China

09:08 0 Comments

China
COMPONENŢA TERITORIULUI ŞI POZIŢIA
ECONOMICO-GEOGRAFICĂ
• Apreciază poziţia economico-geografică a Chinei conform algoritmului.
China este o ţară cu o cultură veche şi unul dintre principalele focare ale civilizaţiei umane. Apărând cu mult înaintea erei noastre, ea a adus o contribuţie enormă în cultura mondială. Sub aspect administrativ-teritorial, China este organizată în 23 de provincii (inclusiv Insula Taiwan), două regiuni cu statut special pe timp de 50 de ani (Hong Kong şi Macao), 5 regiuni autonome şi patru municipalităţi (Beijing, Shanghai, Tianjin, Chongqing) de subordonare centrală.
• Enumera statele cu o suprafaţă mai mare decât cea a Chinei
• Explică rolul Oceanului Pacific în viaţa chinezilor.
Suprafaţa mare a teritoriului a determinat şi numărul mare de ţări cu care China se mărgineşte. Hotarele terestre sunt marcate de lanţuri de munţi, adeseori greu accesibile, ce împiedică în anumită măsură întreţinerea legăturilor economice cu ţările vecine. O importanţă mare are ieşirea largă la Oceanul Pacific, ceea ce îi dă posibilitatea să întreţină legături comerciale cu diferite regiuni şi state din lume. Este important faptul că navele maritime îşi prelungesc calea în interiorul ţării pe râul Chang Jiang pe o distanţă de 1 000 km. Regiunile de coastă sunt intens populate şi valorificate.
Nu tot teritoriul Chinei are o poziţie geografică favorabilă faţă de căile de comunicaţii. Sectorul de Vest este situat în Asia Centrală, fiind îndepărtat de litoralul maritim.
O importanţă deosebită în poziţia geografică a Chinei are vecinătatea cu Japonia, cu statele recent industrializate din Asia de Est şi Sud-Est.
APRECIEREA ECONOMICĂ A CONDIŢIILOR
ŞI RESURSELOR NATURALE
Condiţiile naturale ale Chinei sunt foarte diferite şi variază mult de la o regiune la alta. Spre exemplu, o deosebire radicală există între vestul şi estul Chinei. Peste 4/5 din suprafaţa Chinei este acoperită de munţi, îndeosebi în vestul tării, unde se întind lanţurile munţilor Tian-Shan, Kunlun, Karako- rum, Himalaya şi cel mai vast şi înalt podiş din lume - Tibet cu altitudinea de 5 000 m.
• Identifică pe harta fizică din atlas lanţurile muntoase de pe teritoriul Chinei.
în partea de est se întind Marile Câmpii care au o importanţă deosebită pentru economia ţării.
Condiţiile agroclimatice sunt mai prielnice în zona de est a Chinei, unde vânturile musonice aduc în timpul verii precipitaţii abundente. în schimb, la nord şi în nord-vestul ţării se întind imense suprafeţe aride ocupate de deşerturi (Deşertul Gobi, Deşertul Takla Makan).
I
Geo_l l_Cap_5_b.indd 176 20.06.2014 13:33:23
Cifrele de pe hartă indică regiunile agricole:
I - cultura meiului, porumbului,
gaoleanului, soiei;
II - cultura grâului;
III - cultura orezului, grâului, porumbului; IV- cultura bumbacului;
V - creşterea vitelor pe păşuni naturale;
VI -silvicultura;
VII - terenuri inutilizabile ori puţin folosite.
Fig. 116. China. Harta economică.
Reţeaua hidrografică este foarte bogată în sectorul de est al Chinei. Pe teritoriul ţării se numără peste 1 600 de fluvii şi râuri, cu un mare potenţial energetic. Dintre râurile mai mari se remarcă Huang He, Chang Jiang, Amur.
Munţii Chinei de Sud 12 Geografia umană a lumii, ci. a Xl-a
• Din ce grupă de state face parte China după gradul de asigurare cu resurse naturale?
Resursele naturale. Structura complicată geologică a teritoriului a determinat prezenţa unui bogat complex de diverse resurse minerale. După volumul de resurse minerale, China este depăşită numai de Rusia şi S.U.A. Ea ocupă unul dintre primele locuri în lume după rezervele de cărbune superior, minereu de fier şi mangan, bauxită şi zinc, cositor, volfram, molibden, titan, metale rare, sare de sodiu şi potasiu. Sunt importante rezervele de uraniu, beriliu, aur. Rezerve mari de petrol se află în China de Nord-Est, în bazinul Datsin, cât şi pe şelful Mării Galbene. Există zăcăminte de petrol pe Platoul de Loess, în depresiunile Tarim şi Tsaidam. Gazele naturale, evaluate la 2 trln. m3, sunt concentrate preponderent în Depresiunea Sichuan.
O răspândire largă au zăcămintele de pirită, sulf nativ. Există mari rezerve de fosforite şi apatite, mirabilit, ghips, iod, brom. China este renumită prin caolinul său de calitate superioară
Geo_l l_Cap_5_b.indd 177 20.06.2014 13:33:25
Capitalul V
1953
1974
1980
1994
1997
2003
2007
2012
2025
] 582,5 ZZI 800 =1996,1
112Q8T8 11227,7 11286,9 11321,8 ] 1350,4 =11402,1
Fig. 117. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
9,0%
■ chinezi
■ alte etnii (uyghuri, mongoli, tibetani, zhuand)
Fig. 118. Structura etnică a populaţiei.
0-15 16-65 peste
ani de ani 65 de ani
Fig. 119. Structura pe vârste a populaţiei.
China, fiind o ţară multinaţională, reprezintă circa 56 de grupe etnice.
utilizat la producerea porţelanului, prin resursele imense de apă potabilă şi de energie hidraulică. China dispune de importante resurse forestiere - 21,9% din suprafaţa ţării situate în nord-estul şi sud-estul ţării. Ţara mai dispune de o varietate mare de soluri. Cele mai fertile şi prielnice pentru agricultură sunt solurile cenuşii şi brune de pădure, din partea de est şi nord-est. La sud, în zona tropicală, sunt răspândite solurile galbene şi roşii, prielnice pentru cultivarea multor plante de valoare. în regiunile centrale ale Chinei şi pe Podişul Tibet se întâlnesc soluri mai puţin favorabile pentru cultivarea plantelor. Pe Podişul de Loess şi pe Marile Câmpii Chineze, pentru a obţine recolte bogate şi stabile, este necesară irigarea terenurilor agricole.
POPULAŢIA
Pe parcursul a două milenii China este ţara cu cel mai mare număr de populaţie din lume. în prezent fiecare al şaselea om de pe Glob este cetăţean chinez. Creşterea populaţiei creează probleme majore de ordin social şi economic.
• Explică evoluţia numerică a populaţiei în China (fig. 117).
• La care tip de reproducere a populaţiei aparţine China?
• Ce politică demografică a promovat China?
Numărul total al persoanelor apte de muncă constituie circa 808 milioane, dintre care 2/5 reprezintă tineretul. Pentru amplasarea lor în câmpul muncii este necesar de a crea anual circa 25 de milioane de locuri de muncă, ceea ce este extrem de dificil. O altă problemă demografică importantă constituie majorarea numărului de persoane în vârstă de peste 65 de ani. Astfel, în anii ce urmează China va fi nevoită să soluţioneze probleme majore de ordin social- economic, legate de situaţia ei demografică. Conform estimărilor savanţilor chinezi, resursele naturale şi posibilităţile economice ale ţării pot asigura un număr de populaţie nu mai mare de 1,5 mlrd. locuitori, indice care va fi atins de China către anul 2025.
Creşterea rapidă a populaţiei şi agravarea problemelor social-economice a impus autorităţile statului, încă prin anii ’50 ai sec. al XX-lea, să promoveze o politică demografică orientată spre reţinerea creşterii populaţiei. Cea mai populară lozincă a fost: „O familie - un copil”, pentru realizarea căreia s-au întreprins o serie de măsuri economice, juridice, propagandistice ş.a. De exemplu, familiile cu un copil s-au bucurat de unele privilegii (asigurarea cu locuri de muncă, cu locuri în creşe şi grădiniţe de copii, plata unor indemnizaţii, scutirea de unele impozite). Aceste măsuri au contribuit la scăderea esenţială a natalităţii şi a sporului natural al populaţiei, astfel că după tipul de reproducere China a trecut la tipul modern de reproducere a populaţiei.
