Degradarea vegetaţiei naturale. Măsuri de protecţie

09:45 0 Comments

Competenţe:
• elaborarea unui text coerent privitor la importanţa vegetaţiei ca factor de mediu;
• redactarea unui demers explicativ despre cauzele şi efectele degradării vegetaţiei naturale;
• propunerea soluţiilor de ameliorare a stării învelişului vegetal;
• manifestarea unui comportament constructiv faţă de starea şi calitatea învelişului vegetal.
• Ce rol are vegetaţia ca factor de mediu? Care sînt cauzele degradării ei? Ce consecinţe are degradarea vegetaţiei?
Omenirea, din momentul apariţiei sale, a avut - în mod evident - cea mai puternică şi cea mai constantă influenţă asupra acestei componente de mediu.
Acţiunea omului asupra vegetaţiei a luat, de-a lungul timpului, mai multe forme, dintre care amintim:
■ incendierea vegetaţiei;
■ păşunatul intensiv;
■ defrişarea pădurilor;
■ poluarea aerului şi a apelor.
Incendiile practicate de om în diferite scopuri au redus în mare parte suprafeţele pădurilor, savanelor, iar creşterea animalelor şi suprapăşunatul au afectat vegetaţia de stepă, micşorînd numărul speciilor de plante şi arealele lor. Omul a modificat ciclul vegetal, accelerînd degradarea solurilor.
Cea mai pronunţată formă de impact antropic asupra plantelor este defrişarea
pădurilor. S-a constatat că tăierea pădurilor a început încă din perioadele preagricole, soldîn- du-se cu reducerea întinderilor împădurite de la 5 mld. ha la circa 4 mld. ha (1/5 din suprafaţa totală a acestora). Cele mai mari pierderi au fost înregistrate de pădurile din zonele temperate (pînă la 32%). Au fost defrişate şi supra- , feţe mari de păduri subecuatoriale şi ecuatoriale. Defrişări mari au avut loc în Europa, Asia (fig. 15.1), America de Nord (fig. 15.2), Australia, Noua Zeelandă şi Africa de Sud. în prezent tăieri masive se produc în Asia de Est şi Sud- f'
Fig. 15.1. Defrişarea pădurilor conifere în Rusia
IH
kL
76 Capitolul III. Domeniile de degradare a mediului
Est (Filipine, Malaysia, Vietnam, Bangladesh),
Australia, Africa de Vest şi Madagascar. Efectele despăduririi asupra mediului sînt profunde şi dintre cele mai diverse: reducerea surselor de hrană, de plante medicinale, distrugerea florei şi faunei şi diminuarea rezervelor de oxigen, necesar vieţii. De asemenea, despădurirea influenţează schimbarea climatului prin reducerea cantităţilor de precipitaţii în ariile despădurite, accelerarea proceselor de laterizare a solurilor, afectarea surselor de apă etc.
In prezent se constată o schimbare spaţială în privinţa defrişării pădurilor. în timp ce tăierile de păduri din zona temperată a emisferei nordice au fost limitate, iar unele ţări derulează programe de replantare, pădurile tropicale umede continuă să fie masiv defrişate. Cauzele defrişării sînt multiple: practicarea agriculturii extensive, extinderea fermelor şi aşezărilor, utilizarea lemnului în diverse scopuri (în construcţii, industria celulozei şi hîrtiei, ca sursă de energie etc.).
Prin resurse vegetale se înţeleg toate formaţiunile vegetale care pot fi valorificate şi utilizate pentru anumite necesităţi vitale. în ţara noastră se deosebesc cîteva categorii de resurse vegetale: forestiere (pădurile), ierboase (plantele de stepă şi de luncă), acvatice şi palustre. Pădurile constituie una dintre principalele bogăţii naturale, avînd o importanţă strategică pentru orice stat.
Vegetaţia naturală în Republica Moldova
Republica Moldova face parte din categoria statelor cu un grad scăzut de împădurire, întinderile de teren acoperite de păduri ocupînd 362,7 mii hectare, sau 10,7% din teritoriul ţării. Acest indice este foarte scăzut în comparaţie cu ţările vecine sau situate în aceeaşi zonă biogeografică - România (28%), Bulgaria (35%), Ungaria (19,5%). Astfel, unui locuitor din Republica Moldova îi revin doar 0,086 hectare de pădure, pe cînd în Ungaria acest indice este de 0,2 ha, în România - 0,3 ha, în Bulgaria - 0,4 ha, în Suedia - 2,5 ha şi în Finlanda - 3,7 ha.
Pe lîngă importanţa pe care o prezintă produsele lemnoase pentru economia naţională, pădurile sînt un factor de importanţă majoră în menţinerea echilibrului ecologic, creînd un microclimat specific şi, în acelaşi timp, diminuînd efectul factorilor climatici nefavorabili. Este inestimabil rolul pădurilor în stabilizarea nivelului apelor freatice, în protejarea resurselor acvatice, în menţinerea echilibrului de oxigen, di oxid de carbon, azot, fosfor etc. Pădurile au o contribuţie semnificativă şi la diminuarea proceselor de eroziune a solurilor şi la prevenirea alunecărilor de teren. Necesitatea de extindere a suprafeţelor de pădure în Republica Moldova este dictată şi de activizarea multor factori
Tema 15. Degradarea vegetaţiei naturale. Măsuri de protecţie 77
distructivi, ca secetele, vînturile şi ploile puternice, eroziunea, alunecările de teren etc.
Pajiştile reprezintă terenuri acoperite de asociaţii ierboase, care pot fi folosite ca păşune sau fîneaţă. Actualmente în pajiştile de stepă şi de luncă au fost evidenţiate 790 de specii de plante vasculare, din care 30 de specii sînt incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova.
Pajiştile de stepă se caracterizează prin dominarea plantelor xerofite, adaptate secetei şi condiţiilor semiaride. în trecut vegetaţia de stepă acoperea teritorii mari în stepele Bugeac şi Bălţi, astăzi acestea fiind reduse considerabil ca rezultat al valorificării extensive şi intensive a terenurilor în agricultură şi alte utilităţi. Plantele caracteristice ale pajiştilor de stepă sîntpăiuşul, năgara, ovăzul sălbatic, firuţa etc.
Pajiştile de luncă sînt constituite din comunităţi ierboase formate din specii de plante mezofite. De fapt, după localizare, pajiştile de luncă se împart în inundabile, aflate în văile rîurilor, şi neinundabile, situate pe pantele dealurilor.
Vegetaţia acvatică care exista în prima jumătate a secolului trecut în spaţiul ţării noastre ocupa văile Prutului, Nistrului, Răutului, Bîcu- lui, Botnei, Ichelului şi altor rîuri. în anul 1960 suprafaţa totală a bălţilor şi a locurilor mlăştinoase constituia 26 mii hectare, reducîndu-se considerabil în perioada 1960-1980, odată cu efectuarea lucrărilor de desecare şi ca rezultat al îndreptării albiilor rîurilor mici. în bazinele acvatice din Republica Moldova sînt răspîndite circa 60 de specii de plante vasculare, acvatice şi palustre. Pe lîngă rîurile menţionate anterior, vegetaţia acvatică s-a păstrat şi în unele lacuri, ca Beleu, Dracele, Rotunda etc. (fig. 15.3). în acelaşi timp, aceasta a cucerit noi teritorii odată cu construcţia barajelor. în amonte de acestea are loc colmatarea intensă, sectoarele de la mal se înnămolesc şi grosimea stratului de apă scade. Ca rezultat aceste spaţii inundate sînt dominate de trestie, papură, peştişoară, lentiţă, stînjenel galben, ferigă palustră şi, foarte rar, poate fi întîlnit nufărul alb.
Impactul antropic asupra vegetaţiei şi măsurile de protecţie
Numărul speciilor de plante rare din flora spontană a Republicii Moldova depăşeşte 500 şi, cu regret, se află în continuă creştere. Patrimoniul vegetal spontan al ţării se află într-o stare alarmantă. Cauzele acestei situaţii sînt activităţile umane ce conduc la distrugerea habitatelor populaţiilor vegetale şi la expansiunea speciilor de plante invazive.
Prima Carte Roşie a Republicii Moldova a fost editată în anul 1978. Filele roşii din
această carte prezentau speciile de plante şi animale pe cale de dispariţie, a căror salvare
Fig. 15.3. Vegetaţie acvatică
78 Capitolul III. Domeniile de degradare a mediului
era imposibilă fără măsuri speciale de protecţie, iar filele albe - speciile rare care nu erau pe cale de dispariţie, dar se aflau în pericol. în această ediţie au fost incluse 26 de specii de plante şi 29 de specii de animale. Cu regret, pe parcursul anilor scurşi de la editarea primei Cărţi Roşii problema ocrotirii speciilor de plante şi animale rare şi pe cale de dispariţie în ţara noastră nu s-a rezolvat, ci a devenit şi mai stringentă. Impactul omului asupra naturii a luat amploare în ultimii ani. Valorificarea excesivă a terenurilor agricole a condus la reducerea suprafeţelor cu vegetaţie naturală, a cauzat fragmentarea şi limitarea ariilor de răspîndire a multor specii de plante şi animale. în anul 2001 a fost editată a doua Carte Roşie a Republicii Moldova, care include 126 de specii de plante şi 116 specii de animale. Cartea constituie un semnal de alarmă, un dangăt de clopot pentru toţi oamenii, întrucît starea ecologică a florei din ţara noastră este critică. Această situaţie impune întreprinderea unor acţiuni eficiente în scopul conservării, protejării şi restabilirii ecosistemelor naturale, a speciilor de plante şi animale rare sau ameninţate cu dispariţia.
De menţionat că actuala Carte Roşie a Republicii Moldova urmăreşte nu doar să caracterizeze starea ecologică a speciilor de plante şi animale vulnerabile, periclitate şi critic periclitate, dar propune şi acţiunile necesare pentru conservarea, reproducerea şi valorificarea raţională a acestora. Iată cîteva file din Cartea Roşie a Republicii Moldova.
Deditel mare
9
Specie vulnerabilă. Plantă decorativă cu înflorire timpurie {efemeră). Este răspîndită izolat în poienele din pădurile de stejar pufos din raioanele Ungheni, Hînceşti, Dubăsari, în apropierea oraşului Chişinău. Numărul plantelor este mic şi în descreştere. înfloreşte în martie - începutul lui aprilie. Creşte în colecţia Grădinii Botanice a Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova. Valorificarea excesivă a terenurilor agricole este factorul limitativ al acestei specii. Este ocrotită de stat. Cartea Roşie propune să fie ocrotite şi sectoarele de pădure în care se întîlneşte specia.
Cornaci —
Specie critic periclitată. Plantă alimentară, furajeră, medicinală puţin studiată. Este inclusă în Cartea Roşie Europeană. Se întîlneşte în lacurile de luncă cu apă stătătoare, în albiile vechi ale rîurilor lin curgătoare în apropierea satelor Hli- naia, Nezavertailovca, raionul Slobozia, Copanca, Căuşeni, Talmaza, Olăneşti, Palanca, raionul Ştefan Vodă. Specia este ameninţată cu dispariţia, numărul de plante reducîndu-se considerabil din cauza desecării şi poluării bazinelor acvatice, a creşterii numărului de peşti ierbivori. înfloreşte în mai-iunie. Este inclusă în lista plantelor ocrotite de stat. Ca măsură de protecţie Cartea Roşie propune crearea unor rezervaţii naturale în locurile de creştere a speciei - bazinul Nistrului inferior.
Papucul-doamnei (fig. 15.4)
Specie critic periclitată. Plantă decorativă, inclusă şi în Cartea Roşie Europeană. Se întîlneşte sporadic sau în grupuri mici în pădurile de stejar din preajma satului Ivancea, raionul Orhei, a satelor Rădenii Vechi, raionul Ungheni, Bahmut.
Ierna 15. Degradarea vegetaţiei naturale. Măsur de prcte::e 79
15.4. Papucul-Doamnei
raionul Călăraşi. înfloreşte în luna mai. Plantele ating maturitatea reproductivă tocmai la vîrsta de 15-17 ani. Numărul total al plantelor nu este stabilit, înregistrîndu-se tendinţa de micşorare din cauza distrugerii habitatelor, a culegerii plantelor de către populaţie. Este ocrotită teritorial în Rezervaţia Ştiinţifică „Plaiul Fagului”. Ca măsură de protecţie se propune interzicerea culegerii plantelor, controlul strict asupra numărului de plante.
Peştişoara
Specie periclitată. Plantă hidrofilă natantă, prezentînd interes pentru ştiinţă şi activităţile didactice. Creşte în lacurile şi albiile vechi ale nurilor cu ape lin curgătoare de lîngă satul Nezavertailovca, raionul Slobozia, Palanca, raionul Ştefan Vodă, în lacurile Beleu şi Manta, în apropierea satului Cîşliţa-Prut, raionul Cahul. Se înmulţeşte prin spori şi prin porţiuni de plantă. Desecarea şi poluarea bazinelor acvatice, activităţile de hidroameliorare sînt factorii limitativi ai acestei specii. încercarea de a cultiva planta în Grădina Botanică nu s-a încununat cu succes. Este inclusă în lista plantelor ocrotite de stat. Cartea Roşie propune respectarea regimului de protecţie în Rezervaţia Ştiinţifică „Prutul de Jos” şi crearea Rezervaţiei „Nistrul Inferior”.
Ghiocelul elvez
Specie critic periclitată. Plantă decorativă şi medicinală. Creşte izolat sau în grupuri în pădurile luminoase de stejar pufos. Distrugerea locurilor de creştere, culesul florilor de către populaţie sînt factorii limitativi ai acestei specii. Numărul de plante nu depăşeşte cîteva zeci de exemplare. înfloreşte primăvara devreme sau chiar iama în timpul dezgheţurilor de lungă durată. Se înmulţeşte prin bulbi. Este inclusă în lista plantelor ocrotite. Evidenţierea locurilor de creştere şi ocrotirea lor sînt măsurile de protecţie a acestei specii.
Situaţia critică a lumii vegetale necesită un monitoring biologic mai riguros pentru ameliorarea situaţiei ecologice a acestei componente.
Vegetaţie palustră - specii de plante care cresc în regiunea sau pe malul bălţilor.
Specie critic periclitată - specie care se află pe cale de dispariţie.
Specie periclitată - specie în pericol de a fi pe cale de dispariţie.
Specie vulnerabilă - specie considerată a fi pe punctul de trecere în categoria de specii periclitate.
Monitoring biologic - sistem de supraveghere continuă, de evaluare, analiză şi prognoză a dinamicii populaţiilor de plante şi animale.
v______________________________!___________1_________________)
TERMENI-CHEIE
80 Capitolul III. Domeniile de degradare a mediului
REPERE
® Cauzele care au condus la degradarea vegetaţiei sînt: despădurirea, extinderea terenurilor agricole, incendiile, păşunatul intensiv, poluarea mediului.
• Efectele degradării vegetaţiei sînt: dispariţia unor specii de plante, modificările climatice, afectarea surselor de apă, diminuarea surselor de oxigen, erodarea solurilor.
• Printre măsurile de protecţie a vegetaţiei un rol deosebit îl au lucrările de inventariere şi cartare a speciilor de plante existente, monitorizarea lumii vegetale, publicitatea ecologică, respectarea legislaţiei ecologice, crearea rezervaţiilor floristice etc.
• în anul 1963 a apărut prima ediţie a Cărţii Roşii Internaţionale, în care au fost incluse 211 specii de mamifere şi 312 specii de păsări. Ulterior fiecare ţară şi-a editat Cartea Roşie Naţională.
EVALUARE
1. Apreciază importanţa plantelor ca factor de mediu.
2. Argumentează cauzele degradării vegetaţiei.
3. Numeşte regiunileTerrei în care au avut loc despăduriri intensive.
4. Precizează consecinţele despăduririi pentru mediul geografic.
5. Reprezintă printr-o schemă acţiunile antropice care conduc la degradarea vegetaţiei.
6. Propune măsuri de protecţie a vegetaţiei în localitatea natală.
7. Caracterizează resursele de vegetaţie ale Republicii Moldova completînd rubricile tabelului:
Criterii de caracterizare
Vegetaţia de pădure
Vegetaţia de pajişte
Vegetaţia
acvatică
Compoziţia floristică
Repartiţia tipurilor de vegetaţie pe teritoriul ţării
Rolul fiecărui tip de vegetaţie pentru natură şi om Impactul antropic asupra fiecărui tip de vegetaţie Măsuri de protecţie a vegetaţiei
8. Numeşte specii de plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova critic periclitate, periclitate, vulnerabile.
9. Ce plante ai observat că devin tot mai rare în localitatea ta? Propune măsuri de protecţie a acestor plante,
10. Scrie o comunicare despre plantele rare şi cele pe cale de dispariţie din Republi