.png)
Degradarea mediului natural. Măsuri de protecţie
Competenţe:• realizarea unui discurs critic utilizînd terminologia specifică referitoare la degradarea mediului natural;
• prezentarea tipurilor de degradare a mediului;
• identificarea surselor de poluare a mediului în localitatea natală;
• manifestarea unei atitudini critice şi a unui comportament constructiv faţă de calitatea mediului.
li
• Ce factori conduc la degradarea mediului? Care sînt consecinţele acestui proces? Care este rolul tău în combaterea degradării mediului?
Degradarea mediului natural înseamnă procesul de scădere sau de pierdere a calităţii lui, care se produce ca urmare atît a fenomenelor naturale, cît şi a intervenţiei neraţionale a omului, fără a ţine cont de capacitatea de regenerare a naturii. Se cunosc mai multe tipuri de degradare a mediului:
■ degradarea fizică are loc atunci cînd componentele mediului sînt afectate prin acţiuni mecanice (defrişarea abuzivă a pădurilor, suprapăşunatul, procesele de aridizare (fig. 10.1), eroziunea solului, salinizarea solului, furtunile de praf în regiunile deşertice, semideşertice şi de stepă, înnămolirea rîurilor cu aluviuni);
■ degradarea prin poluare are loc prin acţiunea substanţelor chimice, radioactive, bacteriologice asupra componentelor mediului înconjurător, conducînd la modificarea compoziţiei chimice a materiei.
Există poluare chimică, termică, bacteriologică, radioactivă:
* poluarea chimică este cauzată de emanarea în aer sau deversarea în apele de suprafaţă a reziduurilor industriale, a apelor menajere;
■ poluarea termică este specifică pentru cursurile de apă din preajma termocentralelor. Apele utilizate de termocentrale au o temperatură mai ridicată
faţă de apa din rîu. Deversate în rîuri, aceste ape afectează flora şi fauna acvatică;
■ poluarea bacteriologică reprezintă infectarea cu bacterii, fiind specifică pentru aer, sol şi apă;
* poluarea radioactivă are loc în regiunile în care s-au produs accidente nucleare, de asemenea în preajma fabricilor de armament, a centralelor nucleare, a exploatărilor miniere de uraniu. Deplasarea maselor de aer contri-
50 Capitolul III. Domeniile de degradare a mediului
buie la răspîndirea substanţelor radioactive pe suprafeţe mari, poluînd ansamblul de componente ale mediului înconjurător.
Poluarea poate fi cauzată şi de unele fenomene naturale, cum sînt erupţiile vulcanice, care aruncă în aer cantităţi mari de gaze poluante.
Pentru ca o substanţă chimică să fie considerată factor poluant, aceasta trebuie să depăşească limita concentraţiei maxim admisibile (CMA), definite prin cantitatea de substanţe cu efect poluant pe o unitate de masă. De exemplu: pentru Republica Moldova au fost elaborate CMA ale poluanţilor: dioxid de sulf- 0,5 mg/m3 în 30 de minute şi 0,05 mg/m3 în 24 de ore; dioxid de azot- 0,085 mg/m3 în 30 de minute şi 0,04 mg/m3 în 24 de ore.
Degradarea mediului s-a făcut simţită la dimensiune mondială în a doua jumătate a secolului al XX-lea, îndeosebi după anul 1970. S-a stabilit că orice modificare a unui component are influenţă asupra mediului în ansamblu. Multe componente ale mediului înconjurător au suferit transformări funcţionale cauzate de activitatea antropică, prin care s-au îndepărtat sensibil de caracteristicile lor naturale. Acţiunile neraţionale ale omului în mediul înconjurător provoacă perturbări esenţiale în evoluţia componentelor abiotice, dezechilibre ecologice, afectînd viaţa tuturor organismelor vii.
Cauzele care generează degradarea mediului geografic sînt:
■ extracţia şi utilizarea neraţională a resurselor naturale;
■ evoluţia demografică, care a condus la suprapopularea unor teritorii;
■ stocarea de deşeuri ale activităţilor umane în mediul înconjurător;
■ războaiele, experimentele chimice şi nucleare, accidentele industriale;
B administrarea necorespunzătoare a îngrăşămintelor, efectuarea incorectă a irigaţiilor şi a altor lucrări, ceea ce a provocat degradarea treptată a solului (înmlăştiniri, tasări etc.).
Sursele care determină deteriorarea calităţii mediului pot fi de origine naturală (numeşte aceste surse) şi antropică.
Sursele antropice (fig. 10.2) de degradare a mediului sînt numeroase şi cu urmări negative pentru mediul înconjurător şi pentru sănătatea omului.
3>
Explică acţiunile antropice de degradare a mediului utilizînd fig. 10.2.
Efectele degradării mediului sînt diverse:
■ poluarea aerului şi a apei, eroziunea solului şi folosirea neraţională a resurselor de petrol, gaze, cărbune provoacă îmbolnăviri ale căilor respiratorii, epuizarea resurselor energetice, reducerea biodiversităţii etc.;
* experimentele nucleare, avariile la staţiile atomice, creşterea radioactivităţii aerului, a solului şi apei generează boli genetice şi oncologice;
■ gazele industriale şi cele de eşapament conduc la mărirea concentraţiei de COz în atmosferă, la încălzirea ei, ceea ce poate genera topirea gheţarilor, creşterea nivelului apei în Oceanul Mondial, inundarea Pămîntului;
Tema 10. Degradarea mediului natural. Măsuri de protecţie 51
Fig. 70.2. Acţiunile antropice care conduc la degradarea mediului (după S. Neguţ)
■ în atmosferă se acumulează şi S02, substanţă ce provoacă ploile acide, cu efecte nefaste asupra vegetaţiei;
■ lucrările agrotehnice efectuate cu încălcarea tehnologiilor conduc la eroziunea solului şi la scăderea fertilităţii lui;
■ activitatea neraţională a omului a avut drept consecinţă extinderea deşertu- rilor Sahara, Gobi, Kara-Kum;
■ în multe ţări, inclusiv în Republica Moldova, devine reală problema insuficienţei de apă potabilă.
Omenirea ajunge treptat în pragul unei catastrofe ecologice. Astfel, problema ecologică a devenit una globală, iar misiunea fiecăruia dintre noi este să protejăm mediul natural pe întreaga planetă.
Protecţia mediului
Păstrarea calităţii mediului este un element principal legat de protecţia lui. Prin calitatea mediului se înţelege starea acestuia la un moment dat, care poate să asigure o ambianţă satisfăcătoare şi condiţii adecvate de viaţă pentru oameni. Calitatea mediului determină calitatea vieţii.
Protecţia mediului reprezintă totalitatea acţiunilor întreprinse de societate pentru menţinerea echilibrului ecologic şi chiar îmbunătăţirea calităţii factorilor naturali, în scopul asigurării unor condiţii de viaţă şi de muncă tot mai bune pentru generaţiile actuale şi viitoare. Intervenţiile umane în natură au subminat capacitatea de autoreglare a sistemelor naturale. Acţiunea omului asupra mediului a condus la deteriorarea unor vaste ecosisteme naturale, la epuizarea solurilor şi a resurselor de apă dulce, la dispariţia unor specii vegetale şi animale. în astfel de condiţii, protecţia mediului a devenit o problemă primordială a societăţii umane, care nu poate fi abordată şi rezolvată separat, ci împreună cu celelalte mari probleme pe care le are de înfruntat omenirea: căutarea noilor surse de energie, materii prime, deficitul de apă potabilă, de produse alimentare, diminuarea sărăciei,
52 Capitolul III. Domeniile de degradare a mediului
explozia demografică şi urbană etc. Toate aceste probleme trebuie soluţionate simultan, întrucît de ele depind prosperitatea materială şi progresul spiritual ai omenirii într-un mediu sănătos. în legătură cu aceasta, în multe ţări ale lumii au fost efectuate cercetări privind calitatea mediului înconjurător. Drept urmare, au fost aprobate o serie de recomandări cu caracter interstatal.
în anul 1970 a intrat în vigoare Programul Naţiunilor Unite privind mediul ^înconjurător. Ulterior a fost organizată prima conferinţă a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind mediul înconjurător (Stockholm, 1972), care a lansat ideea ca ziua de 5 iunie să fie declarată Ziua mondială a mediului. A fost elaborată şi Declaraţia privind mediul înconjurător, în care au fost incluse principiile de bază ale cooperării internaţionale în acest domeniu. Următoarea conferinţă internaţională a avut loc în anul 1992, la Rio de Janeiro, şi a adus în centrul atenţiei conceptul de dezvoltare durabilă. Acest concept presupune utilizarea resurselor naturale în condiţiile conservării mediului înconjurător, pentru asigurarea bunăstării generaţiilor viitoare, crearea condiţiilor de existenţă favorabile şi aprovizionarea cu resurse naturale inepuizabile.
