.png)
Tipologia statelor lurnii
Cum credeţi, pentru ce ne trebuie să cunoaştem tipologia statelor lumii?Ţările lumii se deosebesc din mai multe puncte de vedere. De aceea ele se clasifică după anumite criterii, cum ar fi: nivelul de dezvoltare social-eco- nomică, poziţia geografică, mărimea teritoriului şi numărul populaţiei, gradul de asigurare cu resurse naturale, forma de guvernare, diviziunea teritorial-administrativă etc.
Cea mai importantă grupare a ţărilor lumii se face în baza nivelului lor de dezvoltare social-economică, ce permite de a evalua locul şi importanţa grupelor mari de state şi a unor ţări aparte în economia mondială.
Nivelul de dezvoltare social-economică al ţării poate fi stabilit după un întreg complex de indici economici şi sociali: naţional brut (P.N.B.),
venitul naţional, producţia globală industrială şi agricolă etc. O importanţă deosebită are şi determinarea ponderii în produsul brut mondial, în producţia industrială şi agricolă mondială, în comerţul mondial. Nivelul de dezvoltare social-economică mai este determinat şi de structura economiei, şi a unor ramuri aparte ale ei, de volumul şi structura comerţului exterior, de dotarea ramurilor economiei cu tehnică şi tehnologii moderne, de asortimentul şi calitatea producţiei.
După nivelul de dezvoltare social-economică, statele lumii pot fi grupate în: state cu nivel înalt de dezvoltare economică, state cu nivel mediu de dezvoltare economică şi state în curs de dezvoltare.
Tipologia statelor lurnii
Tabelul 2. TIPOLOGIA STATELOR LUMII DUPĂ NIVELUL DE DEZVOLTARE SOCIAL-ECONOMICĂ
Subcompetenţe:
• Exprimarea corecta în limba materna
cu utilizarea adecvată a termenilor geografici.
• Utilizarea schemelor, tabelelor în clasificarea statelor lumii conform diferitor criterii.
• Identificarea pe harta a grupelor de state.
Grupe de state
Subgrupe de state
State cu nivel înalt de dezvoltare economică
• Statele cele mai înalt dezvoltate. „Grupul celor şapte”.
• Statele mici înalt dezvoltate din Europa.
• Statele recent industrializate („dragonii asiatici”).
• Statele capitalismului migrator.
State cu nivel mediu de dezvoltare economică
• Ţări cu economia în tranziţie: fostele ţări socialiste din Europa, statele C.S.I. şi China.
• Ţările „cheie” mediu dezvoltate: Brazilia, Mexic, Argentina, Turcia.
• Ţările exportatoare de petrol (monarhii petroliere): Arabia Saudită, E.A.U., Kuwait, Qatar, Bahrain, Oman, Brunei.
State în curs de dezvoltare
• Ţările cu nivel mai avansat de dezvoltare: ţările din America Latină, cu excepţia celor din grupa a doua şi din Asia (inclusiv India, Indonezia, Iran), ţările din Africa de Nord şi din Oceania.
• Cele mai slab dezvoltate ţări ale lumii: 32 de ţări din Africa,
5 ţări din Asia, Haiti din America Latină etc.
GeollCapl.indd 11 20.06.2014 11:13:07
Capitolul 1
Capiwiid 1
Termeni-cheie:
• Ţări cu economie de piaţă - ţări, în care predomină sectorul privat. Statului îi aparţin numai unele ramuri ori obiecte economice de importanţă vitală. Preţurile la mărfuri şi servicii se formează pe piaţa liberă în funcţie de cerere şi ofertă. O condiţie obligatorie a economiei de piaţă este concurenţa liberă între producători.
• Produs intern brut (P.I.B.) - valoarea bunurilor materiale şi a serviciilor obţinute timp de un an numai în cadrul statului.
• Produs naţional brut (P.N.B.) - valoarea tuturor bunurilor materiale şi a serviciilor obţinute într-un an atât în cadrul statului, cât şi peste hotarele lui.
I. STATELE CU NIVEL ÎNALT DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ
în acest tip de state O.N.U. include circa 35 de ţări din Europa, Asia, America de Nord, Africa, Australia şi Oceania, care se evidenţiază prin cel mai înalt nivel de dezvoltare social-economică şi de integrare în economia de piaţă.
Aceste state se caracterizează prin următoarele trăsături specifice:
• structura pe ramuri a economiei poartă un caracter postindustrial, în formarea P.I.B. rolul principal îi revine sferei serviciilor;
• în industrie domină ramurile de prelucrare, ce formează baza exportului majorităţii statelor;
• agricultura, bazată pe realizările R.Ş.T., este înalt intensivă şi înalt productivă;
• în organizarea teritorială a societăţii sunt caracteristice urbanizarea maximală şi deosebiri minime în nivelul social-economic de dezvoltare a diferitor regiuni ale ţării.
Aceste state sunt divizate în patru subgrupe (vezi tabelul 2):
a) Statele cele mai înalt dezvoltate din lume - S.U.A, Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Canada.
Acestor state le revine cea mai mare parte din producţia de mărfuri industriale şi agricole şi a exportului lor pe piaţa mondială. Ele sunt principalii furnizori de capital, tehnologii, idei ştiinţifice, specialişti de înaltă calificare, servicii, dispun de cea mai dezvoltată şi eficientă infrastructură industrială şi socială şi totodată determină nivelurile şi ritmurile de dezvoltare ale progresului tehnic şi ale economiei mondiale în ansamblu.
b) Statele mici înalt dezvoltate din Europa (Statele din Europa de Nord, de Vest, Centrală şi de Sud), cu excepţia celor din prima subgrupă.
Aceste state se aseamănă cu cele din prima subgrupă după gradul înalt de dezvoltare, înzestrare tehnică a economiei, prin eficienţa înaltă a producţiei etc. Se deosebesc de „grupul celor şapte” prin numărul mai mic al populaţiei, volumul mai redus de mărfuri industriale şi agricole produse, printr-o specializare mai îngustă a economiei, prin volumul mai redus al comerţului exterior. P.I.B. pe locuitor în majoritatea din aceste ţari este acelaşi ca şi în „grupul celor şapte” (vezi Anexa nr. 1).
c) Statele recent industrializate - aşa-numiţii „tigri asiatici” (Republica Coreea, Taiwan, Hong Kong, Singapore). în ultimele decenii aceste state au
reuşit să atingă un nivel înalt de industrializare şi de înzestrare a economiei cu cele mai noi tehnologii, ceea ce le-a permis să lanseze pe piaţa mondială mari cantităţi de mărfuri industriale de înaltă calitate, majoritatea dintre ele fiind comercializate în ţările înalt dezvoltate (computere, aparate optice, automobile, vase maritime etc.).
La dezvoltarea rapidă a acestor state a contribuit un complex de factori, inclusiv poziţia geografică favorabilă - aflarea lor la intersecţia căilor maritime comerciale de importanţă mondială, investiţiile de capital şi livrările de tehnologii de vârf din Japonia, S.U.A, Germania şi din alte state dezvoltate.
d) Statele capitalismului migrator (Australia, Noua Zee- landă, Israel şi Republica Africa de Sud) - statele dezvoltate din Singapore. „Zgârie-nori” pe litoral afara Europei.
GeollCapl.indd 12 20.06.2014 11:13:11
I
China. Oraşul Shanghai - „Elveţia asiatică”
Statele înalt dezvoltate din afara Europei sunt foste colonii ale Marii Britanii, care n-au cunoscut feudalismul. Componenţa etnică a populaţiei s-a format în urma fluxului de migraţii din Europa, în primul rând din Marea Britanie. Populaţia Israelului s-a constituit pe seama strămutării evreilor din alte ţări.
II. STATELE CU NIVEL MEDIU DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ
Din acest tip de state fac parte:
a) Statele cu economia în tranziţie: fostele ţări socialiste din Europa, statele din C.S.I. şi China.
