Mediile temperate

09:40 1 Comments

Competenţe:
• realizarea unei comunicări geografice utilizînd terminologia specifică referitoare la mediile de viaţă temperate;
» descrierea analitică a mediilor temperate;
• argumentarea relaţiilor cauzale;
® manifestarea unui comportament ecologic.
Care sînt cauzele diferenţierii mediului temperat? Ce submedii ale acestui mediu cunoşti?
Localizare
Zona temperată este extinsă în latitudine între 40° şi 60°. Are o desfăşurare preponderentă în emisfera nordică. Astfel, la 45° latitudine nordică, în America de Nord, această zonă acoperă o suprafaţă cu lungimea de 4 400 km pe direcţia est-vest, iar în Eurasia - 10 700 km. Emisfera australă este dominant oceanică, între 50° şi 60° latitudine sudică, oceanul acoperă 99,1% din spaţiu. Această repartiţie diferenţiată a apei şi a uscatului determină formarea în cadrul mediului temperat a mai multor tipuri de climate şi zone biogeografice. Complexitatea şi diferenţierea acestui mediu sînt cauzate şi de prezenţa unităţilor mari de relief; cîmpii imense, podişuri joase şi înalte, lanţuri muntoase.
Caracteristicile factorilor de mediu
în mediul temperat este dominantă circulaţia vestică a maselor de aer, dar prezenţa uscatului şi a oceanelor, întinderile mari continentale, masivele muntoase influenţează această circulaţie pe parcursul celor patru anotimpuri. La rîndul lor, condiţiile climatice diferenţiate conduc la formarea mediului temperat-oceanic şi a mediului temperat-continental, fiecare dintre ele avînd specificul său în ceea ce priveşte formaţiunile vegetale, tipurile de soluri, modul de curgere a apei rîurilor şi procesele exogene. Variaţia temperaturii aerului, distribuţia precipitaţiilor sînt determinate de dinamica accentuată a maselor de aer. Predomină vuiturile de vest calde şi umede, vînturile de nord-est reci şi uscate. Cantitatea anuală de precipitaţii atinge 1000-1500 mm în vecinătatea ţărmurilor\oceanice şi 350-450 mm în spaţiile intracontinentale. Mediile temperate sînt caracterizate printr-un grad mare de concentrare a aşezărilor umane. Această zonă dispune de însemnate resurse minerale (care sînt ele?) exploatate pe parcursul mai multor secole. Aici s-au dezvoltat diverse ramuri ale industriei, suprafeţele agricole sînt întinse, ceea ce denotă că mediul natural a suferit modificări esenţiale.
34 Capitolul II. Tipologia mediului geografic
Tipurile de medii temperate
Mediul temperat-oceanic
• Ce caracteristici au componentele mediului temperat-oceanic?
Se întinde în regiunile vestice învecinate cu ţărmurile oceanice, ocupmd spaţii mai mari în Europa de Vest şi mai restrînse pe ţărmurile vestice ale Americii, unde lanţurile de munţi (Cordilieri,
Anzi) constituie bariere în calea maselor de aer care vin dinspre Oceanul Pacific. Clima tempe- rat-oceanică se caracterizează prin veri răcoroase şi ierni blînde. Cantitatea anuală de precipitaţii (800-1000 mm) (fig. 7.1 a) favorizează creşterea pădurilor de foioase alcătuite ămfag, carpen, gorun, tei, arţar etc. (fig. 7.2). Din lumea animală se întîlnesc cerbul, lupul, mistreţul, pisica sălbatică etc. Solurile sînt brune şi cenuşii de pădure.
în partea estică a continentelor clima este influenţată de circulaţia musonică, cu veri umede (musonul de vară) şi ierni reci şi uscate (musonul de iarnă).
Regimul hidrologic al rîurilor se caracterizează prin debite mari în anotimpul ploios. Zona temperat-oceanică este intens populată, astfel mediile naturale ale cîmpiilor şi ale zonelor de litoral au fost transformate, în cea mai mare parte, în medii antropizate şi antropice. Mediile naturale s-au păstrat în regiunile muntoase, dar şi în aceste zone activităţile turistice, căile de comunicaţie au condiţionat procesul de antropizare, care este încă subordonat echilibrului natural. în aceste
Fig. 7.1. Climogramele mediului temperat-oceanic (a) şi temperat-continental (b)
Fig. 7.2. Păduri de foioase
Tema 7. Mediile temperate 35
zone au fost create multe rezervaţii şi parcuri naţionale. Printre acestea se numără Rezervaţia Camargue (vestul Franţei), cu o suprafaţă de 9 300 ha, situată pe un teritoriu de mlaştini şi lagune şi constituită, în special, pentru ocrotirea păsărilor, printre care şi unica specie europeană dq flamingo.
Mediul temperat-continental
• Ce factori au determinat formarea mediului temperat-continental?
Mediile continentale sînt prezente în părţile centrale ale continentelor, la distanţe mari faţă de oceane, de cele mai multe ori fiind încadrate de sisteme de munţi înalţi. Aceste medii sînt răspîndite în Eurasia şi în America de Nord. Aici predomină masele de aer temperat-continental, dar asupra climei influenţează şi alte mase de aer (arctic, tropical uscat etc.). Cantitatea anuală de precipitaţii este sub 500 mm (fig. 7,1 b), iar în regiunile intercalate de munţi înalţi sînt înregistrate secete accentuate.
Mediul temperat-continental prezintă trei submedii distincte:
a) mediul semiarid de stepă şi silvostepă (fig. 7.3);
b) mediul temperat arid al deşertărilor;
c) mediul temperat al pădurilor.
Mediul semiarid de stepă şi silvostepă
Este un mediu de trecere spre pădurile de foioase. în aceste zone masele de aer oceanic din vest ajung sărace în umezeală. Precipitaţiile ating valoarea de 450-500 mm pe an şi cad mai mult în anotimpul de vară. Iama este rece şi geroasă, iar vara este călduroasă, deseori însoţită de secete. în astfel de condiţii climatice are loc dezvoltarea vegetaţiei ierboase de stepă, alcătuită din specii de graminee xero- file. Debitele rîurilor sînt mari în anotimpul de primăvară, cînd se topesc zăpezile din munţi. Mamiferele sînt reprezentate prin rozătoare (hîrciog, popîndău, iepure), dintre păsări sînt răspîndite dropia, potîrnichea. în preriile americane se întîlneşte
rar bizonul. Sînt cunoscute stepa eurasiatică, pampa argenti- niană, preria nord-americană (fig. 7.4). Sub vegetaţia de stepă s-au dezvoltat solurile de cernoziom. Fertilitatea mare a acestor soluri a determinat transformarea mediilor naturale de step|î şi silvostepă în medii agricole, constituind cea mai însemnată zonă cerealieră de pe glob. Acest mediu conţine şi o reţea
Fig. 7.3. Peisaj de stepă asiatică
36 Capitolul II. Tipologia mediului geografic
mare de aşezări urbane şi rurale cu multe căi de comunicaţie.
?
Descrie zona de stepă din ţara noastră conform algoritmului de caracterizare a unei zone naturale.
Fig. 7.4. Prerii cu bizoni în America de Nord
Mediul temperat arid al deserturilor
Cuprinde deşerturile Asiei Centrale (Kara-Kum (fig. 7.5),
Kîzîl-Kum), ale Chinei, Mongoliei (.Deşertul Gobi) şi Marele Bazin din SUA. Clima se caracterizează prin veri lungi, calde şi uscate şi ierni reci, geroase.
Cantitatea anuală de precipitaţii este foarte redusă, sub 100 mm.
Vegetaţia este slab dezvoltată, fiind reprezentată de un număr restrîns de specii de plante xe- rofite: rogoz, ierburi ţepoase, saxaul ş.a. în acest tip de mediu sînt răspîndite cîmpurile de nisip cu dune, văile seci, dealurile cu versanţi dezgoliţi de vegetaţie. Solurile sînt cenuşii de deşert. Numai de-a lungul rîurilor şi în oaze se dezvoltă o vegetaţie mai bogată, locurile fiind valorificate ca terenuri agricole. Aşezările umane sînt situate pe malurile rîurilor, la poalele munţilor, unde există izvoare cu apă.
<3?
Fig. 7.5. Deşertul Kara-Kum
Mediul temperat al pădurilor '
V • Ce factori au determinat individualizarea acestui mediu?
Acest mediu este alcătuit din păduri de foioase şi de conifere.
Mediul în care se dezvoltă pădurile de foioase are următoarele caracteristici: temperaturi moderate, precipitaţii suficiente, diferenţe sezonale evidente. Principalele specii de arbori sînt: stejarul, fagul, arţarul, ulmul, teiul, salcia şi plopul. în pădurile de foioase sînt bine dezvoltate subarboretul şi învelişul ierbos. Acest mediu de viaţă este caracteristic centrului şi vestului Europei. în America de Nord
Tema 7. Mediile temperate 37
t
.9-
Fig. 7,7, Climograma Verhoiansk
se întinde între Munţii Apalaşi (în est) şi pînă dincolo de Mississippi (în vest), de la Marile Lacuri (în nord) şi pînă în statele sudice, cuprinzînd un număr mare de specii vegetale. în Asia această zonă include Manciuria, Coreea de Nord, China de Nord, partea de nord a insulei Honshu (Japonia). Pădurile de foioase, în mare parte, au fost afectate de intervenţia antropică, ca urmare a defrişărilor masive. Fauna este bogată şi variată: cerbul, lupul, mistreţul, pisica sălbatică etc.