Din acţiunile pentru protejarea mediului în plan naţional fac parte:
■ măsuri tehnice, care se aplică în fiecare domeniu afectat (aerul, apa, solul, formele de relief, elementele biotice). Acestea au ca scop eliminarea efectelor negative;
■ măsuri administrative, care presupun stabilirea limitelor pînă la care o poluare (de exemplu: poluarea aerului cu oxizi de sulf şi de azot) nu este dăunătoare pentru sănătatea populaţiei. Aceste limite sînt numite concentraţii maxim admisibile sau standarde;
s măsuri legislative. Practic în toate ţările lumii există legislaţii de mediu, încălcarea lor este sancţionată de stat;
■ studii de impact ecologic. Realizarea acestor măsuri permite evaluarea riscurilor pentru mediu, luarea unor decizii asumate în acest domeniu;
■ promovarea economiei ecologice, în care să fie respectate drepturile mediului, să fie utilizate tehnicile de protecţie a mediului etc. Preţurile de piaţă ale produselor trebuie să includă şi cele de protecţie a mediului (taxe ecologice). Astfel, trebuie efectuate calculul de cost pentru produs şi alt calcul pentru protecţia mediului.
La scară mondială se organizează reuniuni internaţionale, se negociază şi se semnează acorduri şi convenţii sub egida ONU, a Uniunii Europene etc.
La sfîrşitul secolului al XX-lea, pe fundalul general al dezvoltării societăţii umane s-au evidenţiat şi cîteva probleme cu caracter global sau regional, care exprimă starea şi tendinţele de dezvoltare a mediului. Soluţionarea lor, în special protecţia atmosferei şi a climatelor terestre, a Oceanului Planetar, a genofondului biosferei, protejarea şi utilizarea raţională a resurselor minerale etc., necesită eforturi colective din partea tuturor ţărilor lumii şi o coordonare la scară internaţională.
Tema 10. Degradarea mediului natural. Măsuri de protecţie 53
REPERE
• Orice modificare a unei componente are influenţă asupra mediului în ansamblul său.
• Raportul dintre elementele naturale şi cele antropice defineşte gradul de an- tropizare.
• Calitatea mediului reprezintă o componentă a unui concept mai larg, denumit calitatea vieţii.
• Protecţia mediului reprezintă o activitate umană conştientă, care se realizează prin conservarea, ocrotirea mediului şi utilizarea raţională a resurselor naturale, respectînd principiul dezvoltării durabile.
• Conservarea mediului presupune un ansamblu de măsuri pentru asigurarea păstrării şi îmbunătăţirii calităţii mediului.
• Ocrotirea mediului vizează un ansamblu de măsuri legislative prin care sînt scoase din circuitul economic terenuri cu valoare ştiinţifică şi peisagistică deosebită, acestea fiind declarate forme de ocrotire a mediului.
• Monitoringul mediului este un sistem de supraveghere continuă a mediului înconjurător.
EVALUARE
1. Defineşte noţiunile degradarea mediului, protecţia mediului, ocrotirea mediului.
2. Precizează tipurile de degradare şi poluare a mediului după acţiunile prezentate în tabelul simbolic (vezimodelul).
Exploatarea minereului +
de uraniu
Deversarea în rîuri a apelor industriale
Prezenţa în aer a bacteriilor patogene
Suprapăşunatul
Eroziunea solului
3. Ce factori poluanţi cunoşti în mediul localităţii natale? Ce prezintă CMA?
4. Explică acţiunile antropice care pot conduce la degradarea mediului.
5. Analizează efectele degradării mediului.
6. Identifică cel mai poluat sector din localitatea ta. Precizează cauzele.
7. Ce ştii despre accidentul de la Cernobîl şi impactul acestuia asupra mediului din ţara noastră?
8, Numeşte măsurile de protecţie a mediului înconjurător.
54 Capitolul. III. Domeniile de degradare a mediului
0 comentarii: