Mediile tropicale uscate şi subtropicale

09:40 0 Comments

Competenţe:
• realizarea unui discurs coerent utilizînd terminologia specifică referitoare la mediile tropicale uscate şi subtropicale;
• descrierea comparativă a acestor medii conform unui algoritm;
3 relaţionarea componentelor celor două medii;
• utilizarea cunoştinţelor obţinute în cadrul altor discipline şcolare.
Mediile tropicale uscate
Ce factori au contribuit la formarea mediilor tropicale uscate? Care dintre ei este definitoriu?
Localizare
Mediile tropicale aride şi semiaride ocupă suprafeţe mari de deşerturi şi se- mideşerturi. Aproximativ 33,6% din suprafaţa globului este dominată de secetă, 14,6% fiind regiuni semiaride, 15,0% - regiuni cu ariditate evidentă şi 4,0% - regiuni hiperari- de. Mediile de viaţă arid şi semiarid sînt ocupate de deşerturi şi semideşerturi în nordul Africii (de la Oceanul Atlantic pînă la Marea Roşie), în Peninsula Arabică, în statele Irak, Iran, în Pakistan, India şi pe Podişul Mexic din America Latină. în emisfera sudică aceste medii se întîlnesc pe arii mai restrînse în sudul Africii (Deşertul Kalahari), în America de Sud (Deşertul Atacama) (fig. 6.1), în centrul Australiei. .. „
v ' Fig. 6.1. Deşertul A tacama
Caracteristicile factorilor de mediu Elementul comun pentru aceste medii este cantitatea redusă de precipitaţii atmosferice (sub 200 mm pe an).
Contrastele termice sînt semnificative, atin- gînd valori de circa 50°C (explică cauza). Volumul mic de precipitaţii (fig. 6.2) şi evaporarea intensivă influenţează reţeaua fluvială. Majoritatea albiilor sînt seci (ueduri), numai fluviile mari (Nil, Murray), care îşi au izvoarele în regiuni bogate în precipitaţii atmosferice, traver-
350 300 250 f
200 S,
o
150
100 I
a.
50
0
Fig. 6.2. Climograma mediului tropical uscat
i ema 6. Mediile tropicale uscate şi subtropicale 29
sează deşertările creînd condiţii de viaţă pentru plante şi animale, inclusiv pentru dezvoltarea agriculturii. Vînturile puternice generează furtuni de nisip violente, transportând particulele fine pe distanţe foarte mari, pînă la sute de kilometri.
Procesele geomorfologice dominate de dezagregare (fig. 6.3) sînt rezultatul insolaţiei, contrastelor termice şi acţiunii eoliene. Relieful acestor medii este specific, fiind reprezentat de erguri, hamade, munţi cu versanţi abrupţi, grohotişuri la poalele munţilor.
în condiţiile de climă aridă şi uscată vegetaţia practic lipseşte, speciile de plante prezentând o serie de adaptări: ciclu vegetativ scurt, rădăcini lungi şi adînci, seminţe rezistente, frunze mici, mai des transformate în spini. Se întâlnesc tufişuri ghimpoase, ierburi ţepoase, plante suculente (cactuşi).
Fauna acestor medii este la fel de săracă. Majoritatea speciilor au activitate nocturnă, sînt rezistente la temperaturi ridicate şi lipsa îndelungată de apă (şopîrle, şerpi, scorpioni, rozătoare). în Sahara şi în sud-vestul Asiei trăieşte dromaderul (cămilă cu o singură cocoaşă). Solurile sînt brune-cenuşii de deşert.
Tipurile de submedii tropicale aride şi semiaride
Sînt determinate de diferenţierile climatice, de unele activităţi economice ale omului, în special exploatările de petrol, cultivarea plantelor agricole, care se practică în oaze şi de-a lungul marilor fluvii:
a) deşerturilepropriu-zise. Temperaturile ridicate şi cantitatea minimă de precipitaţii, sub 150 de mm/an (sînt şi ani lipsiţi de ploi), determină, în mare parte, celelalte componente ale acestor medii. Relieful se remarcă prin dune de nisip, hamade. în aceste condiţii vegetaţia este foarte săracă;
b) semideşerturile. Sînt situate la trecerea de la deşert spre savană. Cantitatea de precipitaţii constituie 300-350 mm. în sezonul umed văile rîurilor sînt mai mari şi albiile mai pline cu apă. Vegetaţia este alcătuită din plante suculente (cactuşi). în regiunea Sahel din Africa relieful de cîmpie şi de depresiuni alternează cu podişuri şi masive muntoase vechi, cu peisaje pitoreşti şi de mare valoare turistică;
c) oazele. Se întâlnesc în locurile unde pînzele de apă subterane au o adîn- cime mică. Oazele constituie medii favorabile pentru activităţile umane, îndeosebi pentru cultivarea curmalilor, leandrilor, arborilor de fistic şi altor plante folosite în alimentaţie. în unele oaze, condiţiile naturale sînt puternic influenţate de exploatările de petrol şi gaze, de extinderea construcţiilor, instalaţiilor, astfel încît s-au format medii locale antropice (nordul Libiei, Arabia Saudită, Iran, Kuwait).
