Curenţi maritimi
Curenţi maritimi - reprezintă mişcarea apelor oceanice determinată de vânturi, diferenţa de salinitate, temperatură şi de nivelul apei.După temperatură sunt curenţi calzi ( Gulf-Stream, Kuro- Shivo) şi curenţi reci (Labradorului, Peru).
Curenţii se deplasează cu viteze de 0,3-4 km/h în funcţie de configurarea ţărmului, de relieful submarin, de forţa de frecare etc.
Direcţia de deplasare a curenţilor se modifică de forţa lui Coriolis, care abate curenţii spre dreapta în emisfera nordică şi spre stânga în emisfera sudică.
Importanţa curenţilor. Curenţii oceanici influenţează mult climatul zonei prin care trece, salinitatea apei, temperatura ei, etc. De exemplul apele calde ale Curentului Golfului determină clima blândă a Europei de Vest şi de Nord. De ex. porturile Norvegiei nu îngheaţă niciodată deşi se află la o latitudine cu porturile din America de Nord care iarna sunt închise.
Apele curgătoare permanente cuprind râurile, fluviile şi pâraiele.
Un râu este compus din următoarele elemente:
- izvorul (care poate fi un izvor de apă, subterană, un lac, un gheţar)
- cursul (traseul pe care curge apa)
- gura de vărsare
Alimentarea cu apă a râurilor se face din:
- ploi( alimentare pluvială)
- topirea zăpezii (alimentare nivală)
- din apele subterane (alimentare subterană)
Ponderea acestor surse de alimentare diferă îndeosebi în
funcţie de condiţiile climatice.
Condiţiile climatice au un rol foarte important asupra râurilor. De ex. în condiţiile unei clime ecuatoriale râurile sunt bogate în apă datorită precipitaţiilor abundente, iar în tropice
28
râul poate chiar să dispară datorită evaporării mari şi lipsei de precipitaţii.
Relieful la rândul său are şi el o importanţă pentru râuri. De ex. pantele abrupte determină scurgerea rapidă a râului, diminuând evaporaţia şi infiltrarea apei în sol.
Lacuri - apă stătătoare situată într-o depresiune de întindere variabilă.
Cel mai mare lac după suprafaţă este Marea Caspică.
Cel mai adânc lac este lacul Baikal.
După originea bazinelor se pot deosebi:
- lacuri tectonice care sunt cele mai mari şi mai adânci, (de ex. Lacul Baikal, Balhaş, Tanganyka).
- lacul glaciare, adăpostite în circuri şi văi glaciare
- lacuri vulcanice, formate în cratere vulcanice (de ex. Honshu, Lonor)
- lacuri formate sub acţiunea apei curgătoare, se formează în cursurile inferioare ale râurilor.
- lacuri carstice, format în depresiuni carstice, ( de ex. Lacul Ursul de la Sovata, format pe carst în sare)
- lacuri antropice de acumulare
0 comentarii: