ruseşti vechi - Novgorod, Pskov, Vologda, Vladimir, Suzdal; oraşul- erou Volgograd; litoralul Mării Negre; zona Munţilor Caucaz; Munţii Ural - adevărat muzeu mineralogic;
în sectorul agrar culturii plantelor îi revin 53%. Cele mai mari suprafeţe sunt însămânţate cu cereale. Cultura de bază este grâul. Principalele grânare se află în regiunile Centrală de Cernoziom, Povolgia, Caucazul de Nord, Altai. Se mai cultivă sfeclă de zahăr, floarea-soarelui. Rusia este cel mai mare producător mondial de fibre de in. Pretutindeni se cultivă cartoful, care este una dintre principalele surse alimentare ale populaţiei.
în Caucazul de Nord este răspândită pomicultura, viticultura, iar în regiunea Krasnodar - cultivarea ceaiului. Pe larg se practică legumicultura, având o importanţă mai mare în Caucazul de Nord, Povolgia, regiunea Centrală de Cernoziom.
Creşterea animalelor. Sectorul zootehnic are o importanţă mai mare în regiunile economice Centrală, de Nord şi de Nord-Vest ale părţii europene şi în regiunile sudice ale Siberiei de Vest şi de Est. Pretutindeni se cresc bovine şi porcine, iar în regiunile Nordului Extrem principala activitate este creşterea renilor. O importanţă tot mai mare are întreţinerea animalelor cu blană în crescătorii.
• Utilizează harta economică a Rusiei (fig. 111) şi determină amplasarea ramurilor culturii plantelor şi creşterii animalelor.
zona Lacului Baikal; Peninsula Kamceatka; Kaliningrad - cel mai vestic oraş al ţării.
TRANSPORTURILE
Importanţa deosebită a transporturilor este determinată de suprafaţa imensă a teritoriului Rusiei şi de repartiţia neuniformă a regiunilor bogate în materie primă şi a celor de consum al bunurilor materiale.
După lungimea căilor ferate, Rusia este depăşită doar de S.U.A. Cea mai lungă cale ferată, Moscova-Vladivostok, are lungimea de 9 302 km.
Moscova. Aeroportul Şeremetiev
• Ce tip de transport domină în traficul intern de mărfuri?
Dintre ramurile de transport terestru se evidenţiază cel feroviar, căruia îi revine cea mai mare parte a traficului de mărfuri şi pasageri. Transportul feroviar face legătura dintre toate regiunile ţării şi are rolul principal în relaţiile cu statele din C.S.I. şi ţările europene. Cea mai densă reţea de căi ferate este în partea europeană, pe când imense teritorii ale Siberiei şi Extremului Orient sunt lipsite de căi ferate. După lungimea totală de căi ferate electrificate Rusia deţine unul dintre primele locuri printre ţările lumii.
Printr-o densitate mai mare a reţelei de căi rutiere se evidenţiază regiunile Centrală, de Nord-Vest şi Povolgia. Cele mai importante automagistrale sunt: Moscova-Minsk-Brest; Moscova-Simferopol; Moscova-Sankt-Pe- tersburg ş.a. •
• Explică importanţa economică a fluviului Volga şi a canalelor Volga-Marea Baltică,
Volga-Marea Albă şi Volga-Don.
Transportul maritim, dotat cu o flotă comercială avansată, asigură atât legăturile cu ţările străine, cât şi cele de cabotaj.
Rusia dispune de o puternică flotă comercială, inclusiv de cel mai mare număr de spărgătoare de gheaţă, care asigură în timpul iernii străbaterea Căii Maritime de Nord prin mările Oceanului Arctic.
• Recunoaşte pe harta economică (fig. 111) principalele porturi maritime şi fluviale,
notează-le pe harta-contur.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 171 20.06.2014 13:33:17
Capiwlulfi' î
Capitalul V
6% 5%
■ combustibili şi lubrifianţi
■ minereuri
şi produse metalurgice
■ maşini, utilaj şi echipament de transport
□ produse chimice
□ lemn şi produse din lemn
■ alte produse
■ utilaje industriale şi mijloace de transport
□ produse agro-alimentare
□ produse chimice
■ alte produse
Fig. 112. Structura exportului de mărfuri.
Fig. 113. Structura importului de mărfuri.
Partenerii principali în exportul de mărfuri sunt: Germania, Ucraina, S.U.A., Belarus, Olanda, Italia, China, Elveţia etc.
•
Partenerii principali în importul de mărfuri sunt: Germania, China, Belarus, S.U.A, Ucraina, Kazahstan, Italia etc.
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
Destrămarea U.R.S.S. şi a C.A.E.R.-ului au condus la dereglarea şi întreruperea multor relaţii economice vitale pentru Rusia.
în prezent Rusia întreţine relaţii economice cu ţările C.S.I., cu cele din Asia şi le extinde pe cele cu ţările dezvoltate, inclusiv cu ţările membre ale Uniunii Europene, cu S.U.A. şi Canada.
• Examinează diagramele şi compară exportul şi importul Rusiei.
• Ce rol joacă Rusia în relaţiile economice externe cu Republica Moldova?
Evaluare
Federaţia (Rusă
1. Efectuează o călătorie imaginară pe harta politică a lumii din atlas şi identifică statele vecine cu Rusia. Enumeră mările şi oceanele care scaldă ţărmurile Rusiei, notează-le pe harta-contur.
2. Explică factorii ce au influenţat asupra repartizării neuniforme a populaţiei Rusiei.
3. Apreciază condiţiile şi resursele naturale ale ţării pentru dezvoltarea economică.
4. Reprezintă schematic în caiet componenţa ramurală a industriei constructoare de maşini a Rusiei. Indică câte un centru.
5. Analizează harta economică a Rusiei (fig. 111) şi indică principalele regiuni agricole.
6. Completează în caiet schema „Transporturile Rusiei”. înscrie exemple de căi de transport.
( 1
\
1
( J 1
I
1
IL
1
2_______ 2_______ 2
(
l
I '
r—I-
1_______ 1_______ 1
2_______ 2_______ 2
7. Alege răspunsul corect:
□Cel mai mare câmp de petrol este în:
a) Başkortostan; b) regiunea Tiumen; c) Caucazul de Nord.
8. Cel mai mare bazin carbonifer este:
a) Irkutsk; b) Peciora; c) Kuzneţk.
□ După rezervele de gaze naturale Rusia deţine în lume: a) locul I; b) locul II; c) locul III.
□ După producţia de energie electrică pe Glob Rusia ocupă: a) locul II; b) locul III; c) locul IV.
□ Prin canalele Volga-Marea Baltică şi Volga-Don oraşul Moscova are ieşire la: a) 5 mări; b) 4 mări; c) 3 mări.
□ Ce produse exportă Rusia în Republica Moldova?
Geo_l l_Cap_5_b.indd 172 20.06.2014 13:33:18
I
<Descrierea economico-geograficâ comparativă a ItaCiei şi Norvegiei (conform aCgoritmuCui)
Aplicaţia practică nr.
2
r> ----S
Subcompetenţe:
• Demonstrarea abilitaţilor de comparare a diferitor state după indicii economico-geo- grafici de baza.
• Identificarea trasaturilor comune şi a deosebirilor dintre state.
^__________________________r
Folosind diferite surse geografice (hărţi din atlas, literatură suplimentară, date statistice, presa periodică, emisiuni televizate, internet), descrie Italia şi Norvegia, comparativ, conform algoritmului. Evidenţiază trăsăturile comune şi deosebirile dintre aceste state. Completează tabelul.
STATELE COMPARATE
Indicii
de comparare
Trăsături comune
Deosebiri
Poziţia
econom ico-geografică
Condiţiile
şi resursele naturale
Populaţia (numărul, densitatea, sporul natural, structura economică)
Specializarea
industriei
Specializarea
agriculturii
Participarea
în diviziunea internaţională a muncii
Concluzii
Geo_l l_Cap_5_b.indd 173 20.06.2014 13:33:19
Cai molul 1
Jlsia. Caracterizare economico- geografică generala
I
Monarhii constituţionale: Thailanda, Malaysia, Bhutan, Bahrain, Kuwait, Japonia, Iordania, Cambodgia.
Monarhii absolute: Arabia Saudită, Oman, Qatar, Brunei, Emiratele Arabe Unite.
în Asia de Sud-Est sunt concentrate peste 60% din rezervele mondiale de cositor.
□ 0-15 ani
□ 16-65 de ani
■ peste 65 de ani
Fig. 114. Structura pe vârste a populaţiei.
în prezent, pe harta politică a Asiei există 47 de state suverane. în 1939 circa 90% din populaţia regiunii trăiau în ţările-colonii şi semicolonii ale statelor-metropole (Marea Britanie, Franţa, Olanda, Portugalia, Japonia, S.U.A.). Turcia, Afghanistanul, Irakul, Iranul, Arabia Saudită, China, Mongolia şi Thailanda erau formal suverane. După cel de-al Doilea Război Mondial majoritatea coloniilor au obţinut independenţă politică.
După structura de stat, majoritatea ţărilor Asiei sunt republici. Totodată, aici se află şi cele mai multe monarhii. Ţările Asiei sunt foarte diferite după mărimea teritoriului, numărul populaţiei, gradul de asigurare cu resurse naturale, nivelul de dezvoltare economică.
După nivelul de dezvoltare economică, ţările Asiei se deosebesc foarte mult între ele. Pe de o parte, există ţări înalt dezvoltate, ca Japonia, Israel, Singa- pore, în care P.I.B. pe locuitor constituie de la 31,9 mii până la 46 mii dolari S.U.A. anual, şi ţări slab dezvoltate, de exemplu, Cambodgia, Myanmar, Bangladesh, Nepal, cu un P.I.B. pe locuitor de numai sub 900 dolari S.U.A. anual. Polarizarea ţărilor asiatice după nivelul de dezvoltare economică s-a produs îndeosebi după cel de-al Doilea Război Mondial, când Japonia a reuşit să depăşească multe state dezvoltate şi să se apropie de nivelul economic al S.U.A., iar o serie de state (Republica Coreea, Singapore, Malaysia, Indonezia, Thailanda), înregistrând ritmuri înalte de dezvoltare economică, au reuşit să avanseze în rândul ţărilor recent industrializate. în ultimele decenii succese în dezvoltarea economiei au obţinut China, devenită a doua putere în lume, Turcia, India, ţările din regiunea Golfului Persic, Filipine etc.
Ţările Asiei au bogate şi variate resurse naturale, în primul rând, resurse ale subsolului.
• Analizează harta din atlas „Resursele minerale” şi identifică statele din Asia bogate în
combustibili, minereuri feroase, minereuri neferoase.
Asia de Est şi Sud-Est este bogată în resurse forestiere cu lemn preţios. O valoare deosebită au râurile Asiei, care dispun de resurse bogate de apă potabilă şi de energie hidraulică. în acest plan se evidenţiază îndeosebi Asia de Est, Sud-Est şi de Sud. în regiunile Asiei de Sud-Vest şi Centrală problema apei potabile este una dintre cele mai stringente.
• Recunoaşte pe harta fizică a Asiei din atlas cele mai mari râuri.
Solurile Asiei sunt foarte variate. Cele mai fertile dintre ele se află în Asia de Est (Câmpia Chinei de Est şi Câmpia Kanto din Japonia), în Asia de Sud- Est şi de Sud. în Asia de Sud-Vest solurile sunt mai puţin fertile şi adeseori supuse eroziunii vântului.
Multe ţări din Asia au bogate resurse recreative.
Componenţa etnică a populaţiei ţărilor asiatice este foarte pestriţă.
Situaţia demografică (cu excepţia Japoniei, Chinei şi a încă câtorva ţări) se
Geo_l l_Cap_5_b.indd 174 20.06.2014 13:33:20
în Asia locuieşte mai mult de 1/2 din populaţia Terrei (4,260 mlrd). Numai în 2 ţări (China şi India) populaţia alcătuieşte 2,6 mlrd. de locuitori.
în Orientul Apropiat şi Mijlociu sunt concentrate cele mai mari rezerve de petrol din lume - 65% şi 37% din rezervele mondiale de gaze naturale.
Asia deţine întâietatea printre regiunile lumii la producţia de cereale, legume, fructe, trestie de zahăr, bumbac şi la şeptelul de bovine, bubaline, porcine, ovine, caprine, cabaline.
caracterizează printr-un spor natural înalt, care depăşeşte în unele state 2% pe an. Ritmurile mai înalte de creştere a populaţiei, faţă de cele ale economiei, cauzează o serie de probleme social-economice acute (şomajul, problema alimentară, asigurarea cu locuinţe, problema ecologică etc.).
Pe teritoriul imens al Asiei se delimitează câteva regiuni mari, care se deosebesc prin poziţia economico-geografică, condiţiile şi resursele naturale, structura economiei, particularităţile populaţiei şi istoria dezvoltării lor (vezi fig- 115).
• Identifică pe hartă regiunile şi statele Asiei.
Dintre statele Asiei o economie mai avansată au Japonia, Israel, China, Turcia, India, statele recent industrializate şi statele exportatoare de petrol. Statele menţionate, inclusiv, Thailanda, Malaysia, Filipine ş.a., tot mai insistent livrează pe piaţa mondială nu numai produse textile, confecţii şi încălţăminte, dar şi aparataj electronic, electrotehnic, aparate ale mecanicii de precizie, nave maritime, automobile, instrumente medicale, mijloace moderne de telecomunicaţii etc.
Datorită varietăţii mari de condiţii naturale în diferite regiuni agricultura este specializată în mod diferit. De exemplu, în ţările Asiei de Est, Sud-Est şi Sud rolul preponderent revine culturii plantelor, îndeosebi culturii cerealelor, pe când în Asia de Sud-Vest, unde solurile sunt mai puţin productive şi se simte un neajuns acut de apă potabilă, ramura de specializare a agriculturii este creşterea animalelor pe păşuni naturale, adeseori cu caracter nomad.
în ţările din Asia Centrală, de asemenea, în China, Japonia, deşi ramura principală a agriculturii este cultura plantelor, o importanţă mare are şi creşterea animalelor. După numărul de capete de vite (bovine, ovine şi caprine) se evidenţiază India şi China, care deţin primele locuri în lume.
Fig. 115. Asia. Regiunile economico-geografice.
Geo_l l_Cap_5_b.indd 175 20.06.2014 13:33:21
Capitolul^ î
Capitalul V
Suprafaţa -9,6 mln. km Populaţia-1.350,4 mln. loc. (a. 2012)
Capitala - Beijing
China se întinde de la vest spre est, pe o distanţă de 5,7 mii km, iar de la nord spre sud - pe 3,7 mii km.
China a construit cel mai lung zid - Marele Zid Chinezesc cu lungimea de 4 mii km, unicul obiect văzut din cosmos.
s —s
Subcompetenţe:
• Aprecierea poziţiei economico-geografice a ţârii conform algoritmului.
• Explicarea influenţei factorilor naturali asupra economiei.
• Identificarea problemelor demografice.
• Aprecierea şi respectarea obiceiurilor şi tradiţiilor culturale ale etniilor conlocuitoare.
• Aplicarea harţilor tematice în studierea economiei ţârii.
China
COMPONENŢA TERITORIULUI ŞI POZIŢIA
ECONOMICO-GEOGRAFICĂ
• Apreciază poziţia economico-geografică a Chinei conform algoritmului.
China este o ţară cu o cultură veche şi unul dintre principalele focare ale civilizaţiei umane. Apărând cu mult înaintea erei noastre, ea a adus o contribuţie enormă în cultura mondială. Sub aspect administrativ-teritorial, China este organizată în 23 de provincii (inclusiv Insula Taiwan), două regiuni cu statut special pe timp de 50 de ani (Hong Kong şi Macao), 5 regiuni autonome şi patru municipalităţi (Beijing, Shanghai, Tianjin, Chongqing) de subordonare centrală.
• Enumera statele cu o suprafaţă mai mare decât cea a Chinei
• Explică rolul Oceanului Pacific în viaţa chinezilor.
Suprafaţa mare a teritoriului a determinat şi numărul mare de ţări cu care China se mărgineşte. Hotarele terestre sunt marcate de lanţuri de munţi, adeseori greu accesibile, ce împiedică în anumită măsură întreţinerea legăturilor economice cu ţările vecine. O importanţă mare are ieşirea largă la Oceanul Pacific, ceea ce îi dă posibilitatea să întreţină legături comerciale cu diferite regiuni şi state din lume. Este important faptul că navele maritime îşi prelungesc calea în interiorul ţării pe râul Chang Jiang pe o distanţă de 1 000 km. Regiunile de coastă sunt intens populate şi valorificate.
Nu tot teritoriul Chinei are o poziţie geografică favorabilă faţă de căile de comunicaţii. Sectorul de Vest este situat în Asia Centrală, fiind îndepărtat de litoralul maritim.
O importanţă deosebită în poziţia geografică a Chinei are vecinătatea cu Japonia, cu statele recent industrializate din Asia de Est şi Sud-Est.
APRECIEREA ECONOMICĂ A CONDIŢIILOR
ŞI RESURSELOR NATURALE
Condiţiile naturale ale Chinei sunt foarte diferite şi variază mult de la o regiune la alta. Spre exemplu, o deosebire radicală există între vestul şi estul Chinei. Peste 4/5 din suprafaţa Chinei este acoperită de munţi, îndeosebi în vestul tării, unde se întind lanţurile munţilor Tian-Shan, Kunlun, Karako- rum, Himalaya şi cel mai vast şi înalt podiş din lume - Tibet cu altitudinea de 5 000 m.
• Identifică pe harta fizică din atlas lanţurile muntoase de pe teritoriul Chinei.
în partea de est se întind Marile Câmpii care au o importanţă deosebită pentru economia ţării.
Condiţiile agroclimatice sunt mai prielnice în zona de est a Chinei, unde vânturile musonice aduc în timpul verii precipitaţii abundente. în schimb, la nord şi în nord-vestul ţării se întind imense suprafeţe aride ocupate de deşerturi (Deşertul Gobi, Deşertul Takla Makan).
I
Geo_l l_Cap_5_b.indd 176 20.06.2014 13:33:23
Cifrele de pe hartă indică regiunile agricole:
I - cultura meiului, porumbului,
gaoleanului, soiei;
II - cultura grâului;
III - cultura orezului, grâului, porumbului; IV- cultura bumbacului;
V - creşterea vitelor pe păşuni naturale;
VI -silvicultura;
VII - terenuri inutilizabile ori puţin folosite.
Fig. 116. China. Harta economică.
Reţeaua hidrografică este foarte bogată în sectorul de est al Chinei. Pe teritoriul ţării se numără peste 1 600 de fluvii şi râuri, cu un mare potenţial energetic. Dintre râurile mai mari se remarcă Huang He, Chang Jiang, Amur.
Munţii Chinei de Sud 12 Geografia umană a lumii, ci. a Xl-a
• Din ce grupă de state face parte China după gradul de asigurare cu resurse naturale?
Resursele naturale. Structura complicată geologică a teritoriului a determinat prezenţa unui bogat complex de diverse resurse minerale. După volumul de resurse minerale, China este depăşită numai de Rusia şi S.U.A. Ea ocupă unul dintre primele locuri în lume după rezervele de cărbune superior, minereu de fier şi mangan, bauxită şi zinc, cositor, volfram, molibden, titan, metale rare, sare de sodiu şi potasiu. Sunt importante rezervele de uraniu, beriliu, aur. Rezerve mari de petrol se află în China de Nord-Est, în bazinul Datsin, cât şi pe şelful Mării Galbene. Există zăcăminte de petrol pe Platoul de Loess, în depresiunile Tarim şi Tsaidam. Gazele naturale, evaluate la 2 trln. m3, sunt concentrate preponderent în Depresiunea Sichuan.
O răspândire largă au zăcămintele de pirită, sulf nativ. Există mari rezerve de fosforite şi apatite, mirabilit, ghips, iod, brom. China este renumită prin caolinul său de calitate superioară
Geo_l l_Cap_5_b.indd 177 20.06.2014 13:33:25
Capitalul V
1953
1974
1980
1994
1997
2003
2007
2012
2025
] 582,5 ZZI 800 =1996,1
112Q8T8 11227,7 11286,9 11321,8 ] 1350,4 =11402,1
Fig. 117. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
9,0%
■ chinezi
■ alte etnii (uyghuri, mongoli, tibetani, zhuand)
Fig. 118. Structura etnică a populaţiei.
0-15 16-65 peste
ani de ani 65 de ani
Fig. 119. Structura pe vârste a populaţiei.
China, fiind o ţară multinaţională, reprezintă circa 56 de grupe etnice.
utilizat la producerea porţelanului, prin resursele imense de apă potabilă şi de energie hidraulică. China dispune de importante resurse forestiere - 21,9% din suprafaţa ţării situate în nord-estul şi sud-estul ţării. Ţara mai dispune de o varietate mare de soluri. Cele mai fertile şi prielnice pentru agricultură sunt solurile cenuşii şi brune de pădure, din partea de est şi nord-est. La sud, în zona tropicală, sunt răspândite solurile galbene şi roşii, prielnice pentru cultivarea multor plante de valoare. în regiunile centrale ale Chinei şi pe Podişul Tibet se întâlnesc soluri mai puţin favorabile pentru cultivarea plantelor. Pe Podişul de Loess şi pe Marile Câmpii Chineze, pentru a obţine recolte bogate şi stabile, este necesară irigarea terenurilor agricole.
POPULAŢIA
Pe parcursul a două milenii China este ţara cu cel mai mare număr de populaţie din lume. în prezent fiecare al şaselea om de pe Glob este cetăţean chinez. Creşterea populaţiei creează probleme majore de ordin social şi economic.
• Explică evoluţia numerică a populaţiei în China (fig. 117).
• La care tip de reproducere a populaţiei aparţine China?
• Ce politică demografică a promovat China?
Numărul total al persoanelor apte de muncă constituie circa 808 milioane, dintre care 2/5 reprezintă tineretul. Pentru amplasarea lor în câmpul muncii este necesar de a crea anual circa 25 de milioane de locuri de muncă, ceea ce este extrem de dificil. O altă problemă demografică importantă constituie majorarea numărului de persoane în vârstă de peste 65 de ani. Astfel, în anii ce urmează China va fi nevoită să soluţioneze probleme majore de ordin social- economic, legate de situaţia ei demografică. Conform estimărilor savanţilor chinezi, resursele naturale şi posibilităţile economice ale ţării pot asigura un număr de populaţie nu mai mare de 1,5 mlrd. locuitori, indice care va fi atins de China către anul 2025.
Creşterea rapidă a populaţiei şi agravarea problemelor social-economice a impus autorităţile statului, încă prin anii ’50 ai sec. al XX-lea, să promoveze o politică demografică orientată spre reţinerea creşterii populaţiei. Cea mai populară lozincă a fost: „O familie - un copil”, pentru realizarea căreia s-au întreprins o serie de măsuri economice, juridice, propagandistice ş.a. De exemplu, familiile cu un copil s-au bucurat de unele privilegii (asigurarea cu locuri de muncă, cu locuri în creşe şi grădiniţe de copii, plata unor indemnizaţii, scutirea de unele impozite). Aceste măsuri au contribuit la scăderea esenţială a natalităţii şi a sporului natural al populaţiei, astfel că după tipul de reproducere China a trecut la tipul modern de reproducere a populaţiei.
Sporul natural constituie 0,5% anual.
Speranţa de viaţă la naştere:
la bărbaţi - 73 de ani; la femei - 77 de ani.
Densitatea populaţiei în Marea Câmpie Chineză - 1000 loc./km2.
• Ce factori influenţează asupra structurii pe vârste a populaţiei? Care sunt consecinţele acestei structuri pe vârste a populaţiei în China?
în amplasarea teritorială a populaţiei există mari contraste: aproximativ 90% din ea sunt concentrate pe V3 din estul ţării. Densitatea medie a populaţiei este de 141 loc./km2, fiind mult mai mare în regiunile de est (300-600 loc./km2) şi foarte rară în cele apusene (în Tibet la 1 km2 revin 1-2 locuitori).
China este o ţară cu un grad mediu de urbanizare: în oraşe locuiesc 49% din totalul populaţiei. Totodată, are loc creşterea intensivă a urbanizării. Ţara deţine primul loc în lume după numărul de oraşe mari cu o populaţie de peste 100 mii de locuitori (500), oraşe milionare (circa 50) şi după numărul total de orăşeni.
Geo_l l_Cap_5_b.indd 178 20.06.2014 13:33:26
■ sectorul primar
□ sectorul secundar
■ sectorul terţiar
Fig. 120. Structura populaţiei pe sectoare de activitate.
Ponderea Chinei în producţia industrială mondială este de 11,4%, cedând numai S.U.A.
•
în a. 1991, în apropiere de Shanghai a fost dată în exploatare prima CNE. Către a. 2015 se preconizează construcţia unei CNE cu capacitatea totală de 30-50 mln. kW.
•
China produce anual:
213 mln. t de petrol;
1 200 mln. t de minereu de fier (primul loc în lume) şi 3,5 mlrd. t de cărbune (primul loc în lume).
•
China produce anual:
544 mln. t de fontă;
700 mln. t de oţel (primul loc în lume).
•
Producţia anuală de: aluminiu -18 mln. t (primul loc în lume); plumb - 2,2 mln. t (locul întâi în lume); zinc - 3,2 mln. t (primul loc în lume).
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
• Din ce grupă de state, după nivelul de dezvoltare social-economică, face parte China?
China se dezvoltă în ultimii ani cu ritmuri foarte mari, P.I.B. creşte anual cu 8-9%, ceea ce o deosebeşte de alte ţări din lume.
După unii indicatori economici principali (mărimea produsului naţional brut, volumul producţiei industriale şi agricole, al comerţului exterior) China deţine unul dintre primele locuri în lume. Astfel, ea se clasează pe locul doi în lume după mărimea P.I.B. (a. 2011), pe locul doi după volumul rezervelor valutare, pe locul doi după volumul comerţului exterior (a. 2011). Ea ocupă primul loc după producţia de cereale, carne, fructe, legume, tutun, mătase naturală, peşte, deţine cel mai mare şeptel de animale printre statele lumii, ocupă primul loc în extracţia de cărbuni, locul întâi în producţia de energie electrică, primul loc în producţia de oţel şi fontă (a. 2011). Totodată, după aceşti indici raportaţi pe locuitor, China mai rămâne încă în urma altor state dezvoltate (P.I.B. în a. 2011 a constituit 8 382 dolari pe locuitor).
Pe parcursul mai multor decenii, după proclamarea Republicii Populare Chineze, au fost experimentate diverse modele şi variante de construcţie a socialismului, care au dus la un dezastru economic şi la înrăutăţirea nivelului de trai al populaţiei. în ultimele decenii se înregistrează o creştere semnificativă a rolului Chinei în economia mondială. începând cu 1978 ţara cunoaşte cele mai mari transformări economice. Au fost desfăşurate reforme economice, care includ aşa-numitele patru „modernizări”: 1) modernizarea industriei; 2) modernizarea agriculturii; 3) modernizarea ştiinţei şi tehnicii; 4) modernizarea forţelor armate.
Aceste reforme au anunţat lumii despre „miracolul economic chinez”, care a înregistrat un nivel foarte înalt de creştere economică.
începând cu anii 1980-2000 şi până în prezent P.I.B. a sporit de câteva ori, atingând în a. 2011 11,3 trilioane dolari. Această dinamică impresionantă a fost posibilă datorită aplicării consecvente a reformei, în paralel cu încurajarea investiţiilor străine. în prezent, China a devenit „locomotiva” economiei mondiale. într-o perioadă scurtă, după declanşarea reformelor economice, ea a reuşit să soluţioneze problema alimentară, ceea ce constituie o performanţă pentru o ţară cu un număr enorm de populaţie. Actualmente China este a doua putere economică din lume după S.U.A.
în trecut baza industrială a ţării o constituiau ramurile industriei uşoare, în ultimele decenii au fost create noi ramuri, ca industria petrolieră şi petrochimică, electrotehnică, electronică, construcţia de avioane, industria nucleară, mecanica de precizie.
S-au produs schimbări esenţiale în amplasarea industriei. Dacă în trecut circa 70% din întreprinderile industriale erau amplasate pe litoralul maritim de est, în prezent noile construcţii industriale se înalţă predominant în regiunile interne, în apropiere de materiile prime, combustibili şi de consumator. China este o ţară industrial-agrară.
INDUSTRIA
Energetica. Baza energetică a Chinei o constituie cărbunii, cărora le revin 3/4 din balanţa energetică a ţării. Cele mai importante bazine sunt situate în nord-estul ţării: Datong, Fushin, Fushun, Baotou, Kailuan.
Geo_l l_Cap_5_b.indd 179 20.06.2014 13:33:27
CapiioTulI
Oraşul Guangzhou. Asamblarea automobilului japonez „Honda”
în mileniul II î. Hr. chinezii ştiau să topească metale, cultivau orez, produceau mătase; primele hieroglife chinezeşti s-au păstrat până astăzi.
• Utilizând harta economică (fig. 116), identifică principalele bazine carbonifere.
Petrolul, ca şi cărbunele, se extrage în nord-estul (zăcămintele de la Datsin) şi în nord-vestul ţării. S-au început explorări petroliere şi în zona de şelf a Mării Galbene şi a Mării Chinei de Sud.
• Recunoaşte pe harta economică (fig. 116) regiunile de extracţie a petrolului.
Centralele termoelectrice produc în prezent 78% din energia electrică şi sunt amplasate în apropierea bazinelor carbonifere sau a marilor aglomeraţii urbane. China a realizat un amplu program de amplasare a centralelor hidroelectrice. A construit o cascadă de centrale hidroelectrice cu capacitatea de 1 mln. kW fiecare pe râul Chang Jiang şi a unei cascade din 15 CHE pe râul Huang He. S-a început şi utilizarea surselor netradiţionale de energie - eoliană, solară, geotermică şi a fluxului şi refluxului. în ansamblu, după producţia de energie (circa 4,8 trln. kWh) China deţine locul întâi în lume.
Siderurgia este o ramură importantă a industriei grele locale. China, fiind una dintre puţinele ţări din lume care îşi dezvoltă industria metalurgică pe baza materiei prime proprii, a construit multe combinate şi uzine siderurgice şi le-a reconstruit pe cele vechi în baza tehnicii şi tehnologiilor moderne. Totuşi, în privinţa dotării ramurii cu utilaje şi tehnologii de vârf, siderurgia chineză este devansată de ţările înalt dezvoltate. Cantităţi enorme de metal sunt produse la combinatele mari cu ciclu deplin: Anshan, Beijing, Baotou, Tianjin, Fushun, Wuhan.
Prin anii ‘90 ai sec. al XX-lea au fost construite CNE în regiunile de litoral, în apropiere de porturile industriale, unde se resimte cel mai mare deficit de energie electrică.
în Tibet (Lhasa) a fost construită o centrală geotermică.
• Recunoaşte pe harta economică (fig. 116) centrele siderurgice.
• Prin ce se explică amplasarea uzinelor siderurgice în nord-estul şi estul ţării?
Dintre subramurile metalurgiei neferoase o importanţă mare au industria aluminiului, cuprului, plumbului şi a zincului, cărora le revine împreună 90% din producţia de metale neferoase. Spre deosebire de majoritatea statelor dezvoltate din Europa şi Japonia, în China metalurgia neferoaselor se bazează în exclusivitate pe materiile prime proprii. Extracţia minereurilor şi producţia de concentrate se desfăşoară în regiunile slab industrializate din sud-vest şi în regiunea centrală de sud, iar producţia de metal şi laminate este concentrată în regiunea industrială de est şi de nord-est.
• Identifică pe harta economică (fig. 116) centrele metalurgiei neferoase.
Industria constructoare de maşini a Chinei poartă un caracter universal şi cuprinde, practic, toate subramurile ce produc un larg sortiment de producţie. Predomină întreprinderile universale, şi nu cele cu specializare îngustă, aceasta fiind o latură negativă a ramurii. China produce material rulant, autovehicule, nave fluviale şi maritime, maşini-unelte, utilaje industriale, maşini agricole. Nivelul de dotare tehnică a ramurii şi utilizarea noilor tehnologii rămân în urmă fată de statele dezvoltate. Datorită reformelor economice promovate în ultimul timp, China înregistrează succese în dezvoltarea ramurilor moderne ale construcţiilor de maşini, inclusiv ale celor cu tehnologii de vârf: producţia aparatelor electrice de uz casnic, calculatoarelor electronice, aparatelor electrotehnice,
Geo_ll_Cap_5_b-indd 180 20.06.2014 13:33:28
I
Plantarea orezului pe Câmpia Chineză
China este lider mondial în producţia de îngrăşăminte chimice.
China deţine supremaţia în lume la producerea ţesăturilor de bumbac şi de mătase naturală.
în China la un locuitor revin 0,07 ha terenuri arabile.
Industria ceaiului este o ramură tradiţională şi foarte importantă în industria alimentară chineză. Fiind patria ceaiului, aproape până la sfârşitul sec. al XlX-lea China a deţinut monopolul în producţia şi exportul lui, asigurând 90% din consumul mondial de ceai, care constituia în acea perioadă baza exportului ţării.
mijloacelor moderne de telecomunicaţie. La dezvoltarea acestor ramuri este atras şi capitalul străin. Centrele principale ale industriei constructoare de maşini sunt Shanghai, Shenyang, Tianjin, Harbin, Beijing, Wuhan, Datong, Anshan, Dalian.
• Identifică pe harta economică (fig. 116) centrele constructoare de maşini.
China deţine supremaţia în producţia maşinilor de cusut, a bicicletelor.
Industria chimică se bazează pe materiile prime minerale, deşeurile industriei siderurgice şi ale metalurgiei neferoase, petrol şi gaze naturale. Se dezvoltă două grupe principale de ramuri: a) producerea îngrăşămintelor minerale (îndeosebi a celor de azot); b) producerea mărfurilor chimice de uz casnic şi farmaceutice. China mai produce mase plastice, fibre şi fire sintetice, cauciuc sintetic, acizi pentru satisfacerea necesităţilor ramurilor industriale respective. în industria chimică a Chinei din a doua jumătate a anilor ’70 ai sec. al XX-lea s-au produs mari schimbări - s-a desfăşurat construcţia întreprinderilor mari moderne dotate cu utilaje şi tehnologii avansate.
• Recunoaşte pe harta economică (fig. 116) principalele centre ale industriei
chimice.
Industria textilă, bazată pe vechi tradiţii, are o dezvoltare continuă. Ea foloseşte ca materii prime bumbacul-fibre, mătasea naturală şi artificială, firele sintetice şi lâna. După costul producţiei industria textilă devansează esenţial industria de confecţii, de tricotaje, de pielărie şi încălţăminte.
• Explică importanţa industriei textile în viaţa poporului chinez.
Dintre ramurile industriei textile se remarcă producţia ţesăturilor de bumbac (circa 90% din producţia naţională de ţesături). Fabricile textile sunt amplasate în marile oraşe, printre care se evidenţiază aglomeraţia Shanghai.
Industria alimentară are o semnificaţie deosebită. în structura ramurii o importanţă mai mare are prelucrarea cerealelor şi a culturilor oleaginoase, care constituie baza alimentaţiei populaţiei Chinei, urmată de prelucrarea cărnii şi a tutunului, cu o pondere de două ori mai mică. în ţară există un număr mare de întreprinderi de decorticare a orezului, majoritatea amplasate în spaţiul rural în regiunile de cultivare a lui (China de Est şi Central-Sudică). Tradiţiile meşteşugăreşti, care odinioară au dus faima Chinei în întreaga lume, sunt perpetuate şi în prezent. Broderiile de mătase, bibelourile din porţelan şi ceramică, sculpturile în fildeş, articolele din lemn şi bronz se exportă masiv şi aduc profit considerabil economiei ţării.
• Identifică pe harta economică (fig. 116) principalele centre ale industriei alimentare.
AGRICULTURA
• Explică rolul factorilor naturali în dezvoltarea agriculturii Chinei.
Agricultura joacă un rol deosebit în economia Chinei. Ea satisface pe deplin piaţa internă de consum al produselor alimentare, asigură cea mai mare parte a necesităţilor industriei alimentare şi 2/3 ale industriei uşoare, în materii prime, acoperă circa V4 din costul exportului şi asigură cu locuri de muncă 0,5 mlrd. de oameni.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 181 20.06.2014 13:33:29
Capitol lift I
Capitalul V
de cai păş
O problemă acută a agriculturii Chinei o constituie gradul scăzut de asigurare cu terenuri agricole (33,3% din suprafaţa ţării) şi îndeosebi cu terenuri arabile (13,3%). în agricultura Chinei funcţionează atât gospodării moderne, cât şi tradiţionale. Numărul mare de populaţie rurală şi de lucrători în agricultură tărăgănează procesul mecanizării. Datorită construcţiei digurilor şi a canalelor de irigaţie au fost lichidate urmările secetelor, evitându-se şi inundaţiile pustiitoare, iar în scopul ameliorării solurilor au fost plantate fâşii forestiere de protecţie şi terasate pantele.
Cultura plantelor. în cadrul culturii plantelor un rol mai însemnat le revine culturilor alimentare: cerealelor (orez, grâu, porumb, mei, gaolean ş.a.), cartofului, batatului, soiei.
• Recunoaşte pe harta economică (fig. 116) regiunile de cultivare a cerealelor.
China este principalul producător de: cereale (orez, grâu, gaolean), legume, fructe, tutun, ceai, bumbac (a. 2011).
Dintre plantele tehnice o importanţă deosebită are bumbacul, care se cultivă pe terenurile irigate din bazinele marilor râuri ale Chinei. Se cultivă şi alte plante industriale (cânepă, tutun ş.a.).
în Sud, o răspândire largă au astfel de culturi ca trestia de zahăr, pomii fructiferi, inclusiv citricele, cafeaua, copacul de cacao, ceaiul. Pretutindeni se cultivă legume.
Creşterea animalelor este un sector important şi în plină ascensiune al agriculturii chineze. Şeptelul total de animale (bovine, porcine, ovine, caprine) este evaluat la peste 1 mlrd. capete (primul loc pe Glob). Această ramură, în fond, având caracter extensiv, utilizează vegetaţia păşunilor naturale, care constituie aproape 42% din suprafaţa ţării. Baza furajeră nu satisface necesităţile ramurii, ceea ce se reflectă negativ şi asupra productivităţii ei. Creşterea porcinelor este concentrată mai mult pe Câmpia de Est a Chinei, iar cea a bovinelor, ovinelor, cămilelor - în regiunile de vest, nord-vest şi de nord ale ţării (explică cauzele acestei repartizări, utilizând fig. 116). în Tibet se cresc cai şi iaci.
Sericicultura are tradiţii seculare şi se practică mai ales în cursul inferior al fluviului Chang Jiang şi în provinciile sudice, unde se cultivă dudul.
China deţine primul loc în lume (mln. capete) la creşterea: porcinelor -477; ovinelor -138; caprinelor -151; cabalinelor -16,1; păsărilor - 4,9 (mlrd. capete).
TRANSPORTURILE
Pentru un stat atât de mare ca teritoriu şi populaţie, cum este China, şi luând în considerare potenţialul lui economic şi ritmurile înalte de dezvoltare ale economiei în ultimele decenii, transporturile joacă un rol deosebit. Circa V2 din traficul de mărfuri şi de pasageri revine pe seama transportului feroviar.
în decembrie 2012 a intrat în funcţiune calea ferată superrâpidă cu viteza de 300 km/h cu lungimea de 2 300 km - Beijing - Guangzhou.
• Explică de ce transportulferoviar deţine rolul de lider în traficul de pasageri şi mărfuri.
Creşte importanţa altor tipuri de transporturi - auto, prin conducte, maritim, aerian. S-au construit autostrăzi moderne, printre care se remarcă cea care ajunge până în Tibet, la Lhasa, traversând altitudini de peste 5 500 m.
• Studiază harta transporturilor din atlas şi identifică regiunile Chinei care sunt cel mai bine asigurate cu reţele de transporturi.
Lungimea totală a căilor ferate constituie peste 92,1 mii km.
• Explică rolul transportului fluvial în economia ţării.
• Identifică pe harta economică (fig. 116) principalele porturi maritime ale ţării.
Geo_ll_Cap_5_b-indd 182 20.06.2014 13:33:31
■ utilaje industriale, electrotehnice, electronice
■ mijloace de transport
□ produse textile şi confecţii
□ produse chimice
□ materii prime agricole
şi produse agro-alimentare
■ utilaje industriale, electronice
■ mijloace de transport
□ produse chimice
□ materie primă minerală
■ combustibili
■ alte produse
Fig. 121. Structura exportului de mărfuri.
Fig. 122. Structura importului de mărfuri.
Transportul aerian are o importanţă mare pentru realizarea legăturilor interne cu regiunile slab accesibile din vest, cât şi pentru întreţinerea legăturilor cu statele lumii.
în China se folosesc mijloacele de transport tradiţionale: atelajele, cămilele Lungimea totală a căilor şj bicicleta. fluviale navigabile depăşeşte 123 mii km.
# RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
Aeroporturi moderne: Beijing, Shanghai, Harbin.
Principalii parteneri în exportul de mărfuri: Hong Kong, Japonia, S.U.A., Republica Coreea, India, Rusia, Australia.
Principalii parteneri în importul de mărfuri: Japonia, S.U.A., Republica Coreea, Germania, Rusia, Malaysia, Singapore.
După declanşarea reformelor economice şi proclamarea politicii „uşilor deschise” China se încadrează tot mai intens în schimburile internaţionale. Astfel, au fost create condiţii favorabile pentru activitatea capitalului străin în economie, extinderea relaţiilor de colaborare ştiinţifico-tehnică, procurarea largă a licenţelor şi brevetelor din statele cu economie avansată. Pentru stimularea investiţiilor de capital străin au fost create aşa-numitele „zone economice libere”, care includ cele mai mari oraşe de pe coasta maritimă de est şi sud-est. în prezent în China funcţionează circa 1300 de întreprinderi cu capital străin.
• Enumeră statele care deţin rolul principal în relaţiile economice externe ale Chinei.
• în baza analizei diagramelor (fig. 121,122), enumeră ce produse predomină în exportul şi importul Chinei.
Evaluare
China
1. Explică poziţia economico-geografică a Chinei conform algoritmului.
2. Compară condiţiile naturale din estul şi vestul Chinei.
3. Cum a influenţat politica demografică promovată de guvernul chinez asupra proceselor demografice din ţară?
4. Argumentează de ce densitatea medie a populaţiei pe ţară este redusă.
5. Cum explici fenomenul că, deşi China are cel mai mare număr de orăşeni, totuşi populaţia urbană constituie 49% din totalul populaţiei?
6. Evidenţiază pe harta economică (fig. 116) principalele regiuni industriale ale Chinei. Explică factorii amplasării teritoriale a industriei ţării.
7. Explică factorii care au dus la dezvoltarea accelerată a economiei la sf. sec. al XX-lea - începutul sec. al XXI-lea.
8. Examinează harta economică (fig. 116) şi observă cum se schimbă specializarea agriculturii Chinei de la nord spre sud şi de la est spre vest.
9. Ce importanţă are pentru China ieşirea largă la mările din Oceanul Pacific?
10*. Utilizând diferite surse de informare, scrie un eseu despre relaţiile economice ale Republicii Moldova cu China.
Geo_l l_Cap_5_b.indd 183 20.06.2014 13:33:32
Capita hiß J
Capitalul V
COMPONENŢA TERITORIULUI ŞI POZIŢIA ECONOMICO-GEOGRAFICĂ
• Enumera principalele particularităţi ale poziţiei economico-geografice a Japoniei Japonia, numită de japonezi Nipon, ceea ce înseamnă „Răsărit de Soare”, este una dintre cele mai dezvoltate ţări din lume.
Japonia este un stat cu vechi tradiţii şi datorită autoizolării ei de restul lumii, până spre sfârşitul sec. al XlX-lea, era puţin cunoscută de către europeni. Japonia este situată pe un arhipelag de circa 6 mii de insule, cele mai mari fiind Hokkaido, Honshu, Shikoku, Kyushu. Arhipelagul japonez, sub formă de arc,
Cifrele de pe hartă indică regiunile agricole:
I - cultura grâului, orzului, legumelor, creşterea
bovinelor de lapte;
II - cultura plantelor tehnice şi furajere,
creşterea bovinelor de lapte;
III - cultura orezului.
136°
Suprafaţa -377,9 mii km Populaţia -127,2 mln. loc. (a. 2012)
Capitala - Tokyo
Subcompetenţe:
• Explicarea principalelor caracteristici ale poziţiei economico-geografice a ţârii.
• Aprecierea economică
a condiţiilor şi resurselor naturale.
• Identificarea indicilor demografici.
• Explicarea factorilor de dezvoltare dinamică a economiei.
• Caracterizarea complexă a ramurilor economiei, utilizând hărţile.
/ \
RUSIA
Marea
Japoniei
moş
7 T77 F
14°
/ ( // J
( 1 fiN ■
„ ^0 ■
Sapporo ®
iwbIiiău /
Hokkaido
) -Hakodate
(/n@IIS@(S
)Ş A \
o
40°
©
Yamagata
m
Nll<
Sendai
isnffl
Nagano
I. Honshu
s©
TOKYO
Fukuok
Nagaşal
□in
Kumam
ilHfjţl
IUI*
aHirosh Matsuyama
ms)
/. Shikoku
I. Kyushu
nfnoffis
Mimam»
ftiHPingiE
ohama
msttsn&R
1
II
III
IScari
a 1 cm : 110 km
Fig. 123. Japonia. Harta economică.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 184 20.06.2014 13:33:33
I
Podul Akashi-Kaikyo.
El leagă insulele japoneze Honshu şi Shikoku
Construcţia tunelului Seikan a durat 18 ani şi are lungimea de 54 km, dintre care 23 km trec pe sub apă. El este situat la adâncimea de 100 m pe sub fundul strâmtoriiŢugaru şi uneşte insulele Honshu şi Hokkaido.
se întinde de la nord spre sud pe 3,5 mii km de-a lungul coastei de est a Asiei. Ţărmurile Japoniei sunt scăldate la vest de Marea Japoniei, iar la est de apele Oceanului Pacific. Poziţia insulară exercită o influenţă mare asupra economiei şi specificului legăturilor economice interne şi externe ale ţării. Japonia este situată departe de ţările dezvoltate din Europa şi America de Nord. Pe de altă parte, ea este avantajos situată faţă de ţările bogate în resurse naturale precum China, ţările Asiei de Sud-Est, Australia, Rusia. Dezvoltarea vertiginoasă a economiei statelor recent industrializate din Asia de Est şi Sud-Est şi poziţia geografică favorabilă a Japoniei faţă de ele are o mare importanţă pentru dezvoltarea economiei nipone.
• Ce rol exercită poziţia insulară asupra relaţiilor economice interne şi externe?
APRECIEREA ECONOMICĂ A CONDIŢIILOR ŞI RESURSELOR NATURALE
• Din ce grupă de state face parte Japonia după gradul de asigurare cu resurse naturale?
Japonia are un relief predominant muntos (84% împreună cu dealurile). Arhipelagul insulelor japoneze este situat în zona seismică activă şi face parte din „Cercul de Foc” al Pacificului. Câmpiile, mai favorabile pentru repartizarea economiei şi populaţiei, sunt situate de-a lungul litoralului, ocupând 15% din suprafaţa teritoriului. Cea mai mare câmpie - Kanto este situată de-a lungul ţărmului de est al Insulei Honshu, unde se află şi capitala ţării.
Clima este tropicală în arhipelagul insulelor Ryukyu, subtropicală în Kyushu şi temperată în restul teritoriului, cu nuanţe determinate de relief, de prezenţa oceanului şi de acţiunea musonilor. Astfel, în vest precipitaţiile sunt mai bogate toamna şi iarna, pe când în est ele cad mai ales vara. Toamna, când musonul îşi schimbă direcţia, sunt frecvente vânturile uraganice, taifunurile, care se abat asupra insulelor cu efecte dezastruoase în regiunile litorale. Râurile scurte, în mare parte cu regim montan de scurgere, nu sunt navigabile, în schimb simt folosite pe larg în irigaţie şi în producţia de energie electrică ieftină.
• Studiind harta economică a Japoniei (fig. 123), identifică principalele resurse minerale de care dispune.
Bogăţiile subsolului sunt limitate. Japonia este săracă în resurse minerale, fiind lipsită de majoritatea minereurilor necesare industriei sale moderne. Ea este nevoită să importe masiv materii prime de bază ca: petrol, minereu de fier, cărbune cocsificabil, bauxită. Principala bogăţie minerală a Japoniei este cărbunele inferior, nepotrivit pentru cocsificare. Se mai explorează şi alte minerale, dar şi acestea nu satisfac cererea internă. Dintre acestea amintim: zincul, plumbul, pirita, sulful, cuprul şi piatra de var.
O importanţă mare pentru Japonia au condiţiile tice favorabile, care permit în regiunile subtropicale şi tropicale din sud de a obţine câte două recolte pe an de orez, legume şi alte culturi. De mare valoare sunt care ocupă 68,5% din
suprafaţa ţării. în regiunile de sud predomină pădurile subtropicale musonice, în partea centrală a Insulei Honshu şi în sudul Insulei Hokkaido sunt răspândite pădurile mixte, în nordul Insulei Hokkaido - pădurile de conifere. Mările din jurul Japoniei sunt bogate în peşte,moluşte, crustacee, varză de mare şi altele.
Litoralul Pacificului
Geo_ll_Cap_5_b.indd 185 20.06.2014 13:33:35
Capiwlulg î
Capitalul V
0,4%
■japonezi ■ coreeni
□ chinezi
□ alte etnii
Fig. 124. Structura etnică a populaţiei.
1872
1900
^=■34,8 ■ 43,8
1930
■ 64,4
1950
1970
1997
2003
2007
2012.
2025i
■ 83,2
----------------------■ lUO,/
---------------------------11 OR A
---------------------------' IZO,4
---------------------------HZ/ ,z
---------------------------11Z / ,4
----------------------------ii 97 O
----------------------------1 I £. !