Sporul natural constituie 0,5% anual.
Speranţa de viaţă la naştere:
la bărbaţi - 73 de ani; la femei - 77 de ani.
Densitatea populaţiei în Marea Câmpie Chineză - 1000 loc./km2.
• Ce factori influenţează asupra structurii pe vârste a populaţiei? Care sunt consecinţele acestei structuri pe vârste a populaţiei în China?
în amplasarea teritorială a populaţiei există mari contraste: aproximativ 90% din ea sunt concentrate pe V3 din estul ţării. Densitatea medie a populaţiei este de 141 loc./km2, fiind mult mai mare în regiunile de est (300-600 loc./km2) şi foarte rară în cele apusene (în Tibet la 1 km2 revin 1-2 locuitori).
China este o ţară cu un grad mediu de urbanizare: în oraşe locuiesc 49% din totalul populaţiei. Totodată, are loc creşterea intensivă a urbanizării. Ţara deţine primul loc în lume după numărul de oraşe mari cu o populaţie de peste 100 mii de locuitori (500), oraşe milionare (circa 50) şi după numărul total de orăşeni.
Geo_l l_Cap_5_b.indd 178 20.06.2014 13:33:26
■ sectorul primar
□ sectorul secundar
■ sectorul terţiar
Fig. 120. Structura populaţiei pe sectoare de activitate.
Ponderea Chinei în producţia industrială mondială este de 11,4%, cedând numai S.U.A.
•
în a. 1991, în apropiere de Shanghai a fost dată în exploatare prima CNE. Către a. 2015 se preconizează construcţia unei CNE cu capacitatea totală de 30-50 mln. kW.
•
China produce anual:
213 mln. t de petrol;
1 200 mln. t de minereu de fier (primul loc în lume) şi 3,5 mlrd. t de cărbune (primul loc în lume).
•
China produce anual:
544 mln. t de fontă;
700 mln. t de oţel (primul loc în lume).
•
Producţia anuală de: aluminiu -18 mln. t (primul loc în lume); plumb - 2,2 mln. t (locul întâi în lume); zinc - 3,2 mln. t (primul loc în lume).
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
• Din ce grupă de state, după nivelul de dezvoltare social-economică, face parte China?
China se dezvoltă în ultimii ani cu ritmuri foarte mari, P.I.B. creşte anual cu 8-9%, ceea ce o deosebeşte de alte ţări din lume.
După unii indicatori economici principali (mărimea produsului naţional brut, volumul producţiei industriale şi agricole, al comerţului exterior) China deţine unul dintre primele locuri în lume. Astfel, ea se clasează pe locul doi în lume după mărimea P.I.B. (a. 2011), pe locul doi după volumul rezervelor valutare, pe locul doi după volumul comerţului exterior (a. 2011). Ea ocupă primul loc după producţia de cereale, carne, fructe, legume, tutun, mătase naturală, peşte, deţine cel mai mare şeptel de animale printre statele lumii, ocupă primul loc în extracţia de cărbuni, locul întâi în producţia de energie electrică, primul loc în producţia de oţel şi fontă (a. 2011). Totodată, după aceşti indici raportaţi pe locuitor, China mai rămâne încă în urma altor state dezvoltate (P.I.B. în a. 2011 a constituit 8 382 dolari pe locuitor).
Pe parcursul mai multor decenii, după proclamarea Republicii Populare Chineze, au fost experimentate diverse modele şi variante de construcţie a socialismului, care au dus la un dezastru economic şi la înrăutăţirea nivelului de trai al populaţiei. în ultimele decenii se înregistrează o creştere semnificativă a rolului Chinei în economia mondială. începând cu 1978 ţara cunoaşte cele mai mari transformări economice. Au fost desfăşurate reforme economice, care includ aşa-numitele patru „modernizări”: 1) modernizarea industriei; 2) modernizarea agriculturii; 3) modernizarea ştiinţei şi tehnicii; 4) modernizarea forţelor armate.
Aceste reforme au anunţat lumii despre „miracolul economic chinez”, care a înregistrat un nivel foarte înalt de creştere economică.
