Precipitaţiile atmosferice

05:55 2 Comments

Precipitaţiile atmosferice. Totalitatea particulelor de apă lichidă sau solidă care cad din nori şi ajung pe suprafaţa terestră, poartă denumirea de precipitaţii atmosferice.
După starea de agregare se deosebesc precipitaţii lichide (ploaie, burniţă), solide ( zăpadă, grindină) şi mixte (lapoviţă).
Ploaia este alcătuită din picături de apă. Ploaia se formează la temperaturi pozitive.
Zăpada este o precipitaţie solidă alcătuită din cristale hexagonale de gheaţă. Acele de gheaţă se formează la temperaturi de -5°C...-10°C.
Lapoviţă este căderea concomitentă a fulgilor de zăpadă şi picăturilor de ploaie. La latitudini medii şi superioare, lapoviţa constituie o fază intermediară în procesul de geneză a ploii.
Grindina ester alcătuită din fragmente de gheaţă.
Există mai multe tipuri de regim pluviometric:
Tipul ecuatorial este specific pentru zona cuprinsă până la 10° latitudine în ambele emisfere. Aici cad precipitaţii bogate pe tot parcursul anului.
Tipul tropical se caracterizează printr-o perioadă ploioasă a solstiţiului de vară şi o perioadă secetoasă care durează aproape jumătate de an.
Tipul subtropical se înregistrează în zonele situate între 20° şi 30° latitudine nordică şi sudică. Regimul anual al precipitaţiilor se caracterizează prin cantităţi reduse ( sub 250mm). Precipitaţiile cad neregulat.
Tipul mediteranean se caracterizează prin secetă vară şi precipitaţii iarna. Acest tip este caracteristic nu numai zonei Mării Mediterane dar şi altor regiuni cum ar fi California, Chile. Australia de Sud, Africa de Sud.
Tipii/ temperat sub influenţa uscatului şi a ape se ărerert ază în două subtipuri:
Te-cerat oceanic se caracterizează prin cantităţi de precipitaţii mari în tot timpul anului dar mai ales iarna.
.21
Temperat continental aici cad mai multe precipitaţii vara şi mai puţine iarna.
Tipul musonic se înregistrează în regiunile unde bat vânturi musonice, cu o maximă în lunile de vară când aerul umed oceanic se deplasează spre uscat.
Tipul polar este specific regiunilor polare şi se caracterizează prin sume anuale reduse de precipitaţii.
Precipitaţiile atmosferice sunt repartizate neuniform pe suprafaţa Pământului. Cele mai mari cantităţi cad în zona ecuatorială, urmată de o scădere care atinge valori minime în zonele subtropicale, după care în zonele temperate se atestă o creştere a cantităţilor anuale, după care urmează o scădere însemnată în zonele polare.
Coeficientul de umezire este raportul dintre cantitatea de precipitaţii anuale căzută şi evaporare potenţială.
Presiunea atmosferică reprezintă forţa exercitată de masa atmosferei pe unitatea de suprafaţă. Presiunea atmosferică poate varia în timp şi în spaţiu. Variaţia presiunii atmosferice se diferenţiază în funcţie de latitudine geografică, anotimp, altitudine, relief.
Brizele de mare şi de uscat apar în regiunile de litoral. Ziua datorită aerului straturilor inferioare cu presiune mai mare se deplasează dinspre mare spre uscat sub forma unei brize de mare. Noaptea de obicei repartiţia temperaturii şi presiunii este inversă şi vântul bate de la uscat spre mare numită briză de uscat.
Suhoveiul este un vânt fierbinte şi foarte uscat care se formează în regiunile de pustiu sau câmpie.
Crivăţul este un vânt rece venit din părţile de est sau nord-est. Este o prelungire a anticiclonului Siberian. Crivăţul provoacă scăderi bruşte a temperaturii.
Clasificarea maselor de aer conform originii geografice:
Aerul arctic se formează în Bazinul Arctic. Se caracterizează prin temperaturi joase şi este foarte uscat mai
22
ales pe continent. Aerul arctic pătrunde deseori în Europa provocând ninsori şi ploi reci.
Aerul polar sau temperat se formează la latitudini mijlocii. Există aer polar continental ( se formează în Siberia Centrală, Europa de Est şi în Peninsula Scandinavă. Are temperaturi scăzute) şi aer polar maritim (se formează în Canada de Nord şi ajunge până în Europa provocând scăderea temperaturii şi precipitaţii).
Aerul tropical de asemenea se împarte în maritim şi continental şi se caracterizează prin temperaturi ridicate. Se formează în Atlanticul de Nord, Africa de Nord, Peninsula Balcanică, Asia Centrală.
Aerul ecuatorial se formează în zona ecuatorială. Este aerul cei mai cald şi cel mai umed.
Prin circulaţia generală a atmosferei se înţelege sistemul de curenţi de aer la scară planetară care cuprinde întreaga atmosferă.
Principalele vânturi cu caracter permanent sunt:
- vânturi polare, care bat în tot timpul anului dinspre poli spre cercurile polare;
- vânturi de vest care bat între 40°-60° latitudine nordică şi sudică;
- alizee care bat dinspre tropice spre Ecuator.
Vânturile periodice din care fac parte şi musonii se
formează datorită diferenţelor sezoniere de presiune dintre oceane şi continente. Vara, masele de aer continentale mai calde şi cu presiuni scăzute atrage aerul oceanic mai dens, cu presiune ridicată, a cărui deplasare formează musonul de vară bogat în precipitaţii, iarna situaţia este inversă.