=»119,8
Fig. 125. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
Speranţa de viaţă la naştere:
la bărbaţi - 80 de ani; la femei - 86 de ani.
Densitatea medie a popu laţiei în megalopolisul Tokaido constituie 800-1 000 loc./km2.
64%
13%
0-15
ani
16-65 de ani
23%“
peste 65 de ani
Fig. 126. Structura pe vârste a populaţiei.
POPULAŢIA
Japonia este o ţară mononaţională. Ea face parte din ţările cu deficit natural (-0,2% pe an), asemănător cu cel din ţările europene.
O importanţă deosebită în reţinerea creşterii populaţiei a avut politica demografică promovată de către stat, precum şi nivelul avansat de dezvoltare a medicinei, culturii, gradul înalt de urbanizare. Japonia deţine primul loc în lume după durata medie de viaţă a populaţiei.
• Caracterizează componenţa etnică a populaţiei (analizează 124).
• Explică evoluţia numerică a populaţiei în Japonia (vezi fig. 125).
• Cefactori influenţează asupra structurii pe vârste a populaţiei? Care sunt consecinţele
acestei structuri?
Japonia este o ţară cu densitate mare a populaţiei - 338,1 loc./km2. Cea mai mare parte din ea (86%) locuieşte la oraşe. Japonia are numeroase oraşe (650), situate în câmpiile litorale din sudul Insulei Honshu, formând mari aglomeraţii urbane. Aglomeraţiile urbane, contopindu-se, au creat megalopolisul Tokaido, ce se întinde pe o distanţă de 700 km de la Golful Tokyo până la Golful Osaka. Aglomeraţiile din acest megalopolis sunt aproape legate unele cu altele. Dintre ele se distinge: Tokyo - Yokohama - Nagoya - Osaka - Kobe - Kyoto, unde locuiesc peste 60% din populaţia ţării. Oraşele respective joacă un rol decisiv în viaţa economică, socială şi culturală a ţării.
• Identifică pe harta economică a Japoniei aglomeraţiile care intră în componenţa
megalopolisului japonez.
Populaţia activă a Japoniei constituie circa 52%, ceea ce o plasează pe primele locuri în lume.
• Determină structura populaţiei pe sectoare de activitate (vezi fig. 127).
Japonia dispune de resurse umane de muncă înalt calificate şi disciplinate, ce-i oferă posibilitatea de a dezvolta cele mai moderne ramuri industriale. Aceasta se datorează în mare măsură şi faptului că Japonia are o cultură bogată, cu valoroase tradiţii naţionale, care constituie o parte componentă a modului de trai.
FACTORII DEZVOLTĂRII ACCELERATE
A ECONOMIEI JAPONIEI ÎN PERIOADA POSTBELICĂ
Către anul 1948 ponderea Japoniei în producţia industrială mondială constituia mai puţin de 1%, iar în prezent acest indice constituie 10,7%. Astfel, Japonia este a treia putere economică din lume după S.U.A. şi China. După volumul comerţului exterior, ea este devansată doar de S.U.A., Germania si China, exportul egalându-se cu importul. Produsul intern brut al Japoniei (peste 5,9 trilioane dolari S.U.A.) este mai mare decât cel al Franţei şi Marii Britanii luate împreună. De rând cu S.U.A. şi Europa, Japonia devine a treia regiune postindustrială din lume.
La dezvoltarea accelerată a economiei Japoniei după cel de-al Doilea Război Mondial au contribuit factori de ordin economic, politic şi istoric. Cei mai importanţi dintre ei sunt:
a) politica strategică promovată de stat la etapa iniţială. în activitatea economică a ţării au fost încadrate practic toate resursele umane de muncă. A fost armonios îmbinată activitatea întreprinderilor tradiţionale mici cu cea a întreprinderilor industriale mari. Statul a scutit de impozite pe o anumită
Geo_ll_Cap_5_b-indd 186 20.06.2014 13:33:36
3,0%
■ sectorul primar
■ sectorul secundar □ sectorul terţiar
Fig. 127. Structura populaţiei pe sectoare de activitate.
Din a. 2014 Japonia va aloca cu 5% mai mult pentru înarmare, ca urmare a creşterii potenţialului militar al Chinei şi R.P.D. Coreene.
Oraşul Tokyo - mare centru economic
perioadă companiile care dezvoltau ramurile industriale moderne. Ele erau asigurate în primul rând şi la preţuri avantajoase cu materii prime, energie, transport, combustibili;
b) prezenţa resurselor umane de muncă disciplinate, calificate şi ieftine. Muncitorii japonezi primeau salarii mult mai mici decât colegii lor din ţările Europei ori din S.U.A.;
c) achiziţionarea în masă a inovaţiilor tehnice (licenţe, brevete) din alte ţări dezvoltate şi implementarea lor operativă în producţie;
d) cheltuielile minime pentru întreţinerea armatei (conform constituţiei, ele nu pot depăşi 1% din venitul naţional al ţării);
e) importul masiv de materii prime şi combustibil ieftin (până la mijlocul anilor ’70 ai sec. al XX-lea), transformarea lor în producţie finită scumpă şi livrarea acestora pe piaţa mondială;
f) exportul de capital şi investirea lui în industria de extracţie a materiilor prime necesare Japoniei (în ţările din Asia de Sud-Est, America Latină, Africa), precum şi în ramurile construcţiilor de maşini care necesită resurse umane de muncă de înaltă calificare şi mai slab plătite decât în Japonia (industria electrotehnică, electronică, mecanica de precizie). Astfel, au apărut filiale ale întreprinderilor japoneze în Republica Coreea, Taiwan, Hong Kong, Singa- pore, în unele ţări latino-americane şi chiar în S.U.A.
în ultima perioadă Japonia şi-a creat o puternică bază de cercetări ştiinţifice şi de proiectări în domeniul industriei, fapt ce îi permite să elaboreze de sine stătător tehnologii de vârf. O importanţă mare în dezvoltarea progresului ştiinţifico-tehnic în Japonia are sistemul naţional de învăţământ, care este unul dintre cele mai performante din lume.
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
• Ce loc îi revine Japoniei în economia mondială?
Industria dezvoltată a Japoniei este bazată în mare parte pe importul materiilor prime minerale. în pofida insuficienţei de materii prime, Japonia ocupă locul al treilea în lume după potenţialul economic. Ea este unul dintre marile centre financiare ale lumii. După venitul naţional pe locuitor Japonia cedează unor state înalt dezvoltate (vezi Anexa nr. 1).
INDUSTRIA
Convenţional, industria Japoniei poate fi subdivizată în două grupe de ramuri. Din prima grupă fac parte ramurile orientate spre consumuri mari de metale şi alte materii prime: industria metalurgică, a construcţiilor de automobile, de nave maritime, producţia de utilaje industriale şi de maşini- unelte. Din a doua grupă fac parte ramurile tehnologiilor de vârf: producerea roboţilor industriali, calculatoarelor electronice, semiconductoarelor, aparatelor radio, videocasetofoanelor, televizoarelor, magnetofoanelor, aparatelor optice, instrumentelor medicale etc. în aceste ramuri Japonia concurează cu producători similari din S.U.A. şi Europa.
Energetica Japoniei se bazează pe combustibilul importat. Ţara importă anual circa 300 milioane tone de petrol.
• Studiind harta „Comerţul mondial cu petrol” (fig. 45), determină statele din care
Japonia importă petrol
20.06.2014 13:33:37
Cap iwl lift I
Fig. 128. Ponderea centralelor electrice în producţia de energie electrică în Japonia.
Japonia produce anual 86 mln. t de fontă (locul doi în producţia mondială) şi 110 mln. t. de oţel (locul doi în producţia mondială).
Centre siderurgice mari: Fukuiama, Kitakyushu, Kawasaki, Kobe, Yokohama, Chiba, Tokyo, Muroran.
Mari şantiere navale: Yokohama, Osaka, Kobe, Tokyo.
Uzină siderurgică de pe litoralul japonez
în pofida scăderii ponderii petrolului în balanţa energetică a ţării, aceasta rămâne încă destul de înaltă (50%). Insuficienţa combustibilului este compensată prin folosirea potenţialului hidroenergetic al râurilor şi prin importul masiv de petrol.
Japonia deţine locul trei în producţia mondială de energie electrică, după China şi S.U.A. Ca ţară dependentă de resursele externe, Japonia şi-a dezvoltat industria energiei nucleare, datorită cărui fapt are în prezent 30 de centrale nuclearoelectrice cu o putere totală de 44,5 milioane kW (locul trei în lume) (vezi fig. 128). Cea mai mare CNE Fucushima a fost avariată în urma cutremurului din a. 2011 şi ca rezultat au fost închise mai multe reactoare nucleare pentru a fi reverificate. Astfel, consumul de energie nucleară s-a redus cu 44%. Au fost construite o serie de centrale geotermice şi se întreprind cercetări ample în domeniul folosirii energiei eoliene şi solare.
Industria siderurgică utilizează minereu de fier, alte materii, precum şi cărbune cocsificabil provenite din import.
• Identifică pe hartă (fig. 51) din ce state importă Japonia minereul de fier.
Producţia de oţel este evaluată la peste 110 mln. t anual (locul doi în lume).
Combinatele metalurgice se deosebesc prin nivelul înalt de dotare tehnică şi prin utilizarea celor mai avansate tehnologii. Dirijarea procesului de producţie este computerizată, sunt folosiţi pe larg roboţii industriali.
• Prin ce se explică amplasarea uzinelor siderurgice în porturile maritime?
Este dezvoltată şi industria metalurgiei neferoase, de asemenea, pe baza materiilor prime importate. Se evidenţiază îndeosebi industria cuprului şi a aluminiului.
Industria constructoare de maşini - una din ramurile-cheie ale economiei Japoniei, după costul producţiei este devansata numai de S.U.A., iar după volumul exportului este unul din liderii mondiali.
Industria construcţiilor de automobile deţine locul doi în lume (a. 2011). Anual se produc peste 8,5 mln. autovehicule, dintre care circa 7,2 mln. sunt autoturisme. Japonia a reuşit să depăşească concurenţii săi principali datorită sporirii considerabile a productivităţii muncii şi reducerii preţului de cost al producţiei.
• Identifică pe harta economică a Japoniei centrele constructoare de automobile,
notează-le pe harta-contur.
Firmele automobilistice japoneze au filiale în Republica Coreea, China, Brazilia, Peru, Indonezia, S.U.A., Italia, Canada, Australia ş.a.
Construcţia de nave maritime este specializată în producţia de nave de mare tonaj (supertancuri petroliere). Japoniei îi revine V2 din producţia mondială de nave maritime.
Electronica. în ramurile acestei grupe a tehnologiilor de vârf Japonia deţine unul dintre primele locuri în lume în ceea ce priveşte producerea aparatelor radioelectronice de uz casnic: videocasetofoane, televizoare color, aparate radio. Ea este cel mai mare producător de roboţi industriali (peste 100 mii pe an), lider şi după numărul de roboţi utilizaţi în economie.
în Japonia funcţionează câteva întreprinderi, unde procesele de producţie sunt robotizate. După producţia de calculatoare electronice, Japonia este depăşită doar de S.U.A.
I
Geo_ll_Cap_5_b-indd 188 20.06.2014 13:33:38
I
Plantaţie de ceai pe pantele Muntelui Fuji-San
Recolta anuală de orez - 10,6 mln. t, de ceai - 85 mii t, de mere - 798 mii t, de banane - 863 mii t, de mandarine şi clementine - 786 mii t.
Terenurile arabile constituie 12,6% din suprafaţă, păşunile şi fâneţele - 2%.
în regiunile de litoral pe larg este dezvoltată maricultura.
Superrapidul „Shinkansen” leagă cele mai mari oraşe ale ţării, deplasându-se cu viteza de peste 400 km/h.
în traficul intern de mărfuri rolul principal revine transportului autorutier (90% din toate încărcăturile).
Superrapidul Shinkansen
Japonia mai ocupă locuri de frunte în biotehnologie, în producerea semiconductoarelor, noilor materiale de construcţie (ceramică industrială, cablu optic pentru telecomunicaţii etc.), în elaborarea tehnologiilor şi în folosirea surselor netradiţionale de energie etc.
Industria chimică, îndeosebi cea a sintezei organice şi de producere a polimerilor; este foarte bine dezvoltată în Japonia. După volumul producţiei acestei ramuri, Japonia ocupă locul doi în lume.
• Recunoaşte pe hartă principalele centre ale industriei chimice.
AGRICULTURA
Agricultura asigură 3/4 din necesităţile populaţiei în produse alimentare.
• Explică rolul factorilor naturali în dezvoltarea agriculturii Japoniei.
Agricultura japoneză dispune de puţine terenuri arabile, (12,6%) din suprafaţa ţării, care, în schimb, sunt lucrate eficient. Ramura principală este cultura plantelor.
• Examinând harta economică a Japoniei (fig. 123), determină direcţiile principale de
specializare a agriculturii.
Principala cultură este orezul, care se cultivă în micile câmpii litorale, irigate, precum şi pe pantele munţilor. Datorită selecţiei, chimizării şi muncii insistente a ţăranului japonez, se obţin recolte bogate de orez la hectar. Dintre celelalte culturi, mai importante sunt: bumbacul, citricele, trestia de zahăr, tutunul, ceaiul, grâul, orzul, cartoful, sfecla de zahăr, soia şi diverse legume. Este foarte răspândit dudul, ale cărui frunze sunt folosite la creşterea viermilor de mătase. Japonia, de rând cu China, este principalul producător de mătase naturală.
în ultimii ani se înregistrează o creştere substanţială a suprafeţelor plantate cu pomi fructiferi, caracteristici pentru zona temperată, şi citruşi.
în sectorul zootehnic preponderent se cresc bovine şi porcine, păsări.
O îndeletnicire tradiţională a japonezilor este pescuitul organizat în baza uneia dintre cele mai dezvoltate flote de pescuit din lume, cu un număr impresionant de porturi specializate (peste 600). Japonia ocupă locul şase în producţia mondială de peşte.
TRANSPORTURILE
Japonia dispune de o reţea densă de căi ferate şi şosele modernizate.
• Cărui transport îi revine rolul de frunte în traficul intern de pasageri şi mărfuri?
Circa 70% din lungimea căilor ferate este electrificată, iar viteza medie a trenurilor depăşeşte 120 km/oră. Au fost unite printr-un tunel subacvatic insulele Honshu şi Kyuchu, iar din 1988 a fost dat în exploatare cel mai lung tunel submarin din lume - Seikan, care uneşte insulele Honshu şi Hokkaido.
• Care ramură de transport favorizează legăturile economice internaţionale?
Flota comercială a Japoniei ocupă locul şase în lume. Cele mai mari porturi
maritime de importanţă mondială simt: Chiba, Nagoya şi Yokohama, Kobe.
în relaţiile economice externe un rol important revine transportului aerian. Principalul aeroport - Tokyo, deţine locul şase în lume după transportul de pasageri - 67 mln. anual. El asigură legături cu toate continentele.
4
Geo_l l_Cap_5_b.indd 189 20.06.2014 13:33:39
Capitalul31
Capitalul V
■ maşini şi utilaje industriale
□ automobile
■ produse feroase
□ produse chimice
□ produse textile
□ produse agro-alimentare
■ alte produse
□ combustibili
■ materie primă minerală
□ maşini şi utilaje
□ produse chimice
□ produse textile
■ produse feroase şi neferoase
■ alte produse
Fig. 129. Structura exportului de mărfuri.
Fig. 130. Structura importului de mărfuri.
Parteneri în exportul de mărfuri: S.U.A., China, Germania, R. Coreea, Rusia, Singapore, Marea Britanie, Indonezia, Malaysia, Thailanda, Australia.
Parteneri în importul de mărfuri: S.U.A., China, Australia, Indonezia,
R. Coreea, Germania, E.A.U., Qatar, Rusia, Arabia Saudită.
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
în cadrul relaţiilor economice rolul predominant în economia niponă revine comerţului exterior.
• Examinează diagramele şi compară exportul şi importul Japoniei
O importanţă mare are exportul de capital atât în ţările în curs de dezvoltare, cât şi în cele înalt dezvoltate. în aceste ţări este practicată pe larg formarea societăţilor mixte pe acţiuni cu participarea capitalului japonez în construcţia de obiective industriale, inclusiv ale celor din ramurile tehnologiilor de vârf. Un mare număr de întreprinderi mixte producătoare de televizoare, videocasetofoane, magnetofoane, aparate radio, computere, automobile, nave maritime etc. au apărut în Singapore, Republica Coreea, China, Brazilia, Taiwan, S.U.A., Italia, Australia. Monopolurile japoneze fac investiţii în exploatarea bogăţiilor minerale din ţările în curs de dezvoltare ale Asiei, Africii, Americii Latine, precum şi în Australia, Republica Africa de Sud, Canada. De mare perspectivă pentru Japonia pot fi relaţiile economice cu ţările cu nivel mediu de dezvoltare, inclusiv Republica Moldova.
Evaluare
Japonia
1. Apreciază poziţia economico-geografică a Japoniei.
2. Caracterizează condiţiile şi resursele naturale ale Japoniei.
3. După care indici populaţia Japoniei este lider mondial?
4. Ce factori au influenţat concentrarea populaţiei în sud-estul ţării?
5. Explică factorii de dezvoltare dinamică a Japoniei în perioada postbelică.
6. Argumentează amplasarea majorităţii CTE şi CNE ale Japoniei pe litoral, iar a CHE în regiunile interioare.
7. Care au fost cauzele reindustrializării şi reorientării Japoniei în ultima perioadă spre ramurile puţin consumatoare de materii prime, energie, combustibil? Care sunt aceste ramuri?
8. Construieşte în caiet diagrama circulară „Structura fondului funciar al Japoniei”, folosind tabelul alăturat.
9. Analizează diagramele {fig. 129, 130) şi caracterizează importul şi exportul Japoniei.
10*. Utilizând diferite surse de informare, scrie un eseu despre cultura, tradiţiile şi obiceiurile japonezilor.
11. Selectează informaţii despre relaţiile Republicii Moldova cu Japonia.
Fondul funciar, mii ha
Terenuri
arabile
Culturi permanente
Păşuni şi fâneţe
Păduri
Alte
terenuri
4000
423
660
25 000
756
Geo_ll_Cap_5_b.indd 190 20.06.2014 13:33:40
Suprafaţa -3,3 mln. km Populaţia - 1.259,7 mln. loc. (a.’2012)
Capitala - New Delhi
Subcompetenţe:
• Aprecierea poziţiei economico-geografice a ţârii conform algoritmului.
• Evaluarea rolului condiţiilor şi resurselor naturale în dezvoltarea economiei.
• Identificarea problemelor demografice.
• Aprecierea şi respectarea obiceiurilor şi tradiţiilor culturale ale etniilor conlocuitoare.
• Caracterizarea complexa a ramurilor economiei utilizând hârtile.
COMPONENŢA TERITORIULUI ŞI POZIŢIA
ECONOMICO-GEOGRAFICĂ
• Apreciază poziţia economico-geografică a Indiei conform algoritmului.
Timp de aproximativ două secole India era cea mai mare şi cea mai bogată colonie a Angliei, reprezentând o „perlă” în Coroana Britanică. Ea a fost printre primele colonii din Asia, care au obţinut independenţă politică (1947). Tot atunci, după criteriul religios, India a fost divizată în două state - India propriu-zisă şi Pakistan, din a cărui componenţă mai apoi s-a desprins şi s-a proclamat ca stat suveran Bangladesh (1971).
India este situată pe Peninsula India, scăldată din două părţi de apele Oceanului Indian, iar la nord este despărţită de restul continentului asiatic prin sistemele muntoase Pamir, Karakorum, Himalaya, greu accesibile. India se învecinează numai cu state în curs de dezvoltare, cum sunt Bangladesh şi Myanmar la est, Nepal şi Bhutan la nord, Sri Lanka şi Maldive la sud. La vest India se învecinează cu Pakistanul, care are un nivel de dezvoltare economică
Cifrele de pe hartă Indică regiunile agricole:
I - cultura orezului;
II - cultura grâului;
III - cultura bumbacului;
IV - cultura trestiei de zahăr, orezului,
plantelor oleaginoase;
V - cultura ceaiului, citricelor;
VI - terenuri puţin utilizate.
Fig. 131. India. Harta economică.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 191 20.06.2014 13:33:40
Capitolul^ î
Capitalul V
j
India se întinde de la nord spre sud pe o distanţă de 3,2 mii km, iar de la vest la est - de 2,9 mii km.
India este o republică federală alcătuită din 25 de state, 6 teritorii unionale şi un teritoriu naţional - Delhi.
mai avansat decât statele amintite, dar divergenţele politice care au apărut între aceste două state îndată după obţinerea independenţei împiedică întreţinerea unor legături economice între ele. Ieşirea largă la Oceanul Indian, prin care trec în prezent căi maritime comerciale de importanţă mondială, joacă un mare rol în menţinerea legăturilor comerciale atât cu ţările din Orient, cât şi cu cele din Occident.
APRECIEREA ECONOMICĂ A CONDIŢIILOR ŞI RESURSELOR NATURALE
Condiţiile de relief şi cele agroclimatice sunt destul de favorabile pentru viaţa şi activitatea economică a populaţiei Indiei. Cea mai mare parte a Indiei este situată pe Câmpia Indo-Gangetică şi pe Podişul Deccan. La coastele oceanice se întind lanţuri de munţi denudaţi - Gaţii de Est şi Gaţii de Vest, care au multe păsuri. Toate aceste unităţi de relief favorizează valorificarea agricolă a teritoriului, construcţia obiectelor industriale şi a căilor de comunicaţie. Câmpia Bengal din bazinul fluviului Gange este unul dintre cele mai vechi focare agricole de pe Glob.
India este situată în cea mai mare parte în zonele subtropicală şi tropicală musonică, iar extremitatea de sud - în zona subecuatorială. Regimul termic permite de a practica cultura plantelor anul în jur şi de a obţine câte 2-3 recolte pe an de pe acelaşi teren, fapt ce are o deosebită imporatnţă pentru un stat cu o populaţie imensă cum este India.
Dintre resursele naturale o importanţă deosebită pentru India au solurile, în special cele aluviale, larg răspândite pe câmpii şi în văile râurilor. Podişul Deccan este acoperit predominant de soluri negre, formate pe rocile dezagregate vulcanice. Pe lângă fertilitatea naturală destul de înaltă, aceste soluri mai au şi o altă proprietate valoroasă - de a păstra un timp îndelungat umezeala.
Sunt bogate şi variate resursele subsolului, marea lor majoritate fiind asociate cu formaţiunile scutului precambrian, care se află la baza Podişului Deccan. Dintre resursele minerale de combustibil se remarcă cele de cărbune superior. Peste 80% din rezervele de cărbune superior sunt concentrate în nord-estul Indiei - în Bazinul Damodar. Petrolul şi gazele naturale din nord-estul ţării sunt cunoscute încă din perioada colonială. După obţinerea independenţei în vestul Indiei au fost descoperite noi câmpuri petroliere, care reprezintă cea mai mare parte din rezervele ţării, în zona de seif a Golfului Cambei. Dintre alte resurse energetice se remarcă cele de uraniu şi thoriu, concentrate pe Podişul Deccan. India dispune de resurse metalifere bogate, îndeosebi de minereu de fier şi de mangan. Rezervele acestor materii prime, de calitate superioară, sunt printre cele mai mari din lume. India mai dispune şi de rezerve de metale neferoase, mai importante fiind cromitele şi bauxita. Pe Podişul Deccan se află importante rezerve de grafit, magnezit, mică. în trecut India dispunea de mari rezerve de diamante, pietre preţioase, aur, însă exploatarea intensă pe parcursul a mai multor secole a dus la epuizarea lor. Dintre alte resurse naturale mai menţionăm pe cele Circa 22% din suprafaţa ţării este
ocupată de păduri. O importantă bogăţie constituie râurile cu un mare debit Munţii Himalaya de apă, fiind folosite pentru irigaţie şi pentru producţia de energie electrică.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 192 20.06.2014 13:33:41
I
1901
1951
1970
1981
1994
1997
2003
2007
2012
2025
238,3 □ 360,9 ==l 539
--------1684
1918,6 1967,8 11049,7 ] 1129,8 =11259,7 458,2
• Din ce grupă de state face parte India după gradul de asigurare cu resurse naturale?
• Analizează harta economică (fig. 131) şi identifică principalele minerale utile.
POPULAŢIA
După numărul populaţiei, India deţine locul doi în lume, fiind devansată doar de China.
Fig. 132. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
62°/c
33°/c
1
5,0%
0-15 16-65 peste
ani de ani 65 de ani
• Utilizând fig, 132, explică evoluţia numerică a populaţiei în India,
• Ce politică demografică promovează India? Este oare eficientă această politică?
• Cum se răsfrânge sporul natural mare al populaţiei asupra economiei Indiei?
Sub aspect etnic, India este o ţară multinaţională. Printre cele mai mari popoare se evidenţiază hindustanii, bengalii, assamii, biharii, pendjabii, tamilii etc. Limba oficială este hindi, care este înţeleasă de majoritatea populaţiei. Este destul de pestriţă şi componenţa religioasă, populaţia divizându-se în caste.
în repartiţia teritorială a populaţiei Indiei există diferenţieri mari. Având o densitate medie de 383 loc./km2, în zona submontană de nord ea scade până la 1-2 loc./km2, pe Podişul Deccan depăşeşte 50 loc./km2, iar pe Câmpia Indo- Gangetică şi pe litoralul estic - numără peste 800 loc./km2.
Fig. 133. Structura pe vârste a populaţiei.
Tn prezent sporul natural constituie 1,4% pe an, iar în perioada exploziei demografice el atingea 2,25%.
• Analizează fig. 133. Care sunt cauzele şi consecinţele acestei structuri pe vârste a populaţiei?
Gradul de urbanizare al Indiei este unul încă scăzut (31%), însă după numărul de aglomeraţii urbane şi oraşe milionare India poate fi comparată doar cu S.U.A. şi China. Speranţa de viaţă la naştere la bărbaţi constituie 64 de ani, la femei - 67 de ani.
India se confruntă cu probleme demografice majore. Creşterea vertiginoasă a populaţiei conduce la agravarea unor astfel de probleme social- economice cum ar fi: problema alimentară, şomajul, asigurarea cu locuinţe şi obiecte de menire socială, problema ecologică etc.
CARACTERIZAREA GENERALA A ECONOMIEI
India este cel mai multinaţional stat din lume.
• Prin ce se explică nivelul scăzut de dezvoltare economică a Indiei?
în anii de după obţinerea independenţei politice India a înregistrat succese remarcabile în sfera economico-socială. Ea a devenit unul din liderii ţărilor în curs de dezvoltare, îndeplinind cu succes programa industrializării şi reformelor în agricultură. India îşi asigură necesităţile proprii în producţia de tractoare şi automobile, utilaje industriale pentru diferite ramuri, în multe mărfuri de larg consum.
Ponderea Indiei în P.N.B. mondial constituie peste 4%, pe când în populaţia mondială - 17,8%. Paralel cu întreprinderile industriale mari, dotate cu cele mai noi utilaje şi tehnologii, există încă zeci de mii de întreprinderi mici meşteşugăreşti. De rând cu gospodăriile agricole moderne există milioane de gospodării ţărăneşti mici seminaturale ori naturale, în care lucrările agricole Ore de curs desfăşurate în aer liber se îndeplinesc manual. Majoritatea localităţilor rurale sunt lipsite
13 Geografia umană a lumii, ci. a Xl-a
Geo_ll_Cap_5_b.indd 193 20.06.2014 13:33:42
Cupiioh
Capitalul V
Religii:
hinduismul (83%); islamismul (11%); budismul (4%); creştinismul (2%).
de electricitate, radio, televiziune şi alte servicii. Sectorului de stat îi aparţine o mare parte din obiectivele principale ale industriei petroliere, carbonifere, metalurgice, constructoare de maşini-unelte, de producere a îngrăşămintelor minerale. Au fost naţionalizate cele mai mari bănci. India este o ţară industrial- agrară.
• Determină structura populaţiei pe sectoare de activitate (vezi fig-135).
Cele mai mari centre constructoare de maşini: Durgapur, Ranchi, Calcutta, Jamshedpur, Hardwar, Delhi, Madras, Bangalore, Bombay (Mumbay).
India este lider mondial în producerea de articole de iută. Calcutta este cel mai mare centru de prelucrare a iutei.
India produce anual 588,5 mln. t de cărbune, 240 mln, t de minereu de fier, 72 mln. t de oţel, 4,0 mln. de autovehicole, 1 053 mlrd. kWh de energie electrică.
Peste 80% din rezervele de cărbune superior sunt concentrate în bazinul Damodar.
Centrale
nuclearoelectrice: Madras, Bombay (Mumbay),
Narora (în apropiere de Delhi).
Cele mai mari centre siderurgice sunt: Bokaro, Ruorchela, Durgapur, Bhilai, Visakhapatnam.
INDUSTRIA
în componenţa producţiei industriale se evidenţiază industria uşoară şi cea alimentară. Ramura tradiţională a industriei este industria textilă. Anume această ramură, încă în perioada colonială, a stat la baza industrializării ţării, în prezent rolul de frunte în structura industriei îl deţine industria grea, specializată nu numai în producţia metalelor feroase şi neferoase, a maşinilor- unelte, utilajelor şi echipamentului industrial, a locomotivelor, autovehiculelor, tractoarelor, televizoarelor, dar şi a maşinilor electronice de calcul, a aparatelor de zbor, a utilajelor pentru centralele nuclearoelectrice etc.
Energetica. Baza energetică a ţării o constituie cărbunele superior, petrolul, energia hidraulică şi minereurile radioactive.
• Identifică pe harta economică (fig. 131) bazinele carbonifere şi regiunile în care se
extrage petrolul.
Cărbunii sunt utilizaţi, în cea mai mare parte, la centralele termoelectrice (acestea produc 75% din energia electrică) construite atât în apropierea bazinelor carbonifere, cât şi în marile aglomeraţii urbane. O altă parte de cărbuni sunt folosiţi în transportul feroviar, care utilizează locomotive cu abur.
Resursele proprii de petrol asigură numai o parte din necesarul ţării. Principalele exploatări de petrol sunt situate în vest, în preajma Golfului Cambei şi în zona de şelf din golf. în ultimii ani creşte rolul petrolului în balanţa de combustibil. Mai mult de V2 din petrolul consumat în ţară provine din import.
• Studiind harta „ Comerţul mondial cu petrol” (fig. 45), determină statele din care India
importă petrol.
Mari rafinării de petrol au fost construite în portul Haldia, în apropiere de Calcutta, de asemenea, în apropierea capitalei şi la Mothura.
Industria siderurgică a început să se dezvolte încă în perioada colonială, pentru a asigura cu metal întreprinderile de producţie a şinelor de cale ferată, uneltelor agricole şi a unor obiecte de uz casnic, a căror transportare din Marea Britanie nu era rentabilă. După obţinerea independenţei politice au fost construite mari uzine şi combinate siderurgice în estul Indiei, unde se află resurse însemnate de minereu de fier, mangan, cărbuni cocsificabili.
• Recunoaşte pe harta economică (fig. 131) principalele centre siderurgice.
Se dezvoltă unele ramuri ale industriei metalelor neferoase, dintre care se evidenţiază producţia de aluminiu, cupru, plumb şi zinc, pe baza materiei prime locale.
Industria metalurgică are mari perspective de dezvoltare, ţinând cont de prezenţa bogatelor resurse de materii prime, cărbune cocsificabil, de piaţa internă largă de desfacere a producţiei în procesul de industrializare a ţării.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 194 20.06.2014 13:33:43
Fig. 134. Ponderea centralelor electrice în producţia de energie electrică în India.
India este renumită prin producţia de preparate farmaceutice (Bombay, Delhi).
India se evidenţiază prin producerea de bijuterii, articole de artizanat, o bună parte din ele fiind exportate.
Industria ceaiului din India se bucură de o faimă bine meritată în lume, ţara fiind una dintre principalii producători şi exportatori.
O însemnătate deosebită pentru economia Indiei are industria constructoare de maşini, care în ultimele decenii s-a completat cu ramuri noi, inclusiv cu cele moderne. India produce maşini-unelte, utilaje şi echipamente industriale, material rulant, nave maritime, autovehicule, tractoare, motoare electrice, generatoare, transformatoare, frigidere, maşini de spălat, avioane de pasageri şi militare, elicoptere. Industria electronică produce maşini electronice de calcul, televizoare, aparate radio, mijloace de telecomunicaţii, diverse aparate electronice pentru centralele nuclearoelectrice şi pentru cercetările spaţiului cosmic.
• Explică după ce factori sunt amplasate ramurile: a) consumatoare de metal; b) ce necesită resurse umane de muncă
• Identifică pe harta economică (fig. 131) principalele centre constructoare de maşini.
Industria chimică a cunoscut în ultimele decenii o dezvoltare ascendentă. India produce o gamă largă de produse chimice: îngrăşăminte minerale, coloranţi, vopsele, acizi. Creşte producerea de diferiţi polimeri (mase plastice, fibre şi fire sintetice, cauciuc sintetic ş.a.) pe baza prelucrării chimice a petrolului şi a cărbunelui. Mari uzine petrochimice se află în apropiere de Calcutta şi de New Delhi.
• Găseşte pe harta economică (fig. 131) principalele centre ale industriei chimice.
Industria uşoară, îndeosebi cea textilă, are un rol important în economia Indiei. Se remarcă, în primul rând, industria bumbacului, amplasată pe întreg teritoriul ţării, însă regiunea principală de producere a ţesăturilor de bumbac este arealul Bombay-Ahmedabad. în producerea acestui tip de ţesături, India este depăşită numai de China şi S.U.A. Este renumită încălţămintea din piele naturală, o bună parte din care este exportată.
Industria alimentară este distribuită pe întreg teritoriul ţării, producţia ei fiind destinată consumului intern şi exportului. Se remarcă industriile de lapte şi unt (primul loc pe Glob), producere a zahărului, uleiului vegetal, conservelor din fructe şi legume.
• Recunoaşte pe harta economică (fig. 131) principalele centre ale industriei alimentare.
Cultura piperului
AGRICULTURA
Agricultura este una din ramurile principale ale economiei Indiei. Ea este prima dintre ţările în curs de dezvoltare asiatice, care a declanşat în anii ’60-70 ai sec. al XX-lea „revoluţia verde”, având ca obiectiv majorarea considerabilă, într-o perioadă scurtă, a producţiei de cereale şi soluţionarea problemei alimentare. în acest scop statul a făcut mari alocări de capital, acordând ajutor gospodăriilor agricole în procurarea tehnicii agricole, îngrăşămintelor minerale, materialului de însămânţat din soiuri de elită înalt productive, în construcţia noilor sisteme de irigaţie. Toate aceste măsuri întreprinse de stat au contribuit la sporirea substanţială a produselor alimentare, încât pe la mijlocul anilor ’70 ai sec. al XX-lea India a încetat de a le mai importa. Au fost create rezerve strategice de cereale, o parte din ele se exportă.
• Explică cum influenţează condiţiile naturale asupra dezvoltării agriculturii Indiei.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 195 20.06.2014 13:33:44
Capiwlul* 1
Capitalul V
După suprafeţele irigate, India deţine primul loc în lume - 558,1 km2.
Recolta anuală: de orez - 122 mln. t, de grâu - 87 mln. t, de porumb - 21 mln. t, de trestie de zahăr - 347,9 mln. t, de bumbac -4,6 mln. t.
28%
■ sectorul primar
■ sectorul secundar □ sectorul terţiar
Fig. 135. Structura populaţiei pe sectoare de activitate.
Cultura plantelor este subramura principală a agriculturii Indiei, căreia îi revin 80% din costul producţiei agricole. Condiţiile naturale, pe cea mai mare parte a teritoriului, sunt favorabile pentru cultura plantelor. Ţara dispune de mari suprafeţe de terenuri agricole. După suprafaţa de terenuri arabile, care constituie 56% din suprafaţa ţării India este devansată numai de S.U.A. şi Rusia.
• Studiind harta economică (fig. 131), determină repartiţia principalelor culturi agricole.
în structura suprafeţelor cultivate predomină culturile alimentare, care ocupă 85%. Dintre cereale principala cultură este orezul, răspândit pe larg în cursul de mijloc al Gangelui şi în valea râului Brahmaputra. Mari suprafeţe ocupate cu grâu se află în regiunile aride din cursul superior al Gangelui, unde pe terenurile irigate ale gospodăriilor de marfa se obţin recolte bogate. Culturile tehnice sunt foarte răspândite pe întreg teritoriul Indiei. Cele mai întinse suprafeţe cultivate cu trestie de zahăr se află în valea Gangelui, bumbacul este mai răspândit pe Podişul Deccan şi în regiunile de vest pe terenurile irigate, iuta - în delta Gangelui şi în valea Brahmaputrei, ceaiul - pe colinele montane din nord-estul ţării, arahidele - pe Podişul Deccan, tutunul - în deltele râurilor Godavari şi Krishna.
Condiţiile naturale permit cultivarea tuturor pomilor fructiferi cunoscuţi. Culturile de cafea, cacao, cauciucul natural se cultivă în scop comercial.
Un articol tradiţional al exportului indian sunt mirodeniile. în sudul ţării se cultivă pe larg piperul, cuişoarele, scorţişoara, vanilina etc.
Creşterea animalelor joacă un rol secundar în structura agriculturii, deşi şeptelul de bovine este cel mai mare din lume. Cu toate acestea problema alimentaţiei populaţiei este soluţionată parţial, ca urmare a restricţiilor religioase impuse de hinduism, care interzice sacrificarea vitelor, vaca fiind considerată animal „sacru”. De aceea bovinele şi bubalinele se folosesc, în primul rând, ca forţă de tracţiune şi, parţial, pentru lapte.
Insuficienţa produselor animaliere este parţial completată de produsele din pescuit.Producţia de peşte a depăşit 4,1 mln. tone (locul cinci în lume).
TRANSPORTURILE
India se referă la grupa de state asiatice cu un nivel relativ înalt de dezvoltare a transporturilor. în traficul intern de mărfuri şi de persoane rolul principal revine transportului feroviar. India este unul dintre statele lumii cu cea mai mare lungime a căilor ferate (64,2 mii km, dintre care V2 sunt cu ecartament îngust). Transportul feroviar este dotat cu locomotive Diesel şi electrice, dar se mai folosesc şi locomotive cu abur. Locul doi în traficul intern de mărfuri şi persoane revine transportului rutier.
Transportul maritim asigură atât transporturile de cabotaj, cât şi relaţiile economice externe.
• Studiind harta economică (fig. 131), găseşte principalele porturi maritime şi notează-le pe harta-contur.
Aeroporturile din Delhi, Bombay, Bengalore au importanţă internaţională.
Tradiţional pentru India, îndeosebi la oraşe, este transportul cu ricşa.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 196 20.06.2014 13:33:49
12,5%
17,4%
□ produse textile şi confecţii
■ pietre preţioase şi bijuterii
□ produse tehnice
□ produse agricole
□ produse chimice
■ minereuri şi produse metalurgice
■ alte produse
4,8%!
9,2%
22,5%
■ maşini şi echipament
□ petrol şi produse petroliere
□ produse chimice
■ perle şi pietre preţioase
■ fontă şi oţel
□ produse agro-alimentare
■ alte produse
Fig. 136. Structura exportului de mărfuri.
Fig. 137. Structura importului de mărfuri.
Principalii parteneri în exportul de mărfuri: S.U.A., Japonia, Marea Britanie, Hong Kong, Germania, Emiratele Arabe Unite, China.
Principalii parteneri în importul de mărfuri: S.U.A., Germania, Elveţia, Arabia Saudită, Belgia, Marea Britanie, Kuwait, Japonia, China, Irak.
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
în perioada colonială India întreţinea relaţii economice numai cu metropola - Marea Britanie. După obţinerea independenţei, ea şi-a extins geografia acestor relaţii, stabilind contacte cu ţările înalt dezvoltate şi cu cele în curs de dezvoltare. Au avut loc schimbări importante şi în structura comerţului exterior. Atât în import, cât şi în export a sporit ponderea producţiei industriei de prelucrare pe seama reducerii volumului materiilor prime şi a produselor alimentare.
• Examinează diagramele (fig. 136 şi 137) şi compară exportul şi importul Indiei.
Evaluare 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
India
1. Compară poziţia economico-geografică a Indiei cu cea a Japoniei.
2. în baza analizei hărţilor respective din atlas şi a textului din manual caracterizează condiţiile şi resursele naturale ale Indiei.
3. Completează în caiet schema „Probleme cauzate de sporul natural mare al populaţiei Indiei”.
4. Ce influenţă are religia asupra tradiţiilor, obiceiurilor, relaţiilor interetnice?
5. Identifică pe harta densităţii populaţiei din atlas oraşele milionare. Cum explici creşterea rapidă a oraşelor mari? Notează-le pe harta-contur.
6. De ce India este numită stat în curs de dezvoltare, deşi face parte din primele 10 state din lume după volumul producţiei?
7. Utilizând tabelul alătuTerenuri
arabile
Culturi
permanente
Păşuni şi fâneţe
Păduri
Alte
terenuri
56%
1%
4%
22%
17%
rat, construieşte în caiet diagrama circulară „Structura fondului funciar al Indiei”.
8. în obţinerea căror produse agricole India este lider mondial?
9. Care sunt particularităţile sectorului zootehnic al Indiei?
10. Completează enunţurile:
□ După forma de guvernare India este...
□ După numărul populaţiei India deţine locul...
□ Cel mai mare oraş-port este ...
□ Principalul bazin carbonifer este ...
□ Animal sacru este considerat...
□ India şi-a obţinut independenţa politică în anul...
□ Religia naţională a Indiei este ...
□ Cele mai mari trei etnii sunt...
□ India este un mare exportator de ...
□ Râu sfânt pentru indieni este ...
11.* Utilizând surse de informare suplimentare, scrie un eseu pe tema: „India între trecut şi prezent”.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 197 20.06.2014 13:33:50
Cupiufli
Capitalul V
Suprafaţa -9,4 mln. km Populaţia -313,9 mln. loc. (a. 2012)
Capitala - Washington
Lungimea hotarelor maritime -12 mii km.
r> ~s
Subcompetenţe:
• Aprecierea poziţiei econom ico-geografice şi strategico-militare
a ţârii.
• Evaluarea condiţiilor şi resurselor naturale ale ţării.
• Explicarea particularităţilor formării naţiunii americane.
• Identificarea factorilor dezvoltării dinamice a economiei ţării.
• Caracterizarea complexă a ramurilor economiei.
\___________________r
Ţinând cont de specificul istoric al dezvoltării economiei şi culturii Ame- ricii de Nord, în continuare se va examina, din punct de vedere economi- co-geografic, doar S.U.A. Această regiune (inclusiv Ins. Groenlanda) are o suprafaţă de 21,6 mln. km2 şi o populaţie de 349 mln. locuitori.
Datorită suprafeţei vaste a teritoriului şi întinderii pe o distanţă mare de la nord spre sud, America de Nord se caracterizează prin condiţii naturale variate, care exercită o influenţă deosebită asupra dezvoltării economiei. America de Nord este una dintre cele mai dezvoltate regiuni ale lumii şi joacă un rol major în economia şi în politica mondială.
Statele Unite ale Americii
COMPONENŢA TERITORIULUI, POZIŢIA
ECONOMICO-GEOGRAFICĂ
S.U.A. include trei părţi fizico-geografice: a) teritoriul continental compact, care se întinde de la nord spre sud pe o distanţă de 3 mii km şi de la vest spre est pe 4,7 mii km; b) Alaska, care a fost cumpărată de la Rusia ţaristă în 1867; c) Insulele Hawaii din Oceanul Pacific.
• Utilizând harta politică a lumii, apreciază poziţia economico-geografică şi politico-
geografică conform algoritmului.
Poziţia economico-geografică favorabilă a jucat un rol important în dezvoltarea ţării. Aceasta se explică, în primul rând, prin ieşirea largă la Oceanul Pacific şi Oceanul Atlantic, fapt ce a înlesnit încă din secolele trecute legăturile comerciale ale S.U.A. cu ţările transoceanice, totodată, îi garanta securitatea. Hotarele terestre dintre S.U.A. şi vecinii săi (Canada, la nord, şi Mexic, la sud) sunt trasate convenţional.
9
Ca formă de organizare statală, S.U.A. este o compusă din 50 de
state şi districtul federal Columbia, iar ca formă de guvernământ - republică prezidenţială. Fiecare stat are constituţia sa, organele sale legislativ şi executiv, precum şi propriile simboluri (stemă, drapel etc.). Puterea legislativă centrală executată de preşedintele S.U.A. şi de Congres se răsfrânge asupra tuturor statelor federale.
• Utilizând hărţile, descrie condiţiile naturale ale S. U.A.
APRECIEREA ECONOMICĂ A CONDIŢIILOR
ŞI RESURSELOR NATURALE
Pe teritoriul S.U.A. sunt situate câteva macrostructuri de relief. în sectorul de est se întind Munţii Appalaşi, prin ale căror trecători au fost construite căi de comunicaţie spre interiorul ţării.
Regiunea vestică a S.U.A. ocupată de sistemul Cordilieri este greu accesibilă. în centrul ţării se întind Marile Câmpii Americane, valorificate intens. La sud se întinde Câmpia Golfului Mexic, prielnică pentru agricultură.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 198 20.06.2014 13:33:52
Munţii Colorado
1950
1970
1994
2003
2007
2012
2025
Fig. 138. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
66%
y
20%
: 1
14%
m
0-15
ani
16-65 de ani
peste 65 de ani
Fig. 139. Structura pe vârste a populaţiei.
Cifrele de pe hartă indică:
densitatea populaţiei (locuitori pe 1 km ):
I - peste 100;
II -60-100;
III - 30-60;
IV-10-30;
V - mai puţin de 10.
Condiţiile climatice sunt variate şi permit cultivarea tuturor plantelor din zona temperată, subtropicală şi tropicală.
Solurile cernoziomice şi castanii, solurile roşii şi aluviale se caracterizează printr-o fertilitate naturală înaltă, ce contribuie la dezvoltarea agriculturii.
Pădurile, adineaori bogate, au fost în mare parte defrişate. Masive mari s-au păstrat în Alaska şi în Cordilieri pe povârnişurile lanţurilor de coastă.
Râurile sistemului Mississippi au fost unite prin canale cu Marile Lacuri, ceea ce favorizează navigaţia navelor maritime.
După rezervele de resurse minerale S.U.A. ocupă un loc de frunte în lume. Sunt foarte mari rezervele de cărbuni cocsificabili: Bazinul Appalaşi, Michi- gan, Bazinul Interior de Est şi Bazinul Interior de Vest. Resursele de petrol sunt concentrate în câteva regiuni - centrală, sudică, California şi în sudul Alaskăi. în regiunile petroliere din sud se află şi zăcăminte mari de gaze naturale. Râurile montane (Columbia, Colorado, iar în est - Tennessee, Ohio) sunt bogate în hidroresurse.
Dintre resursele metalifere sunt prezente minereurile de fier, cupru, zinc, wolfram, molibden, argint, uraniu.
S.U.A. este bogată în materie primă pentru industria chimică: fosforite, sare de potasiu, sulf, sare de bucătărie etc.
POPULAŢIA
• Ce loc ocupă S. U.A., după numărul populaţiei, printre ţările lumii?
La începutul sec. al XX-lea naţiunea americană era considerată cea mai tânără în lume, cu un spor înalt al populaţiei. în prezent sporul natural anual constituie 0,5%, plasând-o printre ţările cu o creştere lentă a populaţiei. Datorită acestui fapt, precum şi speranţei mari de viaţă, are loc un proces intensiv de îmbătrânire a naţiunii americane.
Fig. 140. S.U.A. Populaţia.
d
Geo_ll_Cap_5_b.indd 199 20.06.2014 13:34:00
Capitalul V
Populaţia rurală a S.U.A. locuieşte preponderent în aşezări fermiere dispersate, situate la distante mari unele de altele. între ele se află localităţi nefermiere cu un număr mai mare de populaţie, care au funcţia de deservire a fermelor.
Americanii constituie 4/5 din toată populaţia, inclusiv aborigenii - mai puţin de 1%.
în prezent fluxul anual de imigranţi legali constituie circa 1 mln. de oameni.
Speranţa de viaţă la naştere:
la bărbaţi - 76 de ani; la femei - 81 de ani.
■ sectorul primar
■ sectorul secundar □ sectorul terţiar
Fig. 141. Structura populaţiei pe sectoare de activitate.
Pentru S.U.A. este caracteristic fenomenul de suburbanizare.
• Analizează diagrama (fig. 138) şi explică evoluţia numerică a populaţiei
Formarea populaţiei S.U.A. a avut loc pe baza imigraţiilor masive ale populaţiei din a doua jumătate a sec. al XlX-lea - inc. sec. al XX-lea. în perioada iniţială cei mai mulţi imigranţi erau europeni, din Marea Britanie, Irlanda, ţările Scandinave etc. Spre sfârşitul, sec. al XlX-lea - începutul sec. al XX-lea a început să crească numărul de imigranţi din Europa de Sud şi de Est, precum şi din China, Japonia şi din alte state. în sec. al XVIII-lea, când se mai practica sclavia, pe plantaţiile din Sud au fost aduşi forţat din Africa câteva milioane de negri.
în a doua jumătate a sec. al XX-lea imigraţia din Europa a scăzut esenţial, mărindu-se, însă, fluxul de imigranţi din Asia şi din America Latină.
în prezent creşte fluxul de imigranţi din Europa.
S.U.A. atrage un număr mare de specialişti de înaltă calificare atât din statele dezvoltate, cât şi din cele în curs de dezvoltare se numeşte acest fenomen?).