începând cu anii 1980-2000 şi până în prezent P.I.B. a sporit de câteva ori, atingând în a. 2011 11,3 trilioane dolari. Această dinamică impresionantă a fost posibilă datorită aplicării consecvente a reformei, în paralel cu încurajarea investiţiilor străine. în prezent, China a devenit „locomotiva” economiei mondiale. într-o perioadă scurtă, după declanşarea reformelor economice, ea a reuşit să soluţioneze problema alimentară, ceea ce constituie o performanţă pentru o ţară cu un număr enorm de populaţie. Actualmente China este a doua putere economică din lume după S.U.A.
în trecut baza industrială a ţării o constituiau ramurile industriei uşoare, în ultimele decenii au fost create noi ramuri, ca industria petrolieră şi petrochimică, electrotehnică, electronică, construcţia de avioane, industria nucleară, mecanica de precizie.
S-au produs schimbări esenţiale în amplasarea industriei. Dacă în trecut circa 70% din întreprinderile industriale erau amplasate pe litoralul maritim de est, în prezent noile construcţii industriale se înalţă predominant în regiunile interne, în apropiere de materiile prime, combustibili şi de consumator. China este o ţară industrial-agrară.
INDUSTRIA
Energetica. Baza energetică a Chinei o constituie cărbunii, cărora le revin 3/4 din balanţa energetică a ţării. Cele mai importante bazine sunt situate în nord-estul ţării: Datong, Fushin, Fushun, Baotou, Kailuan.
Geo_l l_Cap_5_b.indd 179 20.06.2014 13:33:27
CapiioTulI
Oraşul Guangzhou. Asamblarea automobilului japonez „Honda”
în mileniul II î. Hr. chinezii ştiau să topească metale, cultivau orez, produceau mătase; primele hieroglife chinezeşti s-au păstrat până astăzi.
• Utilizând harta economică (fig. 116), identifică principalele bazine carbonifere.
Petrolul, ca şi cărbunele, se extrage în nord-estul (zăcămintele de la Datsin) şi în nord-vestul ţării. S-au început explorări petroliere şi în zona de şelf a Mării Galbene şi a Mării Chinei de Sud.
• Recunoaşte pe harta economică (fig. 116) regiunile de extracţie a petrolului.
Centralele termoelectrice produc în prezent 78% din energia electrică şi sunt amplasate în apropierea bazinelor carbonifere sau a marilor aglomeraţii urbane. China a realizat un amplu program de amplasare a centralelor hidroelectrice. A construit o cascadă de centrale hidroelectrice cu capacitatea de 1 mln. kW fiecare pe râul Chang Jiang şi a unei cascade din 15 CHE pe râul Huang He. S-a început şi utilizarea surselor netradiţionale de energie - eoliană, solară, geotermică şi a fluxului şi refluxului. în ansamblu, după producţia de energie (circa 4,8 trln. kWh) China deţine locul întâi în lume.
Siderurgia este o ramură importantă a industriei grele locale. China, fiind una dintre puţinele ţări din lume care îşi dezvoltă industria metalurgică pe baza materiei prime proprii, a construit multe combinate şi uzine siderurgice şi le-a reconstruit pe cele vechi în baza tehnicii şi tehnologiilor moderne. Totuşi, în privinţa dotării ramurii cu utilaje şi tehnologii de vârf, siderurgia chineză este devansată de ţările înalt dezvoltate. Cantităţi enorme de metal sunt produse la combinatele mari cu ciclu deplin: Anshan, Beijing, Baotou, Tianjin, Fushun, Wuhan.
Prin anii ‘90 ai sec. al XX-lea au fost construite CNE în regiunile de litoral, în apropiere de porturile industriale, unde se resimte cel mai mare deficit de energie electrică.
în Tibet (Lhasa) a fost construită o centrală geotermică.
• Recunoaşte pe harta economică (fig. 116) centrele siderurgice.
• Prin ce se explică amplasarea uzinelor siderurgice în nord-estul şi estul ţării?
Dintre subramurile metalurgiei neferoase o importanţă mare au industria aluminiului, cuprului, plumbului şi a zincului, cărora le revine împreună 90% din producţia de metale neferoase. Spre deosebire de majoritatea statelor dezvoltate din Europa şi Japonia, în China metalurgia neferoaselor se bazează în exclusivitate pe materiile prime proprii. Extracţia minereurilor şi producţia de concentrate se desfăşoară în regiunile slab industrializate din sud-vest şi în regiunea centrală de sud, iar producţia de metal şi laminate este concentrată în regiunea industrială de est şi de nord-est.
• Identifică pe harta economică (fig. 116) centrele metalurgiei neferoase.
Industria constructoare de maşini a Chinei poartă un caracter universal şi cuprinde, practic, toate subramurile ce produc un larg sortiment de producţie. Predomină întreprinderile universale, şi nu cele cu specializare îngustă, aceasta fiind o latură negativă a ramurii. China produce material rulant, autovehicule, nave fluviale şi maritime, maşini-unelte, utilaje industriale, maşini agricole. Nivelul de dotare tehnică a ramurii şi utilizarea noilor tehnologii rămân în urmă fată de statele dezvoltate. Datorită reformelor economice promovate în ultimul timp, China înregistrează succese în dezvoltarea ramurilor moderne ale construcţiilor de maşini, inclusiv ale celor cu tehnologii de vârf: producţia aparatelor electrice de uz casnic, calculatoarelor electronice, aparatelor electrotehnice,
Geo_ll_Cap_5_b-indd 180 20.06.2014 13:33:28
I
Plantarea orezului pe Câmpia Chineză
China este lider mondial în producţia de îngrăşăminte chimice.
China deţine supremaţia în lume la producerea ţesăturilor de bumbac şi de mătase naturală.
în China la un locuitor revin 0,07 ha terenuri arabile.
Industria ceaiului este o ramură tradiţională şi foarte importantă în industria alimentară chineză. Fiind patria ceaiului, aproape până la sfârşitul sec. al XlX-lea China a deţinut monopolul în producţia şi exportul lui, asigurând 90% din consumul mondial de ceai, care constituia în acea perioadă baza exportului ţării.
mijloacelor moderne de telecomunicaţie. La dezvoltarea acestor ramuri este atras şi capitalul străin. Centrele principale ale industriei constructoare de maşini sunt Shanghai, Shenyang, Tianjin, Harbin, Beijing, Wuhan, Datong, Anshan, Dalian.
• Identifică pe harta economică (fig. 116) centrele constructoare de maşini.
China deţine supremaţia în producţia maşinilor de cusut, a bicicletelor.
Industria chimică se bazează pe materiile prime minerale, deşeurile industriei siderurgice şi ale metalurgiei neferoase, petrol şi gaze naturale. Se dezvoltă două grupe principale de ramuri: a) producerea îngrăşămintelor minerale (îndeosebi a celor de azot); b) producerea mărfurilor chimice de uz casnic şi farmaceutice. China mai produce mase plastice, fibre şi fire sintetice, cauciuc sintetic, acizi pentru satisfacerea necesităţilor ramurilor industriale respective. în industria chimică a Chinei din a doua jumătate a anilor ’70 ai sec. al XX-lea s-au produs mari schimbări - s-a desfăşurat construcţia întreprinderilor mari moderne dotate cu utilaje şi tehnologii avansate.
• Recunoaşte pe harta economică (fig. 116) principalele centre ale industriei
chimice.
Industria textilă, bazată pe vechi tradiţii, are o dezvoltare continuă. Ea foloseşte ca materii prime bumbacul-fibre, mătasea naturală şi artificială, firele sintetice şi lâna. După costul producţiei industria textilă devansează esenţial industria de confecţii, de tricotaje, de pielărie şi încălţăminte.
• Explică importanţa industriei textile în viaţa poporului chinez.
Dintre ramurile industriei textile se remarcă producţia ţesăturilor de bumbac (circa 90% din producţia naţională de ţesături). Fabricile textile sunt amplasate în marile oraşe, printre care se evidenţiază aglomeraţia Shanghai.
Industria alimentară are o semnificaţie deosebită. în structura ramurii o importanţă mai mare are prelucrarea cerealelor şi a culturilor oleaginoase, care constituie baza alimentaţiei populaţiei Chinei, urmată de prelucrarea cărnii şi a tutunului, cu o pondere de două ori mai mică. în ţară există un număr mare de întreprinderi de decorticare a orezului, majoritatea amplasate în spaţiul rural în regiunile de cultivare a lui (China de Est şi Central-Sudică). Tradiţiile meşteşugăreşti, care odinioară au dus faima Chinei în întreaga lume, sunt perpetuate şi în prezent. Broderiile de mătase, bibelourile din porţelan şi ceramică, sculpturile în fildeş, articolele din lemn şi bronz se exportă masiv şi aduc profit considerabil economiei ţării.
• Identifică pe harta economică (fig. 116) principalele centre ale industriei alimentare.
AGRICULTURA
• Explică rolul factorilor naturali în dezvoltarea agriculturii Chinei.
Agricultura joacă un rol deosebit în economia Chinei. Ea satisface pe deplin piaţa internă de consum al produselor alimentare, asigură cea mai mare parte a necesităţilor industriei alimentare şi 2/3 ale industriei uşoare, în materii prime, acoperă circa V4 din costul exportului şi asigură cu locuri de muncă 0,5 mlrd. de oameni.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 181 20.06.2014 13:33:29
Capitol lift I
Capitalul V
de cai păş
O problemă acută a agriculturii Chinei o constituie gradul scăzut de asigurare cu terenuri agricole (33,3% din suprafaţa ţării) şi îndeosebi cu terenuri arabile (13,3%). în agricultura Chinei funcţionează atât gospodării moderne, cât şi tradiţionale. Numărul mare de populaţie rurală şi de lucrători în agricultură tărăgănează procesul mecanizării. Datorită construcţiei digurilor şi a canalelor de irigaţie au fost lichidate urmările secetelor, evitându-se şi inundaţiile pustiitoare, iar în scopul ameliorării solurilor au fost plantate fâşii forestiere de protecţie şi terasate pantele.
Cultura plantelor. în cadrul culturii plantelor un rol mai însemnat le revine culturilor alimentare: cerealelor (orez, grâu, porumb, mei, gaolean ş.a.), cartofului, batatului, soiei.
• Recunoaşte pe harta economică (fig. 116) regiunile de cultivare a cerealelor.
China este principalul producător de: cereale (orez, grâu, gaolean), legume, fructe, tutun, ceai, bumbac (a. 2011).
Dintre plantele tehnice o importanţă deosebită are bumbacul, care se cultivă pe terenurile irigate din bazinele marilor râuri ale Chinei. Se cultivă şi alte plante industriale (cânepă, tutun ş.a.).
în Sud, o răspândire largă au astfel de culturi ca trestia de zahăr, pomii fructiferi, inclusiv citricele, cafeaua, copacul de cacao, ceaiul. Pretutindeni se cultivă legume.
Creşterea animalelor este un sector important şi în plină ascensiune al agriculturii chineze. Şeptelul total de animale (bovine, porcine, ovine, caprine) este evaluat la peste 1 mlrd. capete (primul loc pe Glob). Această ramură, în fond, având caracter extensiv, utilizează vegetaţia păşunilor naturale, care constituie aproape 42% din suprafaţa ţării. Baza furajeră nu satisface necesităţile ramurii, ceea ce se reflectă negativ şi asupra productivităţii ei. Creşterea porcinelor este concentrată mai mult pe Câmpia de Est a Chinei, iar cea a bovinelor, ovinelor, cămilelor - în regiunile de vest, nord-vest şi de nord ale ţării (explică cauzele acestei repartizări, utilizând fig. 116). în Tibet se cresc cai şi iaci.
Sericicultura are tradiţii seculare şi se practică mai ales în cursul inferior al fluviului Chang Jiang şi în provinciile sudice, unde se cultivă dudul.
China deţine primul loc în lume (mln. capete) la creşterea: porcinelor -477; ovinelor -138; caprinelor -151; cabalinelor -16,1; păsărilor - 4,9 (mlrd. capete).
TRANSPORTURILE
Pentru un stat atât de mare ca teritoriu şi populaţie, cum este China, şi luând în considerare potenţialul lui economic şi ritmurile înalte de dezvoltare ale economiei în ultimele decenii, transporturile joacă un rol deosebit. Circa V2 din traficul de mărfuri şi de pasageri revine pe seama transportului feroviar.
