.png)
Degradarea lumii animale. Măsuri de protecţie
Competenţe:• elaborarea unui text structurat despre importanţa lumii animale ca factor de mediu;
• întocmirea unui demers explicativ despre cauzele şi consecinţele impactului antropic asupra lumii animale;
• propunerea soluţiilor pentru ameliorarea problemei ecologice a lumii animale;
• manifestarea unui comportament responsabil, ecologic.
• Care este rolul lumii animale ca factor de mediu? Ce factori conduc « la degradarea faunei? Care sint consecinţele degradării regnului animal?
Impactul antropic asupra lumii animale
Pe planetă vieţuiesc aproximativ 1,5 mii. specii de animale, depăşind numărul plantelor de circa 3 ori.
Omul are asupra animalelor o acţiune atît directă, prin exterminarea fizică a acestora {de exemplu: vînatul, în special vînatul comercial (fig. 16.1)), cît şi indirectă, prin modificarea condiţiilor de mediu, a habitatelor, din cauza extinderii suprafeţelor cultivate, desecării mlaştinilor, construcţiei de obiecte hidrotehnice etc. Incepînd cu secolul trecut, la cauzele enumerate s-a adăugat poluarea mediului înconjurător.
Numai în ultimii 400 de ani de pe Terra au dispărut peste 130 de specii de păsări şi mamifere, iar circa 600 de specii sînt pe cale de dispariţie.
^ • Examinează fig 16 2 şi formulează
concluzii.
Mai multe specii au dispărut în ultimele secole ca urmare a extinderii activităţilor umane.
Bivolul sălbatic - strămoşul vitelor comute mari - a dispămt în secolul al XVII-lea din
Fig. 16.1. Ursul Grizzly, specie în pericol din cauza braconajului
Fig. 16.2. Numărul speciilor considerate în pericol de dispariţie
82 Capitolul III. Domeniile de degradare a mediului
cauza vînatului şi defrişării pădurilor, fiind răs- pîndit pînă atunci în Europa, Siberia, Asia şi America de Nord.
Calul sălbatic, care în trecut popula intens stepele din Europa, a dispărut la sfîrşitul secolului al XlX-lea.
Vaca de mare (Steller) a fost descoperită de expediţia lui Bering în anul 1741, lîngă insulele Comandore, şi atingea în greutate 3,5 tone. în decursul a 30 de ani a dispărut şi ultimul exemplar.
Drontul (pasăre) popula insulele Mascarene din Oceanul Indian. Cîntărea pînă la 20 de kilograme. Colonizatorii olandezi au adus pe aceste insule pisici şi cîini, care în scurt timp au nimicit toate cuibarele şi, respectiv, păsările. Drontul a dispărut la sfîrşitul secolului al XVIII-lea.
La începutul secolului a XX-lea a dispărut hulubul călător, pe larg întîlnit pînă atunci în America de Nord. S-a redus drastic şi numărul bizonilor, care erau, ca şi hulubul călător, omorîţi din plăcere, la vînătoare sau la întreceri sportive. în prezent aceştia se găsesc într-un număr mic în cîteva parcuri naturale.
Este pe cale de dispariţie şi rinocerul de Sumatera, balena neagră, broasca ţestoasă uriaşă, condorul andin (fig. 16.3), dropia şi multe altele. Începînd cu secolul al XVII-lea s-a intensificat procesul de exterminare a lumii animale în Africa, în special a copitatelor, o cauză importantă fiind turismul cinegetic.
în prezent zebrele, elefanţii, rinocerii, girafele şi antilopele pot fi întîlnite doar în parcuri naţionale şi în rezervaţii naturale.
A avut de suferit mult şi lumea animală din Australia, actualmente peste 35 de specii de marsupiale fiind pe cale de dispariţie. Aceeaşi situaţie este caracteristică pentru insulele Hawaii. în Asia Centrală numărul cămilelor cu două cocoaşe (fig. 16.4) constituie doar 250-300 de exemplare, acestea fiind întîlnite doar în cele mai îndepărtate locuri ale deşertului Gobi.
Din anul 1970 în Cartea Roşie Internaţională au început să fie incluse date despre speciile de animale pe cale de dispariţie, pentru care trebuie aplicate măsuri speciale de protecţie. Deja în anul 1979 aceasta cuprindea 321 de specii de mamifere, 485 de specii de păsări, 41 de specii de amfibiene, 141 de specii de reptile şi 194 de specii de peşti. Cartea Roşie conţine informaţii despre răspîndirea animalelor în trecut şi în prezent, habitatele, numărul de exemplare, modul de viaţă, ritmurile de înmulţire, date despre numărul animalelor rare ce se găsesc în menajeriile lumii, măsurile de protecţie aplicate în diferite ţări.
Fig. 16.4. Cămile cu două cocoaşe
Fig. 16.3. Condorul andin
Tema 16. Degradarea lumii animale. Măsuri de protecţie 83
Cartea Roşie Internaţională este completată permanent cu date noi. Dintre mamiferele marine, cel mai grav afectate de impactul antropic au fost cetaceele, din cauza vînatului acestora pentru came şi grăsime. Vînatul balenelor era practicat din cele mai vechi timpuri. Astfel, numai în anul 1965 au fost vînate 64800 de balene, în timp ce aceste animale se înmulţesc foarte lent.
în secolul al XlX-lea a dispărut aproape complet specia balena de Groenlanda, în prezent existînd doar cîteva exemplare. Pînă nu demult era foarte vînată balena cu cocoaşă, întîlnită doar în apele oceanice ale emisferei sudice. în secolul trecut era foarte căutată de vînători balena albastră, care din anul 1965 este luată sub protecţie de mai multe state prin semnarea unei convenţii speciale, încălcată doar de Japonia.
Vînatul intensiv a cauzat reducerea numerică a pinipedelor. S-a redus considerabil numărul morselor din latitudinile arctice, de aceea din anul 1956 vînatul acestora a fost interzis. La sfîrşitul secolului al XX-lea - începutul secolului al XXI-lea a fost afectat substanţial habitatul focilor din nordul Oceanului Pacific. în prezent vînatul acestei specii este limitat şi se află sub un control foarte strict.
Resursele piscicole au o importanţă vitală pentru multe popoare ale lumii, iar volumul pescuitului mondial este în continuă creştere. în ultimele decenii se constată o tendinţă uşoară de diminuare a cantităţii de peşte pescuit, situaţie determinată de reducerea rezervelor piscicole şi coordonarea unor activităţi ale omului. Cauzele principale ce au condiţionat reducerea rezervelor piscicole sînt:
■ pescuitul excesiv;
■ poluarea bazinelor acvatice, modificarea echilibrului de gaze din apă şi a potenţialului de hrană etc.;
■ rolul negativ al construcţiilor hidrotehnice, care modifică curgerea rîurilor şi, în acelaşi timp, constituie obstacole în calea deplasării unor specii de peşte spre cursurile superioare în perioada de reproducere;
■ colmatarea albiilor rîurilor, ceea ce modifică starea ecosistemelor acvatice şi conduce la creşterea gradului de mineralizare a apei.
Lumea animală a Republicii Moldova. Probleme ecologice
• Ce animale rare vieţuesc în apropierea localităţii natale? Dar în Republica Moldova? Ce măsuri pot fi întreprinse pentru ameliorarea stării lor de existenţă?
Starea resurselor animale din Republica Moldova este determinată, în mare măsură, de starea funcţională a ecosistemelor naturale, care, pe parcursul timpului, au fost supuse unor modificări esenţiale. Aceasta s-a manifestat prin degradarea vegetaţiei care reprezenta suportul de hrană. Impactul antropic negativ asupra mediului natural s-a soldat cu reducerea numerică şi a speciilor lumii animale. în prezent sînt pe cale de dispariţie ciocîrlia, specii de mără- cinari, cristeiul de cîmp, vipera de stepă, şopîrla multicoloră etc., care au habitate în ecosistemele de stepă şi de luncă. Factorii decisivi care determină
84 Capitolul III. Domeniile de degradare a mediului
dispariţia acestor specii sînt deficitul de hrană şi de locuri de reproducere. Barza albă nu duce lipsă de locuri pentru cuibărit, dar are nevoie de surse bogate de hrană, pe care le găseşte în zonele umede ale lacurilor, pîraielor, rîurilor etc. S-a constatat că reducerea numărului de berze este o consecinţă a degradării ecosistemelor acvatice.
Starea resurselor cinegetice este deplorabilă, fapt care impune modificarea legislaţiei în domeniu şi gestionarea gospodăriilor cinegetice pe principii argumentate ştiinţific. Degradarea continuă a ecosistemelor acvatice a afectat şi Fig. l6.5.Raţa-lopâtar
starea păsărilor acvatice. Astfel, în bălţile Prutului de Jos aproape că nu mai cuibăreşte gîsca de vară, într-un număr foarte mic se reproduc raţa mare, raţa pestriţă, raţa cîrîitoare, raţa roşie, raţa-lopătar etc. (fig. 16.5).
Fauna, ca şi flora ţării noastre, este tipică de stepă şi silvostepă. Deoarece peisajele naturale sînt în mare parte antropizate, fauna s-a acomodat la landşafturile agricole. în prezent au rămas puţine animale sălbatice mari, predominînd speciile de talie mică şi medie, lipsind aproape cu desăvîrşire animalele tipice în trecut pentru teritoriul nostru.
în ultimele trei secole au dispărut peste 20 de specii de mamifere şi păsări: în secolul al XVIII-lea—zimbrul, bourul, elanul, antilopa-saiga, cerbul nobil, rîsul, ursul brun', în secolul al XlX-lea - tarpanul, cocoşul-de-mesteacăn, pelicanul creţ, cocorul mic, în secolul al XX-lea - nurca, călifarul roşu, pajura, vulturul- de-stepă, vulturul sur, vulturul brun, vulturul codalb, gaia-roşie.
în prima Carte Roşie a Republicii Moldova (1978) au fost incluse 29 de specii de animale, în a doua (2001) - 116 specii de animale, ceea ce indică asupra faptului că în ţară nu sînt condiţii favorabile pentru existenţa multor specii, dispar biotopurile şi locurile de hrănire.
Iată cîteva extrase din cea de-a doua Carte Roşie.
DihoruS-de-stepă
Specie periclitată. Populează landşafturile deschise din stepele Bălţiului şi Bugeacului, precum şi suprafeţele neîmpădurite din zona centrală. în condiţii naturale dihorul-de-stepă foloseşte ca adăpost galeriile ţistarilor şi ale hîrciogilor, pe care le lărgeşte. Numărul animalelor s-a redus considerabil din cauza desţelenirii sectoarelor de stepă şi micşorării numărului de ţistari, care constituie hrana dihorului-de-stepă. Din cauza lipsei de hrană, dihorele-de-stepă apare în vecinătatea localităţilor. Este ocrotit conform legislaţiei în cadrul Rezervaţiei Ştiinţifice „Codru”, unde se află în număr neînsemnat.
Tema 16. Degradarea lumii animale. Măsuri de protecţie 85
Vidra
Specie critic periclitată. A fost înregistrată în 3-4 locuri pe rîurile Prut şi Nistru. Se hrăneşte cu peşti, raci. încă din anii ’50 ai secolului al XX-lea numărul lor a început să se reducă, în prezent fiind foarte mic din cauza poluării apelor cu chimicale, desecării bălţilor şi a lacurilor naturale, tăierii pădurilor de pe malurile rîurilor, braconajului. Este ocrotită conform legislaţiei în cadrul Rezervaţiilor Ştiinţifice „Prutul de Jos” şi „Pădurea Domnească”. Din măsurile de protecţie se propun interzicerea poluării rîurilor cu ape industriale, a tăierii pădurilor, de asemenea, reglementarea pescuitului în locurile cu populaţii de vidre.
Dropia (fig. 16.6)
Specie critic periclitată. La începutul secolului al XX-lea dropia era o pasăre obişnuită pe meleagul nostru. Ea cuibărea în iarba deasă de pe terenurile necultivate. în prezent poate fi întîlnită ca pasăre de pasaj. Desţelenirea stepei, aplicarea chimicalelor, insuficienţa hranei, braconajul sînt factorii limitativi ai acestei specii. îşi construieşte cuibul pe pămînt. Pasărea consumă diferite plante verzi, insecte, precum şi broaşte, şopîrle, şoareci. Dropia este ocrotită conform legislaţiei. Ca măsură de protecţie Cartea Roşie recomandă combaterea braconajului, mai ales pe timp de iarnă, şi crearea ariilor naturale protejate în locurile populate de specie.
Buha mare
Specie critic periclitată. Este semnalată în văile Nistrului, Prutului, Răutu- lui, în Codri. Preferă malurile stîncoase ale rîurilor, dealurile din toltri, zăvoaiele. Evită locurile dens populate. Pînă nu demult buha mare era considerată pasăre obişnuită în ţinutul nostru. Astăzi numărul acestor păsări s-a micşorat pînă la 20-25 de exemplare. Factorii care au condus la reducerea numărului de păsări sînt braconajul şi scăderea rezervelor de hrană. Buha mare este ocrotită conform legislaţiei. Ca măsură de protecţie este propusă combaterea braconajului.
Fia. 16.6. Dropia
Cocostîrcul negru (fig. 16.7)
Specie critic periclitată. Au fost semnalate cuiburi în pădurea din apropierea satului Balatina şi în Gospodăria silvică Hînceşti. Preferă luncile umede, malurile lacurilor, ale rîurilor. Pînă în anul 1958 cîteva perechi de cocostîrci cuibăreau în preajma Nistrului inferior. în prezent 3-4 perechi de cocostîrci cuibăresc în luncile Prutului şi Nistrului. Tăierea pădurilor, zăvoaielor, braconajul şi distrugerea
86 Capitolul III. Domeniile de degradare a mediului
4
cuiburilor sînt factorii limitativi ai acestei specii. Este ocrotit de lege în cadrul Rezervaţiilor Ştiinţifice „Codru”, „Plaiul Fagului”, „Pădurea Domnească” şi „Prutul de Jos”. Cartea Roşie propune, ca măsuri de protecţie, evidenţa locurilor de cuibărire şi protejarea cuiburilor.
Vipera obişnuită (fig. 16.8)
Specie periclitată. Se întîlneşte în zona de stepă cu pîlcuri de arbori şi arbuşti. Se adăposteşte în galeriile mamiferelor mici, în grămezi de vreascuri putrede, la rădăcinile arborilor şi arbuştilor, în crăpături de stînci, sub blocurile de piatră. Numărul acestor reptile este mic şi continuă să se reducă din cauza valorificării pe scară largă a peisajelor naturale prin extinderea suprafeţelor cultivate, păşunatului intensiv şi cosirii frecvente a cîmpurilor, atitudinii iresponsabile a populaţiei. Vipera obişnuită este inclusă în lista animalelor ocrotite de stat. Ca măsură de protecţie se propune instituirea unui regim special în locurile populate de specie; promovarea unor campanii de sensibilizare a populaţiei referitor la importanţa speciei pentru om, natură şi ştiinţă.
Fig. 16.7. Cocostîrcul negru
Protecţia lumii animale
Din anul 1970, sub egida UNESCO se deru- r-jg. 16.8. Vipera obişnuită
lează Programul interguvemamental „Omul şi
biosfera”, care are drept scop elaborarea recomandărilor ştiinţifice privind valorificarea şi protecţia resurselor biologice. Conservarea biosferei prevede un sistem de măsuri ce include monitorizarea, organizarea rezervaţiilor naturale etc., orientate spre protecţia organismelor vii şi a biogeocenozelor.
Analiza, evaluarea şi efectuarea unor prognoze ale stării biosferei permit alegerea optimă a direcţiilor prioritare şi a măsurilor de combatere a efectelor şi proceselor negative, inclusiv a măsurilor cu caracter profilactic.
Dispariţia speciilor de animale este cauzată de:
B pierderea habitatului sau modificarea lui;
■ poluarea apei, aerului şi a solului;
H impactul speciilor introduse deliberat, care modifică ecosistemul, amenin- ţînd flora şi fauna locală;
■ comercializarea florei şi faunei.
Terna 16. Degradarea lumii animale. Măsuri de protecţie 87
Pentru conservarea şi valorificarea biodiversităţii, comunitatea internaţională acţionează în patru direcţii prioritare:
■ protecţia habitatelor prin instituirea de zone protejate (parcuri naţionale, rezervaţii naturale etc.);
13 protecţia unor specii concrete;
■ conservarea speciilor în grădini botanice sau în bănci de gene;
* diminuarea procesului de poluare şi de contaminare a biosferei.
REPERE
• Un număr impunător de specii de animale sînt pe cale de dispariţie: ursul Panda, cetaceele, leoparzii, tigrii, elefanţii, rinocerii, păsările răpitoare, reptilele, moluştele etc. Fiecare specie cu potenţialul său genetic are un rol specific în evoluţia substanţei biologice şi a biosistemelor şi în lanţul trofic.
• Numărul speciilor care au dispărut în diferite habitate este greu de apreciat, din cauza lipsei unui sistem de monitorizare. Experţii consideră că în următorii 20-30 de ani un sfert din totalul diversităţii biologice va fi pe cale de dispariţie.
• în paginile Cărţii Roşii a Republicii Moldova este inclus şarpele-cu-abdomen-gal- ben, care seîntîlneşte pe malurile stîncoase ale Nistrului şi Răutului; şarpele-lui- Esculap, care vieţuieşte în păduri şi în locuri stîncoase, ascunzîndu-se prin scorburi şi nişe. La fel, sînt incluse şi multe specii de păsări, printre care răpitoarele mari, ca pajura, vulturul-codalb, vulturul-pescar, acvila-imperială, acvila ţipătoare mare şi mică, şorecarul, viesparul, şoimul dunărean.
1» Argumentează prin exemple concrete rolul lumii animale ca factor de mediu.
2. Ce cauze au condus la reducerea numărului de specii de animale?
3. Esenţializează conţinutul informaţiilor din Cartea Roşie internaţională.
4. Enumera speciile de animale care au dispărut în ultimele secole de pe teritoriul ţării noastre.
5. Expune cauzele care au condus la degradarea faunei în ţara noastră.
6. Numeşte acţiunile care pot fi întreprinse în ţara noastră pentru ameliorarea situaţiei ecologice a lumii animale.
7. Scrie o comunicare despre speciile de animale pe cale de dispariţie. Propune căi de salvare a lor.
8. Propune măsuri pentru protejarea speciilor de animale în localitatea ta.
9. Care este aportul tău în acţiunile de protejare a speciilor de animale?
V
88 Capitolul III. Domeniile de degradare a med
0 comentarii: