Migratia populatiei

05:51 0 Comments

Explică noţiunile: migraţie a populaţiei, emigrări, imigrări
Migraţiile exercită o influenţă deosebită asupra numărului, componenţei şi amplasării populaţiei în diferite ţări şi în întreaga lume.
în funcţie de aria geografică pe care au loc migraţiile, se disting migraţii interne şi migraţii internaţionale, iar motivele acestora pot fi economice, politice, de repatriere, religioase, ecologice, familiale etc.
După modul de desfăşurare, se deosebesc migraţii spontane (cele mai importante şi mai frecvente), organizate şi forţate.
După durată, migraţiile pot fi: definitive şi temporare (sezoniere, pendulare (navetism), de cart).
Migraţii internaţionale au avut loc întotdeauna, însă ele au ajuns la apogeu în a doua jumătate a sec. al XlX-lea - începutul sec. al XX-lea. Fluxul principal de emigrări era orientat din Europa spre America de Nord şi de Sud, Australia, Noua Zeelandă. între anii 1815-1915 circa 40 mln. de europeni s-au îndreptat spre S.U.A, Canada, America Latină, Australia, Africa de Sud ş.a., iar peste 10 mln. de chinezi au emigrat spre Malaysia, Singapore, Indonezia, Thailanda, Vietnam etc.
Subcompetenţe:
• Exprimarea corectă în limba maternă
cu utilizarea adecvată a termenilor geografici.
• Elaborarea schemei
„Clasificarea migraţiilor conform diferitor criterii".
• Explicarea consecinţelor migraţiilor în diferite perioade.
• Identifică pe harta de mai jos (fig. 12) fluxurile principale de emigrări.
• Explică consecinţele acestor migraţii.
Migraţiile au influenţat direct asupra structurii naţionale, pe rase, lingvistice a diferitor ţări şi regiuni. De exemplu, structura multinaţională a S.U.A. (deşi, oficial, este considerată o ţară mononaţională) s-a format pe baza migraţiilor.
Migraţiile au influenţat asupra formării naţiunii canadiene bilingve (engleză şi franceză), răspândirii limbilor spaniolă şi portugheză în ţările din America Latină.
Cifrele de pe hartă indică:
I - spaţii unde majoritatea populaţiei
s-a format pe seama migraţiilor;
II - migraţiile populaţiei europene
peste ocean;
III - alte migraţii europene;
IV - migraţiile populaţiei neeuropene.
Fig. 12. Cele mai mari fluxuri de migraţii din sec. al XlX-lea.
GeollCap3.indd 45 20.06.2014 11:18:08
Cap iw Iul
în a. 2013 pe Glob conform datelor O.N.U. au fost înregistraţi circa 240 mln. de imigranţi. Pe primul loc se plasează S.U.A. cu circa 46 mln. apoi urmează Rusia cu 11 mln. de imigranţi.
Termeni-cheie:
• Migraţie - proces prin care persoanele îşi schimbă locul de reşedinţă în mod definitiv sau temporar (de
la cuvântul latin migratio - deplasare).
• Emigraţie - plecarea oamenilor din ţara în care au trăit; persoanele plecate sunt numite emigranţi.
• Imigraţie - venirea oamenilor din ţara în care au trăit pentru a se stabili cu traiul într-o altă ţară; persoanele stabilite aici se numesc imigranţi.
• Cart - serviciu de patru ore, executat permanent, pe schimburi, pe bordul unei nave, de membrii echipajului.
• Bilanţ (sold) migratoriu al populaţiei - diferenţa dintre numărul imigranţilor şi cel al emigranţilor exprimată în valori relative, calculată pentru un an sau pentru o perioadă determinată de timp. El poate avea valoare pozitivă ori negativă.
• Exod de intelecte
- formă a migraţiei internaţionale, constând în migraţia oamenilor de ştiinţă şi a lucrătorilor de înaltă calificare, de obicei, din ţările în curs de dezvoltare spre ţările dezvoltate.
Migraţiile forţate ale negrilor în sec. al XVIII-lea, din Africa în America de Nord şi de Sud, în scopul folosirii lor ca sclavi în gospodăriile feudale de plantaţii, au contribuit la apariţia şi răspândirea noilor grupe rasiale (mulatri, metişi, zambos), care în unele state din America Latină în prezent constituie majoritatea populaţiei.
• Explică noţiunea de zambos, mulatri şi metişi
în primele decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial, ca rezultat al obţinerii independenţei de către fostele colonii, se înregistrează un torent de imigranţi spre Europa (mai ales spre Franţa, Marea Britanie) pe seama repatrierii coloniştilor. A scăzut rolul migraţiilor intercontinentale şi a sporit importanţa celor intracontinentale. S-au redus considerabil migraţiile spre S.U.A., iar la etapa contemporană sporeşte rolul Europei Occidentale în procesul de imigraţie internaţională. Circa 17 mln. de muncitori străini din ţările Europei de Sud (Italia, Grecia, Spania), din Turcia, Africa de Nord lucrează în ţările Europei Occidentale (Germania, Franţa, Marea Britanie, Belgia, Elveţia etc.). Această categorie de muncitori, de regulă, cu un nivel de calificare scăzut, este folosită la munci grele şi rău plătite, unde nu se cere calificare înaltă.
în anii ’90 ai sec. al XX-lea au crescut considerabil migraţiile din ţările postsocialiste din Europa şi din ţările C.S.I. în prezent cea mai mare parte din migranţi pleacă în ţările Europei: Spania, Italia, Grecia, Portugalia, Germania, Elveţia, Belgia, Cipru, Turcia, Rusia, precum şi în S.U.A., Canada etc.
• Argumentează cauzele emigraţiilor din Republica Moldova.
Munca ieftină a muncitorilor străini este, de asemenea, pe larg folosită în S.U.A., unde muncitorii migranţi din America Latină constituie circa 15 mln.
La sfârşitul sec. al XX-lea a apărut un curent nou de migranţi - spre ţările Orientului Apropiat, încadraţi în industria petrolieră a Arabiei Saudite, Bahrainului, Qatarului, Kuwaitului, Emiratelor Arabe Unite etc. Aceştia sunt originari mai ales din India, Pakistan, Egipt, Yemen, Bangladesh şi Turcia.
In a doua jumătate a sec. al XX-lea, pe lângă migraţiile internaţionale ale muncitorilor de calificare obişnuită sau joasă, au luat amploare şi migraţiile specialiştilor de înaltă calificare (savanţi, ingineri, medici etc.), care au căpătat denumirea de „exod de intelecte”. Iniţial se atestă exodul specialiştilor din ţările dezvoltate europene spre S.U.A. şi Canada, apoi din ţările în curs de dezvoltare spre ţările înalt dezvoltate, iar în prezent din ţările postsocialiste şi din C.S.I. E de menţionat faptul că aceste migraţii au consecinţe grave pentru ţările slab dezvoltate, îndepărtând implementarea realizărilor revoluţiei ştiinţifico-tehnice în economia lor.
Fig. 13. Principalele fluxuri de migraţii la etapa contemporană:
- migraţii intercontinentale; —► - migraţii intracontinentale.
GeollCap3.indd 46 20.06.2014 11:18:08
1 J. .
1
11
:
1
în prezent există trei centre principale de migraţii: Europa, S.U.A. şi ţările din Golful Persic (vezifig. 13).
Migraţiile interne. în perioada contemporană cele mai importante migraţii interne au loc de la sate spre oraşe, în special spre oraşele mari. în secolul trecut creşterea numărului de oraşe şi a populaţiei lor din numeroase ţări ale lumii s-a datorat, în cea mai mare parte, acestor migraţii determinate de dezvoltarea intensă a industriei şi construcţiilor urbane şi de pauperizarea populaţiei rurale. Acest tip de migraţie a căpătat amploare, fiind numit „marea strămutare a popoarelor” din sec. al XX-lea.
• în ce perioadă s-au produs intens migraţiile de la sat la oraş în Republica Moldova, care au fost consecinţele?
Migraţiile interne sunt caracteristice pentru orice ţară, însă în diverse state ele se află la etape diferite de dezvoltare. De exemplu, în ţările în curs de dezvoltare, unde majoritatea populaţiei locuieşte la sate, aceste migraţii au proporţii deosebite la etapa actuală şi favorizează ritmurile sporite de urbanizare. în ţările dezvoltate însă, migraţiile de la sat spre oraş s-au încheiat demult. Dimpotrivă, în ultimele decenii, în ţările dezvoltate capătă proporţii tot mai mari migraţiile din aglomeraţiile şi centrele mari urbane, poluate de marile întreprinderi industriale şi cu un ritm al vieţii foarte accelerat, spre periferii şi localităţi rurale, care au un confort de trai mai avansat, proces numit suburbanizare.
De migraţiile interne ţine, de asemenea, valorificarea noilor teritorii, a bogăţiilor naturale. Acest tip de migraţie este caracteristic pentru statele cu suprafeţe mari, cum sunt: Rusia, Kazahstan, Canada, Brazilia, China, Australia etc.
în ultimul timp, o amploare tot mai mare a căpătat migraţia populaţiei din diferite „puncte fierbinţi” cu caracter nu numai militar-politic, dar şi ecologic. De procesul migraţiilor ţine şi nomadismul.
Termeni-cheie:
• Nomadism - mod de viaţă al unei colectivităţi umane, caracterizat prin lipsa unei aşezări stabile. Nomadismul meridional (vara turmele de vite sunt mânate spre nord, iar iarna - spre sud), răspândit pe larg la popoarele de după Cercul Polar de Nord; nomadism ui de deşert (practicat în stepele imense din jurul deşertului şi, de asemenea, de la o fântână la alta în deşert); nomadismul de munte (vara animalele sunt mânate pe păşunile montane, iar iarna sunt aduse la poalele munţilor).
Evaluare
Migraţia populaţiei
1. Explică noţiunile: migraţie, imigraţie, emigraţie, bilanţ migratoriu, exod de intelecte, migraţie spontană, nomadism.
2. Completează în caiet schema „Tipurile principale de migraţii ale populaţiei”.
3. Construieşte schema „Tipurile de migraţii după aria geografică”.
4. Explică consecinţele migraţiilor din sec. al XlX-lea - al XX-lea.
5. Care sunt urmările „exodului de intelecte” din ţările în curs de dezvoltare şi postsocialiste?
6. Construieşte în caiet tabelul „Tipurile de nomadism şi caracteristicile lor”. Notează pe harta-contur regiunile şi statele unde este răspândit nomadismul.
7/ Prin ce se explică migraţiile masive din statele postsocialiste şi ale C.S.I. în perioada actuală? Care sunt consecinţele?