în decembrie 2012 a intrat în funcţiune calea ferată superrâpidă cu viteza de 300 km/h cu lungimea de 2 300 km - Beijing - Guangzhou.
• Explică de ce transportulferoviar deţine rolul de lider în traficul de pasageri şi mărfuri.
Creşte importanţa altor tipuri de transporturi - auto, prin conducte, maritim, aerian. S-au construit autostrăzi moderne, printre care se remarcă cea care ajunge până în Tibet, la Lhasa, traversând altitudini de peste 5 500 m.
• Studiază harta transporturilor din atlas şi identifică regiunile Chinei care sunt cel mai bine asigurate cu reţele de transporturi.
Lungimea totală a căilor ferate constituie peste 92,1 mii km.
• Explică rolul transportului fluvial în economia ţării.
• Identifică pe harta economică (fig. 116) principalele porturi maritime ale ţării.
Geo_ll_Cap_5_b-indd 182 20.06.2014 13:33:31
■ utilaje industriale, electrotehnice, electronice
■ mijloace de transport
□ produse textile şi confecţii
□ produse chimice
□ materii prime agricole
şi produse agro-alimentare
■ utilaje industriale, electronice
■ mijloace de transport
□ produse chimice
□ materie primă minerală
■ combustibili
■ alte produse
Fig. 121. Structura exportului de mărfuri.
Fig. 122. Structura importului de mărfuri.
Transportul aerian are o importanţă mare pentru realizarea legăturilor interne cu regiunile slab accesibile din vest, cât şi pentru întreţinerea legăturilor cu statele lumii.
în China se folosesc mijloacele de transport tradiţionale: atelajele, cămilele Lungimea totală a căilor şj bicicleta. fluviale navigabile depăşeşte 123 mii km.
# RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
Aeroporturi moderne: Beijing, Shanghai, Harbin.
Principalii parteneri în exportul de mărfuri: Hong Kong, Japonia, S.U.A., Republica Coreea, India, Rusia, Australia.
Principalii parteneri în importul de mărfuri: Japonia, S.U.A., Republica Coreea, Germania, Rusia, Malaysia, Singapore.
După declanşarea reformelor economice şi proclamarea politicii „uşilor deschise” China se încadrează tot mai intens în schimburile internaţionale. Astfel, au fost create condiţii favorabile pentru activitatea capitalului străin în economie, extinderea relaţiilor de colaborare ştiinţifico-tehnică, procurarea largă a licenţelor şi brevetelor din statele cu economie avansată. Pentru stimularea investiţiilor de capital străin au fost create aşa-numitele „zone economice libere”, care includ cele mai mari oraşe de pe coasta maritimă de est şi sud-est. în prezent în China funcţionează circa 1300 de întreprinderi cu capital străin.
• Enumeră statele care deţin rolul principal în relaţiile economice externe ale Chinei.
• în baza analizei diagramelor (fig. 121,122), enumeră ce produse predomină în exportul şi importul Chinei.
Evaluare
China
1. Explică poziţia economico-geografică a Chinei conform algoritmului.
2. Compară condiţiile naturale din estul şi vestul Chinei.
3. Cum a influenţat politica demografică promovată de guvernul chinez asupra proceselor demografice din ţară?
4. Argumentează de ce densitatea medie a populaţiei pe ţară este redusă.
5. Cum explici fenomenul că, deşi China are cel mai mare număr de orăşeni, totuşi populaţia urbană constituie 49% din totalul populaţiei?
6. Evidenţiază pe harta economică (fig. 116) principalele regiuni industriale ale Chinei. Explică factorii amplasării teritoriale a industriei ţării.
7. Explică factorii care au dus la dezvoltarea accelerată a economiei la sf. sec. al XX-lea - începutul sec. al XXI-lea.
8. Examinează harta economică (fig. 116) şi observă cum se schimbă specializarea agriculturii Chinei de la nord spre sud şi de la est spre vest.
9. Ce importanţă are pentru China ieşirea largă la mările din Oceanul Pacific?
10*. Utilizând diferite surse de informare, scrie un eseu despre relaţiile economice ale Republicii Moldova cu China.