• Identifică pe hartă statele din această subgrupă.
Statele din prima subgrupă au particularităţi istorice comune de dezvoltare social-economică. După demontarea structurilor economice de tip socialist aici au fost create premise pentru trecerea la economia de piaţă. în aceste state s-au înfăptuit privatizarea unităţilor industriale, agricole, comerciale, de transport, a sferei de deservire, pregătirea de specialişti pentru activitatea în noile condiţii, retehnologizarea şi reprofilarea întreprinderilor industriale pe baza utilajelor şi tehnologiilor moderne şi adaptarea la cerinţele pieţei libere.
în perioada de tranziţie unele state postsocialiste (Cehia, Polonia, Ungaria, Slovenia, Slovacia) au înfăptuit cu succes reforme economice, ceea ce le-a avansat economic, devenind lideri în această grupă de state.
La etapa actuală mai atractive pentru investitorii vest-europeni, nord- americani şi asiatici sunt: Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia, statele baltice, care în mai 2004 au reuşit să adere la Uniunea Europeană. în ianuarie 2007 au devenit membri ai Uniunii Europene România şi Bulgaria, iar în a. 2013 Croaţia.
Statele C.S.I. diferă şi ele în ceea ce priveşte dezvoltarea social-economică. Un nivel mai înalt au atins Rusia, Ucraina şi Kazahstan.
China ocupă o poziţie aparte în această grupă de state, având particularităţile sale atât în regimul politic (ţară socialistă), cât şi în dezvoltarea social- economică, care îmbină elemente ale economiei planificate şi ale celei de piaţă (o ţară - două sisteme).
China se afirmă rapid, ca o putere industrială în zona Pacificului, prin ritmurile înalte de dezvoltare economică, care au fost atinse îndeosebi în zonele economice speciale.
După unii indicatori economici principali (mărimea P.I.B., a venitului naţional, volumul producţiei industriale şi agricole, volumul comerţului exterior) China deţine unul din primele locuri în lume. Totodată, raportând aceşti indici la un locuitor, ea cedează multor state. Astfel, P.I.B. pe locuitor în anul 2011 a constituit 8 382 de dolari.
b) Ţările „cheie” mediu dezvoltate: Brazilia, Mexic, Argentina, Turcia - dispun de bogate resurse naturale, umane, cât şi de un potenţial mare economic. Aceste state au un ritm înalt de dezvoltare economică cu predominarea ramurilor industriei de
Ungaria. Oraşul Budapesta
GeollCapl.indd 13 20.06.2014 11:13:13
Capitolul 1
Capitalul 1
O.N.U. a fost fondată în 1945 cu scopul de a menţine pacea şi securitatea internaţională şi a promova cooperarea în domeniile economic, social, cultural şi umanitar. Sediul: New York.
Membri: 194 de state.
prelucrare, inclusiv ramurile industriei grele. Deci, sunt state industrial-agrare, în structura comerţului exterior, atât în import cât şi în export, o pondere însemnată revine producţiei industriale finite, inclusiv mijloacelor de producţie. Brazilia şi Argentina sunt integrate cu statele din America Latină în organizaţia economică Piaţa Comună din „Conul Sudic”, iar Mexic este integrată în organizaţia „NAFTA”, Turcia tinde să devină membru al Uniunii Europene. Astfel, P.I.B. pe locuitor în acest subgrup de state în 2011 este de 10-12 mii dolari.
c) Statele exportatoare de pertol (monarhii petroliere). Acestea sunt statele din Golful Persic (Arabia Saudită, Kuwait, Bahrain, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Oman), de asemenea, Brunei ş.a., care datorită naţionalizării resurselor imense de petrol şi a industriei extractive au acumulat în ultimul timp resurse financiare foarte mari, utilizate pe larg pentru dezvoltarea industriei de prelucrare, transporturilor, construcţiilor, agriculturii. După mărimea P.I.B. pe locuitor aceste state se află printre primele în lume, plasându-se alături de S.U.A. şi ţările dezvoltate europene (Qatar - 102 943 dolari S.U.A., Kuwait - 47 980 dolari S.U.A. - anul 2011).
