Evoluţia numerică şi mişcarea naturala a populaţiei

05:50 0 Comments

Prin numărul, experienţa şi deprinderile lor de muncă oamenii constituie principala forţă de producţie a societăţii şi unul dintre elementele primordiale ale mediului geografic.
O perioadă îndelungată populaţia Globului a fost puţin numeroasă. Cu 35-40 mii de ani în urmă pe planetă locuiau circa 1 milion de reprezentanţi ai Homo Sapiens. în antichitate (în Egipt, China, Roma Antică etc.) numărul populaţiei era estimat la circa 190 mln. de locuitori.
De atunci şi până în prezent numărul populaţiei planetei a crescut de sute de ori, atingând în anul 2012 cifra de 7 057 mlrd. de locuitori. în istoria demografică pot fi evidenţiate convenţional două etape mari. Prima etapă, numită etapa civilizaţiei agrare, a durat aproximativ până în a doua jumătate a sec. al XVII-lea. Ea se caracterizează printr-un spor redus al populaţiei, natalitatea înaltă fiind echilibrată de mortalitatea înaltă.
După calculele statisticilor demografice în toată istoria omenirii pe Glob s-au născut peste 100 mlrd. oameni.
Cifrele de pe hartă indică numărul de nou-născuţi într-un an la 1000 de locuitori:
I - peste 50; VI - 25-30
II - 45-50; VII - 20-25
III - 40-45; VIII - 15—20;
IV- 35-40; IX-mai puţin de 15.
V- 30-35;
Fig. 10. Natalitatea.
GeollCap3.mdd 39 20.06.2014 11:17:54
Tabelul 12. EVOLUŢIA NUMERICĂ Şl DENSITATEA POPULAŢIEI LUMII
Anii
Populaţia, mln. loc.
Densitatea (loc. pe 1 km2)
1000
275,0
2,0
1500
450,0
3,3
1650
550,0
4,1
1800
906,0
6,7
1850
1 170,0
8,6
1900
1 656,0
12,2
1950
2486,0
18,3
1970
3 635,0
26,8
1980
4415,0
32,5
1985
4 842,0
35,6
1995
5 716,0
42,0
2003
6 285,7
46,0
2007
6 625,7
48,0
2012
7 057,0
52,0
Numai în perioada feudalismului are loc o anumită înviorare a creşterii numărului populaţiei, care a marcat trecerea la a doua etapă demografică - etapa modernă. Ea cuprinde ultimele trei secole. In etapa modernă începe să se manifeste, pentru prima dată, creşterea considerabilă a populaţiei, mai cu seamă în statele din Europa, care primele au păşit pe calea industrializării. Din anul 1650, prima dublare a populaţiei are loc în mai puţin de 200 de ani, iar a doua dublare - în circa 100 de ani.
în anul 1900 numărul locuitorilor de pe Glob a constituit peste 1,6 mlrd., iar în anul 1960 el a atins cifra de 3 mlrd. în prezent pe Terra locuiesc peste 7 mlrd. de locuitori (vezi tabelele 12,13).
Pentru dublarea populaţiei planetei, în prima jumătate a sec. al
XX- lea, a fost nevoie de 60 de ani. Următoarea dublare a populaţiei s-a produs numai peste 40 de ani şi, ca rezultat, la începutul sec. al
XXI- lea (a. 2000) numărul populaţiei Terrei a depăşit cifra de peste 6 mlrd. de locuitori.
Cele mai înalte ritmuri de creştere a populaţiei mondiale (peste 2% pe an) au fost înregistrate în deceniul şapte aî sec. al XX-lea, când a apărut şi noţiunea de „explozie demografică”. în ţările slab dezvoltate aceste ritmuri constituiau 3-4%. Drept urmare, ponderea acestora la populaţia mondială a crescut de la 64%, în anul 1950, la 82%, în prezent.
• De ce explozia demografică s-a produs în statele în curs de dezvoltare?
Principalele cauze ale exploziei demografice au fost scăderea considerabilă a mortalităţii (mai ales a celei infantile, datorită îmbunătăţirii într-o anumită măsură a asistenţei medicale, lichidării multor epidemii), ameliorarea nivelului şi condiţiilor de trai, păstrarea natalităţii înalte sau scăderea ei neînsemnată.
începând cu deceniul nouă al sec. al XX-lea, pe Glob are loc treptat scăderea ratei de creştere a numărului populaţiei, care în prezent constituie anual circa 1,2%, ceea ce denotă că etapa exploziei demografice a fost depăşită (vezi tabelul 13).
Totodată, în unele ţări şi regiuni ale Globului se mai păstrează ritmuri înalte de creştere a populaţiei (Africa, Asia de Sud, America Latină) (analizează tabelul 13).
Tabelul 13. INDICII DEMOGRAFICI PRINCIPALI
Regiunea
Populaţia, mln. loc.
Rata anuală a creşterii,
%
Natalitatea, la 1 000 loc.
Mortalitatea, la 1 000 loc.
Speranţa de viaţă la naştere, ani
% populaţiei
Vârsta
medie,
ani
%
populaţiei
urbane
0-15
ani
peste 65 de ani
2012
2050
2012
Asia
4 260
5 284
1,1
18,0
7,0
70
25,0
7,0
26,6
45,0
Africa
1 072
2 339
2,5
36,0
11,0
58
41,0
3,0
18,0
39,0
Europa
740
732
0,0
11,0
11,0
77
16,0
16,0
38,2
78,0
America Latină
599
740
1,3
19,0
6,0
74
28,0
7,0
27,5
78,0
America de Nord
349
471
0,5
13,0
8,0
79
19,0
13,0
38,8
79,0
Australia şi Oceania
37
57
1,1
18,0
7,0
77
24,0
11,0
30,0
74,0
Total pe Glob
7 057
9 624
1,2
20,0
8,0
70
26,0
8,0
29,0
52,0
GeollCap3.indd 40 20.06.2014 11:18:03
I
Tabelul 14. RITMURILE DE CREŞTERE A POPULAŢIEI MONDIALE
Perioada
Regiuni
dezvoltate
(%)
Regiuni
subdezvoltate
(%>
1950-1955
1,3
2,0
1955-1960
1,3
2,1
1960-1965
1,2
2,3
1965-1970
0,9
2,5
1970-1975
0,9
2,4
1975-1980
0,8
2,1
1980-1985
0,6
2,0
1985-1990
0,6
2,0
1990-1995
0,3
1,8
1995-2003
0,3
2,0
2006-2007
0,2
1,8
2011-2012
0,1
1,7
Tabelul 15. ŢĂRILE CU CEL MAI MARE NUMĂR DE LOCUITORI
2012
2050
Ţările
Populaţia, mln. loc.
Ponderea în populaţia lumii, %
Ţările
Populaţia, mln. loc.
China
1 350,4
19,1
India
1 691,1
India
1 259,7
17,8
China
1 310,7
S.U.A.
313,9
4,5
S.U.A.
422,6
Indonezia
241,0
3,4
Pakistan
314,3
Brazilia
194,3
2,8
Nigeria
402,4
Pakistan
180,4
2,6
Indonezia
309,4
Nigeria
170,1
2,4
Bangladesh
226,3
Bangladesh
152,9
2,2
Brazilia
213,4
Rusia
143,2
2,2
R.D.Congo
194,2
Japonia
127,2
1,8
Etiopia
166,5
Termeni-cheie:
• Dinamica populaţiei -
totalitatea modificărilor care intervin în numărul, structura şi repartizarea populaţiei, raportate la anumite intervale de timp.
• Natalitate- numărul celor născuţi vii într-un anumit interval de timp (un an), calculat la 1 000 de locuitori.
• Mortalitate - numărul celor decedaţi într-un interval de timp (un an), calculat la 1 000 de locuitori.
Indicatorii natalităţii şi cei ai mortalităţii se exprimă atât în persoane la 1 000 de locuitori, cât şi în promile (%o).
• Mortalitate infantilă - numărul de decese ale copiilor sub 1 an la 1 000 de născuţi vii, exprimat în promile (%o).
TIPURI DE REPRODUCERE A POPULAŢIEI.
POLITICA DEMOGRAFICĂ
Reproducerea populaţiei reprezintă totalitatea indicatorilor natalităţii, mortalităţii şi creşterii naturale, care asigură reînnoirea neîntreruptă a omenirii şi schimbul de generaţii. Caracterul creşterii numărului de populaţie în anumite regiuni şi ţări este direct proporţional cu tipul de reproducere a populaţiei.
în lumea contemporană se deosebesc, de obicei, două tipuri de reproducere a populaţiei.
Tipul tradiţional de reproducere a populaţiei se caracterizează prin natalitate înaltă şi foarte înaltă, mortalitate înaltă, dar în descreştere şi prin ritmuri înalte de creştere a populaţiei (vezi tabelele 16, 17 10, 11).
Anume în ţările cu acest tip de reproducere a populaţiei s-a manifestat explozia demografică din deceniul şapte al sec. al XX-lea. La acest tip se referă majoritatea ţărilor din Africa, Asia şi America Latină, înregistrând un bilanţ natural de 1,1-2,5%. însă în aşa state ca Mali, Ciad, Niger, Uganda, R. D. Congo, Zambia rata creşterii anuale a populaţiei depăşeşte 3% (creştere explozivă). Ele fac parte din grupa celor mai slab dezvoltate state, unde ramura principală a economiei este agricultura.
Tipul modern de reproducere a populaţiei se caracterizează prin indici scăzuţi ai natalităţii şi mortalităţii şi, respectiv, prin sporul lent al populaţiei. Acest tip este specific pentru statele înalt dezvoltate economic, care se află în plină fază postindustrială.
Printre ţările din tipul modern de reproducere a populaţiei se evidenţiază 3 subgrupe.
Din prima subgrupă fac parte statele cu rata medie a creşterii anuale de 0,5-1% (5-10 oameni la 1 000 de locuitori, sau 5-10%o). Ca exemplu pot servi: S.U.A., China, Australia, Islanda, Irlanda, Noua Zeelandă, R. Africa de Sud, Armenia, Cipru, Singapore, unde are loc o creştere importantă a populaţiei.
GeollCap3.indd 41 20.06.2014 11:18:04
Cap halul
Termeni-cheie:
• Bilanţ natural - diferenţa dintre natalitate şi mortalitate. Când bilanţul natural este pozitiv, adică natalitatea depăşeşte mortalitatea, fenomenul se numeşte spor natural, iar când bilanţul este negativ, el poartă denumirea de deficit natural.
• Explozie demografică - creşterea numerică accentuată a populaţiei, ca urmare a scăderii bruşte a mortalităţii şi a menţinerii natalităţii la nivel ridicat.
• Politică demografică -
ansamblu de măsuri legislative, administrative, economice, sanitare, culturale şi educaţionale, adoptate de un stat cu scopul de a reţine sau stimula creşterea numărului populaţiei.
• Criză demografică -
micşorarea populaţiei ţării sau a regiunii în urma reproducerii nule ce conduce la o descreştere totală a populaţiei.
• Mişcare naturală a populaţiei- schimbări survenite în numărul şi structura populaţiei numai ca urmare a naşterilor, deceselor, căsătoriilor şi divorţurilor.
La a doua subgrupă se referă statele cu un bilanţ natural „nul” sau aproape de zero (Cehia, Polonia, Grecia, Monaco, Austria etc.), ce nu asigură o reproducere sporită a populaţiei, care de obicei se stabileşte la nivelul atins.
Din a treia subgrupă fac parte ţările cu bilanţ natural negativ (deficit natural), adică în ele mortalitatea depăşeşte natalitatea. în consecinţă, numărul locuitorilor doar descreşte. Demografii numesc acest fenomen depopulare sau criză demografică, caracteristică pentru Europa, unde circa 25 de state (Rusia, Ucraina, România, Ungaria, Bulgaria, R.F. Germană, Belarus, Serbia, Letonia, Lituania, Estonia, Italia etc.) au o reproducere naturală negativă. O situaţie similară se atestă şi în Japonia (Asia).
în majoritatea statelor europene mortalitatea înregistrează valori ridicate, fapt ce se explică prin procesul de îmbătrânire demografică.
Majoritatea statelor lumii au cunoscut mari schimbări demografice, trecând prin faze de dezvoltare - de la un regim demografic tradiţional, marcat de rate ridicate ale natalităţii şi mortalităţii, la unul modern, cu valori scăzute ale celor doi indicatori.
în conformitare cu teoria tranziţiei demografice, nivelul natalităţii şi mortalităţii este condiţionat nu de legităţi biologice, ci de condiţii economice. Tranziţia demografică reprezintă procesul de schimbări consecutive ale natalităţii, mortalităţii şi sporului natural al populaţiei pe măsura dezvoltării social-economice a ţârilor.
Aşadar, în prezent pe globul pământesc s-au format două tipuri de reproducere a populaţiei - în ţările în curs de dezvoltare şi în cele dezvoltate. între aceste două tipuri se identifică câteva tipuri de tranziţie. Ele se caracterizează prin valori medii ale natalităţii, mortalitate joasă şi creştere moderată a populaţiei. La baza trecerii reproducerii populaţiei de la un tip la altul se află schimbările social-economice din societate.
Ţările ce aparţin acestor tipuri de reproducere se deosebesc între ele nu numai după ritmurile de creştere a populaţiei, dar şi după speranţa de viaţă la naştere, indice valoros al nivelului de trai al populaţiei. în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare din Asia şi în multe state din America Latină speranţa de viaţă la naştere este de 68 de ani, pe când în ţările din Africa este de circa 56 de ani, în cele mai slab dezvoltate - sub 50 de ani, pe când în ţările dezvoltate ea constituie la femei 80 de ani, iar la bărbaţi - peste 75 de ani (vezi tabelele 13,18).
Aceste tipuri de reproducere a populaţiei au condiţionat diferite direcţii de promovare a politicii demografice de către statele lumii. în ţările ce
Tabelul 16. STATELE CU CELE MAI MARI Şl CU CELE MAI MICI VALORI ALE NATALITĂŢII (2012)
Ţările cu cea mai redusă rată a natalităţii
%0
Ţările cu cea mai ridicată rată a natalităţii
%0
Monaco
6,8
Niger
48,0
Japonia, Letonia
8,0
Mali, Zambia
46,0
Germania
8,3
Uganda
46,0
Ungaria, Italia
9,0
Ciad, R.D. Congo
45,0
Rep. Coreea
9,4
Afganistan, Malawi
44,0
Tabelul 17. STATELE CARE ÎNREGISTREAZĂ CELE MAI MARI Şl CELE MAI MICI RATE ALE MORTALITĂŢII (2012)
Ţările cu cea mai redusă rată a mortalităţii
%0
Ţările cu cea mai ridicată rată a mortalităţii
%0
Costa Rica, Libia
4,0
R.D. Congo
17,0
Singapore, Belize
4,0
Ciad, Lesotho
16,0
Kuwait, Oman
3,0
Zambia, Malawi
15,0
Bahrain
2,0
Angola, Ucraina
15,0
Qatar
1,0
Mozambic
14,0
GeollCap3.indd 42 20.06.2014 11:18:05
Mortalitatea medie în Germania constituie10%0, iar în Sri Lanka - 6%o, diferenţa explicându-se prin faptul că Germania are o pondere înaltă a populaţiei îmbătrânite, în timp ce Sri Lanka are o pondere înaltă a populaţiei tinere.
Cifrele de pe hartă indică numărul de decese într-un an la 1 000 de locuitori:
I - peste 20;
11-15-20;
III - 10-15;
IV- 5-10;
V - mai puţin de 5.
Fig. 11. Mortalitatea.
între statele lumii cu diferit tip de reproducere a populaţiei există un decalaj mare şi în speranţa de viaţă la naştere, care la nivel mondial este de 70 de ani (vezi tabelul 13).
•
De rând cu factorul demografic, un rol important în reproducerea populaţiei îl au cauzele cu caracter social-economic, ce provoacă o mortalitate ridicată de pe urma bolilor, neasigu- rării vieţii, conflictelor militare, creşterii criminalităţii, traumatismului în producţie, diferitor calamităţi naturale şi tehnogene, accidentelor şi, de asemenea, agravarea calităţii mediului.
Conform estimărilor O.N.U., în anul 2025 populaţia Globului va constitui 7,8 mlrd. locuitori, în 2050 - 9,6 mlrd., iar în 2100 se va stabiliza la nivelul de 12 mlrd. de oameni.
urmăresc scopul de a stimula natalitatea sunt folosite aşa măsuri, ca alocările financiare pentru fiecare nou-născut, acordarea diferitor înlesniri mamelor cu copii mici, asigurarea cu creşe, grădiniţe şi locuinţe, păstrarea locului de muncă şi a salariului pe un anumit timp, acordarea drepturilor prioritare mamei şi copiilor în caz de destrămare a familiei, interzicerea avorturilor etc. O astfel de politică demografică promovează Franţa, Japonia, Germania, Danemarca, Belgia, Olanda, ţările scandinave etc.
Marea majoritate a statelor cu tipul tradiţional de reproducere a populaţiei adoptă o politică demografică opusă, orientată spre reţinerea creşterii numărului populaţiei. Măsurile întreprinse în aceste ţări sunt: sporirea impozitelor pentru fiecare al treilea ori al doilea copil nou-născut, lipsirea familiilor cu mai mulţi copii de orice înlesniri şi ajutoare materiale, de locuri pentru micuţi în instituţiile preşcolare, iar în unele cazuri şi interzicerea continuării studiilor la instituţiile de învăţământ mediu de specialitate şi superior. Este
Tabelul 18. STATELE CU CEL MAI REDUS Şl CEL MAI RIDICAT NIVEL AL SPERANŢEI DE VIAŢĂ LA NAŞTERE (2012)
State cu cel mai redus nivel al speranţei de viaţă, ani
ani
State cu cel mai ridicat nivel al speranţei de viaţă, ani
ani
Afganistan, Zimbabwe
45,0
San Marino, Andora
84,0
Nigeria, Zambia
47,0
Japonia
83,0
Lesotho, Angola, Ciad
48,0
Islanda, Franţa, Australia
82,0
Sierra Leone, R.D. Congo
48,0
Israel, Germania, Italia
82,0
Camerun, Somalia
51,0
Norvegia, Austria, Irlanda
81,0
Rwanda, Mozambic
52,0
Belgia, Finlanda, S.U.A.
80,0
Botswana, Uganda
53,0
Olanda, Marea Britanie
80,0
GeollCap3.indd 43 20.06.2014 11:18:06
Capitolul 111
"J
în prezent în China se permite ca soţii care provin din familii cu un singur copil să aibă doi copii.
în satele din China se permite naşterea celui de al doilea copil dacă în familie primul născut e de sex feminin.
reglementată prin lege vârsta de înregistrare a căsătoriilor, ea fiind, de obicei, mai mare decât în ţările înalt dezvoltate. Lozinca răspândită în aceste state este: „o familie - un copil”. O atare politică demografică a desfăşurat China până la începutul deceniului doi al sec. al XXI-lea. Astfel ţara a trecut de la tipul tradiţional la tipul modern de reproducere a populaţiei. Politica de reţinere a creşterii populaţiei este promovată, de asemenea, de India, Bangladesh, Indonezia, Sri Lanka, Pakistan, unele state din Africa etc.
în multe ţări (India, Pakistan, Bangladesh, statele arabe din Asia de Sud- Vest) o influenţă mare au religiile (hindusă, musulmană), care stimulează familiile cu mulţi copii. Un rol important revine tradiţiilor şi obiceiurilor păstrate pe parcursul mai multor secole.
Aşadar, societatea umană a depăşit explozia demografică, se întreprind măsuri pentru a reţine şi a stabiliza creşterea numărului populaţiei. Totodată, numărul populaţiei continuă să crească. Astfel, în anul 2012 populaţia Globului a constituit 7 057 mlrd. locuitori.
Evaluare
‘ EvoCuţianumerică şi mişcarea naturaCa a populaţiei
1. Explică noţiunile: natalitate, mortalitate, mortalitate infantilă, bilanţ natural, explozie demografică, politică demografică, criză demografică.
2. Utilizând tabelele din manual, caracterizează etapele istoriei demografice mondiale.
3. Completează în caiet tabelul „Tipurile de reproducere a populaţiei”. 4 5 * 8 9 10 11
Tipul de reproducere
Natalitatea
Mortalitatea
Bilanţul natural
Exemple de state
Tradiţional
Modern
4. Explică factorii ce contribuie la păstrarea bilanţului natural înalt în statele în curs de dezvoltare.
5. Cum crezi, este eficientă politica demografică promovată de India, Bangladesh, Pakistan şi alte state?
6*. Constituie, oare, o încălcare a drepturilor omului şi personalităţii politica demografică promovată de stat?
7*. Utilizează surse suplimentare de informare şi pregăteşte o comunicare despre căile de soluţionare a problemelor demografice într-o ţară (la alegere).
8. Cum consideri, care sunt factorii care au condus la apariţia deficitului natural în Republica Moldova?
9. Ce politică demografică ar trebui să promoveze guvernul Republicii Moldova?
10. Notează pe harta-contur primele zece state cu cel mai mare număr de populaţie.
11. încercuieşte A, dacă afirmaţia este adevărată, şi F, dacă o consideri falsă.
A F în etapa civilizaţiei agrare numărul populaţiei pe Glob a crescut considerabil.
A F „Explozia demografică” s-a produs în deceniul şapte al secolului al XX-lea.
A F Republica Moldova aparţine tipului tradiţional de reproducere a populaţiei.
A F Statele dezvoltate europene promovează politica demografică de stimulare a creşterii numărului populaţiei.