Fig. 6.3. Forme de relief cauzate de acţiunea eoliană în deşert
30 Capitolul' II. Tipologia mediului geografie
Mediile subtropicale
De ce mediile subtropicale au un grad mare de antropizare? Ce consecinţe are influenţa antropică asupra acestui mediu?
Localizare
Mediile subtropicale sînt situate între latitudinile 30° şi 40° în ambele emisfere: pe ţărmurile Mării Mediterane, în vestul SUA, în Chile, în sud-vestul Africii şi în sud-vestul Australiei. Aceste regiuni sînt intens populate şi au mediul natural, în mare parte, transformat. Activităţile antropice au urmări evidente în alcătuirea şi structura acestui tip de mediu. Defrişarea abuzivă a pădurilor a fost însoţită de accelerarea proceselor de eroziune, cauzînd degradarea solurilor, dezvoltarea formaţiunilor de arbuşti pe locul pădurilor defrişate, impunerea unor medii intens antropizate.
Caracteristicile factorilor de mediu
Factorii principali care generează relaţiile funcţionale în acest tip de mediu sînt clima şi activitatea antropică. Clima se caracterizează prin două anotimpuri: vara caldă şi uscată, care ţine 4-6 luni, şi iama blîndă şi umedă (ftg. 6.4). Cantitatea anuală de precipitaţii atinge 500-1000 mm. în mediul subtropical predomină relieful muntos. Aceste condiţii au favorizat dezvoltarea pădurilor xerofite în care cresc diferite specii de stejari, pini, cedri (în Liban), eucalipţi (în Australia) şi numeroşi arbuşti (fistic, laur). Sînt specifice solurile roşii, numite terra roşa. Din lumea animală se întîlnesc şacali, hiene, vipere cu corn etc.
în prezent mediul de viaţă mediteranean este prea puţin păstrat în stare naturală. Defrişarea masivă a pădurilor, suprapăşunatul în Grecia, în sudul Italiei, în Israel au condus la distrugerea vegetaţiei naturale, au provocat procese de eroziune, alunecări de teren. Populaţia densă în zonele litorale a exercitat o presiune antropică excesivă asupra teritoriului. Toate acestea şi-au pus amprenta asupra calităţii mediului.
Tipurile de submedii ale mediului
subtropical
a) Mediul de viaţă de tipul maquis (fig. 6.5).
Defrişarea pădurilor a contribuit la dezvoltarea tufărişurilor xerofite, care se întîlnesc pe ţăr-
Fig. 6.4. Climograma mediului subtropical
Fig. 6.5. Vegetaţie de maquis
Terna 6. Mediile tropicale uscate şl subtropicale 31
s^fa.-s UACu ...;,m......... UCeO; rmmmmeA
: «»0«
■ ■ : . i
şr*
<&> r ;
Fig. 6.6. Formaţiune vegetală de garriga
Fig. 6.7. Mattoral - formaţiune vegetală în Chile (America de Sud)
Fig. 6.8. Badlands în Dacota, SUA
murile mediteraneene de vest. Aici cresc măslini, stejari de stîncă, palmieri pitici, arbuşti ţepoşi. în sudul Franţei acest tip de vegetaţie se numeşte garriga (fig. 6.6), în Chile - mattoral (fig. 6.7), în Australia - scrub (vegetaţia este formată preponderent din eucalipţi pitici şi acacii).
b) Badlands-urile (fig. 6.8). Este un mediu cu un peisaj dezolant, alcătuit din multe ravene, alunecări de teren, suprafeţe erodate. Se mai numesc pămînturi rele, întrucît nu mai pot fi folosite nici în agricultură, nici la împăduriri.
c) Regiunile alpine. Reprezintă un mediu mai puţin transformat de om, caracterizat prin peisaje montane spectaculoase, cu forme glaciare, gheţari şi lacuri glaciare. Influenţa an- tropică ţine de staţiunile de odihnă şi turism (lacurile Maggiore, Como, Garda, Idra etc.). Munţii Alpi sînt cunoscuţi datorită numeroaselor staţiuni montane pentru practicarea sporturilor de iarnă, unele cu o dotare tehnică dintre cele mai moderne: Maso Corto (2004 m), faimoasa Văile d’Aosta (important nod de comunicaţie între Italia şi Franţa prin celebrul tunel de sub Mont Blanc, de 11,5 km). în aceste regiuni se află parcurile naţionale Gran Pa- radiso şi Cogne.
_ ^
|§J5 TERMENI-CHE5E
Erguri - îngrămădiri haotice de dune cu diferite forme pe suprafeţe de zeci şi mii de kilometri pătraţi, caracteristice Africii.
Hamade - podişuri pietroase de pe care vîntu! a spulberat nisipul.
Sahel - părţile de sud şi sud-est ale Saharei. Este o zonă de tranziţie între deşert şi savană, cu condiţii de climă semideşertică.
Ued - albie uscată a rîului (unii autori consideră că sînt vechi cursuri fluviale, care au existat în perioade climatice umede).
Maquis - tufărişuri dese de măslin sălbatic, stejar de stîncă, fistic, mirt, iarbâ neagră arbustivă etc., care cresc pe coastele stîncoase mediteraneene.
Mattoral - asociaţie vegetală cu arbori printre tufişuri, care s-au mai păstrat după degradarea pădurii. Această vegetaţie este specifică pentru ţărmul chilian, v___________________________________________________________________)
32 Capitolul II. Tipologia mediului geografic
Scrub - formaţiune vegetală deasă alcătuită din tufişuri cu ţepi, acacii, eucalipţi pitici, care au frunze tari şi mici. Este specifică regiunilor aride din Australia.
Badfands (pămînturi rele) - relief caracteristic regiunilor aride, lipsite de vegetaţie, unde apele curgătoare au condus la o fragmentare puternică a ver- santilor, creînd ansambluri de ravene adînci, separate de interfluvii înguste.
V
REPERE
în ambele medii sînt prezente toate tipurile de relaţii: spaţiale (ergurile şi ha- madele sînt specifice pentru deşerturile Africii); temporale (schimbarea peisajelor pe parcursul timpului geologic); cauzale (defrişarea pădurilor, păşunatul excesiv au condus la formarea vegetaţiei de maquis, mattoral, scrub); dinamice (procesele de eroziune, alunecările de teren, mişcarea dunelor în deşerturi); statice (relaţii între sol şi vegetaţie); funcţionale (relaţii între microorganisme, plante şi animale).
Deşertul Kalahari, situat în Africa de Sud, este o vastă depresiune de 100 km N-S şi 900 km E-V, cu nisipuri albe sau roşii, aproape lipsită de vegetaţie, cu cîmpuri de pietre calcaroase. în Kalahari creşte arborele baobab (9-10 m în diametru), tufarulmahatla, al cărui lemn arde cu o flacără vie chiar dacă este verde, copacul girafei, înalt de 8-9 m şi cu lemnul tare ca oţelul, pepenele sălbatic, care apare o dată la 10-11 ani, cînd cad ploile. Fauna este reprezentată de struţi (oul cîntăreşte 1,5 kg), antilope, gheparzi, şacali, broaşte ţestoase şi alte reptile care populează marginea deşertului.
EVALUARE
1. Numeşte deşerturile tropicale planetare. Utilizează harta fizică a lumii.
2. Ce sînt ergurilel Dar hamadelel
3. Caracterizează condiţiile naturale ale mediului tropical arid.
4. Explică de ce clima este considerată factorul generator al acestui mediu?
5. Argumentează prin exemple relaţiile din cadrul mediului tropical arid: climă - relief; climă - vegetaţie; climă - lumea animală; climă - soluri.
6. Dă exemple de relaţii spaţiale, temporale, cauzale, statice, dinamice care au loc în mediul tropical arid.
7. Enumeră consecinţele activităţii antropice excesive în cadrul mediului natural subtropical.
8. Compară cele două tipuri de medii utilizînd algoritmul cunoscut (pagina 28, Evaluare). Completează tabelul:
Algoritmul de caracterizare
Medii tropicale uscate
Medii subtropicale
Asemănări
9. Explică termenii mattoral, scrub, badlands.