III. STATELE ÎN CURS DE DEZVOLTARE
Din această grupă face parte marea majoritate a statelor din Africa, o parte de state din Asia şi din America Latină şi Oceania (circa 100), care se deosebesc prin particularităţile lor istorice şi social-economice de dezvoltare. Cea mai mare parte a acestor state au fost în trecut colonii ale ţărilor dezvoltate din Europa. în economia unora din ele sunt prezente toate tipurile de relaţii sociale (de trib, feudale, capitaliste). Pentru ele sunt caracteristice: ritmurile ridicate de creştere a populaţiei, nivelul scăzut de trai şi sărăcia, şomajul, analfabetismul. Până în prezent s-a păstrat specializarea îngustă a economiei şi orientarea ei spre piaţa externă, dezvoltarea slabă a industriei de prelucrare şi a pieţei interne de consum.
• Care este cauza principală a înapoierii economice a ţărilor în curs de dezvoltare?
Există mai mulţi factori de ordin intern şi extern, care reţin dezvoltarea economică a acestor ţări. Printre aceştia menţionăm: lipsa de resurse financiare necesare, de specialişti şi muncitori calificaţi, dezvoltarea insuficientă a pieţei interne de consum, dependenţa economică mare de ţările dezvoltate, schimbul neechitabil de mărfuri dintre ţările slab dezvoltate şi cele dezvoltate.
în structura economiei statelor în curs de dezvoltare predomină două ramuri - agricultura şi industria extractivă, pe când industria de prelucrare este reprezentată, de regulă, numai de unele subra- muri ale industriei alimentare si uşoare.
După nivelul de dezvoltare social-economică statele în curs de dezvoltare pot fi grupate astfel (vezi tabelul 2):
a) Ţările cu nivel mai avansat de dezvoltare: sunt cele mai dezvoltate din grupa ţărilor în curs de dezvoltare. Printre ele se remarcă: India, Chile, Uruguay, Venezuela, Malaysia, Thailanda, Indonezia, Filipine, Iran, ţările din Africa de Nord şi din Oceania. Un rol important în structura economiei acestor state are secto-
E.A.U. Oraşul Dubai
i
GeollCapl.indd 14 20.06.2014 11:13:16
rul industrial, deci ele sunt state industrial-agrare. Predomină ramurile industriei de prelucrare, inclusiv ramurile industriei grele. în structura comerţului exterior, atât în import cât şi în export, o pondere însemnată revine producţiei industriale finite, inclusiv mijloacelor de producţie. Gradul de dezvoltare a relaţiilor de piaţă este mai avansat în raport cu restul ţărilor în curs de dezvoltare. Ele au mult mai multe asemănări cu ţările cu nivel mediu de dezvoltare decât cu cele în curs de dezvoltare.
Bangladesh. Oraşul Dhaka
b) Statele cele mai slab dezvoltate din lume. Multe dintre ele sunt slab asigurate cu resurse naturale, n-au ieşire la mare, nu dispun de condiţii favorabile pentru dezvoltarea agriculturii. în
aceste state principalul sector economic este agricultura, în care este ocupată cea mai mare parte a populaţiei active. Această ramură este slab dezvoltată şi
cele de trib şi feudale. Aceste ţări au cel mai mic P.I.B. şi venit naţional pe locuitor (vezi Anexa nr. 1). Circa 42 de state din Africa, Asia, America Latină şi Oceania sunt considerate de O.N.U. cele mai slab dezvoltate din lume (Afganistan, Yemen, Etiopia, Ciad, Niger, Somalia, Burkina Faso, Benin, Sierra Leone etc.).
în ultimul timp O.N.U. şi alte organizaţii internaţionale au început să folosească în calitate de criteriu generalizator al aprecierii nivelului dezvoltării economice şi sociale a ţărilor lumii aşa-numitul indice al dezvoltării potenţialului uman (I.D.P.U.). La baza acestuia stau următorii indici:
a) speranţa de viaţă la naştere (durata medie a vieţii);
b) nivelul de alfabetizare şi gradul de cuprindere în învăţământ;
c) produsul intern brut (P.I.B.) pe locuitor exprimat în dolari S.U.A. ca
măsură a standardului de viată.
>
Media diferitor variabile ce compun I.D.P.U. reflectă nivelul atins în dezvoltarea umană în fiecare ţară. Valorile I.D.P.U. sunt cuprinse între 0 şi 1; cu cât valoarea indicelui este mai mare, cu atât este mai mică distanţa ce urmează s-o parcurgă o ţară până la nivelul maxim al dezvoltării umane (care presupune o speranţă de viaţă de 85 de ani, alfabetizare universală şi un venit pe locuitor de circa 40 000 U.S.D.) posibil de atins la un moment dat.
Astfel, în funcţie de nivelul atins în dezvoltarea umană, statele lumii se clasifică în trei grupe - cu valori ale I.D.P.U.:
a) state cu nivel înalt de dezvoltare a potenţialului uman - 0,800 şi mai mare;
b) state cu nivel mediu de dezvoltare a potenţialului uman - de la 0,500 până la 0,799;
c) state cu nivel jos de dezvoltare a potenţialului uman - sub 0,500 (vezi Anexa nr. 1).
Clasificarea ţărilor după poziţia geografică are o anumită importanţă pentru evaluarea avantajelor şi dezavantajelor dezvoltării economiei, întreţinerii de relaţii economice cu vecinii şi cu alte ţări şi regiuni ale lumii.
neasigurată cu mijloace moderne de producţie. în relaţiile agrare predomină
economici, pot fi incluse în grupa statelor în curs de dezvoltare.
Statele cu economie planificată, după mai mulţi indicatori social
Pe lângă cele trei grupe mari de ţări descrise mai sus, există un număr nu prea mare de state cu economie planificată: R.P.D. Coreeană şi Cuba. Numai în R.P.D. Coreeană şi Cuba s-au păstrat fără modificare structurile dictaturii comuniste de tip sovietic.
GeollCapl.indd 15 20.06.2014 11:13:19
Capitalul 1
Cap iw lui 1
Schema 2. CLASIFICAREA ŢĂRILOR DUPĂ POZIŢIA GEOGRAFICĂ
Ţări
intracontinentale
Ţări
maritime
I
^ 1 \
Continental-maritime
1
Peninsulare
1
Insulare
1
r
1
Cehia, Ungaria, Elveţia, Mongolia, Belarus, Niger etc.
China, S.U.A., Franţa, Germania, Rusia etc.
India, Italia, Spania, Norvegia, Malaysia etc.
Cuba, Japonia, Marea Britanie, Islanda etc.
I
• Numeşte avantajele poziţiei geografice a statelor maritime.
• Compară poziţia economico-geografică a Franţei cu cea a Slovaciei.
După mărimea teritoriului se deosebesc mai multe grupe de state.
Schema 3. CLASIFICAREA ŢĂRILOR DUPĂ MĂRIMEA TERITORIULUI
Termeni-cheie:
• Poziţia economico- geografică a unei ţări este poziţia ţării faţă de: statele şi regiunile vecine, căile de transport de importanţă internaţională, mări şi oceane, bazele de materie primă, pieţele de desfacere a mărfurilor.
• State-monarhii - formă a orânduirii de stat, în care puterea supremă aparţine unei persoane şi, de regulă, se transmite prin moştenire. Se deosebesc monarhii constituţionale, care au constituţie, iar puterea monarhului este limitată de un organ legislativ (parlament), şi monarhii absolute, în care constituţia şi parlamentul lipsesc, iar puterea monarhului este nelimitată.
• State federale - state în care de rând cu unităţile de guvernare federale există unităţi teritoriale autonome (republici, provincii, landuri, state etc.), care au organe legislative şi executive locale, însă acestea se supun parlamentului şi guvernului federal.
/-----------------------------------------
Ţări cu o suprafaţă de câteva mln. km2
/---------------------------------
Ţări cu o suprafaţă de sute de mii de km2
Ţări cu o suprafaţă de câteva mii sau zeci de mii de km2
v
v
"X"
Rusia, Canada, China, S.U.A., Brazilia, Australia, India etc.
/
Franţa, Ucraina, Spania, Germania etc.
Austria, Irlanda, R. Moldova, Elveţia, Lituania etc.
• Recunoaşte pe hartă statele menţionate.
Gruparea ţărilor după mărimea teritoriului şi numărul populaţiei permite de a diferenţia ţările lumii după potenţialul teritoriului şi al resurselor umane de muncă, de a scoate în evidenţă problemele social-economice legate de acest potenţial.
Spre exemplu, ţările cu o suprafaţă mare dispun şi de diverse resurse naturale, imense terenuri agricole, spaţii suficiente pentru construirea diferitor obiective industriale, căi de transport, zone de recreare, şi de un potenţial înalt de resurse umane de muncă.
Tabelul 3.CLASIFICAREA ŢĂRILOR DUPĂ NUMĂRUL POPULAŢIEI
Numărul
populaţiei
Peste
100 mln. loc.
50-100 mln. loc.
10-50 mln. loc.
Sub
10 mln. loc.
Statele
China, India,
Germania, Italia,
Argentina, Chile,
Danemarca,
S.U.A., IndoneFranţa,
Marea
Polonia,
Suedia,
zia, Brazilia,
Britanie, Egipt,
România,
R. Moldova,
Pakistan, Rusia,
Turcia, Vietnam,
Algeria, Belarus,
Slovacia,
Bangladesh,
Iran, Filipine,
Canada, Maroc,
Armenia,
Japonia, Mexic,
Etiopia, Thailanda,
Columbia,
Lituania,
Nigeria etc.
R.D. Congo etc.
Spania, Ucraina etc.
Estonia, Macedonia etc.
GeollCapl.indd 16 20.06.2014 11:13:19
I
O varietate de monarhie absolută este cea teocratică, când monarhul este capul bisericii catolice (Vatican) sau al celei islamice (Arabia Saudită).
Oficial în lume există 30 de monarhii, dar formal - 40, deoarece în unele state din Comunitatea Naţiunilor (Canada, Australia, Noua Zeelandă etc.) juridic şeful statului este considerată regina Marii Britanii.
După gradul de asigurare cu resurse naturale ţările pot fi clasificate în:
a) ţări cu un complex de resurse naturale de importanţă mondială.
Dintre acestea fac parte Canada, S.U.A., Rusia, Australia, Brazilia, Republica Africa de Sud, Mexic etc.;
b) ţări care dispun de una sau două resurse naturale de importanţă mondială, cum ar fi: Arabia Saudită, Kuwait, Iran, Irak, Nigeria, Libia (resurse petroliere), Chile, Peru, Zambia, R.D. Congo (minereu de cupru), Malaysia, Thailanda, Bolivia (minereu de cositor), Guineea, Jamaica, Surinam, Camerun, Grecia, Ungaria (bauxită), Suedia, Norvegia, Finlanda (resurse forestiere şi metalifere);
c) ţări care dispun de resurse naturale de importanţă naţională sau regională: Marea Britanie, Franţa, Germania, Belgia, Belarus, Azerbaidjan, Tunisia, Argentina etc.;
d) ţări slab asigurate cu resurse naturale: Japonia, Elveţia, Republica Moldova, Lituania, Letonia, Nicaragua, Sudan, Etiopia etc.
Ţările bine dotate cu resurse naturale au mai mari posibilităţi de a-şi dezvolta ramurile economiei. Bogatele resurse de materii prime, solicitate pe piaţa mondială, servesc şi ca sursă importantă de obţinere a valutei.
Ţările lumii se mai clasifică şi după forma de guvernare.
Tabelul 4. CLASIFICAREA ŢĂRILOR DUPĂ FORMA DE GUVERNARE
Ţări-republici
Ţări-monarhii
Teritorii dependente Şi
cu statut special
Absolute
Constituţionale
S.U.A., Franţa,
R. Moldova,
Rusia, România, Cehia - peste 140 de ţări
Oman, Arabia Saudită, Brunei, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Swaziland
Marea Britanie, Japonia, Spania, Norvegia, Suedia, Belgia, Malaysia, Danemarca etc.
Gibraltar, Guadelupa, Martinica, Sahara Occidentală, Polinezia franceză, Noua Caledo- nie, Sfânta Elena etc.
‘ • .>r
Israel. Oraşul Ierusalim
Din componenţa Comunităţii Naţiunilor fac parte ţările foste colonii ale Marii Britanii. Această grupă cuprinde 50 de state din Asia, Africa, Oceania, Australia şi din bazinul Mării Caraibilor. Dintre ele 35 sunt republici: India, Bangladesh, Nigeria, Ghana, Zambia, Zimbabwe etc. în 15 state (Canada, Australia, Noua Zeelandă, Papua Noua Guinee, Tuvalu, Mauritius, Antigua şi Barbuda, Bahamas, Barbados, Belize, Grenada, Saint Vincent şi Grenadine, Saint Kitts şi Nevis, Saint Lucia, Jamaica) funcţiile oficiale ale statului le îndeplineşte guvernatorul general, care este numit de regina Marii Britanii la recomandarea guvernelor acestor ţări.
După diviziunea teritorial-administrativă se evidenţiază ţări unitare (majoritatea statelor lumii) şi ţări (24). La
baza împărţirii administrative a statelor au fost puse diferite principii. în unele cazuri la bază se află principiul etnic-naţional (Belgia, Elveţia, India, Pakistan, Nigeria, Rusia), în altele - particularităţile istorico-geografice (S.U.A., Canada, Mexic, Brazilia, Venezuela, Germania, Malaysia, Austria etc.).
2 Geografia umană a lumii, ci. a Xl-a
GeollCapl.indd 17 20.06.2014
Cap iw lui 1
Evaluare
TïpoCogia stateCor Cumii
1. Explică noţiunile: ţări cu economie de piaţă, state-monarhii, state-republici, produs naţional brut, produs intern brut, venit naţional.
2. Identifică din textul manualului criteriile de clasificare a statelor lumii.
3. După care indici economici şi sociali se determină nivelul de dezvoltare economică a ţării?
4. Utilizează textul manualului, harta politică a lumii şi înscrie în caiet câte 6 state din diferite grupe de ţări: înalt dezvoltate, cu nivel mediu de dezvoltare, în curs de dezvoltare.
5. Enumeră trăsăturile caracteristice ale grupelor de state:
• înalt dezvoltate;
• cu nivel mediu de dezvoltare;
• în curs de dezvoltare.
6. Identifică pe hartă: statele cu cea mai mare suprafaţă, statele cu populaţia de peste 100 mln. locuitori, câte 5 state insulare, peninsulare şi intracontinentale.
7. Utilizând textul manualului şi alte surse suplimentare completează în caiet tabelul de mai jos.
Forma de guvernare
Structura de stat
Republici
Monarhii
Prezidenţiale
Parlamentare
Absolute
Constituţionale
Unitare
Federale
8. Completează spaţiile libere cu exemple de state federale constituite din:
a) state... b) republici...
c) landuri... d) cantoane...
e) provincii...
9. Identifică pe hartă ţările din componenţa Comunităţii Naţiunilor.
10. Rezolvă grila.
1. Stat peninsular.
2. Monarhie teocratică.
3. Stat cu o suprafaţă de mai multe mln. km2.
4. Ţară asigurată cu un complex de resurse naturale.
5. Federaţie constituită din cantoane.
6. Stat intracontinental.
7. Ţară-arhipelag.
8. Stat asiatic cu populaţia de peste 100 mln. loc.
9. Republică federală.
10. Monarhie constituţională.
11. Unul dintre statele recent industrializate.
12. Microstat din Europa.
0 comentarii: