Industria — ramura de bază a economiei mondiale. Industria energetică

08:42 0 Comments

ROLUL INDUSTRIEI ÎN EPOCA POSTINDUSTRIALĂ
Industria este ramura de bază a producţiei materiale, care are o influenţă decisivă asupra nivelului dezvoltării economice a societăţii. Industria asigură transformarea surselor de energie şi a materiei prime în mijloace de producţie (utilaje industriale, maşini-unelte, mijloace de transport) şi bunuri materiale de larg consum (îmbrăcăminte, încălţăminte etc.).
în baza interacţiunii cu mediul, industria se clasifică în extractivă şi prelucrătoare.
d —s
Subcompetenţe:
• Explicarea rolului industriei în etapa postindustrială.
• Identificarea componenţei ramurale a industriei.
• Caracterizarea industriei conform algoritmului.
• Elaborarea schemei „Componenţa ramuralâ a energeticii".
• Identificarea principalilor producători de combustibiliutilizând hărţile tematice şi datele statistice.
• Compararea caracteristicilor diferitor tipuri de centrale electrice.
^___________________r
Schema 6. COMPONENŢA RAMURALÂ A INDUSTRIEI
INDUSTRIA
• Analizează schema şi enumera ramurile industriei.
• Explică legăturile de producţie dintre industrie şi agricultură.
în funcţie de timpul apariţiei, toate ramurile industriei se împart în trei grupe.
în prima grupă se includ ramurile vechi - industria carboniferă, extracţia minereurilor, industria metalurgică, producţia materialului rulant, construcţiile navale, industria textilă. Aceste ramuri în prezent se dezvoltă în ritm încetinit, dar importanţa lor în industria mondială continuă să fie mare.
Din a doua grupă fac parte ramurile noi, care au determinat progresul ştiinţi- fico-tehnic în prima jumătate a secolului al XX-lea - construcţia de automobile, topirea aluminiului, producţia de mase plastice, fibre sintetice etc. Aceste ramuri au o influenţă considerabilă asupra geografiei industriei mondiale.
I
GeollCap4.indd 84 20.06.2014 11:18:43
State cu cel mai mare P.I.B. din industrie: (în %): Qatar - 74,9;
Libia - 70,9;
Bahrain - 66,2;
Algeria - 62,3; Azerbaidjan - 60,5;
China - 48,6.
State cu cel mai mic P.I.B. din industrie: (în %): Monaco - 4,9;
Liberia - 5,4;
Gambia - 7,6;
Somalia - 10,0;
R.D. Congo -11,0; Luxemburg -13,6.
Linie de înaltă tensiune
Termeni-cheie:
• Balanţă energetică -
coraportul dintre producţia (extragerea) diferitor tipuri de combustibili şi consumul lor.
Din grupa a treia fac parte ramurile cele mai noi care au apărut în epoca revoluţiei tehnico-ştiinţifice: microelectronica, tehnica de calcul, construcţia de roboţi, industria informaţională, industria nucleară şi aerocosmonautică, chimia sintezei organice, industria microbiologică. Ele mai sunt numite ramuri ale tehnologiilor de vârf. Aceste ramuri în prezent se dezvoltă cu cele mai sporite ritmuri şi sunt cele mai stabile. După nivelul de dezvoltare a producţiei în ramurile menţionate lideri sunt Japonia, Germania, S.U.A. si altele.
Trăsătura determinantă a dezvoltării industriei la etapa actuală este creşterea ponderii tehnologiilor de vârf pe baza cărora se obţin producţii performante.
în ultimele decenii au avut loc două tendinţe cu direcţii opuse, care se compensează una pe alta. în urma dezvoltării furtunoase a sferei serviciilor a avut loc micşorarea ponderii sectorului primar (agricultura) şi a celui secundar (industria) în economia statelor dezvoltate, ceea ce a determinat trecerea lor în etapa dezvoltării postindustriale.
în a doua jumătate a sec. al XX-lea dezvoltarea industriei a fost caracteristică pentru multe state ale lumii, dar totodată cea mai mare parte a potenţialului tehnologic şi cel mai mare volum al producţiei industriale la fel este concentrat în grupa statelor înalt dezvoltate, care sunt tot mai mult numite state postindustriale.
INDUSTRIA ENERGETICĂ
• De ce energetica este ramura de frunte a economiei mondiale?
Energetica îndeplineşte un rol esenţial în dezvoltarea social-economică a statelor lumii, în accelerarea progresului tehnic şi a civilizaţiei în ansamblu. Ea este una dintre ramurile cfe bază ale industriei.
Schema 7. COMPONENTA PE RAMURI A ENERGETICII
Consumul mondial de energie se măreşte concomitent cu dezvoltarea progresului tehnic şi creşterea confortului uman.
în ultimele două secole energetica mondială a parcurs în dezvoltarea sa două etape principale.
Prima etapă de dezvoltare a energeticii mondiale cuprinde sec. al XlX-lea
GeollCap4.indd 85 20.06.2014 11:18:44
Capitalului
Cifrele de pe hartă indică:
(|5) - extracţia de petrol, mln. t (2011).
Fig. 44. Extracţia petrolului în principalele state producătoare (mln. t/an).
Ţări-membre ale O.P.E.C. sunt: Algeria, Indonezia, Irak, Iran, Qatar, Kuwait, Libia, Nigeria, Arabia Saudită, Venezuela, Emiratele Arabe Unite, iar din a. 2007 Angola şi Ecuador.
- prima jumătate a sec. al XX-lea şi este numită etapa cărbunelui, întrucât în structura balanţei mondiale de energie şi combustibil predomina cărbunele. Apoi a urmat etapa a doua - a petrolului şi gazelor naturale, a hidroenergiei şi energiei nucleare. Ea se caracterizează prin multiple avantaje ale acestor combustibili în comparaţie cu cărbunele.
Ponderea surselor de energie în balanţa energetică a diferitor ţări este foarte variată, ea fiind determinată de resursele energetice de care dispune ţara respectivă sau de posibilităţile de import al energiei. Astfel, în balanţa energetică a ţărilor bogate în petrol şi gaze predomină utilizarea acestor surse de energie.
i
Tabelul 33. REPARTIŢIA PRODUCŢIEI DE PETROL PE REGIUNI GEOGRAFICE (2010)
Marea Nordului. Platformă petrolieră
Regiunea
geografică
Principalele state producătoare
Ponderea în producţia mondială,
%
Asia
Arabia Saudită, Iran, Irak, Kuwait, Indonezia, Brunei, China
40,2
America de Nord
S.U.A., Canada
13,3
Statele C.S.I.
Rusia, Azerbaidjan, Kazahstan, Turkmenistan
16,5
Africa de Nord, Africa de Vest
Libia, Egipt, Algeria, Nigeria, Gabon
10,2
America Centrală şi de Sud
Mexic, Venezuela, Columbia
13,0
Europa
Norvegia, Marea Britanie
6,0
Australia şi Oceania
Australia
0,8
GeollCap4.indd 86 20.06.2014 11:18:49
I
Cifrele de pe hartă indică:
I - exportul de petrol;
II - importul de petrol;
III - principalele direcţii ale
exportului de petrol.
Fig. 45. Comerţul mondial cu petrol.
La începutul sec. al XXI-lea a crescut rolul petrolului în energetica regiunilor - Europa, America de Nord, Africa, America Latină; în C.S.I. a crescut rolul gazelor naturale, iar în Australia pe primul loc a rămas cărbunele.
în portul Rotterdam (Olanda) funcţionează una dintre cele mai mari rafinării din lume - rafinăria Pernis.
în unele state, ca S.U.A., Canada, Rusia, petrolul, de obicei, este transportat prin conducte spre întreprinderile de prelucrare situate la mii de kilometri.
• Recunoaşte pe hartă statele în a căror balanţă energetică predomină petrolul şi gazele
naturale.
în balanţa energetică a unor ţări bogate în cărbune (China, Germania, Polonia) o pondere mare are utilizarea cărbunilor, iar în balanţa energetică a unor ţări bogate în căderi de apă (Norvegia, Elveţia, Canada, Tadjikistan etc.) predomină utilizarea energiei hidraulice.
După cel de-al Doilea Război Mondial dezvoltarea economiei ţărilor industriale din Europa, America de Nord, Japonia a avut loc în mare măsură pe seama utilizării cantităţilor mari de petrol ieftin. Cele mai bogate resurse petroliere din Orientul Apropiat, America Latină, Indonezia aparţineau monopolurilor ţărilor înalt dezvoltate din Europa şi S.U.A. Petrolul era ieftin pentru ţările industrializate, deoarece companiile mari petroliere plăteau statelor exportatoare numai o parte neînsemnată din costul petrolului extras. Preţurile la petrol pe piaţa mondială erau cu mult mai mici decât la cărbune.
Din anul 1960, odată cu fondarea Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (O.P.E.C.)> în care au intrat numai ţări în curs de dezvoltare ce dispun de resurse petroliere de importanţă mondială, marile monopoluri străine şi-au slăbit treptat poziţiile în acest sector economic important pentru ţările slab dezvoltate. La începutul anilor £70 ai sec. al XX-lea industria petrolieră în ţările O.P.E.C. a fost naţionalizată, s-au majorat preţurile petrolului pe piaţa mondială, ţările din Vest fiind nevoite să plătească sume considerabile pentru importul lui. în anii 1973-1975, în ţările industrializate s-a înregistrat o criză energetică acută determinată de majorarea preţurilor la petrol pe piaţa mondială. Criza energetică a marcat şi o nouă etapă în dezvoltarea economiei mondiale în ansamblu, precum şi a industriei energetice în particular. în anii 70-80 ai sec. al XX- lea ţările dezvoltate au reuşit să elaboreze şi să aplice tehnologii noi, care au permis de a micşora substanţial consumul de energie şi combustibil
GeollCap4.indd 87 20.06.2014 11:18:50
CapiwluliîV
Capiwlid^l
Funcţionează conducta de petrol Baku-Tbilisi-Geyhan (Turcia) care transportă petrol de la Marea Caspică spre Europa.
la o unitate de producţie, ceea ce a condus la scăderea treptată a ponderii petrolului în balanţa energetică mondială pe seama sporirii consumului de cărbune şi a altor surse de energie.
INDUSTRIA PETROLIERĂ
S.U.A. dispune de cea mai lungă reţea de conducte pentru transportarea gazelor naturale: 548 mii km, fiind urmată de Rusia -167 mii km.
• Ce produse se obţin din petrol?
Petrolul a devenit unul dintre cele mai importante tipuri de combustibil în economia mondială. El constituie, în acelaşi timp, o importantă materie primă pentru industria chimică.
Petrolul este transportat îndeosebi pe cale maritimă cu nave-tancuri petroliere.
Conducta de gaze naturale „Severnâi potok” are lungimea de 1 200 km (reg. Leningrad - Germania).
Fig. 47. Dinamica producţiei mondiale de gaze naturale (mlrd.m3).
Analizează harta (fig. 44, 45) şi identifică statele producătoare şi direcţiile principale de transportare a petrolului din regiunile de extracţie.
Circa 65% din resursele mondiale de petrol sunt concentrate în ţările în curs de dezvoltare. Aceste ţări se înscriu şi printre principalii producători de petrol (vezi tabelul
Industria de prelucrare a petrolului a avansat esenţial mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial. Mari rafinării funcţionează în S.U.A., Rusia, Japonia, China, Italia, Germania, Marea Britanie, Olanda etc.
INDUSTRIA GAZELOR NATURALE
în prezent gazele naturale constituie 27% din balanţa energetică a ţărilor înalt dezvoltate. Cele mai mari zăcăminte se află în Rusia (26%), Orientul Apropiat şi Mijlociu (15%). Zăcăminte bogate sunt concentrate în Europa Occidentală (Olanda, regiunea de şelf a Mării Nordului, care aparţine Marii
GeollCap4.indd 88 20.06.2014 11:18:52
I
Se află în construcţie conducta de gaze naturale „lujnâi potok” cu lungimea de 2500 km (Rusia - Marea Neagră - Bulgaria - Serbia - Italia).
Britanii şi Norvegiei), de asemenea, în România (Transilvania), Africa de Nord (Algeria), America Latină (Venezuela, Mexic), S.U.A. (statele din Sud).
