Alte tipuri de medii

09:41 0 Comments

Competenţe:
• utilizarea terminologiei specifice referitoare la mediile intrazonale, antropiza- te şi oceanice;
• relaţionarea componentelor în cadrul acestor medii;
• manifestarea unui comportament ecologic.
HHH
Mediile Intrazonale
Din aceste medii fac parte ariile montane înscrise cu baza lor în mediile zonale. Ele au dispunere intrazonală pe tot cuprinsul Terrei. Toţi factorii de mediu - clima, vegetaţia, solurile etc. - se supun legii etajării. Munţii înalţi, situaţi în zona temperată sau la latitudini mici, etajează cel mai bine elementele învelişului geografic, avînd mai multe subtipuri de mediu (fig. 9.1.).
Mediul crestelor înalte. Este dominat de un relief foarte accidentat, cu pante abrupte, creste, vîrfuri acoperite cu gheţari şi zăpezi. Temperaturile sînt cuprinse între 0 °C şi -40°C, -50°C, cu vînturi puternice, care formează un pustiu montan de gheaţă.
Mediul de tundră montană. Este caracteristic pentru Munţii Alpi (la altitudinea de 1700-1800 ni) şi Kilimanjaro (la 3000 m). în acest mediu relieful este mai echilibrat, fiin^reprezentat de platouri nivelate. Vînturile sînt mai puţin puternice. Verile sînt scurte, cu medii de temperatură cuprinse între 0°C şi -4°C, iar iernile sînt lungi. în aceste zone există etajarea vegetaţiei (ierburi, arbuşti pitici). Din cauza condiţiilor de climă, perioada de vegetaţie este scurtă.
Mediul pădurilor. în funcţie de climă, coniferele se întîlnesc la altitudini mari, iar foioasele cresc la baza muntelui. Din lumea animală sînt răspîndite capra de munte (fig. 9.2), păsările răpitoare.
mediul crestelor înalte cu pustiu montan de gheaţă
mediul de tundră montană
mediul pădurilor de foioase
mediul pădurilor conifere
mediul pădurilor mixte
Fig. 9.1. Etajarea zonelor naturale în Munţii Anzi. Activităţile omului în munţi
Fig. 9.2. Peisaj montan
44 Capitolul li. Tipologia mediului geografic
Fig. 9.3. Pâstoritul în munţi Fig. 9.4. Cabane în Munţii Carpaţi
Spaţiile montane au constituit dintotdeauna o atracţie pentru comunităţile umane. In prezent aici funcţionează numeroase staţiuni turistice.
în regiunile montane pot fi distinse două moduri de viaţă, în funcţie de poziţia geografică:
- modul de viaţă specific spaţiilor montane înalte din regiunile temperate. Principala ocupaţie a omului o reprezintă creşterea animalelor, în special a oilor pentru lînă (fig. 9.3). Solurile sînt sărace în humus, greu de prelucrat. Se cultivă orzul, secara;
- modul de viaţă specific regiunilor montane din zona caldă a globului. în aceste regiuni condiţiile de mediu sînt mai favorabile pentru om. Activităţile agricole sînt diverse (se cultivă cartof, porumb, ceai, cafea).
în ambele medii activităţile omului au avut un impact variat. în mediul montan ocupaţiile principale ale omului cuprind două ramuri: păstoritul, practicat 4-5 luni pe an, şi turismul. Numărul mare de poteci şi drumuri nemodemizate, mulţimea de cabane (fig. 9.4), fluxurile de turişti - toate au creat o presiune antropică semnificativă, care a condus la degradarea solurilor şi a vegetaţiei, la creşterea gradului de fragmentare a suprafeţelor de pe versanţi prin dezvoltarea de ravene, torenţi, rezultînd solifluxiuni, alunecări de teren, surpări, spălări de suprafaţă şi incendii. Odată cu construirea căilor rutiere şi feroviare au fost devastate suprafeţe mari de păşuni. Peisajul montan a fost modificat puternic ca urmare a dezvoltării industriei hidroenergetice şi miniere. Un mediu mai „natural” s-a păstrat la etajele montane superioare.
Mediile antropizate
a. Mediul urban. Sistemul mediului urban este unul deschis, caracterizat prin schimburi de materie, energie şi informaţie cu mediul natural (fig. 9.5). Oraşul este un spaţiu în care, alături de mediul natural (rocă, relief, climă, ape, vegetaţie, faună), este prezentă şi acţiunea umană (aşezări, economie, cultură, educaţie).
în acest sistem relaţiile sînt în mare măsură direcţionate şi controlate de om.
Tema 9. Alte tipuri de medii 45
4
Fig. 9.5. Oraşul Paris Fig. 9.6. Sat în Munţii Carpaţi
Dezvoltarea aşezărilor urbane este influenţată de factorii naturali, istorici şi economici (explică aceste influenţe). în localităţile urbane modeme se deosebesc cîteva regiuni:
- regiunea industrială este destinată pentru amplasarea întreprinderilor industriale, luîndu-se în consideraţie roza vînturilor şi poziţia în raport cu albia rîurilor şi cuvetelor lacustre. întreprinderile ce prezintă risc pentru securitatea şi sănătatea populaţiei se amplasează cît mai departe de spaţiile locative;
- regiunea locativă este destinată pentm construcţia caselor de locuit, a centrelor administrative, ştiinţifice, medicale, sportive, a instituţiilor de învăţămînt şi a spaţiilor verzi. Poziţia regiunii respective este opusă celei industriale, în scopul menţinerii unui mediu optim;
- regiunea depozitelor şi a întreprinderilor comunale este destinată pentm amplasarea depozitelor de mărfuri industriale, a depozitelor pentru păstrarea legumelor şi fructelor, a întreprinderilor de deservire a transportului urban şi a întreprinderilor de deservire comunală (curăţătorii chimice etc.);
- regiunea transportului extern este destinată pentru construcţii masive - staţii, porturi, gări etc., pentm situarea unităţilor de deservire a transportului de pasageri şi de mărfuri. în afara regiunii locative se construiesc automagistrale şi alte căi de transport, pentm a păstra calitatea aerului atmosferic şi a asigura securitatea populaţiei. în suburbiile oraşelor se creează spaţii împădurite cu un regim de protecţie deosebit şi cu destinaţie recreativă pentm populaţie.
b. Mediul rural. în acest tip de mediu legăturile dintre vatră, populaţie şi moşie se contopesc, formînd o tipologie variată: sat de munte, de vale, de cîmpie; aşezare pastorală, forestieră, de pescari etc. Spre deosebire de aşezarea urbană, în mediul rural este prezentă o legătură mai strînsă între locuitori şi resursele existenţei lor (ogor, pădure, ape, vînat, peşte etc.). Aşezările rurale au diferite configuraţii: liniară (în văile rîurilor), compactă (în locurile cu relief fragmentat), dispersată (pe cîmpii) etc. (fig. 9.6).
46 Capitolul II. Tipologia mediului geografic
Mediile în bazinele oceanice
Ce medii cunoşti în bazinul oceanic? Ce factori au condus ia individualizarea lor?
Bazinele oceanice ocupă depresiunile mari, create de factorii tectonici, şi constituie mai mult de 70% din suprafaţa Pămîntului. în linii generale, acestea prezintă un mediu omogen, în care se îmbină trei componente naturale: apa, relieful şi vieţuitoarele. Organismele marine diferă foarte mult prin dimensiuni şi prin modul de viaţă. Unele plutesc liber la suprafaţă, altele trăiesc pe fundul oceanelor.
în domeniul oceanic se disting trei tipuri principale de medii:
a. Mediul litoral. Este situat în vecinătatea ţărmului, în zonele de şelf, unde există condiţii favorabile de lumină, aerare a apei şi o diversă lume organică. Deosebirile regionale de temperatură şi salinitate a apei, direcţia de curgere a curenţilor oceanici, caracteristicile reliefului submers conduc la diferenţierea sub- tipurilor de medii.
Un rol important revine activităţilor umane legate de construcţiile portuare, exploatările de petrol şi gaze.
Acestea produc frecvent modificarea condiţiilor de mediu pe termen scurt sau lung, cu urmări asupra caracteristicilor biomasei şi ale biodiversităţii.
b. Mediulpelagic. Se desfăşoară departe de ţărm, în stratul superior al apelor oceanice, în care lumina şi aerul pătrund datorită valurilor oceanice. Acest strat conţine un număr mare de vieţuitoare. în cadrul mediului pelagic se separă subti- puri cu caracter zonal: polar, temperat, tropical şi regional (cauzat de intervenţia curenţilor de apă reci sau calzi, deosebirile de salinitate etc.). Organismele care trăiesc în acest mediu sînt plutitoare, unele dintre ele se deplasează pasiv, fiind purtate de valuri şi curenţi. Aici trăiesc alge diatomee, crustacee, meduze. Stratul de plancton poate avea o adîncime de pînă la 200 m. Animalele care înoată bine atît la suprafaţă, cît şi la adîncime au corpul fusiform, cu înotătoare puternice. Dintre acestea fac parte delfinii, balenele, peştii etc.
c. Mediul abisal. Ocupă cea mai mare parte din Oceanul Planetar. Se întinde pe fundul mărilor şi oceanelor, pe cîmpiile abisale. Este un mediu lipsit de lumină, cu presiune şi salinitate ridicate, cu temperaturi scăzute în raport cu adîncimea, cu numeroase adaptări ale organismelor. Apa se caracterizează printr-un calm aproape absolut. în mediul abisal plantele lipsesc, iar fauna prezintă adaptări specifice: unele animale şi-au pierdut vederea, altele au ochi mari, telescopici sau organe fosforescente.
Cea mai importantă trăsătura a mediilor continentale şi oceanice este integritatea. Ea derivă din caracterul deschis al mediului, în care componentele îşi pierd identitatea, interacţionînd reciproc. Procesul integrării este unul continuu şi conduce la dezvoltarea funcţională şi structurală a mediului geografic. Integritatea este generată de interdependenţele dintre diferitele componente (naturale şi sociale) şi procese ce se derulează în mediul geografic. Analiza componentelor nu se poate face în mod izolat, ci numai în contextul întregului, al mediului din care fac parte.
Tema 9. Alte tipuri de medii 47
- : \
TERMENI-CHEIE
Medii intrazonale - medii montane etajate vertical, care se formează sub influenţa condiţiilor de climă şi de altitudine ale reliefului în cadrul unei zone latitudinale.
Mediu pelagic - zonă oceanică la mare distanţă de ţărm şi la mare adîn- cime, populată cu organisme plutitoare.
Plancton - totalitatea organismelor vegetale şi animale ce plutesc liber pe suprafaţa mărilor şi a oceanelor.
Mediu abisal - mediu oceanic care se caracterizează prin adîncimi mari, temperatură relativ constantă, lipsa luminii, stabilitatea apei, lipsă de vegetaţie şi faună cu adaptări specifice.
v___________________________________________________________________
_ — ■ ■ —— • N
CP repere
• Spaţiul montan prezintă o multitudine de specii endemice, al căror număr creşte odată cu altitudinea şi izolarea geografică.
• Din punct de vedere biogeografic, în spaţiul montan se disting următoarele etaje, diferenţiate în funcţie de altitudine, climă şi expoziţia versanţilor: etajul nival, etajul subnival, etajul alpin, etajul subalpin, etajul montan superior, etajul montan inferior, etajul colinar.
v.___________________________________________________________________;
EVALUARE
1. Caracterizează mediul intrazonal al Munţilor Anzi.
2. Explică modificările aduse de om în structura şi funcţionarea mediului regiunilor situate la mari altitudini.
3. Caracterizează mediul urban.
4. Ce ştii despre tipologia aşezărilor rurale?
5. Explică consecinţele impactului antropic în mediile urban şi rural.
6. Caracterizează principalele medii oceanice. Completează tabelul:
| Criterii de caracterizare
Mediul litoral
Mediul pelagic
Mediul abisal
Localizare Condiţii de viaţă Lumea organică Adaptările lumii organice
7. Elaborează Tabelul simbolic pentru principalele medii oceanice.
8. Explică urmările impactului antropic asupra mediului oceanic.
J
48 Capitolul II. Tipologia mediului geografic