Problema demografică. Asigurarea populaţiei cu produse alimentare. IVIalnutriţia. Problema apei

09:49 0 Comments

Competenţe:
• elaborarea unui demers explicativ despre cauzele problemei demografice;
• construirea reprezentărilor grafice ce ţin de dinamica populaţiei şi procesul de urbanizare;
• manifestarea unui comportament constructiv faţă de problemele sociale.
• Ce ştii despre dinamica numărului de popuiaţie în localitatea natală? Dar în Republica Moldova?
La mijlocul secolului al XlX-lea populaţia Pămîntului număra puţin peste un miliard de locuitori. Sute de mii de ani i-au trebuit omenirii pentru a atinge primul miliard şi numai un secol şi jumătate pentru a adăuga circa cinci miliarde, trecînd în prezent de cifra de şase miliarde. Explozia demografică s-a manifestat mai întîi pe continentul european. în decursul secolului al XlX-lea populaţia acestui continent a crescut de trei ori, datorită mai multor factori: progresul în domeniul ocrotirii sănătăţii, ridicarea nivelului de trai, dezvoltarea economică accelerată, combaterea unor boli epidemice etc. Ulterior procesul de creştere a populaţiei s-a extins pe întreaga planetă. Creşterea numerică se explică şi prin faptul că în ţările în curs de dezvoltare indicii mortalităţii au scăzut vertiginos, iar cei ai natalităţii s-au menţinut la un nivel destul de ridicat, generînd procesul de explozie demografică mondială. După al Doilea Război Mondial, sporirea populaţiei la scară globală a fost caracterizată drept explozivă, iar dublarea ei s-a produs într-o perioadă scurtă de numai 35 de ani (1950-1985). în secolul al XX-lea explozia demografică a avut loc în baza sporului natural ridicat. Acesta s-a datorat în special următoarelor state: China (fig. 21.1),
India, Indonezia şi alte ţări în curs de dezvoltare (circa 95 %).
Se estimează că, după această creştere susţinută pînă în 2000, populaţia globului va spori din ce în ce mai încet şi în anul 2100 va atinge 10-11 miliarde de locuitori. Ca urmare, perioada p,g_ 27.7. Aglomerare stradală de
de dublare a numărului populaţiei va cunoaşte oameni în China
Tema 21. Problema demografică 115
o nouă tendinţă, opusă celei anterioare, şi anume dublarea populaţiei va avea Ic la un interval de peste 100 de ani, de trei ori mai mare decît intervalul de 35 c ani înregistrat în perioada 1950-1985.
Unii savanţi teoreticieni consideră că sporirea populaţiei va conduce nemij locit la aşa-numitul dezastru - suprapopularea planetei, respectiv nu vor exist posibilităţi de asigurare cu apă, hrană, energie, resurse naturale.
în principiu, problema suprapopulării este rezolvabilă. Procesele demografici în lumea contemporană au deja un specific regional. într-un şir de ţări europeni şi ale Americii de Nord sporul populaţiei variază în jur de 1 %, în unii ani înre gistrîndu-se chiar şi valori negative.
O altă situaţie se constată în ţările în curs de dezvoltare, unde sporul înalt a devenit un obstacol esenţial în asigurarea creşterii nivelului de trai şi ridică o seria de probleme social-economice. Prin urmare, unele guverne ale ţărilor din Asii şi Africa aplică programe de dirijare a natalităţii, fiind cunoscute sub denumirea] de „Planificarea familiei”.
în anii ’70 ai secolului trecut s-au evidenţiat unele tendinţe de reducere a| sporului natural al populaţiei, în special în China, ca rezultat al angajării tot mai] accentuate a populaţiei feminine în toate sferele de activităţi umane, creşterii numerice a populaţiei în oraşe, ridicării nivelului cultural, realizărilor obţinute] de medicina contemporană şi al altor factori. Abordarea corectă a factorilor ce determină sporul natural mare, măsurile educative etc. oferă posibilitatea de ame-| liorare a problemei în regiunile menţionate.
Creşterea mai rapidă sau mai lentă a numărului de populaţie este în raport direct cu presiunea demografică asupra resurselor naturale, asupra diversităţii biologice a Terrei, asupra calităţii mediului înconjurător. Este ştiut că există o relaţie neconcordantă între creşterea populaţiei şi degradarea mediului înconjurător, dar este evident şi faptul că utilizarea bine chibzuită a componentelor mediului natural va permite asigurarea necesităţilor omenirii încă mult timp înainte.
O problemă acută este şi explozia urbană. Spre deosebire de explozia demografică, cea urbană exprimă creşterea mult mai rapidă a populaţiei orăşeneşti faţă de cea rurală. Acest fapt a devenit evident în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, influenţat de mai mulţi factori, dintre care menţionăm:
- creşterea demografică accelerată a populaţiei mondiale, inclusiv a populaţiei urbane;
- industrializarea;
- integrarea localităţilor rurale în perimetrul centrelor urbane (fig. 21.2)\
- apariţia de noi oraşe.
1 16
Fig. 21.2. Cocioabe în preajma centrelor urbane (urbanizare falsă)
Capitolul IV. Problemele actuale ale mediului şi ale lumii
Populaţia urbană creşte cu ritmuri de patru ori mai rapide decît cea rurală. Spre acad 2025 savanţii estimează că populaţia urbană se va dubla, ceea ce înseamnă -: 1 3 din populaţia mondială va trăi în oraşe. Circa 90 % din această creştere va ■fetita ţările în curs de dezvoltare din Africa şi Asia.
Marile aglomerări urbane creează numeroase probleme ce ţin de degradarea mediului: industria poluează aerul, deşeurile se acumulează în cantităţi mari, are loc deversarea substanţelor nocive în apele curgătoare sau eliminarea lor în atmosferă. Zgomotul, circulaţia intensă favorizează apariţia bolilor sistemelor nervos şi circulator. Exodul în masă al populaţiei urbane pentru recreare spre anumite peisaje naturale contribuie la intensificarea la maximum a turismului, care de asemenea are o influenţă negativă asupra mediului natural.
Ce ştii despre procesul de urbanizare în Republica Moldova?
z>
Problema alimentară. Malnutriţia
Care ţări sînt afectate de problema malnutriţiei copiilor? Cum ar putea fi soluţionată această problemă globală?
Insuficienţa produselor alimentare şi calitatea acestora sînt cele mai răspîndite calamităţi sociale ale civilizaţiei contemporane. Problema, de fapt, are un caracter regional caracteristic, în special, ţărilor în curs de dezvoltare. Statistica relevată în publicaţiile ONU demonstrează că spre sfîrşitul anilor ‘80 ai secolului XX sufereau de malnutriţie peste 500 milioane de oameni, dintre care circa 50% erau copii.
Unul dintre indicatorii de bază ai subnutriţiei este numărul de copii care primesc o cantitate prea mică de hrană pentru o dezvoltare normală.
Tabelul 21.1. Procentajul de copii subnutriţi în unele ţări (anul 1990)
Ţara
Bangladesh
India
Vietnam
Pakistan
Nigeria
Filipine
Tanzania
Zambia
Peru
Egipt
Columbia
Algeria
Procentajul
66
63
42
40
36
34
25
25
21
11
10
10
9
Esenţa problemei alimentare nu ţine de insuficienţa de alimente produse pe întreaga planetă. Anual pe glob sînt înregistrate surplusuri de produse alimentare. Cauza constă în faptul că geografia (repartiţia) produselor alimentare nu coincide cu geografia consumului lor. Astfel, ţările puternic dezvoltate deţin mari surplusuri de produse alimentare, însă ţările slab dezvoltate nu dispun de resurse financiare pentru a le procura în cantităţi suficiente.
Malnutriţia este caracteristică chiar şi ţărilor cu un nivel de dezvoltare avansat. Astfel, în SUA30 milioane (10%) de persoane sînt afectate de această problemă, din cauza decalajului mare al veniturilor. Aproximativ 76 % din acest număr sînt americani de culoare, problema avînd şi un caracter rasial. Prin urmare, problema alimentară este una social-economică şi politică.
Tema 21. Problema demografică 1 17
Cauzele apariţiei problemei alimentare sînt:
- specializarea îngustă în cultura plantelor a ţărilor slab dezvoltate;
- reducerea suprafeţelor de terenuri agricole, cauzată de presiunea demografică;
- caracterul extensiv al agriculturii în ţările slab dezvoltate, productivitatea ei fiind mai scăzută decît în ţările puternic dezvoltate.
Totuşi, pe parcursul anilor ’90 ai secolului trecut, pe plan mondial s-au evidenţiat unele tendinţe pozitive în rezolvarea problemei alimentare. Revoluţia verde în ţările asiatice a favorizat soluţionarea problemei, mai ales în cele mai populate state, precum India, Bangladesh. în schimb, în ţările din Africa aceasta nu s-a reuşit din cauza secetelor prelungite.
Modificările pe plan mondial în structura suprafeţelor cultivate exprimă o tendinţă de creştere a suprafeţelor ocupate de culturi intensive. Astfel, s-au dublat suprafeţele cultivate cu soia şi floarea-soarelui, au crescut loturile cultivate f cu orez şi porumb. Sînt relevante schimbările survenite în suprafeţele cultivate cu cereale, culturi ce reprezintă baza alimentaţiei mondiale şi a dezvoltării sectorului zootehnic. Importante creşteri de suprafeţe cultivate se remarcă la soia, care deţine rolul principal în bilanţul proteic al omenirii. La nivel mondial s-au extins suprafeţele de vii, livezi şi culturi cu mare valoare alimentară. Tendinţa de utilizare intensivă a fondului funciar mondial a devenit tot mai pregnantă. Ţările dezvoltate deţin cele mai ridicate ponderi în structura următoarelor culturi: grîu, cartofi, floarea-soarelui, struguri, sfeclă de zahăr, iar ţările în curs de dezvoltare - în suprafeţele cultivate cu orez, porumb, soia, rapiţă, arahide, tomate, trestie de zahăr, bumbac, iută, cafea, ceai, cacao. Concentrarea suprafeţelor cu cereale şi oleaginoase în ţările dezvoltate face ca acestea să dispună de rezerve de alimente de bază ale omenirii, cantităţile obţinute depăşindu-le substanţial nevoile.
în ultimele decenii cantitatea de hrană produsă a crescut foarte mult, astfel încît populaţia afectată de foamete s-a redus la mai puţin de 800 milioane. Dar să nu uităm că odată cu creşterea numărului populaţiei necesarul de hrană va fi mai mare.
Un rol important în soluţionarea acestei probleme îl are şi Oceanul Planetar, care furnizează anual circa 100 milioane de tone de peşte şi de alte produse de mare, însă această direcţie impune o valorificare raţională şi activităţi de conservare a biodiversităţii marine.
La Conferinţa Internaţională a ONU privind problema alimentară (1974) s-a menţionat că omenirea poate depăşi consecinţele negative ale creşterii continue a numărului populaţiei prin sporirea suprafeţelor agricole, în special din contul terenurilor degradate, şi implementarea de noi tehnologii de sporire a producţiei alimentare. în ţările avansate economic astfel de realizări sînt deja cunoscute.
Mai multe organizaţii internaţionale sînt preocupate de problema alimentară, inclusiv Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO). Un rol important în soluţionarea problemei alimentare îl au şi băncile mondiale, care finanţează diferite proiecte de intensificare a agriculturii, mai ales în ţările slab dezvoltate.
1 18 Capitolul IV. Problemele actuale ale mediului şi ale lumii
Problema apei
• Ce factori contribuie la aprofundarea crizei apei pe glob? Care dintre ţările lumii au un deficit de apă potabilă?
Apa este nu doar cea mai răspîndită substanţă pe Pămînt, dar şi cea mai utilă. Fără apă, viaţa organismelor vii este imposibilă. Apa este folosită în uzul casnic ca apă potabilă, este pe larg întrebuinţată în agricultură, în industrie, ca producător de energie la centralele hidroenergetice, reprezintă mediul dezvoltării florei şi faunei acvatice. Necesităţile de utilizare a apei de către om variază de la cîţiva litri pe zi în regiunile deşertice la circa 400 în regiunile urbane cu un grad ridicat de civilizaţie.
Ca şi celelalte componente ale mediului geografic, apa este supusă numeroaselor impacte umane negative. Poluarea apelor începe la altitudini mari în atmosferă. Precipitaţiile cu diverse reziduuri radioactive, pulberi şi gaze industriale cad pe suprafaţa terestră, antrenînd aceşti poluanţi în circuitul natural al apei. în rîuri se deversează ape menajere, industriale şi agricole ce conţin mari cantităţi de substanţe organice şi neorganice, sedimente şi suspensii coloidale.
Sporirea numărului de populaţie pe Terra, necesităţile crescînde de apă pentru industrie, agricultură, pentru serviciile comunale contribuie la apariţia deficitului de apă. Rezervele de apă potabilă nu se măresc, iar consumul ei creşte în permanenţă. Conform datelor UNEP (Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu), consumul apelor dulci în anii 1900-1995 s-a majorat de şase ori. Actualmente deficitul de apă potabilă este unul dintre factorii principali ce împiedică dezvoltarea social-economică a multor ţări. Circa 20 % din populaţia Terrei nu are acces la apă potabilă calitativă, iar înjur de 50% este lipsită de condiţii sanitare de trai.
Impactul antropic a agravat şi problema Oceanului Planetar. Această problemă vizează poluarea apelor oceanice, micşorarea productivităţii biologice, valorificarea neraţională a resurselor minerale şi energetice etc. Poluarea apelor oceanice are loc ca urmare a intensificării transportului maritim, a accidentelor navelor petroliere, a valorificării zăcămintelor de petrol, gaze naturale, metale feroase şi neferoase de pe şelf şi de pe fundul oceanului. Un rol deosebit în poluarea apelor oceanice îl au manevrele militare efectuate în adîncul oceanului, deşeurile aruncate de navele maritime în mări şi oceane.
Poluarea apelor oceanice, pescuitul intensiv conduc la dereglarea mediului oceanic, pun în pericol regenerarea resurselor biologice în Oceanul Planetar.
Dintre măsurile de soluţionare a problemelor ce ţin de apa potabilă şi de Oceanul Planetar fac parte:
- prevenirea poluării apelor;
- epurarea apelor uzate evacuate în ocean;
- curăţarea apelor oceanice de peliculele de petrol formate după accidentele navelor petroliere (fig. 21.3);
Fig. 21.3. Poluarea apelor cu petrol
Ierna 21. Probiema demografică 1 19
- efectuarea monitoringului naţional şi internaţional al calităţii apelor de suprafaţă şi în bazinele oceanice;
- desalinizarea apei oceanice pentru sporirea cantităţii de apă potabilă;
- interzicerea operaţiilor militare în mări şi oceane etc.
_ n
TERMENI-CHEIE
Explozie demografică - proces specific ţărilor în curs de dezvoltare, care se referă la creşterea numerică accentuată a populaţiei, ca urmare a scăderii bruşte a mortalităţii şi a menţinerii natalităţii în limite ridicate.
Explozie urbană - creşterea mult mai rapidă a populaţiei urbane în raport cu populaţia rurală a planetei, care se manifestă prin formarea sau dezvoltarea aglomeraţiilor urbane şi creşterea necontrolată a acestora, ca urmare a exodului rural şi a unui spor natural ridicat.
Politică demografică - ansamblu de măsuri legislative, administrative, economice, sanitare, culturale şi educaţionale adoptate de un stat pentru a reduce sau a stimula creşterea numărului populaţiei.
Malnutriţie - proces caracteristic ţărilor subdezvoltate şi unor pături sărace din diferite ţări; 800 milioane de locuitori sînt subnutriţi (stare caracterizată prin insuficienţa proteinelor de origine animală, a vitaminelor şi a unor săruri minerale).
Apă potabilă - apă naturală ale cărei proprietăţi fizico-chimice şi componenţă chimico-biologică sînt benefice pentru organismul uman.
Urbanizare falsă - imigrarea populaţiei rurale spre periferiile oraşelor mari, a metropolelor, unde se loveşte de problema lipsei locurilor de muncă şi a locuinţelor.
Criză demografică (deficit natural) - proces caracterizat prin natalitate redusă, mortalitate scăzută, îmbătrînirea accentuată a populaţiei.
REPERE
• Cea mai evidentă creştere a numărului populaţiei se va produce pînă în 2025 în Africa, unde se va înregistra un total de 1 617 milioane de locuitori, faţă de 820 milioane în anul 2000.
• Din 1880 pînă în prezent populaţia mondială a crescut de peste şase ori, iar populaţia urbană a sporit de 64 de ori. Populaţia oraşelor lumii s-a dublat, în perioada 1900-1975 la fiecare 25 de ani, următoarea perioadă de dublare fiind de numai 20 de ani.
• Exodul rural a contribuit foarte mult la creşterea populaţiei urbane. Cel mai mare exod a avut loc în Africa, America Latină, Asia de Sud. Conform estimărilor, spre anul 2025 se prevede o dublare a populaţiei urbane, care va constitui circa 5 miliarde de oameni. Prin urmare, 2/3 din populaţia mondială va locui în oraşe. Circa 90% din această creştere va afecta ţările în curs de dezvoltare din Asia şi Africa.
• în Asia se găsesc cele mai multe oraşe milionare, inclusiv din categoria celor care depăşesc 10 milioane de locuitori.
120 Capitolul IV. Problemele actuale ale mediului şi ale lumii
Problema alimentară este rezultatul unei profunde crize structurale a economiei mondiale, determinate de: menţinerea şi accentuarea decalajelor economice între ţările dezvoltate şi cele subdezvoltate; evoluţiile demografice inegale şi imprevizibile; existenţa unor relaţii inechitabile între ţările dezvoltate şi cele subdezvoltate; înapoierea economică şi culturală a ţărilor subdezvoltate.
Regimul alimentar zilnic pentru o persoană este de 2600-3000 kcal şi de 70-100 grame de proteine.
Disponibilul mediu zilnic mondial de proteine pe cap de locuitor este format din 67% proteine vegetale şi 33% proteine animale. Această structură evoluează în favoarea proteinelor de origine animală.Ţările cu cel mai mare disponibil de proteine animale pe locuitor sînt: SUA (71 g), Franţa (75 g), iar cu cel mai redus disponibil - Haiti (8,0 g), Mozambic (4,3 g), Burundi (4,0 g).
Regiunile cu deficit de apă şi concentrări mari de populaţie sînt: Kazahstan (anumite zone), regiunea Munţilor Atlas, Asia Mică, Iran, regiunea de stepă a Ucrainei şi a Federaţiei Ruse, partea centrală a Chinei etc.
EVALUARE
1. Ce este explozia demografică mondială? Dar explozia urbană?
2. Descrie dinamica numărului populaţiei pe parcursul ultimului secol.
3. Numeşte cauzele care au determinat explozia demografică mondială.
4. Ce factori au generat explozia urbană?
5. Analizează contrastele dintre ritmurile de creştere a populaţiei din Europa şi Africa.
6. Selectează pentru Europa şi Africa alternativele evoluţiei natalităţii. Completează tabelul simbolic după modelul dat.
Alternativele evoluţiei natalităţii
Europa
Africa
Tradiţia şi opinia religioasă de a avea şi creşte mulţi copii
+
Gradul înalt de emancipare a femeii
Nivelul cultural şi sanitar scăzut al populaţiei
Timpul limitat al femeii pentru creşterea şi educarea copiilor
7. Numeşte regiunile cu cea mai mare pondere a populaţiei urbane. Comentează acest aspect.
8. Cea mai mare parte a spaţiului agricol este repartizată în zona temperată (55% din totalul mondial). Explică această distribuţie.
9. Care este esenţa problemei alimentare? Ce este malnutriţia?
10. Numeşte cauzele problemei alimentare.
11. Ce măsuri pot fi luate pentru soluţionarea problemei alimentare?
12. Care sînt ţările cu cele mai importante resurse umane, agricole şi de hrană? Dar cele cu resurse de hrană limitate?
13. Ce măsuri trebuie luate pentru soluţionarea problemei apei?