Populaţia S.U.A. este alcătuită din trei grupe mari: 1) americani, urmaşi ai imigranţilor de odinioară, pentru care engleza a devenit limba lor maternă; 2) imigranţi recenţi, care au sosit în S.U.A. relativ nu demult şi n-au reuşit încă să se naturalizeze; 3) aborigeni (indieni, eschimoşi).
O parte componentă a naţiunii americane o constituie negrii, ponderea lor în populaţia S.U.A. fiind de 13%. în secolul al XlX-lea negrii locuiau în regiunile din Sud, unde predominau gospodăriile de plantaţii. în prezent cea mai mare parte a populaţiei de culoare locuieşte în oraşele din Nordul şi Vestul S.U.A.
S.U.A. are o densitate mai redusă a populaţiei în comparaţie cu majoritatea ţărilor europene (33,0 loc./km2). Repartiţia teritorială a populaţiei este neuniformă. în partea de Est, pe coasta Oceanului Atlantic, precum şi în regiunea Marilor Lacuri, pe o suprafaţă ce constituie 12% din teritoriul ţării, locuiesc circa 70% din totalul populaţiei. în aceste regiuni densitatea populaţiei atinge 350-400 loc./km2, pe când în regiunile montane din Vest ea scade până la 2-5 loc./ km2. în repartizarea teritorială a populaţiei S.U.A. un rol mare au jucat migraţiile interne. Istoria S.U.A. cunoaşte mai multe valuri masive de migraţie internă: migraţiile din timpul colonizării din Vest, migraţiile de la sate spre oraşe în timpul industrializării, migraţia populaţiei de culoare spre oraşe, după cel de-al Doilea Război Mondial, migraţia actuală din marile aglomerări urbane spre periferii şi localităţile rurale. Ultimul val de migraţii interne din aglomeraţiile de la nord spre sud (California, Florida, Texas) îl constituie pensionarii. Tineretul migrează din oraşele sudice spre nord şi vest din motive economice.
S.U.A. este una dintre cele mai urbanizate ţări din lume. în oraşe locuiesc peste 82% din populaţie. Pentru S.U.A. sunt caracteristice aglomeraţiile mari urbane (circa 320), dintre care 43 sunt aglomeraţii milionare. Marile aglomeraţii urbane, unindu-se între ele, formează imense zone urbanizate - megalopolisuri.
• Ce megalopolisuri cunoşti în S. U.A. ?
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
într-o perioadă istorică relativ scurtă (a doua jumătate a sec. al XlX-lea - inc. sec. al XX-lea) S.U.A. a reuşit să depăşească după nivelul de dezvoltare economică toate ţările cu economie de piaţă din Europa şi să devină prima ţară industrială din lume. Acest proces a fost favorizat de următorii factori:
Geo_ll_Cap_5_b-indd 200 20.06.2014 13:34:01
Cifrele de pe hartă indică regiunile agricole:
I - brâul de porumb;
II - brâul de grâu;
III - legumicultura şi pomicultura;
IV - cultura bumbacului, tutunului,
arahidelor;
V - creşterea vitelor pe păşuni naturale;
VI - silvicultura;
VII - terenuri puţin utilizate.
Fig. 142. S.U.A. Harta economică.
Oraşul Chicago
- poziţia economico-geografică şi strategico-militară favorabilă. S.U.A. a fost situată departe de teatrele de război şi n-a avut distrugeri pe propriul teritoriu în timpul celor două războaie mondiale;
- ţările vecine (Mexic şi Canada) dispun de mari resurse naturale, dar sunt mai slab dezvoltate economic decât S.U.A., fapt de care au profitat monopolurile americane;
- prezenţa unor bogate şi variate resurse de materii prime şi combustibili;
- prezenţa suprafeţei imense de terenuri agricole cu condiţii agroclimatice favorabile;
- imigraţiile masive de resurse umane tinere şi calificate, precum şi plasarea capitalului din Europa şi încadrarea eficientă în producţie;
- folosirea pe larg a tehnicii şi tehnologiilor avansate în procesul de industrializare şi construirea unor întreprinderi moderne cu o înaltă productivitate;
- prezenţa unei largi pieţe interne de desfacere;
- exportul impunător de producţie industrială, agricolă şi de capital;
- îmbogăţirea S.U.A. în timpul Primului şi celui de-al Doilea Război Mondial, datorită livrărilor masive de armament, produse alimentare ţărilor europene, iar după război şi datorită livrărilor de utilaje şi maşini.
Geo_l l_Cap_5_b-indd 201 20.06.2014 13:34:02
Caniwlüß I
0
Oraşul Houston - centrul industriei petrochimice din S.U.A.
Produsul intern brut (P.I.B.) al S.U.A. depăşeşte 15 trilioane dolari. S.U.A. ocupă primul loc în lume după volumul producţiei industriale (peste 20% din totalul mondial), nivelul potenţialului ştiinţifico-tehnic şi livrarea producţiei tehnologiilor de vârf, dezvoltarea sferei serviciilor, potenţialul financiar şi gradul de influenţă asupra relaţiilor economice mondiale.
Marile monopoluri ale S.U.A. au creat prin investiţii directe în alte ţări un număr mare de întreprinderi, numite „a doua economie” a ţării. Ca rezultat, indicii P.N.B. depăşesc cu mult indicii P.I.B.-ului.
în ultima perioadă S.U.A. s-a transformat dintr-o ţară net- exportatoare de resurse financiare într-un mare importator de capital străin. în multe ramuri industriale prioritare (electronica, construcţia de automobile, industria chimică) o importanţă crescândă are capitalul japonez, german, elveţian, olandez etc., care funcţionează în comun cu monopolurile americane. Ultimele sunt susţinute de stat în dezvoltarea ramurilor industriale cu tehnologii de vârf, îndeosebi a celor strategice, iar pentru efectuarea cercetărilor ştiinţifice şi a lucrărilor de proiectare primesc subvenţii.
68%
X
X
X
X
X
20%
X
m 9’4% , n
1 n
Flg. 143. Ponderea centralelor electrice în producţia de energie electrică în S.U.A.
INDUSTRIA
Industria S.U.A. poartă un caracter universal, incluzând toate ramurile şi subramurile existente. Se evidenţiază câteva ramuri ale industriei, care determină imaginea S.U.A. în economia mondială: constructoare de automobile, aviarachetară şi de aparate cosmice, electrotehnică, electronică, industria petrochimică.
Dezvoltarea accelerată a economiei S.U.A. se datorează, în mare măsură, bazei energetice puternice de care dispune ţara.
Totodată, S.U.A. importă cantităţi enorme de petrol şi gaze naturale din ţările Americii Latine, din Orientul Mijlociu, Africa de Vest, Europa. Petrolul asigură 70% din balanţa energetică a ţării.
• Identifică pe harta economică regiunile de extracţie a petrolului şi a gazelor
naturale.
Pe baza cărbunelui funcţionează numeroase centrale termoelectrice de mare capacitate. în regiunile de Vest, unde există resurse enorme de energie hidraulică, un rol important în electroenergetică joacă centralele hidroelectrice construite pe fluviile: Colorado, Columbia, Rio Grande etc. S.U.A. dispune de cele mai mari capacităţi instalate la centralele nuclearoelectrice.
Centre siderurgice sunt: Detroit, Chicago, Pittsburgh, Cleveland, Philadelphia, Baltimore, Los Angeles.
• Analizează diagrama „Ponderea centralelor electrice în producţia de energie electrică”
(vezi fig. 143).
S.U.A. deţine locul doi în lume la producţia de energie electrică - 4 256 mlrd. kWh (2012).
Industria siderurgică. în această ramură S.U.A. a pierdut întâietatea, fiind depăşită de China şi Japonia.
• Identifică pe harta din atlas regiunile de extracţie a minereului de fier.
S.U.A. dispune de cea mai puternică din lume industrie a metalelor neferoase. Ea deţine locul patru în producţia de aluminiu şi locul trei în producţia
Geo_ll_Cap_5_b-indd 202 20.06.2014 13:34:03
I
Barajul Hoover de pe râul Colorado
Mari centre ale industriel de automobile sunt: Chicago, Toledo, Cleveland, Kansas City, San Francisco, Los Angeles.
S.U.A. deţine locul doi în producţia mondială de autovehicole - 8,7 mln. unităţi (a. 2011).
Fig. 144. Structura fondului funciar.
de plumb, locuri de frunte la producerea unor metale rare utilizate pe larg în ramurile industriale moderne.
Subramurile metalurgiei neferoaselor, consumatoare de materie primă (topirea cuprului, zincului, plumbului), sunt amplasate în statele din vestul ţării, bogate în materiile prime respective.
• Identifică pe harta economică (fig. 142) regiunile de producere a aluminiului, titanului, de rafinare a cuprului.
Industria constructoare de maşini americană este una dintre cele mai dezvoltate şi mai diversificate din lume. Simt prezente toate subramurile şi tipurile de producţie. Printre acestea se evidenţiază ramurile ce determină specializarea pe plan mondial a ţării - industria automobilelor, aviarachetară, electronică. S.U.A. este lider în elaborarea mijloacelor în domeniul ocrotirii mediului ambiant, biotehnologiei, bioindustriei şi a tehnologiilor informaţionale.
Industria automobilelor este amplasată într-un număr mare de oraşe, însă cele mai multe automobile se produc în megalopolisul din zona Marilor Lacuri - statul Michigan cu „capitala” automobilelor - Detroit.
• Numeşte principalele monopoluri constructoare de automobile ale S. U.A.
întreprinderile industriale aviarachetare şi electronice predomină în oraşele de pe ţărmul Oceanului Pacific, în primul rând în statul California, în oraşul Los Angeles - capitala construcţiilor aviarachetare, şi în San Francisco. în oraşul Seattle se află sediul companiei „Boeing”, care produce V2 din numărul de avioane în lume.
• Explică factorii de amplasare a ramurilor industriei constructoare de maşini
Industria chimică a S.U.A., de asemenea, deţine un loc de frunte în lume după nivelul dezvoltării şi după varietatea ramurilor şi a produselor. Această ramură dispune de o bogată şi variată bază de materii prime, piaţă largă de desfacere a producţiei finite, resurse umane de muncă de înaltă calificare.
în Nordul Industrial, de rând cu industria petrochimică, bazată pe petrolul transportat prin conducte, se dezvoltă pe larg chimia cărbunilor, industria îngrăşămintelor fosfatice, potasice, a erbicidelor, pesticidelor, detergenţilor, farmaceutică (New York). în statele din Vest se produce acid sulfuric, îngrăşăminte chimice, substanţe explozibile. în zona Marilor Lacuri şi în regiunile bogate în resurse forestiere din Nord-Vest este dezvoltată chimia lemnului.
Industria uşoară a S.U.A. include o varietate mare de ramuri, printre care se disting industria textilă (producţia ţesăturilor din bumbac, lână, mătase, ţesături sintetice) amplasată în nord-estul şi estul ţării. întreprinderile industriei de confecţii şi tricotaje, de pielărie şi încălţăminte se află în centrele mari urbane din Nordul Industrial.
Industria alimentară a S.U.A., înalt modernizată, este bine asigurată cu materii prime. Se evidenţiază industria de prelucrare a cărnii şi cea de prelucrare a laptelui, ale căror întreprinderi sunt concentrate în zona Marilor Lacuri şi la nord-est. Industria zahărului e concentrată în regiunile din nord-vest, Florida şi Insulele Hawaii, industria conservelor din fructe şi legume - în regiunea Marilor Lacuri şi pe litoralul Oceanului Atlantic şi al Golfului Mexic.
• Prin ce se explică dezvoltarea înaltă a industriei alimentare?
Geo_ll_Cap_5_b-indd 203 20.06.2014 13:34:04
Caniiülüß I
Capitolul J
Preria din Midwest
„Brâul de porumb” se întinde în partea de nord a Câmpiilor Centrale, unde condiţiile pedo-climaterice sunt favorabile pentru această cultură.
8,5% 4%
Mm
18,2% 20,5%
AGRICULTURA
Agricultura face parte din ramurile de bază ale economiei ţării. Unul dintre factorii principali care au contribuit la dezvoltarea agriculturii sunt resursele şi condiţiile naturale favorabile.
Ţara este bogată în resurse funciare. Terenurile arabile, păşunile şi fâneţele ocupă aproape V2 din teritoriul S.U.A. în Câmpiile Centrale cu soluri fertile terenurile arabile constituie 80-90%.
Resursele agroclimatice permit creşterea tuturor culturilor din zona temperată şi subtropicală, iar în sudul Floridei şi pe Insulele Hawaii - creşterea culturilor tropicale.
Alţi factori care au contribuit la dezvoltarea agriculturii S.U.A. sunt: nivelul înalt al dezvoltării relaţiilor de piaţă, gradul avansat de mecanizare, cultura înaltă de producţie şi productivitatea sporită a muncii, volumul mare de export etc.
După producţia globală agricolă, S.U.A. se situează pe primul loc în lume, fiind unul dintre cei mai mari producători de cereale, de soia, legume, fructe etc. şi cel mai mare exportator de produse agricole. Ei îi revine V2 din exportul mondial de cereale, inclusiv 3/4 de porumb şi soia.
în structura agriculturii S.U.A. creşterea animalelor şi cultura plantelor au o pondere aproximativ egală.
în cultura plantelor o importanţă mai mare au cerealele (porumbul, grâul, sorgo, orzul, orezul), cultivate pe 2/3 din întreaga suprafaţă. S.U.A. deţine întâietatea în lume la producţia de porumb (circa 314 mln. t în a. 2011). Grâul se cultivă în aşa-zisul „brâu de grâu” situat pe Marile Câmpii (Podişul Preriilor), de la hotarele cu Canada până în statele de sud, producţia fiind de 60,1 mln. t.
• Identifică pe harta economică regiunile de cultivare a grâului, porumbului, orezului, plantelor zaharoase şi oleaginoase, fructelor şi legumelor.
□ maşini şi utilaje industriale
■ mijloace de transport
□ materie primă industrială
■ produse de larg consum
□ produse agro-alimentare
□ produse chimice
■ alte produse
Fig. 145. Structura exportului de mărfuri.
Creşterea animalelor, ca şi cultura plantelor, poartă un caracter intensiv şi este practicată la ferme mari specializate, bine asigurate cu nutreţuri.
Bovinele de lapte se cresc în statele din zona Marilor Lacuri şi pe coasta de nord-est a Oceanului Atlantic. în aceste regiuni se întind suprafeţe mari de păşuni productive, se cultivă plante furajere, porumb, soia, sorgo. Creşterea bovinelor de carne este mai răspândită în Marile Câmpii. Este practicată pe larg creşterea porcinelor şi a păsărilor.
Avicultura, înalt dezvoltată, poartă un caracter industrial şi este concentrată în statele cu climă mai caldă din sud şi sud-est, unde există şi resurse umane de muncă mai ieftine. Se cresc anual până la 2,2 mlrd. păsări.
Partenerii principali în exportul de mărfuri: Canada, Mexic, Japonia, R. Coreea, Germania, China, Brazilia, Franţa, Singapore, Olanda.
Lungimea totală a căilor autorutiere este cea mai mare din lume - 6,6 mln. km (85% sunt asfaltate).
TRANSPORTURILE
Reţeaua de transporturi a S.U.A. este constituită din magistrale ce se întind de la Oceanul Atlantic până la Oceanul Pacific şi de la hotarele cu Canada până la cele cu Mexic. Această reţea se completează cu căile acvatice interne.
• Ce importanţă pentru economia S.U.A. are calea navigabilă Sf. Laurenţiu - Marile
Lacuri?
în direcţie meridională artera principală este râul Mississippi. în locurile de intersecţie a căilor terestre, acvatice şi aeriene se formează mari noduri de transport. Cel mai mare nod de transport al S.U.A. este Chicago, unde se intersectează zeci de căi ferate şi autorutiere. în Chicago se află şi aeroportul
Geo_ll_Cap_5_b.indd 204 20.06.2014 13:34:06
14,2%
□ produse agro-alimentare
□ maşini şi utilaje industriale
■ produse de larg consum
■ materii prime minerale
□ produse chimice
□ combustibili
■ alte produse
Fig. 146. Structura importului de mărfuri.
O’Hair; unul dintre cele mai mari din lume. Mari noduri feroviare sunt: New York, Philadelphia, Boston, Detroit, Los Angeles, San Francisco, Seattle.
Transportul autorutier concurează cu cel feroviar atât la transportarea pasagerilor, cât şi la transportarea mărfurilor la distanţe mici şi mijlocii. Arterele rutiere sunt deservite de o reţea densă de staţii de alimentare, de deservire tehnică, moteluri, restaurante, filiale ale băncilor de economii etc. Transportul autorutier joacă rolul principal în traficul de pasageri.
• Identifică pe harta economică (fig. 142) principalele porturi maritime ale S.U.A.
Transportul aerian se impune prin baza sa tehnico-materială, având cel mai mare parc de avioane din lume. Aeroportul Atlanta deserveşte anual circa 92 mln. de pasageri (primul loc în lume), iar cele din Dallas, Chicago, Los Angeles - peste 60 mln. de pasageri.
Partenerii principali în importul de mărfuri: Canada, Japonia, Mexic, China, Germania,
Marea Britanie, India, Franţa, Arabia Saudită, Venezuela.
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
Relaţiile economice externe au o importanţă deosebită pentru economia S.U.A. Ţara este unul dintre lideri în ceea ce priveşte volumul comerţului exterior şi al exportului de capital.
• Analizează diagramele „Structura comerţului exterior" (vezifig. 145,146).
Evaluare
Statele Vuite ale Americii
1. Caracterizează particularităţile poziţiei economico- şi politico-geografice a S.U.A.
2. Utilizând hărţile respective din atlas şi textul din manual, apreciază condiţiile şi resursele naturale ale S.U.A.
3. Argumentează rolul imigraţiilor din secolele trecute în formarea populaţiei şi în consolidarea economiei S.U.A. Ce importanţă au imigraţiile în prezent?
4. Completează textul:
Ca formă de guvernare S.U.A. este____________. Din punct de vedere teritorial-administrativ S.U.A. este formată
din ____state. După numărul populaţiei S.U.A. le revine locul ________în lume. Circa 83% din populaţie locuieşte
____________. Tipul de reproducere a populaţiei este_______. Populaţia S.U.A. este alcătuită din 3 grupe:_______,
_______,________. Cel mai mare oraş al S.U.A. este_______________, iar în total oraşe milionare sunt____.
Marile aglomeraţii urbane formează______________, primele trei mai mari sunt_____________,______________,
5. Explică factorii care au favorizat dezvoltarea economică a S.U.A. la începutul sec. al XX-lea.
6. Enumeră ramurile de specializare internaţională a industriei S.U.A.
7*. Numeşte trăsăturile specifice ale agriculturii S.U.A. Prin ce se deosebeşte agricultura S.U.A. de cea a statelor europene? Care sunt asemănările?
8. Ce ramuri ale transportului au favorizat valorificarea teritoriilor din vestul S.U.A.?
9. Alege varianta corectă:
□ Oraşul-capitală a producţiei de automobile din S.U.A.:
a) Chicago; b) Los Angeles; c) Detroit; d) Buffalo.
10. Scrie un eseu despre modul de viaţă şi cultura populaţiei aborigene a S.U.A.
Geo_ll_Cap_5_b-indd 205 20.06.2014 13:34:06
Capitolul)
Capitalul V
Jimerica Latină
America Latină ocupă o suprafaţă de 21 mln. km2 cu o populaţie de circa 599 mln. locuitori (a. 2012). Ea cuprinde subregiunile: America Centrală, ţările Andine, ţările bazinului La-Plata.
Resursele naturale sunt imense şi variate, fapt ce creează premise pentru dezvoltarea industriei şi agriculturii.
Brazilia, Argentina, Mexic asigură 2/3 din producţia industrială a Americii Latine.
Organizaţii de integrare economică a statelor latinoamericane sunt: Piaţa Comună a ţărilor din bazinul Mării Caraibilor, Asociaţia Economică a ţărilor din bazinul La- Plata, Sistemul Latino- American de Integrare.
în America Latină se află 46 de state şi teritorii, dintre care 33 sunt suverane şi se referă la grupa statelor în curs de dezvoltare în afară de Brazilia, Argentina, Mexic - state cu nivel mediu de dezvoltare. America Latină are un nivel mult mai înalt de dezvoltare economică decât alte regiuni în curs de dezvoltare, ei revenindu-i V2 din totalul producţiei industriale a statelor din această grupă (identifică pe hartă statele Americii Latine şi capitalele lor).
Fig. 147. America Latină. Harta politică.
Geo_ll_Cap_5_b-indd 206 20.06.2014 13:34:08
13
CBraziCia
Suprafaţa -8,5 mln. km2 Populaţia -194,3 mln. loc. (a. 2012)
Capitala - Brasilia
POZIŢIA ECONOMICO-GEOGRAFICĂ
• Utilizând hărţile Americii Latine, caracterizează poziţia economico-geografică a Braziliei în baza algoritmului.
Brazilia este una dintre cele mai mari ţări de pe Glob, ocupând aproape V2 din teritoriul Americii de Sud. De la nord la sud se întinde pe o distanţă de 4 320 km, iar de la est la vest - pe 4 328 km. Ea este şi cea mai mare după numărul populaţiei, cea mai dezvoltată economic şi cea mai bogată în resurse naturale ţară din America Latină. Brazilia ocupă partea de est şi centrală a Americii de Sud. Are hotare terestre cu zece state, diferite după nivelul dezvoltării economice. Lungimea hotarelor terestre constituie 16 mii km, iar a celor maritime - 7,5 mii km. Ieşirea largă la Oceanul Atlantic are o însemnătate deosebită pentru întreţinerea legăturilor economice cu diferite ţări şi regiuni ale lumii.
Subcompetenţe:
• Explicarea poziţiei econom ico-geografice a ţârii conform algoritmului.
• Evaluarea condiţiilor şi resurselor naturale ale ţârii.
• Identificarea indicilor demografici.
• Aprecierea şi respectarea obiceiurilor şi tradiţiilor culturale ale etniilor conlocuitoare.
• Caracterizarea complexă a ramurilor economiei.
Cifrele romane de pe hartă indică regiunile agricole:
I - cultura grâului, porumbului, orezului;
II - plantaţii de cafea;
III - cultura bumbacului, tutunului, trestiei
de zahăr, plantelor citrice;
IV -creşterea vitelor pe păşuni naturale;
V - gospodăria silvică cu suprafeţe agricole
ale gospodăriilor de subzistenţă;
VI -terenuri inutilizabile ori puţin folosite.
Fig. 148. Brazilia. Harta economică.
Geo_ll_Cap_5_b-indd 207 20.06.2014 13:34:17
CaniufliI
Cai molul 1
Carnavalul brazilian - un spectacol al şcolilor de samba
APRECIEREA ECONOMICĂ A CONDIŢIILOR ŞI RESURSELOR NATURALE
Relieful Braziliei este dominat de două mari unităţi naturale: Câmpia Amazonului şi Podişul Brazilian. Amazonia este o câmpie cu altitudinea medie de 200 m, drenată de fluviul Amazon şi afluenţii lui. Podişul Brazilian are un relief variat, unde dealurile alternează cu lanţuri de munţi nu prea înalte, cel mai înalt fiind lanţul de munţi Bandeira (2 884 m) în sud-estul podişului.
Teritoriul Braziliei este cuprins în patru zone climatice: ecuatorială la nord, subecuatorială şi tropicală în centru şi subtropicală la sud, care împreună cu regimul de precipitaţii şi condiţiile de sol favorizează dezvoltarea agriculturii.
Denumirea statului Brazilia provine de la cuvântul „paul-brazil”
- specie de arbore ce conţine un colorant de culoare roşie. în prima etapă a colonizării portughezii preparau acest colorant din copacul cu lemn roşu.
în sec. al XVIII-lea Brazilia e cuprinsă de „febra” aurului, care a atins mai întâi statul Minas-Gerais („Minele principale”), situat mai la nord de oraşul Rio de Janeiro.
Pe la mijlocul sec. al XlX-lea începe „febra” cafelei şi centrul vieţii economice se transferă în statul Sâo Paulo. La aceasta se mai adaugă „febra” cauciucului, producţiei de cacao. Astfel, pe parcursul secolelor s-au schimbat ramurile de specializare internaţională a Braziliei.
Fig. 149. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
• Care zone climatice sunt mai favorabile pentru valorificare?
Reţeaua hidrografică este bogată, fiind prezentată de fluviul Amazon şi afluenţii lui, fluviul Parana, Sâo Francisco etc.
Râurile Braziliei dispun de resurse hidroenergetice considerabile şi rezerve mari de apă potabilă.
• Pe care râu a fost construită cea mai mare hidrocentrală din lume? Ce capacitate
are?
în Brazilia se remarcă două mari formaţiuni vegetale: pădurea ecuatorială (selva) cu peste 4 000 de specii preţioase de arbori şi savanele (campos). După resursele forestiere Brazilia se află pe locul doi în lume (după Rusia). Aici se află cele mai întinse arii protejate, printre care renumitele Parcuri Naţionale cu o vegetaţie şi faună deosebit de bogată şi variată.
Subsolul Braziliei conţine circa 50 de minerale, dintre care se remarcă mi- nereurile de metale feroase şi neferoase. După mărimea rezervelor de minereu de fier, mangan, crom, beriliu, niobiu, zirconiu, pirită, apatite, mică, ea ocupă primul loc în America Latină. Brazilia, însă, este săracă în resurse energetice (petrol, cărbune, gaze naturale).
• Din ce regiuni importă Brazilia petrol şi gaze naturale (vezi fig. 45)?
Brazilia ocupă unul dintre primele locuri în lume după suprafaţa terenurilor arabile. Toate acestea luate împreună creează premise favorabile pentru dezvoltarea economică a ţării.
POPULAŢIA
• Aminteşte-ţi cum s-a format naţiunea braziliană. Prin ce grupuri etnice este
reprezentată populaţia Braziliei în prezent?
în afară de brazilieni, care constituie 95%, în ţară mai trăiesc şi alte etnii: portughezi, spanioli, italieni, nemţi, ucraineni, japonezi, români etc. îmbinarea celor trei elemente ale naţiunii braziliene (european, african şi indian) a exercitat o influenţă deosebită asupra limbii, culturii şi obiceiurilor ei.
Repartizarea teritorială a populaţiei este neuniformă.
Brazilia este ţara cu ritmuri mari de creştere a populaţiei (1,1% anual).
Densitatea medie a populaţiei este de 23 loc./km2. Mai mult de V2 din teritoriu are o densitate sub 1 loc./km2.
Geo_ll_Cap_5_b-indd 208 20.06.2014 13:34:22
t
58,0«
Vo
>5,0C
Yo
7,0%
_____rZL_
0-15 16-65 peste
ani de ani 65 de ani
Populaţia urbană constituie 84%. Speranţa de viaţă la naştere la bărbaţi constituie 70 de ani, la femei - 77 de ani.
• Utilizând harta densităţii populaţiei din atlas, compară densitatea populaţiei în triunghiul urban şi economic Belo Horizonte - Rio de Janeiro - Sâo Paulo cu Amazonia.
• în ce perioadă s-au înregistrat ritmuri înalte de creştere a populaţiei (vezi fig. 149)? •Analizează diagrama „Structura pe vârste a populaţiei” (fig. 150). Formulează concluzii.
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
Fig. 150. Structura pe vârste a populaţiei.
Săo Paulo - oraş al „zgârie-norilor” - mai este numit New Yorkul Americii Latine.
Brazilia este un stat cu nivel mediu de dezvoltare social-economică, fiind cel mai dezvoltat stat printre ţările latino-americane. După volumul P.I.B. Brazilia deţine locul nouă printre ţările lumii, fiind o mare putere industrială. Ea este locomotiva dezvoltării statelor latino-americane.
Spre deosebire de majoritatea ţărilor latino-americane, în economia Braziliei sunt prezente majoritatea ramurilor principale industriale şi agricole. Brazilia este o ţară industrial-agrară. Costul producţiei industriale îl depăşeşte pe cel al producţiei agricole de peste 4 ori. Totodată, agricultura rămâne a fi sfera principală de activitate a populaţiei.
în economia Braziliei participă atât capitalul naţional, cât şi cel străin, principalii investitori fiind S.U.A., Germania, Japonia, Elveţia, Canada, care s-au orientat mai ales spre industria construcţiilor de utilaje, automobile, nave maritime, electrotehnică şi electronică, chimică. Sectorului de stat îi aparţin: căile ferate, telecomunicaţiile, o parte din transportul maritim, din industria de prelucrare a petrolului, V2 din electroenergetică, în întregime industria siderurgică, extracţia minereului de fier şi a cărbunelui.
INDUSTRIA
■ sectorul primar
■ sectorul secundar □ sectorul terţiar
Fig. 151. Structura populaţiei pe sectoare de activitate.
în structura industriei ramura principală este cea de prelucrare, ei revenindu-i 90% din costul total al producţiei industriale. Locul doi îl deţine energetica (circa 8%), iar locul trei - industria extractivă (2%). în industria extractivă se distinge extracţia de minereu de fier şi de mangan, care în mare măsură sunt exportate. Brazilia are mari rezerve de minereu de fier. Ea este cunoscută pe piaţa mondială ca un important exportator de metale strategice.
Energetica se bazează pe consumul de petrol (peste V2 este importat), energie hidraulică, lemn, cărbuni.
Cea mai mare parte din producţia de energie electrică revine CHE - 85%.
Consumul de energie raportat la un locuitor este de două ori mai scăzut decât media mondială. O parte din populaţia Braziliei nu beneficiază de energie electrică.
• Găseşte pe harta economică (fig. 148) principalele centrale electrice.
Exploatarea minereului de fier în cariera din Minas Gerais
14 Geografia umană a lumii, ci. a Xl-a
Geo_ll_Cap_5_b-indd 209 20.06.2014 13:34:27
CauiiüïulE I
Capitulai V
Brazilia produce anual 3,4 mln. de autovehicole - locul şapte în producţia mondială.
Brazilia a devenit un important producător de nave maritime, principalul centru fiind Rio de Janeiro, care funcţionează pe baza capitalului japonez.
60%
Fig. 152. Structura fondului funciar.
în Brazilia funcţionează şi centrale nuclearoelectrice - în statul Rio de Janeiro.
Industria siderurgică este asigurată cu o bază variată de materii prime de înaltă calitate. Se remarcă lipsa cărbunilor cocsificabili. Resursele hidroenergetice imense sunt un stimulent pentru dezvoltarea electro- metalurgiei. Brazilia este cel mai mare producător de fontă şi oţel din America Latină.
Dintre ramurile industriei neferoase o dezvoltare mai amplă au industria aluminiului şi cea a cuprului. După extracţia bauxitelor, Brazilia este devansată numai de Australia, Guineea şi Jamaica.
• Identifică pe harta economică (fig. 148) cele mai mari centre metalurgice.
Industria constructoare de maşini a înregistrat ritmuri sporite de creştere abia din a doua jumătate a sec. al XX-lea. Ramura principală este construcţia maşinilor de transport. Se evidenţiază industria de automobile, care se dezvoltă cu participarea capitalului străin. Mari întreprinderi producătoare de autovehicule aparţin monopolurilor americane „Ford”, „General Motors”, „Chrysler”, concernului german „Volkswagen” şi al celui italian „Fiat”. în ultimul timp la acestea se adaugă şi firmele japoneze „Toyota” şi „Mitsubishi”. Industria construcţiilor navale este în plină dezvoltare. în ramura respectivă, nouă pentru Brazilia, o importanţă deosebită are capitalul japonez, olandez şi cel german. Cele mai mari şantiere navale sunt situate la Rio de Janeiro. Materialul rulant se fabrică în triunghiul industrial din sud-est în frunte cu Sâo Paulo. Brazilia produce numeroase maşini agricole, producţia de tractoare apropiindu-se de cea a Germaniei.
Prezenţa resurselor umane de muncă calificată şi ieftină, a pieţei largi de consum au stimulat şi dezvoltarea unor ramuri moderne ale industriei constructoare de maşini, cum sunt electrotehnica, radiotehnica, electronica, construcţia avioanelor.
Se produc transformatoare, generatoare, motoare electrice, frigidere, maşini de spălat etc. Marile companii electrotehnice şi electronice din ţările înalt dezvoltate, ca Japonia, Germania, Olanda, şi-au creat numeroase filiale în Brazilia, fiind atrase de resursele umane de muncă ieftină.
• Identifică pe harta economică (fig. 148) principalele centre ale industriei constructoare
de maşini.
Industria chimică este o ramură în plină ascensiune. Ea produce sodă caustică, acizi, vopsele, substanţe explozibile, îngrăşăminte chimice, fibre şi fire sintetice, mase plastice, cauciuc sintetic etc.
Dintre ramurile industriei uşoare o importanţă mai mare are industria textilă, care parţial este orientată spre export. în aglomeraţiile urbane Sâo Paulo şi Rio de Janeiro se produc ţesături de bumbac, sintetice, iar industria lânii este concentrată în sudul ţării. Dintre ramurile industriei alimentare se distinge cea a zahărului, cea de prelucrare a cărnii, producţia uleiurilor vegetale.
Geo_ll_Cap_5_b-indd 210 20.06.2014 13:34:28
AGRICULTURA
Plantaţie de cafea în sud-estul Braziliei
Brazilia deţine primul loc în lume la producţia de cafea, trestie de zahăr, manioc.
Şoseaua Transamazonică face legătura dintre coasta oceanică din nordest şi hotarele de vest ale statului Peru.
Principalii parteneri în exportul de mărfuri: S.U.A., Argentina, China, Japonia, Olanda, Italia, Germania, Chile.
Principalii parteneri în importul de mărfuri: S.U.A., Argentina, China, Germania, Paraguay, Uruguay, Japonia, Italia, R. Coreea.
Agricultura este o ramură importantă a economiei Braziliei. Producţiei ramurii îi revine 2/5 din costul total al exportului. Agricultura Braziliei se caracterizează printr-o concentrare puternică a proprietăţii funciare în gospodăriile mari latifundiare ori capitaliste, inclusiv în cele ce aparţin monopolurilor străine. Mai bine dotate cu tehnică agricolă, îngrăşăminte şi alte mijloace de intensificare a procesului de producţie sunt gospodăriile capitaliste de marfa. în gospodăriile latifundiare este practicată pe larg luarea în arendă a terenurilor de către ţăranii fără pământ, care le lucrează mai mult manual, fapt ce se reflectă negativ asupra productivităţii muncii.
Ramura principală a agriculturii este cultura plantelor, căreia îi revine 3/5 din costul producţiei agricole, ea având un caracter orientat spre export. Dintre culturile destinate pieţei externe se remarcă cafeaua, revenindu-i 36,3% din producţia mondială şi 23,0% din exportul mondial, cacao, trestia de zahăr, bumbacul, sisalul, portocalele.
Plantele alimentare ocupă V2 din terenurile cultivate. Se creşte porumb, orez, grâu, orz, fasole, soia, manioc.
Creşterea animalelor este specializată mai mult în creşterea vitelor pentru carne. Ea poartă un caracter extensiv şi se practică cu precădere în gospodăriile ţărăneşti mici. în savanele din partea centrală a Podişului Braziliei, pe păşuni naturale, se cresc bovine (locul doi în lume după India), ovine, caprine, iar la fermele specializate din sud-est se cresc porcine (locul trei în lume după China şi S.U.A.). Brazilia ocupă locul trei în lume la producţia de carne - circa 21,4 mln. t.
O importanţă deosebită în economia Braziliei are gospodăria silvică. Suprafeţele de păduri ocupă circa 566 mln. ha. După rezervele de specii preţioase, Brazilia depăşeşte toate ţările lumii. Lemnul obţinut este destinat în mare parte exportului.
TRANSPORTURILE
Reţeaua de transporturi este insuficient dezvoltată, cu excepţia sudului şi sud-estului ţării. în Brazilia există căi ferate cu patru tipuri de ecarta- ment, ceea ce împiedică formarea unei reţele unice feroviare. în ultima vreme se pune problema dezvoltării unei reţele autorutiere la nord-est şi în Amazonia.
Cele mai amenajate automagistrale sunt: Rio de Janeiro - Salvador, Rio de Janeiro - Brasilia (recunoaşte-le pe hartă).
Transportul maritim, pe lângă transportul de cabotaj, asigură întreţinerea legăturilor economice externe.
• Ce importanţă are transportul aerian în economia ţării?
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
Economia Braziliei depinde în mare măsură de comerţul exterior. în export creşte ponderea producţiei industriei de prelucrare şi scade cea a producţiei agricole tradiţionale (a cafelei, cacao, fructelor tropicale).
Geo_l l_Cap_5_b.indd 211 20.06.2014 13:34:38
Capiwlulg î
Capitolul 1
□ minereuri şi produse metalurgice
□ produse agro-alimentare
□ produse chimice
□ maşini şi utilaje
■ mijloace de transport
□ combustibili
■ alte produse
11,8% 16,3%
□ maşini şi utilaje
□ produse chimice
,5% □ petrol şi produse petroliere
■ produse electrotehnice
■ mijloace de transport
□ metale şi produse siderurgice
■ alte produse
Fig. 153. Structura exportului de mărfuri.
Fig. 154. Structura importului de mărfuri.
• Analizează diagramele (fig. 153,154) şi formulează concluzii
Industrializarea statului impune importuri masive de maşini şi utilaje, de noi tehnologii, semifabricate. Se extind relaţiile cu ţările în curs de dezvoltare din America Latină, Asia şi Africa, cât şi cu statele cu nivel mediu de dezvoltare. Brazilia este membră a organizaţiilor economice de integrare din America Latină. în ultimul timp se extind relaţiile cu ţările înalt dezvoltate (S.U.A., Japonia, Germania, Marea Britanie, Olanda etc.). în 1994, Brazilia, împreună cu Argentina, Uruguay şi Paraguay, au organizat Piaţa Comună din Conul Sudic.
Evaluare 1 2 * 4 5 6 7
(Brazilia
1. Ce particularităţi fizico-geografice ale Braziliei favorizează dezvoltarea economică şi ce o defavorizează?
2. Descrie condiţiile şi resursele naturale
ale Braziliei. Completează tabelul alăturat în caiet. Utilizează hărţile respective şi textul din manual.
3. Enumeră factorii ce au contribuit la concentrarea populaţiei în oraşele mari din sud-estul ţării. Ce factori au stimulat urbanizarea în trecut?
4. Explică factorii ce au determinat ritmurile sporite de dezvoltare a industriei constructoare de maşini ale Braziliei.
5. Ce tipuri de relaţii agrare sunt prezente în agricultura Braziliei? Argumentează influenţa lor asupra dezvoltării agriculturii.
6. Subliniază:
a) resursele naturale de importanţă mondială de pe teritoriul Braziliei: cărbune, petrol, gaze naturale, minereu de fier, bauxite, resurse acvatice, forestiere, hidroenergetice, funciare;
b) culturile agricole după care Brazilia deţine un loc de frunte în producţia mondială: cafea, ceai, banane, trestie de zahăr, bumbac, soia, cartofi, portocale, manioc, tutun.
7. Completează enunţurile:
a) Cea mai mare hidrocentrală din Brazilia şi de pe Glob este____________________________________________;
b) Brazilia se leagă cu Peru prin şoseaua_____________________________________________________________;
c) Limba oficială a Braziliei este______________________________________________________________________;
d) Urbanizare falsă se numeşte______________________________________________________________________;
e) Conul Sudic este constituit din statele latino-americane______________________________________________;
f) Brazilienii profesează religia_______________________________________________________________________
8*. Utilizând surse suplimentare de informare, scrie un eseu pe tema: „Obiceiurile şi tradiţiile brazilienilor”.
Brazilia
Tipuri de resurse
minerale
funciare
acvatice
forestiere
Geo_l l_Cap_5_b.indd 212 20.06.2014 13:34:39
I
Africa
Teritoriul Africii se întinde de la Nord spre Sud pe o distanţă de 8 mii km, iar de la Vest spre Est, în partea cea mai lată, pe 7,5 mii km.
Africa este divizată convenţional în 5 sub- regiuni: Africa de Nord, Africa de Vest, Africa Centrală, Africa de Est şi Africa de Sud.
în Africa se atestă cel mai înalt indice al mortalităţii infantile şi cea mai mică durată a vieţii (58 de ani). Circa 70% din populaţie are cel mai scăzut nivel de trai.
Fig. 155. Structura pe vârste a populaţiei.
Africa ocupă o suprafaţă de 30,3 mln. km2 cu o populaţie de circa 1072,0 mln. locuitori (a. 2012). La nord Africa se învecinează nemijlocit cu ţările Europei de Sud şi cu cele din Asia de Sud-Vest. Regiunile şi ţările Africii au o poziţie economico-geografică diferită.
• Apreciazăpoziţia economico-geografică a subregiunilor Africii conform algoritmului.
După forma de guvernare, din cele 54 de state africane trei sunt monarhii (Maroc, Lesotho şi Swaziland), iar celelalte 51 - republici. în prezent Africa, cu excepţia Republicii Africa de Sud, este cea mai înapoiată din punct de vedere economic regiune din lume. în a. 2011 pe harta politică a Africii a apărut un stat nou - Sudanul de Sud.
Cifrele de pe hartă indică:
1. l-le Canare
2. SAHARA OCCIDENTALĂ
3. SENEGAL
4. GAMBIA
5. GUINEEA-BISSAU
6. SIERRA LEONE
7. LIBERIA
8. BURKINA FASO
9. TOGO
10. GUINEEA ECUATORIALĂ
11. SĂOTOME& PRINCIPE
12. UGANDA
13. ERITREEA
14. DJIBOUTI
15. RWANDA
16. BURUNDI
17. COMORE
18. MADAGASCAR
19. MALAWI
20. SWAZILAND
21. LESOTHO
22. SUDANUL DE SUD
Scara 1 cm : 550 km|
Fig. 156. Africa. Harta politică.
Geo_l l_Cap_5_b.indd 213 20.06.2014 13:34:40
Caniaflüß I
Capitalul V
Suprafaţa — 1,2 mln. km Populaţia - 51,1 mln. loc. (a. 2012)
Capitala administrativă - Pretoria
Capitala legislativă - Cape Town
Subcompetenţe:
• Aprecierea avantajelor şi dezavantajelor poziţiei economico-geografice
a ţârii.
• Evaluarea condiţiilor şi resurselor naturale.
• Identificarea indicilor demografici.
• Caracterizarea complexa a ramurilor economiei, utilizând hărţile.
POZIŢIA ECONOMICO-GEOGRAFICĂ
Republica Africa de Sud ocupă un loc aparte printre ţările africane. Ea este situată în extremitatea sudică a continentului african. Are hotare terestre: la nord-est cu Mozambic şi Swaziland, la nord cu Botswana şi Zimbabwe, la nord-vest cu Namibia. în interiorul R.A.S. se află o enclavă - Regatul Lesotho.
• Caracterizează poziţia economico-geografică a R.A.S. conform algoritmului.
Iniţial, acest teritoriu era populat de triburi de buşmeni, hotentoţi şi bantu. Primii imigranţi europeni: olandezii, germanii, hughenoţii francezi (burii) au întemeiat în sec. al XVII-lea - al XVIII-lea în regiunea Cape Town Colonia Capului. La începutul sec. al XlX-lea, în urma expansiunii coloniale, Marea Britanie ocupă Colonia Capului şi formează încă o colonie pe care o denumeşte Natal, silindu-i pe buri să se retragă în interiorul Africii. Ultimii au format mai târziu două republici: Orange şi Transvaal. în urma războiului anglo-bur din 1910, Marea Britanie, care a învins în acest război, uneşte Colonia Capului, republicile Natal, Orange şi Transvaal şi proclamă dominionul Uniunea Sud-Africană. în 1935 dominionul devine tară suverană în cadrul Comunităţii Naţiunilor.
1
Cifrele de pe hartă indică:
i
»
1. ZIMBABWE
i
2. SWAZILAND
i
III
3. LECOTHO
i
IV
j
. . -J
v
i------------------
Cifrele romane de pe hartă indică regiunile agricole:
I - cultura cerealelor;
II - viticultura, cultura plantelor
citrice;
III - cultura trestiei de zahăr,
a bumbacului;
IV - creşterea extensivă a ovinelor;
V - creşterea bovinelor
în gospodării de marfă.
Fig. 157. Harta economică. Republica Africa de Sud.
Geo_l l_Cap_5_b.indd 214 20.06.2014 13:34:41
I
Timp de circa două secole în R.A.S. a fost promovată politica de segregaţie (discriminare rasială). Abia în 1994, datorită eforturilor Congresului Naţional African, sistemul de segregaţie a fost lichidat şi s-a stabilit egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor ţării, indiferent de rasă, limbă, confesiune etc.
Speranţa de viaţă la naştere:
la bărbaţi - 55 de ani; la femei - 54 de ani.
CONDIŢIILE ŞI RESURSELE NATURALE
Cea mai mare parte a ţării este ocupată de un lanţ de podişuri limitate în zona litorală de Munţii Scorpiei cu altitudinea maximă de 3 657 m. La nord de râul Orange se întinde sectorul sudic al imensului Deşert Kalahari, iar paralel cu litoralul atlantic - sectorul meridional al Deşertului Namib.
• Utilizând hărţile fizică şi climatică, din atlas, descrie condiţiile naturale ale R.A.S.
Subsolul R.A.S. este bogat în resurse minerale, fapt ce favorizează dezvoltarea ramurilor industriale. Ea deţine un loc de frunte în ceea ce priveşte rezervele mondiale de diverse materii prime minerale valoroase. în R. A.S. se află o bună parte din rezervele mondiale de crom, mangan, platină, peste V2 din cele de aur. Este unul dintre principalii producători mondiali de diamante, uraniu, cărbuni superiori, minereu de fier, metale rare (titan, vanadiu, stibiu ş.a.), fosfaţi naturali. Există zăcăminte mari de cupru, plumb, zinc, cositor. Aproape toate zăcămintele principale de minerale sunt situate în regiunile interne, preponderent în Transvaal.
• Ce resurse de importanţă vitală lipsesc pe teritoriul R.A.S. ?
POPULAŢIA
R.A.S. se remarcă printr-o creştere mare a numărului populaţiei. Sporul natural accentuat, cu valori de 1,0% anual, se datorează mai ales natalităţii mari printre populaţia de origine africană, care constituie circa 75% din total.
1950
1 070
ïï ■ w
> 00 1
lyiU
1980
1992
136,8
2003
2007
2012
2025
Fig. 158. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
Fig. 159. Structura pe vârste a populaţiei.
• Explică diagrama „Evoluţia numerică a populaţiei” (fig. 158).
• Analizează diagrama „Structura pe vârste a populaţiei” (fig. 159). Formulează concluzii
Componenţa etnică şi rasială a populaţiei este neomogenă. Aici locuiesc europeni, africani - bantu, mulatri, metişi, asiatici.
Densitatea medie a populaţiei este de 42 loc./km2. Circa V2 din populaţie este concentrată în provincia Transvaal, care ocupă mai puţin de V4 din suprafaţa ţării. Alte zone mai populate se află în zona de litoral, în apropierea marilor oraşe (Cape Town, Port Elizabeth, Durban ş.a). Cea mai redusă densitate se întâlneşte în deşerturile Kalahari şi Namib.
R.A.S. este una dintre cele mai urbanizate ţări africane. în oraşe trăiesc circa 62% din populaţie. Ritmurile de urbanizare sunt înalte, însă gradul de urbanizare a populaţiei băştinaşe este relativ scăzut. R.A.S. are peste 500 de oraşe. Cele mai mari sunt: Cape Town, Johannesburg, Durban (peste 1 mln. de locuitori), Pretoria, Soweto, Port Elizabeth, Vereeniging ş.a.
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
R.A.S. este unicul stat înalt dezvoltat din punct de vedere economic din Africa. Deşi îi revine numai 5,5% din suprafaţă şi circa 4,8% din numărul populaţiei, R.A.S. asigură 40% din producţia industrială totală a continentului şi V3 din P.I.B. Ei îi revine 80% din producţia industriei siderurgice a Africii, 66% din producţia de energie electrică, 63% din costul producţiei industriei extractive, 45% din parcul de automobile şi concentrează 30% din lungimea de căi ferate. R.A.S. deţine locuri de frunte în lume la extracţia mai multor
> 9
materii prime minerale. Ea este unica ţară din Africa, unde, în paralel cu industria extractivă, au atins un nivel înalt de dezvoltare ramurile industriei
Geo_l l_Cap_5_b.indd 215 20.06.2014 13:34:42
CapiwîulI
Capitalul V
R.A.S. ocupă primul loc după rezervele mondiale de aur - 38% (locul cinci după extracţie -1901) şi primul loc în lume în producţia de platină - 1531 (a! 2011).
R.A.S. produce anual 225 mln. t de cărbune,
55 mln. t de minereu de fier, 8 mln. t de oţel,
4,5 mln. t de fontă,
257 mlrd. kWh de energie electrică.
Centre siderurgice:
Pretoria, Fonderbeilpark, Pietersburg, Johannesburg, Vereeniging, Newcastle.
R.A.S. deţine primul loc în Africa la producţia de cauciuc sintetic şi hârtie.
de prelucrare (siderurgia, industria constructoare de maşini, chimică), care aduc o contribuţie considerabilă în dezvoltarea economică a ţării.
Pentru economia R.A.S. este caracteristic nivelul înalt de concentrare a capitalului străin şi local. Un rol important în economie are şi sectorul de stat.
INDUSTRIA
• Prin ce se explică faptul că în structura industriei o importanţă mare are industria extractivă?
Industriei extractive îi revine V4 din costul producţiei industriale. Anume în baza acestei ramuri s-au dezvoltat şi ramurile industriei de prelucrare. Cele mai însemnate subramuri ale industriei extractive sunt extracţia de aur, de uraniu, a diamantelor, după producţia cărora R.A.S. deţine un loc de frunte în lume. în baza minereurilor de metale neferoase se dezvoltă industria cuprului, zincului, cositorului, stibiului, wolframului, nichelului, titanului. O mare importanţă are extracţia de minereuri de metale feroase: minereu de fier, mangan, crom, wolfram, wanadiu etc. Un nivel înalt de dezvoltare a atins industria extracţiei cărbunelui de calitate superioară.
Majoritatea ramurilor industriei extractive este concentrată în provincia Transvaal, Orange şi a Capului.
Energetica R.A.S. se bazează pe cărbuni. Aceştia alimentează centralele termoelectrice, majoritatea situate în Transvaal. O parte din energie se produce la centralele nuclearoelectrice. Electroenergetica aparţine aproape în întregime sectorului de stat.
• Din ce cauză în R.A.S. cel mai mare volum de energie electrică se produce la centralele
termoelectrice?
Industria siderurgică asigură cea mai mare parte din necesităţile în metale ale industriei constructoare de maşini. Această ramură este naţionalizată şi se dezvoltă în provinciile Transvaal, Orange şi Natal.
• Identifică pe harta economică (fig. 157) centrele siderurgice.
Industria constructoare de maşini este specializată în producţia de utilaje pentru industria extractivă, construcţia de maşini de transport, inclusiv de material rulant, de tractoare şi alte maşini agricole. în porturile maritime sunt concentrate reparaţia şi construcţiile navale. în ultimul timp se dezvoltă industria electrotehnică, unele ramuri ale industriei electronice (producţia de televizoare, casetofoane, aparate radio). Unităţile de producţie respective funcţionează pe baza capitalului străin (japonez, american, german). Principalele centre ale industriei constructoare de maşini se află în Transvaal. Mari centre sunt Cape Town, Durban, Port Elizabeth.
Apariţia şi dezvoltarea industriei chimice este şi ea legată de industria extractivă. în prezent industria chimică produce: substanţe explozibile, acid sulfuric, îngrăşăminte minerale, coloranţi, vopsele, detergenţi, polimeri, preparate farmaceutice, mijloace de protecţie a plantelor etc. Centrele principale simt situate în sudul provinciei Transvaal şi în nordul provinciei Orange. Mari uzine petrochimice, ce funcţionează pe bază de capital străin, sunt situate în Cape Town şi Durban.
Dintre ramurile industriei uşoare mai importante sunt industriile textilă, de confecţii şi de încălţăminte. Multe produse ale industriei uşoare sunt importate din alte ţări (ţările noi industrializate asiatice, Marea Britanie,
Geo_ll_Cap_5_b-indd 216 20.06.2014 13:34:42
<
68°/
b
;
îA4% ц%
—П—7ï8%---------------------n—
Li lJ LJL
Ş çÇ3
â/ 4
i
ă№ *4
«s
$
Fig. 160. Structura fondului funciar.
După producţia de vin, R.A.S. ocupă locul opt în lume şi primul loc în Africa (a. 2011).
Recolta anuală de: porumb -12 mln. t, de trestie de zahăr -16 mln. t, de portocale -1,4 mln. t, de mere - 724 mii t, seminţe de floarea-soarelui - 490 mii t.
Creşterea ovinelor pe păşuni montane
Germania). Industria alimentară, prezentată prin producţia de carne, ulei din seminţe de floarea-soarelui, conserve din fructe şi legume, zahăr şi vinuri, este destinată în mare parte exportului.
AGRICULTURA
Deşi în sectorul agrar sunt încadrate circa 10% din totalul persoanelor ocupate în economie, lui îi revine doar 5% din volumul produsului intern brut. R.A.S. este un mare exportator de lână, fructe.
Cele mai importante suprafeţe cultivate se află în zona de litoral şi în partea centrală a provinciei Transvaal. Extinderea suprafeţelor de terenuri agricole este limitată de lipsa de apă pentru irigaţie. Doar 2% din terenurile agricole sunt irigate, toate acestea aparţinând fermierilor europeni.
• Analizează diagrama (fig. 160) şi explică cum influenţează structura fonduluifunciar
asupra specializării agriculturii
în agricultura R.A.S. se impun două sectoare agricole principale: sectorul african şi cel european.
Sectorul african este reprezentat de gospodării ţărăneşti mici şi rudimentare cu caracter seminatural. Suprafaţa medie a acestor gospodării nu depăşeşte 1,5 ha. Folosirea metodelor învechite de lucrare a pământului, lipsa de îngrăşăminte minerale, cultivarea din an în an a unora şi aceloraşi culturi conduc la degradarea solului şi, implicit, la scăderea recoltei la hectar, în aceste gospodării se cultivă cereale, manioc, batat, cucurbitacee. Păşunile sunt de calitate inferioară, iar productivitatea animalelor e scăzută. Sectorul respectiv acoperă necesităţile populaţiei în produse alimentare doar parţial.
Sectorului european îi revine cea mai mare parte a terenurilor agricole. Suprafaţa medie a gospodăriilor din acest sector este de 900 ha. Principalul tip de gospodării sunt fermele cu caracter de marfa, în care se folosesc pe larg tehnica agricolă şi metodele agrotehnice moderne. Aceste gospodării asigură partea covârşitoare din producţia comercializată, inclusiv cea destinată exportului.
Pe coasta oceanică în provincia Capului şi în sudul provinciei Transvaal predomină gospodării de tip suburban, specializate în cultivarea legumelor, fructelor, în producerea lactatelor.
în cultura plantelor rolul principal îl joacă cerealele. în gospodăriile sectorului african porumbul şi sorgul sunt cultivate ca produse alimentare, iar în sectorul european - ca plante furajere. Grâul este cultivat numai în gospodăriile fermiere europene. Pentru asigurarea consumului intern R.A.S. importă circa ^3 din grâul necesar. în R.A.S. sunt bine dezvoltate legumicultura, pomicultura, viticultura. Plantaţiile de citrice şi fermele specializate în legumicultură predomină în regiunile de est ale ţării, pe litoralul Oceanului Indian. Dintre culturile tehnice mai importante sunt trestia de zahăr, arahidele, bumbacul şi tutunul.
• Analizeză harta economică (fig. 157) şi explică repartizarea culturii plantelor.
Rolul de frunte în creşterea animalelor revine creşterii ovinelor pe păşuni naturale în gospodăriile cu caracter extensiv din regiunile aride de vest ale ţării. R.A.S. este unul dintre principalii exportatori mondiali de lână. Creşterea bovinelor de lapte şi carne este concentrată în gospodăriile specializate de tip suburban din sud-estul ţării (provinciile Transvaal şi Orange).
Geo_l l_Cap_5_b.indd 217 20.06.2014 13:34:42
Caniaflüß I
Capitalul 1
22,5%
□ diamante şi aur
■ minereuri feroase şi neferoase
□ produse agro-alimentare
□ produse chimice
■ alte produse
14,5%
■ maşini, utilaje şi echipament industrial
□ mijloace de transport
□ produse chimice
□ produse agro-alimentare
■ alte produse
Fig. 161. Structura exportului de mărfuri.
Fig. 162. Structura importului de mărfuri.
TRANSPORTURILE
Principalii parteneri în exportul de mărfuri: Japonia, Italia, S.U.A., China, Germania, Marea Britanie, India.
Principalii parteneri în importul de mărfuri: Germania, Japonia, Italia, Franţa, China, India, Arabia Saudită.
R.A.S. este unica ţară din Africa asigurată cu reţele de transport. Rolul principal în traficul de mărfuri revine transportului feroviar care se află în proprietatea statului.
• Recunoaşte pe harta transporturilor din atlas regiunile cu cea mai densă reţea de căi
ferate. Cu ce state sunt legate căile ferate ale R.A.S. ?
• Care este importanţa transportului maritim în dezvoltarea economică a R.A.S. ?
Transporturile autorutier şi aerian sunt relativ bine dezvoltate.
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
Comerţul exterior are o importanţă mare pentru economia R.A.S.
Renunţarea la politica de segregaţie şi soluţionarea problemelor social- politice interne în R.A.S. au favorizat dezvoltarea relaţiilor comerciale cu statele în curs de dezvoltare din Africa. Se lărgesc tot mai mult relaţiile economice cu statele înalt dezvoltate ale lumii.
• Analizează diagramele şi compară exporul cu importul (fig. 161,162).
Evaluare
(Repuößca Africa de Sud
1. Enumeră particularităţile specifice ale poziţiei economico-geografice a R.A.S.
2. Utilizând hărţile respective şi textul din manual, descrie condiţiile naturale ale R.A.S.
3. Compară resursele naturale ale R.A.S. cu cele ale Germaniei. Completează în caiet tabelul alăturat.
4. Analizează harta „Densitatea populaţiei” din atlas şi explică cauzele repartiţiei neuniforme a populaţiei.
5. Care sunt asemănările şi deosebirile dintre economia R.A.S. şi cea a Braziliei?
6. Explică importanţa sectorului european în agricultura R.A.S.
7. Care dintre cele două sectoare agrare ale R.A.S. este mai productiv şi de ce?
8. Identifică răspunsul corect şi marchează cu Xîn căsuţa alăturată:
□ R.A.S. produce cea mai mare cantitate de energie electrică la: a) CTE □; b) CHE □; c) CNE □
□ Stat-enclavă pe teritoriul R.A.S. este: a) Bortswana □; b) Lesotho Q c) Zimbabwe Q
□ R.A.S. este lider mondial în ceea ce priveşte rezervele de: a) cărbune Q b) aur Q c) cositor Q
□ Pe plan mondial R.A.S. se evidenţiază după şeptelul de: a) porcine □; b) ovine □; c) bovine O
Tara
Tipuri de resurse
minerale
funciare
acvatice
forestiere
1. R.A.S.
2. Germania
Geo_ll_Cap_5_b.indd 218 20.06.2014 13:34:43
15
JLustraCia (Vniunea JLustraCiană)
Suprafaţa -7,7 mln. km2 Populaţia - 22,0 mln. loc. (a. 2012)
Capitala - Canberra
r> ~ş
Subcompetenţe:
• Explicarea poziţiei economico-geografice a ţării conform algoritmului.
• Evaluarea condiţiilor şi resurselor naturale.
• Identificarea indicilor demografici.
• Caracterizarea complexă a ramurilor economiei, utilizând hărţile.
COMPONENŢA TERITORIULUI ŞI
POZIŢIA ECONOMICO-GEOGRAFICĂ
Australia este situată în emisfera sudică, între Oceanul Indian şi Oceanul Pacific, pe continentul cu acelaşi nume. Ei îi aparţine Insula Tasmania şi o serie de insule mai mici alăturate. Australia are o poziţie geografică mult prea izolată faţă de alte regiuni ale lumii.
Australia se află la o distanţă de 3,5 mii km de Asia de Sud-Est, la 11-16 mii km de ţărmurile S.U.A. şi la peste 21 mii km de Marea Britanie.
• Explică particularităţile poziţiei economico-geografice a Australiei. Indică avantajele
şi dezavantajele acestei poziţii.
CONDIŢIILE ŞI RESURSELE NATURALE
Aspectul naturii Australiei, determinat în cea mai mare parte de climatul tropical, este unic.
• Aminteşte-ţi din cursurile anterioare de geografie:
a) formele de relief ale Australiei;
b) particularităţile climei;
c) reţeaua hidrografică;
d) specificul lumii organice.
Subsolul Australiei este bogat în diferite resurse minerale. în partea de sud-est a ţării se întâlnesc zăcăminte de cărbuni atât de calitate superioară (de importanţă mondială), cât şi de calitate inferioară. Tot în estul Australiei şi pe şelf se găsesc rezerve importante de petrol, iar în regiunile vestice şi pe Insula Tasmania - zăcăminte de minereu de fier de importanţă mondială. In partea de nord şi de nord-est sunt concentrate zăcăminte de bauxită ce constituie V3 din rezervele mondiale. în regiunile vestice se află mari rezerve de nichel şi aur, iar în cele nordice - zăcăminte de uraniu. Australia, îndeosebi partea de est, dispune de rezerve mari de diferite minereuri ale metalelor rare.
• Identifică pe hartă repartiţia minereurilor utile.
în savane se întâlnesc soluri roşii-brune şi cafenii foarte fertile. Dat fiind faptul că pădurile ocupă doar 19,6% din suprafaţa ţării, Australia este insuficient asigurată cu resurse forestiere.
POPULAŢIA
Australia este un stat slab populat.
• La ce tip de reproducere a populaţiei se referă Australia?
Sporul natural constituie 0,7% anual, ceea ce o plasează printre ţările cu creştere lentă a populaţiei. Populaţia Australiei s-a format în urma imigraţiilor din Europa.
• Numeşte statele din care populaţia a emigrat în Australia.
întrucât imigraţiile din Asia au fost interzise de lege, 97% din populaţia Australiei este reprezentată de anglo-australieni urmaşi ai emigranţilor
Capiwlulg î
Capitalul V
1901
1950
1994
2003
2007
2012
2025
=i3,8
8,8
:17,8 =□19,7 =i 20,4
--------122,0
i26T2
Fig. 163. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
67,0%
19,0%
14,0%
0-15 16-65 peste
ani de ani 65 de ani
Fig. 164. Structura pe vârste a populaţiei.
europeni (în marea majoritate englezi şi irlandezi). în ultimele decenii s-a mărit numărul imigranţilor din alte ţări europene: Germania, Italia, Olanda, Grecia ş.a. Aborigenii numără circa 200 mii de oameni, mai puţin de 2% din populaţia ţării.
• Explică evoluţia numerică a populaţiei (vezi fig. 163).
• Analizează diagrama (fig. 164). Ce politică demografică promovează Australia?
Densitatea medie a populaţiei este de 3,0 loc./ km2.
• Analizează harta (fig. 13) şi explică repartizarea populaţiei în Australia.
Australia este o ţară cu un nivel înalt de urbanizare (82%). Principalele
oraşe sunt: Sydney, Melbourne, Brisbane, Perth, Adelaide, Canberra.
• Găseşte pe hartă principalele oraşe ale Australiei.
Formal, Australia este dominion al Marii Britanii. Şeful statului este regina Marii Britanii, reprezentată de un guvernator general. în realitate, Australia este o ţară absolut suverană, puterea legislativă fiind exercitată de Parlamentul Federal, iar cea executivă - de Cabinetul de Miniştri în frunte cu prim-ministrul.
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
Până la mijlocul sec. al XlX-lea Australia servea ca loc de deportări şi de exil pentru cei condamnaţi de lege în Marea Britanie. Afară de aceasta, în Australia au fost împroprietărite persoanele care şi-au pierdut moşiile în S.U.A. după Războiul de Independenţă (1775-1783). Unica ramură economică dezvoltată era creşterea ovinelor, care asigura cu lână o bună parte din industria engleză.
Speranţa de viaţă la naştere:
la bărbaţi - 80 de ani; la femei - 84 de ani.
Cifrele de pe hartă indică regiunile agricole:
I - cultura grâului, creşterea bovinelor,
ovinelor şi a caprinelor; n L II - creşterea bovinelor pe păşuni ^ r
: E A N U
L
naturale; ^\ III - creşterea ovinelor şi caprinelor
iaTITTT^/v
P I
pe păşuni naturale;
\
I
Hotfert / /
IV - gospodării de tip suburban;
\ 130°
I 140°p
mmuEr^ol
JScaraJ^cm^90^
V - terenuri inutilizabile ori puţin folosite.
Fig. 165. Australia. Harta economică.
Geo_ll_Cap_5_b-indd 220 20.06.2014 13:34:44
I
Oraşul Sydney
Valorificarea intensivă a Australiei are loc şi în a doua jumătate a sec. al XlX-lea. în această perioadă începe dezvoltarea industriei extractive, iar mai târziu şi a celei de prelucrare, ceea ce a favorizat transformarea Australiei la sfârşitul sec. al XX-lea într-un stat înalt dezvoltat.
în prezent Australia este o ţară industrial-agrară înalt dezvoltată. Economia ei are un caracter universal si se evidenţiază
> 9
printr-un grad ridicat de concentrare a producţiei (agricole şi industriale) în întreprinderi moderne mari cu o specializare îngustă. în economia ţării, pe lângă capitalul local, o importanţă deosebită are capitalul străin (englez, american, japonez), căruia îi revine 70% din total.
Australia este cel mai mare producător şi exportator de: rutiliu, ilmenit, zirconiu şi monazit.
Australia este renumită prin producţia de pietre preţioase (safir, topaz şi opal) şi diamante.
Principalele centre meta lurgice:
Newcastle şi Port Pirie.
Principalele centre constructoare de maşini: Sydney, Melbourne, Adelaide, Brisbane.
INDUSTRIA
Deşi industria Australiei a înregistrat ritmuri înalte de dezvoltare după cel de-al Doilea Război Mondial, ea cedează ţărilor înalt dezvoltate în ceea ce priveşte volumul producţiei industriale, nivelul de înzestrare tehnică a industriei, gradul de dezvoltare a ramurilor industriale moderne etc. Ţara importă în prezent V4 din utilajele industriale necesare. Industria extractivă este una dintre principalele ramuri industriale ale Australiei.
• Explică din ce cauză în Australia este înalt dezvoltată industria extractivă.
Australia deţine supremaţia pe Glob în extracţia de bauxită, minereu
de plumb, rutiliu, ilmenit, titan, ocupând locuri de frunte şi în extracţia de minereu de fier, cupru, zinc, aur, nichel, cărbuni superiori, uraniu. Extracţia anuală de petrol este evaluată la 28 mln. tone, de gaze naturale - la 45,1 mlrd. m3, iar de cărbuni - la circa 415,5 mln. tone. Producţia industriei extractive este destinată, în principal, exportului. în această ramură predomină companiile americane, engleze şi japoneze.
Industria energetică. în structura producţiei de energie electrică rolul principal revine centralelor termoelectrice (90%), care funcţionează pe bază de cărbuni, păcură şi gaze naturale. Restul producţiei de energie electrică se obţine la centralele hidroelectrice, helioelectrice şi eoliene.
• Din ce cauză în Australia cel mai mare volum de energie electrică produsă revine
centralelor termoelectrice?
Producţia de energie electrică atinge 236,4 mlrd. kWh (a. 2012).
Industria siderurgică n-a căpătat amploare, deşi în ţară există resurse mari de materii prime proprii. Producţia anuală a siderurgiei este evaluată la circa 9 mln. tone de fontă şi 8 mln. tone de oţel. O dezvoltare mai amplă a înregistrat industria metalelor neferoase. Dintre acestea se remarcă industria aluminiului (locul cinci în lume), producţia de cobalt (locul doi în lume), argint (locul patru în lume), zinc (locul doi în lume), plumb (locul doi în lume - 560 mii t), aur - locul doi în lume - 2701 (a. 2011).
Dintre ramurile industriei constructoare de maşini se evidenţiază industria de asamblare a automobilelor, care aparţine în mare parte companiilor anglo-americane şi japoneze, producţia utilajelor pentru industria extractivă. Mai puţin dezvoltate sunt construcţia de maşini-unelte, electrotehnica şi radiotehnica, a căror producţie este destinată mai ales pentru satisfacerea cerinţelor pieţei interne.
Geo_l l_Cap_5_b-indd 221 20.06.2014 13:34:45
Capiwïuï^ î
Capitalul V
Creşterea bovinelor pe păşuni naturale
Dintre alte ramuri industriale menţionăm: industria petrochimică, bazată mai mult pe resursele proprii şi concentrată în oraşele-porturi Melbourne, Sydney, Perth, Brisbane; industria alimentară, bazată, de asemenea, pe materia primă agricolă locală; industria de prelucrare a cărnii, laptelui, industria conservelor, zahărului şi vinului, ce satisfac necesităţile interne, cât şi o bună parte din export.
• Determină pe baza fig. 165 regiunile de amplasare a industriei în Australia. Numeşte factorii ce au determinat o astfel de amplasare.
AGRICULTURA
Creşterea ovinelor- ramura de bază a agriculturii
Australia produce anual: 26,0 mln. t de trestie de zahăr, 26 mln. t de grâu, 7,3 mln. t de orz.
Fig. 166. Structura fondului funciar.
Deşi în această ramură sunt încadrate numai 5% din populaţia activă, ea joacă un rol deosebit în economia Australiei. Producţiei agricole îi revine o bună parte din valoarea exportului ce serveşte ca sursă importantă de încasări valutare. Agricultura se caracterizează prin gradul înalt de dezvoltare a gospodăriilor mari de marfa, prin orientarea ramurii spre piaţa externă. Cea mai mare parte din producţia agricolă, inclusiv 90% din lână, 80% din grâu şi zahăr, este comercializată pe piaţa externă. După mărimea medie a gospodăriilor agricole, Australia depăşeşte S.U.A. şi Canada. Acestea ocupă în medie 2 300 ha în comparaţie cu 180-200 ha în America de Nord.
• De ce agricultura în Australia e mai puţin intensivă decât în statele dezvoltate din Europa?
Ramura principală a agriculturii este creşterea animalelor, căreia îi revine 2/3 din costul producţiei globale a ramurii. Australia deţine locul doi în lume după şeptelul de ovine şi după producţia de lână, 3/4 din efectivul de ovine este de rasă „Merinos”. Este bine dezvoltată creşterea bovinelor pentru carne şi lapte, preponderent în sud-estul ţării.
• Analizează diagrama (fig. 166). Cum influenţează structura fondului funciar asupra specializării agriculturii?
Dintre ramurile culturii plantelor se evidenţiază cultura cerealelor, îndeosebi a grâului, care predomină în regiunile de sud-est şi de sud-vest. Australia este un mare exportator de grâu. Se mai cultivă porumb, ovăz, orz, sorg, pe terenurile irigate - orez, iar în regiunile de nord-est - trestie de zahăr, în est şi vest, pe terenurile irigate - bumbac. Pe coasta de est a Australiei se cultivă plante subtropicale şi tropicale, viţă-de-vie. Pe Insula Tasmania se plantează livezi de pomi fructiferi specifici zonei temperate.
• Identifică pe fig. 165 principalele regiuni de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor.
TRANSPORTURILE
în Australia, spre deosebire de alte ţări cu suprafaţă mare, transportul feroviar joacă un rol mai puţin important, lui revenindu-i 73 din traficul de mărfuri. Multe căi ferate au ecartament diferit, fapt ce împiedică folosirea lor raţională.
• Analizează harta „Reţeaua feroviară mondială” (fig. 62, p. 119) şi argumentează repartizarea neuniformă a reţelei feroviare.
Aproximativ 90% din traficul de pasageri se face cu transportul autorutier. Principalele automagistrale se află în sud-estul şi estul ţării. Rolul principal
Geo_ll_Cap_5_b-indd 222 20.06.2014 13:34:46
I
7,2%
15,3%
12,8% 33,8%
Z*
30,9%
■ minereuri şi produse metalurgice
□ combustibili
□ produse agro-alimentare
□ lână
■ alte produse
■ maşini şi utilaje industriale
□ autovehicule
□ produse chimice
□ petrol brut
□ produse agro-alimentare
■ alte produse
Fig. 167. Structura exportului de mărfuri.
Fig. 168. Structura importului de mărfuri.
Principalii parteneri în exportul de mărfuri: Japonia, R. Coreea, Noua Zeelandă, S.U.A., China, Singapore, Taiwan, Hong Kong, India, Indonezia.
atât în traficul intern de mărfuri, cât şi în cel pentru deservirea comerţului exterior revine transportului maritim.
• Identifică pe hartă (fig. 165) principalele porturi maritime şi notează-le pe harta-contur.
în Australia este bine dezvoltat transportul aerian.
Principalii parteneri în importul de mărfuri: S.U.A., Japonia, Marea Britanie, Germania, China, Italia, Franţa, Malaysia, Thailanda,
R. Coreea etc.
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
Specificul condiţiilor şi resurselor naturale, al nivelului dezvoltării economice nu permite obţinerea unui sortiment larg de produse agricole şi industriale, de aceea relaţiile economice externe joacă un rol deosebit în economia Australiei.
• Analizează diagramele (fig. 167,168) şi compară structura exportului şi importului Australiei.
Evaluare
Australia
1. Analizează harta şi explică avantajele şi dezavantajele poziţiei economico-geografice a Australiei.
2. Ce importanţă au resursele naturale ale Australiei pentru economia ei? Cu ce ţară poate fi comparată Australia după gradul de asigurare cu resurse naturale?
3. Ce rol au jucat migraţiunile europene în popularea Australiei?
4. Explică factorii repartizării neuniforme a populaţiei Australiei.
5. Ce rol a jucat Australia în dezvoltarea Marii Britanii pe parcursul sec. al XlX-lea?
6. După ce indici Australia este inclusă în grupa ţărilor înalt dezvoltate?
7. Explică rolul factorilor naturali în dezvoltarea agriculturii Australiei.
8. Enumeră ramurile de specializare internaţională ale Australiei.
9. Argumentează rolul transportului maritim în dezvoltarea relaţiilor economice externe.
10. Compară sub aspect structural economia Australiei şi a Republicii Africa de Sud. Ce asemănări şi deosebiri există între ele?
11. Rezolvă în caiet grila.
1. Metal nobil după ale cărui rezerve Australia se plasează pe un loc de frunte în lume.
2. Al doilea oraş după numărul de locuitori.
3. Insulă ce intră în componenţa Australiei.
4. Minereu (exploatarea căruia plasează Australia pe unul din primele locuri în lume).
5. Populaţie băştinaşă.
6. Capitala ţării.
7. Produs de export.
8. Centru industrial din nordul ţării.
9. Afluent al râului principal din Australia.
Geo_ll_Cap_5_b-indd 223 20.06.2014 13:34:47
Capiwlulg î
Anexa nr. 1
STATELE LUMII
NR.
D/O
STATUL
SUPRAFAŢA, mii km2
POPULAŢIA, mii loc. (2012)
DENSITATEA POPULAŢIEI ( loc./ km2)
P.I.B.
LA UN LOC., dolari S.U.A. (2011)
CAPITALA
FORMA
DE GUVERNARE
ORGANIZAREA
TERITORIAL-
ADMINISTRA-
TIVÄ
INDICELE DEZVOLTĂRII POTENŢIALULUI UMAN- I.D.P.U. (2011)
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
EUROPA
1.
Albania
28,7
3 195
111,1
3 992
Tirana
republică
stat unitar
0,730
2.
Andorra
0,4
84,1
159,6
42 500
Andorra la Vella
principat
stat unitar
0,838
3.
Austria
83,8
8 572
101,0
49 809
Viena
republică
stat federal
0,929
4.
Belarus
207,6
9 471,9
46,6
5 881
Minsk
republică
stat unitar
0,756
5.
Belgia
30,5
11 100
364,0
46 878
Bruxelles
monarhie
constituţională
stat federal
0,886
6.
Bosnia şi Herţegovina
51,1
3 839
75,5
4618
Sarajevo
republică
stat federal
0,733
7.
Bulgaria
110,9
7 276
65,3
7 201
Sofia
republică
stat unitar
0,724
8.
Cehia
78,9
10512
133,2
19 722
Praga
republică
stat unitar
0,865
9.
Croaţia
56,5
4 335
76,4
14 456
Zagreb
republică
stat unitar
0,796
10.
Danemarca
43,1
5 640
130,5
49 288
Copenhaga
monarhie
constituţională
stat unitar
0,895
11.
Elveţia
41,3
7 782
194
81 160
Berna
republică
stat federal
0,903
12.
Estonia
45,2
1 340
30
16 583
Tallinn
republică
stat unitar
0,835
13.
Finlanda
338,1
5 466
16
49 349
Helsinki
republică
stat unitar
0,882
14.
Franţa
551,5
63 600
115
44 008
Paris
republică
stat unitar
0,884
15.
Germania
357,0
81 800
229
42 625
Berlin
republică
stat federal
0,905
16.
Grecia
132,0
10 887
82
26 294
Atena
republică
stat unitar
0,861
17.
Irlanda
70,3
4 759
67
47 512
Dublin
republică
stat unitar
0,908
18.
Islanda
103,0
317
3,0
43 088
Reikjavik
republică
stat unitar
0,898
19.
Italia
301,3
60 940
202
36 266
Roma
republică
stat unitar
0,874
20.
Letonia
64,6
2 037
32
12 671
Riga
republică
stat unitar
0,805
21.
Liechtenstein
0,2
40,9
229,4
100 000
Vaduz
monarhie
constituţională
stat unitar
0,905
Geo 11 Anexa 1. indd 224 20.06.2014 11:18:34
15 Geografia umană a lumii, ci. a Xl-a
Continuare
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
22.
Lituania
65,3
3 229
49
13 075
Vilnius
republică
stat unitar
0,810
23.
Luxemburg
2,6
511,8
204
113 533
Luxemburg
monarhie
constituţională
stat unitar
0,867
24.
Macedonia
25,7
2 100
80,1
5 015
Scopje
republică
stat unitar
0,728
25.
Malta
0,3
416,3
1262
21 028
Valletta
republică*
stat unitar
0,832
26.
Marea Britanie
244,1
63 200
260
36 298
Londra
monarhie
constituţională*
stat unitar
0,863
27.
Republica Moldova
33,8
3 563,8
106
2 000
Chişinău
republică
stat unitar
0,669
28.
Monaco
1,95
40,00
18 175
30 000
Monaco
monarhie
constituţională
stat unitar
0,946
29.
Muntenegru
13,8
620,0
45,0
7 316
Podgorica
republică
stat unitar
0,725
30.
Norvegia
323,9
5 000
13,1
97 254
Oslo
monarhie
constituţională
stat unitar
0,943
31.
Olanda
41,5
16 709
403
46 418
Amsterdam
monarhie
constituţională
stat unitar
0,910
32.
Polonia
312,6
38 267
122,0
13 539
Varşovia
republică
stat unitar
0,813
33.
Portugalia
92,0
10 636
115,1
22 413
Lisabona
republică
stat unitar
0,809
34.
România
238,4
21 400
90
8 862
Bucureşti
republică
stat unitar
0,813
35.
Rusia
17 075,4
143 200
8,0
12 993
Moscova
republică
stat federal
0,755
36.
San Marino
0,6
32,386
530,0
41 900
San Marino
republică
stat unitar
0,944
37.
Serbia
88,4
7 136
92
6 080
Belgrad
republică
stat unitar
0,766
38.
Slovacia
49,0
5 426
110
17 643
Bratislava
republică
stat unitar
0,834
39.
Slovenia
20,2
2 062
102
24 533
Ljubljana
republică
stat unitar
0,884
40.
Spania
505,0
46 251
91
32 360
Madrid
monarhie
constituţională
stat unitar
0,878
41.
Suedia
450,0
9 566
21
56 956
Stockholm
republică
stat unitar
0,904
42.
Ucraina
603,7
45 600
76,0
3 621
Kiev
republică
stat unitar
0,729
43.
Ungaria
93,1
9 913
107
14 050
Budapesta
republică
stat unitar
0,816
44.
Vatican
0,044
0,1
800
Vatican
stat teocratic
* - Stat din Componenţa Comunităţii Naţiunilor
Geo 11 Anexa 1. indd 225 20.06.2014 11:18:35
Continuare
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
ASIA
45.
Afghanistan
652,2
33 417
51,1
956
Kabul
republică
stat unitar
0,398
46.
Arabia Saudită
2 149,7
28 736
13,4
22 635
Riyadh
monarhie absolută
stat unitar
0,770
47.
Armenia
29,8
3 238
108,7
3 032
Erevan
republică
stat unitar
0,716
48.
Azerbaidjan
86,6
9 297
106,9
6 832
Baku
republică
stat unitar
0,700
49.
Bahrain
0,7
807
1 925
23 132
Manama
monarhie
constituţională
stat unitar
0,806
50.
Bangladesh
144,0
152 900
1 062
678
Dhaka
republică*
stat unitar
0,500
51.
Bhutan
47,0
708
15,06
2 121
Thimphu
monarhie
constituţională
stat unitar
0,522
52.
Brunei
5,8
407
71,6
36 583
Bandar Seri Begawan
monarhie absolută
stat unitar
0,838
53.
Cambodgia
181,1
15 095
83,9
851
Phnom Penh
monarhie
constituţională
stat unitar
0,523
54.
China
9 597,0
1 350 400
141,0
8 382
Beijing
republică
stat unitar
0,687
55.
Cipru
9,3
1 200
127
30 570
Nicosia
republică*
stat unitar
0,840
56.
Republica Coreea
99,3
48 973
491,4
31 714
Seul
republică
stat unitar
0,897
57.
R.P.D. Coreeană
120,0
24 691
204
960
Phenian
republică socialistă
stat unitar
0,600
58.
Emiratele Arabe Unite
83,6
4 807
97
67 007
Abu Dabi
monarhie absolută
stat federal
0,846
59.
Filipine
300,0
96 213
321,4
2 223
Manila
republică
stat unitar
0,644
60.
Georgia
69,7
4 536
65,6
5 491
Tbilisi
republică
stat unitar
0,733
61.
India
3 287,6
1 259 700
383
1 388
New Delhi
republică
stat federal
0,547
62.
Indonezia
1 922,6
241 041
127,6
3 508
Jakarta
republică
stat unitar
0,617
63.
Iordania
94,5
6 372
71
4 674
Amman
monarhie
constituţională
stat unitar
0,698
64.
Iran
1 629,1
78 978
48,6
6 359
Teheran
republică
stat unitar
0,707
65.
Irak
438,3
33 767
77,0
3 512
Bagdad
republică
stat unitar
0,573
66.
Israel
21,0
7 902
357
31 985
lerusalim
republică
stat unitar
0,888
67.
Japonia
377,9
127 200
338,1
45 920
Tokyo
monarhie
constituţională
stat unitar
0,901
68.
Kazahstan
2 717,3
16 897
6
10 693
Astana
republică
stat unitar
0,745
Geo 11 Anexa l.indd 226 20.06.2014 11:18:35
Continuare
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
69.
Kärgäzstan
199,5
5 750
28,0
1 070
Bi§kek
republică
stat unitar
0,615
70.
Kuwait
17,8
3 051
162
47 982
Al Kuwait
monarhie
constituţională
stat unitar
0,760
71.
Laos
236,8
6 536
28,1
1203,5
Vientiane
republică
stat unitar
0,524
72.
Liban
10,4
4 355
414
9862,4
Beirut
republică
stat unitar
0,739
73.
Malaysia
329,8
29 106
88
9699,6
Kuala-Lumpur
monarhie
constituţională
stat federal
0,761
74.
Maldive
0,3
314
1 110
5 973
Mate
republică*
stat unitar
0,661
75.
Mongolia
1 566,5
2 968
2,0
3 042
Ulan Bator
republică
stat unitar
0,653
76.
Myanmar
676,6
54 696
81
831,9
Yangon
republică
stat federal
0,483
77.
Nepal
140,8
30 953
210
652,8
Kathmandu
republică
stat unitar
0,458
78.
Oman
212,5
3 105
10,7
23 315
Mascat
monarhie absolută
stat unitar
0,705
79.
Pakistan
796,1
180 400
227
1201
Islamabad
republică*
stat federal
0,504
80.
Qatar
11,4
1 995
171
102 943
Doha
monarhie absolută
stat unitar
0,831
81.
Singapore
0,6
5 300
7 751
42 653
Singapore
republică*
stat unitar
0,866
82.
Siria
185,2
22 505
122
2 892
Damasc
republică
stat unitar
0,632
83.
Sri Lanka
65,6
21 210
323
2 876
Colombo
republică*
stat unitar
0,691
84.
Tadjikistan
143,1
7 100
49,4
830,9
Du§anbe
republică
stat unitar
0,607
85.
Thailanda
513,1
69 979
136
5 394
Bangkok
monarhie
constituţională
stat unitar
0,682
86.
Tumorul de Est
14,9
1 171
76
3 949
Dili
republică
democratică
stat unitar
0,495
87.
Turcia
779,5
74 961
96
10 521
Ankara
republică
stat unitar
0,699
88.
Turkmenistan
488,1
5 277
11
4 658
A§gabat
republică
stat unitar
0,686
89.
Uzbekistan
447,4
29 894
67,1
3 302
Ta§kent
republică
stat unitar
0,641
90.
Vietnam
331,7
89 000
268
1 374
Hanoi
republică
stat unitar
0,593
91.
Yemen
555,0
25 656
48
1 340
Sanaa
republică
0,462
Geo 11 Anexa l.indd 227 20.06.2014 11:18:35
Continuare
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
AMERICA DE NORD
92.
Canada
9 970,6
34 907
3,0
50 435
Ottawa
monarhie
constituţională
stat federal
0,908
93.
Statele Unite ale Americii
9 363,5
313 900
33,0
48 387
Washington
republică
stat federal
0,910
AMERICA LATINĂ
94.
Antigua şi Barbuda
0,4
100
197
14 284
Saint John’s
monarhie
constituţională
stat unitar
0,764
95.
Argentina
2 780,4
40 818
15
10 944
Buenos Aires
republică
stat federal
0,797
96.
Bahamas
13,9
446
26
23175
Nassau
monarhie
constituţională*
stat unitar
0,771
97.
Barbados
0,4
357
644
16 148
Bridgetown
monarhie
constituţională*
stat unitar
0,793
98.
Belize
23,0
322,1
14,03
4 349
Belmopan
monarhie
constituţională*
stat unitar
0,699
99.
Bolivia
1 098,6
10 831
10
2 314
La Paz
republică
stat unitar
0,663
100.
Brazilia
8 547,4
194 300
23
12 788
Brasilia
republică
stat federal
0,718
101.
Chile
756,6
17414
23
11 587
Santiago
republică
stat unitar
0,805
102.
Columbia
1 138,9
47 469
42,0
7 131
Bogota
republică
stat unitar
0,710
103.
Costa Rica
51,1
4 540
88
8 876
San Jose
republică
stat unitar
0,744
104.
Cuba
110,9
11 204
101
3415
Havana
republică
socialistă
stat unitar
0,720
105.
Dominica
0,8
100
95
6 908
Roseau
republică*
stat unitar
0,724
106.
Republica Dominicană
48,7
10 125
208
5 152
Santo Domingo
republică
stat unitar
0,689
107.
Ecuador
283,6
14 928
52
4 424
Quito
republică
stat unitar
0,720
108.
El-Salvador
21,1
6 294
298
3 717
San Salvador
republică
stat unitar
0,674
109.
Grenada
0,4
104
334
7 877
Saint George’s
monarhie
constituţională*
stat unitar
0,748
110.
Guatemala
109,0
15 000
138
3 182
Guatemala
republică
stat unitar
0,574
111.
Guyana
215,0
861
3,0
3 202
Georgetown
republică
stat unitar
0,633
112.
Haiti
27,8
10 288
370
737
Port au Prince
republică
stat unitar
0,454
113.
Honduras
112,1
8 416
75
2 115
Tegucigalpa
republică
stat unitar
0,625
Geo 11 Anexa l.indd 228 20.06.2014 11:18:35
Continuare
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
114.
Jamaica
11,4
2 730
247,4
5 434
Kingston
monarhie
constituţională
stat unitar
0,727
115.
Mexic
1 958,2
116 106
59
10 153
Ciudad de Mexico
republică
stat federal
0,770
116.
Nicaragua
130,0
6 022
46
1 239
Managua
republică
stat unitar
0,589
117.
Panamâ
77,1
3 622
48
8 514
Ciudad de Panamd
republică
stat unitar
0,715
118.
Paraguay
406,8
6 760
16,0
3 251
Asuncidn
republică
stat unitar
0,665
119.
Peru
1 285,2
30161
22,9
5 781
Lima
republică
stat unitar
0,725
120.
Sf. Lucia
0,6
204
314
5 778
Castries
monarhie
constituţională*
stat unitar
0,723
121.
Saint Kitts şi Nevis
0,3
389
207
10 206
Basseterre
monarhie
constituţională*
stat federal
0,735
122.
Sf. Vicenţiu şi Grenadine
0,4
109
278
5 434
Kingstown
monarhie
constituţională*
stat unitar
0,717
123.
Surinam
163,3
524
3,2
6 245
Paramaribo
republică
stat unitar
0,646
124.
Trinidad şi Tobago
5,1
1 344
256
17 158
Port of Spain
republică
stat unitar
0,760
125.
Uruguay
177,4
3 472
19,0
13 914
Montevideo
republică
stat unitar
0,680
126.
Venezuela
912,0
29 788
33
10 610
Caracas
republică
stat federal
0,783
AFRICA
127.
Republica Africa de Sud
1 219,1
51 100
42
10 973
Pretoria
republică*
stat federal
0,619
128.
Algeria
2 381,7
37 423
16
5 304
Alger
republică
stat unitar
0,698
129.
Angola
1 246,7
20 903
17
5 895
Luanda
republică
stat unitar
0,486
130.
Benin
112,6
9 412
82,8
736
Porto Novo
republică
stat unitar
0,427
131.
Botswana
581,7
1 978
3,0
9 480
Gaborone
republică
stat unitar
0,633
132.
Burkina Faso
274,2
17 587
64
664
Ouagadougou
republică
stat unitar
0,331
133.
Burundi
27,8
10 619
379
279
Bujumbura
republică
stat unitar
0,316
134.
Camerun
475,4
20 958
44
1 230
Yaounde
republică
stat unitar
0,482
135.
Capul Verde
4,1
513
126
3 660
Praia
republică
stat unitar
0,568
136.
Republica Centrafricană
623,0
4 606
7,2
456
Bangui
republică
stat unitar
0,343
137.
Ciad
1 284,0
11 874
9,0
891,7
N’Djamena
republică
stat unitar
0,328
138.
Comore
2,2
801
346
902
Moroni
republică
stat federal
0,433
139.
Republica Congo
342,0
4 240
12,1
3713
Brazzaville
republică
stat unitar
0,533
Geo 11 Anexa l.indd 229 20.06.2014 11:18:35
Continuare
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
140.
Republica Democrată Congo
2 345,4
69 127
28,9
348
Kinshasa
republică
stat unitar
0,286
141.
Côte D’Ivoire
322,5
20 695
64,0
1 062
Yamoussoukro
republică
stat unitar
0,400
142.
Djibouti
23,2
900
40,2
1 566
Djibouti
republică
stat unitar
0,430
143.
Egipt
1 001,4
82 300
82,0
3 010
Cairo
republică
stat unitar
0,644
144.
Eritreea
121,2
5 624
47,0
475
Asmara
republică
stat unitar
0,349
145.
Etiopia
1 138,8
87 000
79,2
359
Addis-Abeba
republică
stat federal
0,363
146.
Gabon
267,7
1 601
6,0
10 753
Libreville
republică
stat unitar
0,674
147.
Gambia
11,3
1 850
161,9
643
Banjul
republică*
stat unitar
0,420
148.
Ghana
238,5
25 558
107
1 628
Accra
republică*
stat unitar
0,541
149.
Guineea
245,9
11 524
47,0
492,2
Conakry
republică
stat unitar
0,334
150.
Guineea-Bissau
36,1
1 647
45,6
575
Bissau
republică
stat unitar
0,353
151.
Guineea Ecuatorială
28,1
793
24,7
12 081
Malabo
republică
stat unitar
0,537
152.
Kenya
580,4
43 000
74,0
850,5
Nairobi
republică*
stat unitar
0,509
153.
Lesotho
30,4
2 200
73
1 263
Maseru
monarhie
constituţională*
stat unitar
0,450
154.
Liberia
111,4
4 206
38,0
297,6
Monrovia
republică
stat unitar
0,329
155.
Libia
1 759,6
6 546
4,0
5 787
Tripoli
republică
stat unitar
0,760
156.
Madagascar
587,1
21 906
37,2
458,8
Antananarivo
republică
stat unitar
0,480
157.
Malawi
118,5
15 900
134
350,9
Lilongwe
republică*
stat unitar
0,400
158.
Mali
1 240,2
16 000
13,0
668,7
Bamako
republică
stat unitar
0,359
159.
Maroc
446,5
32 600
73,4
3 600
Rabat
monarhie
constituţională
stat unitar
0,582
160.
Mauritania
1 025,5
3 600
4,0
1 290
Nouakchott
republică
stat unitar
0,453
161.
Mauritius
2,1
1 300
633
8 776
Port Louis
republică*
stat unitar
0,728
162.
Mozambic
801,6
23 706
3,0
582
Maputo
republică*
stat unitar
0,322
163.
Namibia
824,3
2 212
30,0
5 828
Windhoek
republică*
stat unitar
0,625
164.
Niger
1 267,0
16 300
13,0
339,2
Niamey
republică
stat unitar
0,295
165.
Nigeria
923,8
170 100
184,3
1 490
Abuja
republică*
stat federal
0,459
166.
Rwanda
26,3
10 807
411
605,2
Kigali
republică
stat unitar
0,429
167.
Săo Tomé şi Principe
1,0
200
190,8
2 252
Säo Tome
republică
stat unitar
0,509
Geo 11 Anexa l.indd 230 20.06.2014 11:18:36
Continuare
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
168.
Senegal
196,7
13 100
67
1 075
Dakar
republică
stat unitar
0,459
169.
Seychelles
0,3
100
204
11 170
Victoria
republică*
stat unitar
0,773
170.
Sierra Leone
71,7
6 100
85
336
Freetown
republică*
stat unitar
0,336
171.
Somalia
637,7
10 100
16,0
600
Mogadiscio
republică
stat unitar
0,280
172.
Sudan
1 861,5
33 500
18,0
1 982
Khartoum
republică
stat federal
0,408
173.
Sudanul de Sud
644,3
10 600
16,4
1 982
Juba
republică
stat federal
0,408
174.
Swaziland
17,4
1 202
70
3 358
Mbabane
monarhie
constituţională*
stat unitar
0,522
175.
Tanzania
945,1
47 740
50
553
Dodoma
republică*
stat federal
0,466
176.
Togo
56,8
6 180
106,4
505,7
Lomé
republică
stat unitar
0,435
177.
Tunisia
164,5
10 832
66,7
4 351
Tunis
republică
stat unitar
0,698
178.
Uganda
236,9
35 600
148,1
477,5
Kampala
republică*
stat unitar
0,446
179.
Zambia
752,6
13 757
18,0
1 413,7
Lusaka
republică*
stat unitar
0,430
180.
Zimbabwe
390,8
12 644
32,4
741,3
Harare
republică*
stat unitar
0,376
AUSTRALIA Şl OCEANIA
181.
Australia
7 682,2
22 000
3,0
65 477
Canberra
monarhie
constituţională*
stat federal
0,929
182.
Fiji
18,3
854
46,1
3 964
Suva
republică*
stat unitar
0,688
183.
Kiribati
0,7
100
145
1 592
Bairiki
republică*
stat unitar
0,624
184.
Ins. Marshall
0,2
100
308
1 902
Dalap-Uliga-Darrit
republică
stat unitar
0,563
185.
Micronezia
0,7
111
152,1
1 875
Kolonia
republică
stat federal
0,636
186.
Nauru
0,02
10
485
4 068
Yaren
republică*
stat unitar
0,600
187.
Papua Noua Guinee
462,8
7 000
15,8
1 900,2
Port Moresby
monarhie
constituţională*
stat unitar
0,466
188.
Palau
0,5
20
45,0
6 925
Koror
republică
stat unitar
0,680
189.
Noua Zeelandă
270,5
4 400
16,0
36 648
Wellington
monarhie
constituţională*
stat unitar
0,908
190.
Samoa
2,8
200
66
3 451
Apia
monarhie
constituţională*
stat unitar
0,688
191.
Solomon
28,9
600
18,9
1 553
Honiara
monarhie
constituţională*
stat unitar
0,510
192.
Tonga
0,7
104
138
4 220,6
Nuku’alofa
monarhie
constituţională*
stat unitar
0,704
193.
Tuvalu
0,02
10
433
3 509
Fongafale
monarhie
constituţională*
stat unitar
0,520
194.
Vanuatu
12,2
300
21,1
3 036
Port Vila
republică*
stat unitar
0,617
Geo 11 Anexa l.indd 231 20.06.2014 11:18:36
Anexa nr. 2
Algoritmul de caracterizare a poziţiei economico-geografice a unui stat
1. Poziţia ţării în regiune.
2. Poziţia ţării faţă de statele vecine.
3. Poziţia în raport cu principalele căi de transport terestre şi maritime.
4. Poziţia faţă de bazele de materii prime şi combustibili, de principalele regiuni industriale şi agricole.
5. Poziţia faţă de pieţele de desfacere a producţiei.
6. Concluzii despre influenţa poziţiei economico-geografice asupra dezvoltării social-economice a ţării.
Algoritmul de caracterizare a populaţiei ţării
1. Numărul populaţiei.
2. Mişcarea naturală a populaţiei.
3. Structura populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe, etnică, confesională, gradul de alfabetizare, P.I.B. pe locuitor.
4. Asigurarea cu resurse umane de muncă. Structura pe sectoare de activitate.
5. Repartizarea populaţiei.
6. Migraţiile populaţiei.
7. Urbanizarea (nivelul, ritmurile, formele).
Algoritmul de caracterizare a ramurii industriale
1. Importanţa ramurii şi volumul producţiei ei.
2. Premisele naturale pentru dezvoltarea ramurii.
3. Componenţa ramurală.
4. Factorii de amplasare. Principalele regiuni şi centre.
5. Dependenţa ramurii de import şi export. Legăturile de producţie ale ramurii.
6. Impactul ramurii asupra mediului.
7. Perspectivele de dezvoltare.
Algoritmul de caracterizare a agriculturii
1. Aprecierea condiţiilor şi resurselor naturale pentru dezvoltarea agriculturii.
2. Rolul agriculturii în economia ţării.
3. Relaţiile agrare. Influenţa lor asupra dezvoltării ramurii.
4. Componenţa ramurală a agriculturii.
5. Geografia culturii plantelor şi creşterii animalelor.
6. Regiunile agricole principale.
7. Impactul agriculturii asupra mediului.
Algoritmul de caracterizare a transporturilor
1. Rolul transporturilor în dezvoltarea social-economică a ţării.
2. Aprecierea condiţiilor naturale pentru dezvoltarea diferitor tipuri de transporturi.
3. Nivelul de dezvoltare al transporturilor.
4. Caracterizarea categoriilor de transport.
5. Amplasarea principalelor căi şi noduri de transport.
6. Impactul transporturilor asupra mediului.
Geo 11 Anexa 2.indd 232 20.06.2014 11:19:24