Pădurile de conifere se desfăşoară la latitudini mari (50°-66°) (fig. 7,6). Acest mediu este situat la hotarul cu regiunile subpolare şi cuprinde cîmpii, podişuri şi munţi cu altitudini moderate. Condiţiile climatice sînt influenţate de masele de aer temperat şi arctic. Iernile sînt lungi şi aspre. Temperatura minimă absolută a fost înregistrată în Siberia, la Oimeakon, fiind de -77,8°C. Verile sînt scurte, răcoroase, cu precipitaţii moderate, vînturi puternice (fig. 7.7). Plantele s-au adaptat condiţiilor climatice (frunze mici aciculare care reduc pierderea apei prin eva- potranspiraţie; compactitatea pădurilor; forma conică a coroanei sub care se adună zăpada; sistemul radicular situat la adîncimi mici; culoarea permanent verde a frunzelor). Pădurile de conifere sînt relativ omogene în ceea ce priveşte numărul de specii: pin şi molid în Europa; brad, zadă în Siberia; molid, pin, zadă şi tuia în SUA şi Canada. în acest mediu procesele de pedogeneză se desfăşoară lent, formînd soluri podzolice în alternanţă cu turbării spre zona de tundră. Din lumea animală întîlnim renul, elanul, ursul brun, ursul negru, zibelina, hermelina, jderul, castorul etc. Păsările sînt reprezentate de cocoşul de munte (gotcanul), forfecuţa, ciocănitoarea etc.
Mediul pădurilor conifere, în mare parte, a fost supus acţiunii antropice prin defrişări masive.
. \
w TERMEWI-CHEiE /
Pampa - spaţii întinse cu ierburi şi lipsite de arbori, situate în cîmpia aluvi- ală a fluviului La Plata şi pe platourile Patagoniei.
Prerie - formaţiune vegetală în America de Nord asemănătoare stepei.
Cuprinde estul Marilor Cîmpii între Munţii Stîncosi si Munţii Apalasi.
v_______________________________________________________________________7
38 Capitolul li. Tipologia mediului geografic
r
REPERE
• Mediul temperat are o desfăşurare preponderentă în emisfera nordică.
• Condiţiile de climă au determinat formarea a două tipuri de medii: temperat- oceonic şi temperat-continental.
• în ambele medii de viaţă sînt prezente toate tipurile de relaţii: spaţiale (relaţiile dintre ţărm şi ocean în mediul temperat-oceanic); temporale (alternarea a patru anotimpuri pe parcursul unui an); dinamice (modificarea peisajelor naturale prin activităţile umane); cauzale (relaţiile dintre repartiţia pădurilor de fag şi condiţiile de climă); statice (relaţiile dintre vegetaţie şi sol); funcţionale (relaţiile de autoreglare a peisajelor naturale).
• Deşertul Gobi, din zona temperată, reprezintă o destinaţie turistică populară datorită peisajelor deosebite: munţi vulcanici cu forme bizare, Parcul Naţional Gobi cu mirajele optice ale deşertului, Trecătoarea Condorilor („Minunea din Gobi"), o vale întunecoasă cu versanţi arizi şi fragmentaţi de torenţi. Atunci cînd plouă, aici se dezvoltă o vegetaţie de ierburi care dau un parfum deosebit.
3. Ce ştii despre activităţile umane în acest mediu?
4, Numeşte ţările de pe glob care au medii temperat-oceanic şi temperat-continental.
S„ Compară subtipurile de medii din mediul temperat-continental. Utilizează Diagrama Venn.
6, Numeşte tipurile de reiaţii în mediul temperat arid al deşerturilor. Argumentează aceste tipuri de relaţii cu exemple concrete.
7. Care sînt factorii generatori ai celor trei medii distincte ale mediului temperat-continental? Explică acţiunea acestor factori.
8. Care dintre cele trei subtipuri de medii ale mediului temperat-continental este mai favorabil pentru viaţa umană? De ce?
9, Explică acţiunea factorilor care au determinat formarea deşerturilor în mediul temperat arid. Numeşte aceste deşerturi. Utilizează harta fizică a lumii.
EVALUARE
t. Numeşte factorii care determină diferenţierea mediilor temperate.
2. Caracterizează mediul temperat-oceanic completînd rubricile tabelului:
Terna 7. Mediile temperate 39