Principalii producători de gaze naturale sunt Rusia şi S.U.A., cărora le revin circa 40,5% din extracţia mondială (a. 2011). Ceilalţi producători (Canada, Marea Britanie, Algeria, Olanda, Iran, Indonezia, România etc.) au o pondere mai mică în producţia mondială (vezifig.
• Pentru ce produse chimice gazele naturale servesc ca materie primă?
• Cum sunt transportate gazele naturale la distanţă?
Tabelul 34. PONDEREA ÎN PRODUCŢIA MONDIALĂ DE CĂRBUNE (2011)’
Ţara
% din totalul mondial
China
48,4
S.U.A.
14,1
Australia
5,8
India
5,6
Indonezia
5,1
Rusia
4,0
R. Africa de Sud
3,6
Kazahstan
1,5
Polonia
1,4
Germania
1,1
în ultimul timp au fost construite conducte subacvatice de gaz din Africa de Nord (Algeria) spre sudul Italiei şi al Franţei şi din Algeria spre Spania (prin Strâmtoarea Gibraltar). Este proiectată o conductă din Nigeria, prin Deşertul Sahara şi Marea Mediterană, spre Europa Occidentală.
Conducte subacvatice de gaz există, de asemenea, în Marea Britanie, Norvegia, Germania (pe şelful Mării Nordului), Mexic, S.U.A. (în Golful Mexic).
în prezent se foloseşte pe larg transportarea gazului lichefiat cu nave maritime speciale (metaniere). Astfel este transportat, bunăoară, gazul din Africa de Nord şi Orientul Apropiat spre Japonia, Franţa, Germania. Acest mijloc de transportare a gazului lichefiat este costisitor, întrucât necesită prezenţa unor staţiuni speciale de lichefiere (în ţările exportatoare) şi de regazificare (în ţările importatoare), totodată implică mari pierderi de gaze (circa V4 din cantitate).
• Analizează fig. 46 şi identifică principalele direcţii ale exportului de gaze naturale.
Cifrele de pe hartă indică:
I - extracţia de cărbune,
mln. t (2011);
II - principalele direcţii ale
exportului de cărbune.
Fig. 48. Extracţia de cărbune în principalele ţări producătoare.
GeollCap4.indd 89 20.06.2014 11:18:53
Capitalului
К
1,5%
□ СТЕ
□ СНЕ
□ CNE
□ alte tipuri de centrale
Fig. 49. Structura producţiei mondiale de energie electrică (2011).
Cei mai mari exportatori de cărbune sunt:
S.U.A., Australia, Republica Africa de Sud, iar cel mai mare importator este Japonia.
Primul tip de centrală electrică din lume a fost hidrocentrala Lancey (Franţa), construită în a. 1869.
în a.1882 au intrat simultan în funcţiune primele termocentrale din lume - la Londra şi New York.
•
Termocentrale cu cea mai mare capacitate:
Kasima, Chiba (Japonia)
- 4,4 mln. şi respectiv
3.6 mln. kW, Ekibastuz (Kazahstan) - 4 mln. kW, Kendal (R.A.S.)-4,0 mln. kW, Houston (S.U.A.) - 3,8 mln. kW, Kostroma (Rusia) - 3,6 mln. kW, Zaporojie (Ucraina) -
3.6 mln. kW etc.
Zăcămintele de cărbune sunt pe larg răspândite în mai multe ţări, mai ales în cele din Emisfera de Nord. însă cele mai mari rezerve se află în: Rusia, Ucraina, Kazahstan, S.U.A., China, în subsolul cărora sunt concentrate circa 80% din totalul mondial.
Rezerve importante de cărbune au, de asemenea, Germania, Marea Britanie, Polonia, India, Australia, Republica Africa de Sud, Canada etc.
• în ce ramuri ale industriei este utilizat cărbunele?
în China, cele mai mari cantităţi de cărbune sunt extrase în provinciile din nord-estul ţării - în bazinele Fuchun, Taiyuan şi Datong. Principala regiune de extracţie a cărbunilor din S.U.A. este Bazinul unde există cele mai
favorabile condiţii de exploatare a zăcămintelor ce permit de a practica pe larg cea mai ieftină metodă de extracţie - extracţia la zi. A doua bază carboniferă este cea din bazinul de mijloc al fluviului Mississippi, a treia bază cuprinde regiunile din vest (statele Wioming, Colorado, Utah, Dakota de Nord).
în Rusia cărbunele este extras în bazinele Kuzneţk, Irkutsk, Ne-
riungri (cărbune superior), Kansk-Acinsk (cărbune brun).
în Germania cărbunele superior se extrage în bazinele Ruhr, Saar; în Marea Britanie - în bazinele Scoţiei, Northumberland, Yorkshire, Lancashire, Ţara Galilor, iar în India cel mai mare bazin carbonifer este Bazinul Damodar, situat în estul ţării.
• Urmăreşte pe fig. 48 principalele direcţii ale exportului de cărbune.
Comerţul mondial cu cărbune şi transportarea lui la depărtări mari sunt favorizate de progresul tehnic în transportul maritim - construcţia unor nave specializate de mare capacitate (ating deseori sute de mii de tone).
INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE
Energia electrică are o importanţă vitală pentru dezvoltarea economico-so- cială a lumii contemporane, consumul de energie electrică fiind indispensabil tuturor sectoarelor de activitate. Utilizarea largă a tehnologiilor moderne (mecanizarea, automatizarea proceselor de producţie, robotizarea etc.) nu poate fi realizată fără energie electrică. în plus, creşterea nivelului vieţii materiale şi spirituale a populaţiei mondiale, fie ea urbană sau rurală, este strâns legată de producţia şi consumul energiei electrice, acestea devenind indicatorii de bază ai aprecierii nivelului de dezvoltare economico-socială şi ai standardului de viaţă.
în funcţie de sursele primare energetice utilizate se disting mai multe tipuri de centrale electrice: termocentrale, hidrocentrale, centrale nuclearoelectrice, geotermice, mareomotrice, eoliene, solare etc.
• Numeşte sursele de energie utilizate de fiecare tip de centrale electrice enumerate mai
sus.
Termocentralele folosesc pentru producerea energiei electrice combustibili fosili: cărbuni, petrol, gaze naturale, şisturi bituminoase, turbă. Acest tip de centrale prezintă avantaj prin faptul că pot fi construite într-un timp relativ
INDUSTRIA CARBONIFERĂ
GeollCap4.indd 90 20.06.2014 11:18:54
Cele mai mari hidrocentrale de pe Glob sunt:
Itaipu -12,6 mln. kW (Brazilia şi Paraguay); Grand Colee - 9,8 mln. kW (S.U.A.); Guri -10,3 mln. kW (Venezuela); Krasnoiarsk - 6,0 mln. kW, Saiano- Şuşensk - 6,4 mln. kW (Rusia).
•
în a. 2011 a sporit producţia de energie produsă la hidrocentrale cu 1,6%.
scurt, cu cheltuieli relativ mici, deşi consumul de combustibil ridică preţul de cost al producţiei de energie electrică.
Cea mai mare parte din energia electrică produsă în lume revine termocentralelor (vezifig. 49).
Cel mai răspândit tip de termocentrale sunt cele care funcţionează pe baza turbinelor cu aburi, folosind o mare cantitate de combustibil şi apă potabilă. De regulă, aceste centrale electrice sunt amplasate de-a lungul râurilor navigabile, surse importante de apa industrială, dar şi căi de transportare a combustibilului. Se cunosc adevărate grupuri liniare de termocentrale de-a lungul râurilor Rhin, Odra, Ohio etc.
După modul de amplasare, termocentralele se clasifică în două categorii: construite în apropierea bazei de combustibil (folosesc combustibil ce nu e raţional să fie transportat la depărtări mari - deşeuri lemnoase, turbă, şisturi bituminoase, lignit) şi cele construite în apropiere de consumator (funcţionează pe baza combustibilului de calitate - gaze naturale, păcură, cărbune superior).
O
• Identifică pe harta „Electroenergetica lumii” din atlas cele mai mari termocentrale.
Hidrocentralele necesită mari investiţii pentru construcţie, se construiesc un timp mai îndelungat, dar exploatarea lor este cu mult mai ieftină. Factorul principal în amplasarea hidrocentralelor este prezenţa fluviilor cu debit mare. Totuşi, hidrocentralele au dezavantajul fluctuaţiei producţiei în funcţie de variaţiile de debit al râurilor. Datorită cheltuielilor reduse de exploatare, energia electrică produsă la hidrocentrale este de 3-4 ori mai ieftină decât cea produsă la termocentrale.
• Pe care râuri este mai convenabil de a construi hidrocentrale: pe râurile de munte sau pe cele de câmpie?
Centralele hidroelectrice au un rol tot mai important în industria electro- energetică mondială. Cantităţi enorme de energie electrică la astfel de centrale se produc în Canada, Brazilia, S.U.A., China, Rusia, Norvegia etc.
Perspective mari în construcţia de hidrocentrale au ţările în curs de dezvoltare, care dispun de 65% din resursele hidraulice mondiale şi unde acestea sunt încă foarte slab utilizate (Africa, America Latină).
• Identifică pe harta „Electroenergetica lumii” din atlas cele mai mari hidrocentrale.
Centralele nudearoelectrice. Energetica nucleară este cea mai tânără ramură a industriei electroenergetice, care a început să se dezvolte la mijlocul anilor ‘50 ai sec. al XX-lea. în prezent în lume sunt circa 450 de reactoare nucleare. în producţia de energie şi capacităţile instalate la acestea se evidenţiază S.U.A., Japonia, Franţa, Germania etc.
Actualmente centralele nudearoelectrice (CNE) reprezintă cea mai avansată formă de obţinere a energiei electrice, în plus, produc energie electrică cu 60% mai ieftină decât termocentralele. Centralele nudearoelectrice folosesc drept surse energetice metalele radioactive.
Turcia. Centrală nuclearoelectrică * Ce met(lle radioactiv cunoşti?
în urma accidentului de la centrala Fucushima, într-un şir de state ale lumii au fost închise unele reactoare la centralele nudearoelectrice pentru a fi reverificate. Ca urmare, în a. 2011 a scăzut consumul mondial de energie nucleară cu 4,3%: în Japonia - cu 44%, Germania - cu 23,2%, Spania - cu 7%, S.U.A.-CU 2,1%.
GeollCap4.indd 91 20.06.2014 11:19:24
Capiwlid^l
Franţa. Centrală mareomotrică în estuarul râului Ranсe
Ca factori de amplasare a centralelor nuclearoelectrice serveşte prezenţa consumatorului care necesită volume mari de energie electrică când aici lipsesc alte surse de energie. Totodată, CNE sunt mari consumatori de apă potabilă necesară pentru răcirea reactoarelor. CNE necesită măsuri costisitoare de securitate, legate de depozitarea deşeurilor radioactive.
în afară de statele înalt dezvoltate, centrale nuclearoelectrice au fost construite în unele ţări cu nivel mediu de dezvoltare si în curs de dezvoltare (China, Brazilia, Argentina, Mexic, India etc.).
Catastrofa de la CNE Cernobâl (Ucraina) din anul 1986 şi cea de la Fucushima (Japonia) din anul 2011 au schimbat esenţial atitudinea opiniei publice faţă de realizarea noilor proiecte de exploatare a CNE existente. Urmările catactrofelor au moderat ritmurile de dezvoltare a energeticii nucleare.
Prima centrală nuclearoelectrică a fost construită în 1954 în Rusia (or. Obninsk).
•
în prezent pe Glob sunt circa 250 de CNE în 32 de state.
Cele mai mari CNE sunt: Fucushima - 8,2 mln. kW (Japonia), care a fost avariată în urma cutremurului de pământ şi a valurilor tsunami; Dunkerque - 5,7 min. kW, Lyon - 4,3 min. kW (Franţa); Toronto - 4,1 min. kW (Canada) etc.
17470
14850
12100
10063
• Ce urmări asupra mediului au avut catastrofele de la centralele nuclearoelectrice Cernobâl şi Fucushima?
Tot mai mult în lume iau amploare sursele ecologice pure de energie, aşa- numitele surse netradiţionale de energie.
• Enumeră sursele netradiţionale de energie.
• Aminteşte-ţi din tema „Resursele climatice”, în ce ţări au fost construite centrale helioelectrice.
Lideri în producţia mondială a energiei solare sunt: Germania - 34,1%; Italia - 16,9%; Spania - 16,4%; Japonia - 8,1% şi China - 4,5%.
Dintre zonele deosebit de bogate în energie geotermică, unde apele fierbinţi sunt aproape de suprafaţă, se remarcă aşa-numitul Cerc de Foc al Pacificului.
Prima centrală geotermică din lume a fost construită în 1897 în Italia. Astăzi astfel de centrale funcţionează în S.U.A., Noua Zeelandă, Japonia, Mexic, Rusia, China, Indonezia, Filipine, Islanda etc.
în ultimul timp multe state, spre exemplu Germania, S.U.A., Spania, Danemarca, India, Olanda, Italia, Marea Britanie, China, Suedia, utilizează pe larg energie eoliană.
Principalele capacităţi energetice mareomotrice funcţionează în Fran- 22504 ţa, Canada, Marea Britanie, Rusia, S.U.A., India,
China, Republica Coreea,
Australia, Argentina etc.
Tabelul 35. PRINCIPALII PRODUCĂTORI DE ENERGIE ELECTRICĂ (2012)
1938 1960 1980 19871996 2000 2005 2012
Fig. 50. Evoluţia producţiei mondiale de energie electrică (mlrd. kWh).
în epoca R.Ş.T., pe măsura dezvoltării electronicii, automatizării complexe, informatizării, producţia mondială de energie electrică creşte cu ritmuri înalte (analizează fig. 50).
Ţara
Producţia mlrd. kWh
Ponderea din totalul mondial (%)
China
4 800
21,3
S.U.A.
4 256
18,9
Japonia
1 101
4,9
Rusia
1 066
4,7
India
1 053
4,7
Germania
618
2,8
Canada
610
2,7
Franţa
561
2,5
Brazilia
554
2,4
Rep. Coreea
522
2,3
GeollCap4.indd 92 20.06.2014 11:19:28
I
Evaluare
Industria - ramura de 6ază a economiei mondiale. Industria energetica
1. Explică rolul industriei în economia mondială.
2. Analizează schema 6 şi explică componenţa ramurală a industriei mondiale.
3. Enumeră ramurile tehnologiilor de vârf.
4. Argumentează importanţa industriei energetice în economia mondială la etapa contemporană.
5. Care au fost schimbările principale în balanţa energetică din sec. al XlX-lea - al XX-lea?
6. Explică de ce petrolul a devenit una dintre cele mai importante mărfuri în comerţul mondial.
7. Notează pe harta-contur principalii producători de petrol, gaze naturale, cărbuni, energie electrică (câte 5 state).
8. Argumentează de ce în Europa de Vest este mai convenabil de a folosi cărbune din Australia şi Republica Africa de Sud, petrol din Orientul Apropiat şi Rusia decât combustibil local.
9. Completează în caiet tabelul „Principalele centrale electrice din lume”.
Tipurile de centrale electrice
Ponderea în producţia mondială de energie
Exemple de centrale electrice
Principalii
producători
1.
2.
3.
10. Identifică avantajele şi dezavantajele centralelor nucleare.
11. încercuieşte răspunsul corect:
□ Cei mai mari producători de cărbune sunt:
a) China şi Germania; b) Australia şi Republica Africa de Sud; c) S.U.A. şi China.
□ Primul loc în lume după rezervele şi extracţia de gaze naturale revine: a) S.U.A.; b) Japoniei; c) Rusiei; d) Olandei.
□ Cele mai mari întreprinderi de prelucrare a petrolului din Europa de Vest sunt amplasate: a) în preajma surselor ieftine de energie şi apă; b) în oraşele-porturi; c) în capitale.
12. Completează în caiet schema „Sursele netradiţionale de energie”.
SURSELE NETRADITIONALE DE ENERGIE
T
Principalii producători
13*. Scrie un eseu despre una din sursele netradiţionale de energie.