De rând cu industria şi agricultura, transporturile prezintă un important sector al producţiei materiale. Prin intermediul transporturilor se efectuează legături strânse între industria extractivă şi cea prelucrătoare, agricultură şi industrie, sfera de producţie şi consum. Orice produs poate fi considerat finit doar atunci când este deplasat din regiunea de producere în regiunea de consum şi se utilizează în calitate de mijloc de producţie sau ca obiect de larg consum. Transporturile constituie baza materială a diviziunii teritoriale a muncii. Ele permit de a introduce în circuitul economic regiuni şi areale cu resurse naturale şi umane. Căile de comunicaţie au avut şi au menirea de a scoate din izolare comunităţile umane ale Terrei, integrându-le în sistemele generale de civilizaţie, în reţeaua mondială şi naţională de bunuri materiale şi spirituale. Lărgirea reţelei căilor de comunicaţie a avut un rol decisiv în popularea şi valorificarea noilor teritorii descoperite, în legătura dintre continente şi ţări. Fără reţelele de transport nu s-ar fi dezvoltat regiunile şi centrele industriale, agricole, oraşele şi satele. Transporturile au o însemnătate mare în viaţa economică, politică, culturală, în întărirea capacităţilor de apărare ale ţărilor.
Ş ~Ş
Subcompetenţe:
• Comunicarea corecta în limba materna
cu utilizarea adecvată a termenilor geografici.
• Explicarea rolului transportului în economia mondială.
• Identificarea tipurilor de transport.
• Caracterizarea categoriilor principale de transport.
• Evaluarea statelor cu cel mai înalt nivel de dezvoltare a transporturilor.
• Cum a influenţat R.Ş.T. asupra dezvoltării transporturilor? în mai puţin de un secol progresul tehnic a transformat radical căile de comunicaţie: barierele muntoase au fost străpunse de tunele, căi ferate şi şosele, reţelele de canale au legat mări şi oceane, fluvii şi râuri; cablurile de telecomunicaţii au fost instalate pe fundul oceanelor.
Progresul ştiinţifico-tehnic a exercitat o influenţă enormă asupra tuturor ramurilor de transport. Au sporit considerabil viteza şi capacitatea mijloacelor de transport, a fost elaborată şi pusă în aplicare o nouă generaţie de materiale rulante, nave, autovehicule, avioane. Trenurile electrice se deplasează astăzi cu o viteză de peste 200-300 km/h (Franţa, Japonia, Germania). Avioanele moderne de pasageri traversează Oceanul Atlantic în numai 3,5 ore, iar în locul navelor comerciale cu o capacitate de numai 40-50 mii de tone în prezent sunt folosite pe larg nave-supertancuri petroliere şi nave specializate în transportarea minereurilor şi cerealelor, port-containere cu capacitatea de 200-500 mii tone.
Transporturile din diferite ţări ale lumii au particularităţile lor, fiind condiţionate de mărimea şi gradul de valorificare a teritoriului, nivelul de dezvoltare economică şi de integrare în diviziunea internaţională a muncii.
De exemplu, în multe ţări cu suprafeţe mici este iraţional de a dezvolta
y y
transportul aerian intern, deoarece teritoriul lor poate fi uşor traversat cu
Singapore. Navă port-container
GeollCap4.indd 117 20.06.2014 11:20:27
CapiwlulilV
Capiwhd^l
K
Transportul reprezintă sistemul circulator al organismului complicat în economia mondială. în transportul mondial sunt ocupaţi peste 120 mln. de oameni. Lungimea totală a reţelei de transporturi mondiale (fără cele maritime) constituie peste 43 mln. km. Anual în lume sunt transportate peste 100 mlrd. tone de încărcături şi trilioane de pasageri.
Termeni-cheie:
• Cabotaj - navigaţie de litoral între porturile unei ţări.
• Trafic de mărfuri - volumul mărfurilor transportate cu anumite mijloace de transport la o anumită distanţă într-un interval de timp exprimat în tone la kilometru.
• Trafic de pasageri
- numărul de călători transportaţi cu anumite mijloace de transport la o anumită distanţă, într-un interval de timp exprimat în pasageri la kilometru.
• Nod de transport
- punct prin care se intersectează 2-3 linii de cale de acelaşi tip de transport.
• Feribot - navă sau pod plutitor, pe care sunt instalate şine de cale ferată şi care serveşte pentru transportarea trenurilor sau vagoanelor de pe un mal al unei ape pe altul.
• Telecomunicaţii-
transmiterea şi recepţia la distanţă a unor sunete, semne sau imagini prin telefon, telegraf, televiziune, semnalizare optică etc.
automobilul în numai câteva ore. Pe de altă parte, în Rusia, S.U.A., Canada, China, Brazilia, state cu suprafeţe imense, transportul aerian este un mijloc vital pentru efectuarea operativă a legăturilor dintre diferite regiuni ale acestor ţări, deseori situate la câteva mii de kilometri unele de altele.
în ţările înalt dezvoltate transporturile au o structură complexă, reprezentată de toate ramurile de bază, inclusiv cele moderne. în aceste ţări au fost create sisteme naţionale de transport, care reprezintă o îmbinare teritorială armonioasă şi o funcţionare eficientă a tuturor sau a majorităţii subramurilor transporturilor şi a obiectivelor de deservire a lor. Din ultimele fac parte sistemele de dirijare, de deservire şi exploatare a transporturilor (aeroporturile, gările feroviare şi auto, porturile maritime şi fluviale, întreprinderile şi organizaţiile de reparaţie a mijloacelor de transport şi a căilor de comunicaţie, instituţiile de proiectări şi de pregătire a cadrelor de profil etc.).
R.Ş.T. a avut o influenţă deosebită asupra specializării diferitor tipuri de transport. Pe plan mondial scade importanţa transportului feroviar, care îşi menţine rolul de bază în transportarea încărcăturilor industriale grele şi a producţiei agricole, de asemenea, a pasagerilor la distanţe mari şi medii. Transportul feroviar şi-a păstrat importanţa şi în transportul suburban de pasageri, şi în cadrul marilor aglomeraţii urbane (metropolitanele, trenurile electrice, tramvaiele). Transportul rutier are o largă utilizare în traficul de pasageri din zonele suburbane şi rurale. Datorită flexibilităţii în exploatare, el este frecvent folosit în transporturile interurbane şi internaţionale. Transportul maritim a rămas la fel de important în comerţul internaţional de mărfuri, totodată, aproape că nu mai este folosit la transportarea pasagerilor, cu excepţia turiştilor. Transportului aerian îi revine un rol deosebit în transportarea pasagerilor la distanţe medii şi mari. El creează o concurenţă serioasă transportului feroviar şi celui maritim în traficul internaţional de pasageri.
Pentru sporirea randamentului transporturilor feroviar, auto, maritim şi fluvial este necesar de a folosi pe larg containere în transportarea mărfurilor. Datorită acestui fapt productivitatea muncii ar spori de 8-10 ori.
Sisteme de transport performante şi eficiente funcţionează în S.U.A., Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Canada. Acestor ţări le revine cea mai mare parte din transportul mondial de diverse materii prime, combustibil, produse finite.
Reţelele şi sistemul de transport ale ţărilor postsocialiste au suferit mari schimbări progresive, fiind aduse la un grad de utilare tehnică mai avansat
Schema 12
Geo 11 Cap4.indd 118 20.06.2014 11:20:27
Cele mai lungi magistrale feroviare:
Transsiberiană:
Moscova - Celeabinsk
- Krasnoiarsk - Irkutsk - Habarovsk - Vladivostok (dublă şi electrificată pe tot traseul), cu lungimea de
9 302 km;
Transafricană:
Lagos - Mombasa, cu lungimea de 6 530 km;
New York - Los Angeles, cu lungimea de 6 350 km.
•
Trenul Superrapid Paris
- Lyon se deplasează cu viteza de 450 km/h.
•
Căi ferate la cea mai mare altitudine:
Lima-Oroya - 4 829 m (Peru);
Rio Mulatos - Potosi - 4 787 m (Bolivia).
•
Tuneluri feroviare cu lungimi mari:
Seikan (Japonia) - 53,8 km; Simplon (Elveţia - Italia) - 19,8 km.
•
Eurotunelul ce străbate strâmtoarea Pas de Calais (Franţa - Marea Britanie) are lungimea de 51,5 km. Deplasându-se cu viteza de 160 km/h, trenul parcurge această distanţă în 35 min.
■ America de Nord
■ Europa
□ Asia
□ America de Sud
■ Africa
□ Australia şi Oceania
Fig. 61. Ponderea regiunilor mari de pe Glob în lungimea totală de căi ferate.
cu o eficienţă mai mare în exploatare. Au fost modernizate căi ferate şi şosele de importanţă europeană. în marea majoritate a ţărilor în curs de dezvoltare sistemele naţionale de transport se află la etapa iniţială de formare, iar în unele dintre ele în general lipsesc. în Nepal, Afghanistan, Ciad, Niger, precum şi în unele state din Orientul Apropiat etc. ca mijloc de transport se folosesc pe larg animalele.
Transporturile terestre includ transportul feroviar, rutier, prin conducte şi transportul electronic (liniile de tensiune înaltă de transportare a energiei electrice). în diferite ţări importanţa unor subramuri ale transporturilor terestre diferă. De exemplu, în S.U.A. printre aceste subramuri predomină transportul rutier, pe când în Rusia un rol mai mare are transportul feroviar, în ultimele decenii s-au înregistrat şi tendinţe diferite în dezvoltarea unor subramuri aparte ale transporturilor terestre. De exemplu, în S.U.A., Marea Britanie, Germania, Franţa lungimea reţelei de căi ferate se află într-o permanentă descreştere, pe când în Rusia şi în alte ţări, dimpotrivă, au fost construite noi magistrale feroviare.
Transportul feroviar este cel mai vechi tip de transport terestru şi a apărut la începutul sec. al XlX-lea (prima cale ferată din lume Liverpool - Manches- ter din Anglia a fost dată în exploatare în 1825). în prezent reţeaua mondială de transport feroviar atinge lungimea de circa 1,3 mln. km. Extinderea ei în diferite ţări şi continente este inegală. Din cele peste 140 de state, care dispun de căi ferate, doar în numai 10 (S.U.A., Rusia, Canada, India, China, Australia, Argentina, Franţa, Germania, Brazilia) este concentrată aproape jumătate din lungimea totală a căilor ferate.
• Identifică pe hartă (fig. 62) statele cu o reţea de transport feroviar bine dezvoltată.
După cel de-al Doilea Război Mondial, datorită avantajelor mai mari ale transporturilor auto şi aerian, care concurează cu cel feroviar substituindu-1, în unele ţări dezvoltate lungimea reţelei feroviare se reduce.
în alte ţări, mai ales în cele în curs de dezvoltare, reţeaua feroviară este în creştere.
Fig. 62. Reţeaua feroviară mondială.
GeollCap4.indd 119 20.06.2014 11:20:28
Capiwlid^l
№
Superrapidul european
Se construieşte magistrala feroviară cu lungimea de 10 mii km, care va trece pe renumitul traseu al Marelui drum al mătăsii: de la Istanbul prin Taşkent până la Beijing.
Multe trasee au fost amplasate în zonele montane cu mari altitudini: la 5 330 m- în Tibet, la 4 800 m - în Anzi, la 2 770 m-în Alpi.
Termeni-cheie:
• Ecartament- lăţimea dintre şinele de cale ferată. Există: căi ferate cu ecartament normal - 1 435 mm, răspândit în Europa, S.U.A., Asia; căi ferate cu ecartament îngust - 1 000-1 067 mm (Africa, America Latină, Europa); căi ferate cu ecartament mare - 1 524 mm (C.S.I., Mongolia, China); căi ferate cu ecartament foarte mare - 1 676 mm (Spania, India şi unele ţări din America de Nord şi de Sud).
Nivelul tehnic de utilare şi eficienţa transportului feroviar din statele dezvoltate si cele în curs de dezvoltare diferă foarte mult. în acestea de la urmă, materialele rulante utilizate sunt învechite. Deseori în cadrul aceleiaşi ţări ecartamentul căilor ferate este diferit, fapt ce frânează crearea unei reţele unice de căi ferate şi utilizarea lor raţională. în aceste state până în prezent sunt folosite pe larg locomotivele cu abur.
în general, transportul de pasageri pe căile ferate se află în regres, ca rezultat al creşterii interesului călătorilor spre mijloacele de transport mai confortabile - cele autorutiere şi aeriene.
Transportul autorutier poate fi numit pe bună dreptate transportul sec. al XX-lea. El a luat naştere la începutul secolului al XX-lea, iar în prezent a devenit un component integrant al civilizaţiei, fiind mai avantajos decât cel feroviar. Este mai ieftin şi pătrunde în locuri greu accesibile, permite de a transporta mai operativ încărcăturile şi pasagerii la locurile de destinaţie, are o utilizare cu mult mai largă. Paralel cu extinderea şi modernizarea şoselelor, creşte şi se perfecţionează parcul mondial de autovehicule.
Cea mai lungă reţea de drumuri este amenajată în S.U.A. (circa 6 mln. km), fiind urmată de Franţa, Rusia, Germania, Italia, Polonia. în ceea ce priveşte indicele densităţii reţelei rutiere, se remarcă ţările europene - Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia.
Printre principalele magistrale rutiere de importanţă internaţională se evidenţiază: şoseaua europeană Londra - Paris - Strasbourg - München - Viena - Budapesta - Belgrad - Bucureşti - Sofia - Istanbul - Ankara -până la Golful Persic; şoseaua Antwerpen - Berlin - Varşovia - Minsk - Moscova; şoseaua Stokholm - Hamburg - München - Milano - Napoli. Cea mai lungă şosea din lume, de circa 15 000 km, numită „Panamericană”, porneşte din Alaska şi continuă prin vestul continentului nord-american, America Centrală şi de Sud până în Peru şi Chile.
în ţările tropicale slab dezvoltate, precum şi în zonele reci ale Globului, sunt puţine şosele, majoritatea dintre ele nu corespund din punct de vedere tehnic cerinţelor actuale.
Transporturile prin conducte. încă în antichitate romanii şi alte popoare aduceau apă în oraşele mari prin reţele de conducte. Abia la începutul sec. al XX-lea acest sistem de transport capătă o utilizare mai largă. în prezent se transportă prin conducte orice produs lichid sau gazos - petrol, gaze naturale, produse petroliere, împreună cu apa, prin conducte se transportă şi cărbunele (S.U.A.). Transportul prin conducte este un mijloc modern şi relativ ieftin.
Tabelul 56. STATE CU CELE MAI MARI PARCURI AUTO
Ţările
Parcul de automobile, mln. unităţi
Total
Inclusiv
autoturisme
S.U.A.
242,1
190,2
Japonia
77
40,2
Germania
48
42,1
Italia
41,7
36,7
Franţa
39,1
31,2
Marea Britanie
32,3
28,4
China
78,1
62,1
Rusia
39,3
34,4
Spania
27,5
22,2
Brazilia
29,7
23,6
GeollCap4.indd 120 20.06.2014 11:20:30
Pentru a înlesni legăturile rutiere, au fost construite mari poduri suspendate, tunele pe uscat şi în zonele submarine.
Conductele mari de petrol „Prietenia" şi de gaze naturale „Siberia de Vest - Europa de Vest" au o lungime de peste 5 mii km.
Printre ţările cu o mare flotă comercială avansată se evidenţiază şi Germania, Marea Britanie, Franţa, Suedia, Danemarca, Olanda.
Statele deţinătoare de flote maritime mari:
Japonia - 6 987; Panama -6477; S.U.A. - 6 443;
Rusia - 3 815; China - 3 520; Republica Coreea - 2 760; Norvegia -2 210.
Cele mai importante canale maritime din lume sunt: Canalul Suez, cu lungimea de 161 km şi lăţimea de 70-125 m;
Canalul Panama cu lungimea de 81 km şi lăţimea de 91-300 m; Canalul Kiel, cu lungimea de 99 km.
Ţara
Lungimea reţelei de căi ferate în funcţiune, mii km
Ţara
Lungimea reţelei de autodru- muri în funcţiune, mii km
S.U.A.
232,0
S.U.A.
6 588,0
China
91,2
India
4 236,0
Rusia
8 7,7
China
4 008,0
Canada
80,0
Brazilia
1 752,0
India
64,2
Canada
1 409,0
Germania. Nod de transport
Construcţia de con- Tabelul 57. STATELE CU CEA MAI MARE REŢEA
i , . n ’ . DE CĂI FERATE Şl AUTODRUMURI (2010)
duete a influenţat puternic v 7
extracţia şi utilizarea gazelor naturale, a petrolului şi transportul acestora.
Este greu de imaginat avântul extraordinar al exploatărilor de petrol şi gaze din Sahara, Siberia sau din deserturile Ara- biei fără posibilitatea de a transporta prin conducte cantităţi uriaşe de petrol şi
de gaze din aceste regiuni. Multe conducte de petrol şi de gaze naturale sunt amplasate pe fundul maritim din locurile de exploatare spre ţărm (Golful Mexic în S.U.A., Marea Nordului în Norvegia şi Marea Britanie, Golful Per- sic). Conductele de gaze naturale instalate pe fundul Mării Mediterane unesc regiunile bogate în zăcăminte de gaze din Algeria şi Libia cu sudul Italiei. Cele mai lungi conducte se află în S.U.A., Rusia şi Canada.
• Utilizează hărţile economice din atlas şi identifică cele mai lungi conducte de petrol şi gaze naturale din S. U.A., Rusia şi Canada.
Transporturile acvatice. în sistemul mondial de transporturi un rol deosebit îi revine transportului maritim. El asigură 4/5 din tot transportul
de mărfuri dintre ţări si contribuie cel mai mult la dezvoltarea diviziunii
) )
internaţionale a muncii.
Trăsăturile principale actuale ale transportului maritim sunt: creşterea capacităţii navelor, în special a tancurilor petroliere, a metanierelor şi mineralierelor, sporirea vitezei de transport, precum şi a operaţiilor de încărcare- descărcare (prin mecanizare, electronizare şi containerizare).
Navele-tancuri petroliere constituie circa 60% din capacitatea totală a flotei
comerciale mondiale. Printre ţările cu cea mai mare flotă comercială din lume
>
se înscriu Panama, Liberia, Grecia, Cipru, Japonia, Norvegia, China, Malta, S.U.A., Rusia. Sub pavilionul unor state, precum Panama, Liberia, Bahamas, navighează nave aparţinând unor companii din S.U.A., Canada, ţările europene, Japonia etc. Faptul se explică prin impozitele mai mici, pe care sunt obligate să le achite navele ţărilor în curs de dezvoltare şi prin salariile mai mici plătite marinarilor.
• Identifică pe hartă principalele porturi maritime ale lumii.
Odată cu dezvoltarea accelerată a economiei Japoniei după cel de-al Doilea Război Mondial, iar în prezent şi a ţărilor recent industrializate din Asia, a crescut rolul oceanelor Pacific şi Indian în transportul maritim mondial.
Portul Singapore deţine locul doi printre porturile mondiale după volumul traficului de mărfuri, operaţiile de încărcare-descărcare a containerelor, nivelul de electronizare şi computerizare, cedând portului Shanghai (China).
O
GeollCap4.indd 121 20.06.2014 11:20:36
Capitalului
Punctele principale de interferenţă a traseelor maritime sunt canalele şi strâmtorile. Prin Marea Mânecii trec zilnic peste 500 de nave, iar prin Strâmtoarea Gibraltar -150. Prin Canalul Suez anual trec peste 20 000 de nave maritime.
Principala regiune a navigaţiei pe lacuri în lume o constituie Marile Lacuri din S.U.A. şi Canada, unite cu Oceanul Atlantic prin râul Sf. Laurenţiu.
Navele maritime pătrund în adâncul continentului până la 4 mii km.
Mari porturi maritime sunt: Rotterdam, Hamburg, Marsilia, Londra, New York, Philadelphia, New Orleans, Boston (Oceanul Atlantic), Ningbo (China), Hong Kong.
Cele mai importante căi maritime traversează Oceanul Atlantic prin care se realizează V2 din transportul maritim mondial. Traseele principale ale acestui bazin pornesc de la ţărmurile de est ale S.U.A. şi Canadei ducând spre Europa.
Transportul aerian s-a dezvoltat rapid după cel de-al Doilea Război Mondial, când au fost elaborate şi au început să fie produse în serie avioane de pasageri cu reacţie de tipul „Boeing" „II" „Airbus" „Concord".
Fig. 63. Transportul maritim mondial.
Printre încărcăturile transportate pe cale maritimă pe primul loc se plasează petrolul şi produsele petroliere.
O însemnătate mare are, de asemenea, transportarea mineralelor, cărbunelui, lemnului, cerealelor etc.
• Identifică pe hartă (fig. 45) direcţia principalelor fluxuri de petrol.
• Găseşte pe hartă canalele şi strâmtorile de importanţă mondială.
Transportul fluvial este unul dintre cele mai vechi tipuri de transport şi e practicat pe râurile navigabile. Transportul fluvial deserveşte mai mult transporturile interne de mărfuri, deşi construcţia de canale permite folosirea lui şi pentru realizarea legăturilor economice externe. Spre exemplu, prin Canalul Rhin-Main-Dunărea se întreţin legături economice cu zeci de state ale lumii.
Cele mai importante căi fluviale din Europa sunt: Rhinul, Dunărea, Volga, Odra, Sena, Elba ş.a. în S.U.A. o însemnătate deosebită pentru transport au râurile Sf. Laurenţiu, Mississippi, Ohio. Fluviile chineze Chang Jiang şi Huang He, legate între ele prin Marele Canal Chinez, sunt navigabile pe o mare parte din lungime.
• Recunoaşte pe hartă râurile sus-numite.
în statele în curs de dezvoltare rolul râurilor în transportul fluvial mondial este neînsemnat. Râurilor Africii şi Americii Latine (Amazon, Parana, Nil, Congo, Niger etc.) le revin numai 5% din volumul mondial de mărfuri transportate pe cale fluvială.
Transportul aerian este cel mai recent şi, totodată, cel mai rapid, mai modern şi universal mijloc de transport. Liniile aeriene interne şi internaţionale, solicitate tot mai mult în ultimele decenii pentru transportul rapid al pasagerilor, produselor agricole scumpe şi alterabile, mărfurilor valoroase (metale preţioase, medicamente ş.a.), au legat marile centre urbane, regiunile de atracţie turistică, porturile maritime etc. cu centrele îndepărtate şi zonele lipsite de alte mijloace de transport.
GeollCap4.indd 122 20.06.2014 11:20:37
I
Conducta de petrol Bacu- Tbilisi-Geyhan
Transportul aerian este prioritar în ţările cu economie avansată. S.U.A. dispun de cea mai mare în lume flotă comercială aeriană, care deserveşte V2 din traficul mondial de pasageri şi mărfuri realizat pe cale aeriană. Tot în S.U.A. se află şi cele mai mari aeroporturi internaţionale: Atlanta (92 mln. pasageri în an), Chicago (70 mln.), LosAngeles (62 mln.), Dallas (57 mln.), San Francisco (41 mln.), Miami (33 mln.), New York (48 mln. de pasageri pe an) etc. A doua mare concentrare de transporturi aeriene se află în Europa, cu astfel de mari aeroporturi internaţionale ca Londra(69 mln.), Frankfurt-pe-Main (53 mln.), Paris (60 mln.), Amsterdam (49 mln.) etc. în Asia aeroporturi cu trafic intens simt: Tokyo (67 mln.), Seul (36 mln.), HongKong (53 mln.), Beiging (77 mln.), Duhay (37 mln.), Singapore (47 mln. de pasageri pe an).
Transportul electronic cuprinde transportul energiei electrice prin linii de înaltă tensiune. Apărut încă la sfârşitul sec. al XlX-lea, o dezvoltare intensă acest tip de transport capătă după cel de-al Doilea Război Mondial, datorită dezvoltării rapide a electroenergeticii şi extinderii sferei de utilizare a producţiei ei. Energia electrică este transportată de la centralele electrice spre consumator prin linii electrice de diferită tensiune.
Telecomunicaţiile includ telegraful, telefonul, televiziunea, internetul etc.
‘TransporturiCe şi căite comunicaţii
1. Explică noţiunile: trafic de mărfuri, trafic de pasageri, telecomunicaţii, nod de transport, ecartament, cabotaj.
2. Argumentează rolul transporturilor şi căilor de comunicaţii în economie şi în societate.
3. Cum a influenţat R.Ş.T. asupra dezvoltării transporturilor şi căilor de comunicaţii?
4. Completează în caiet tabelul „Avantajele şi dezavantajele diferitor tipuri de transport”.
5. Care tip de transport a jucat rolul decisiv în formarea economiei mondiale?
6. Argumentează importanţa telecomunicaţiilor în economia mondială.
7. Căror tipuri de transport le revine locul de frunte în: a) traficul de mărfuri; b) traficul de pasageri?
8. Propune măsuri de diminuare a impactului transporturilor asupra mediului.
9. Explică de ce transportul autorutier este dominant în traficul de pasageri.
10. * Estimează rolul sistemelor informaţionale de tip Internet pentru activitatea economică, socială şi culturală.
11. Completează în caiet schema „Relaţiile de producţie ale transporturilor şi căilor de comunicaţii” cu alte ramuri ale economiei mondiale.
Tipurile de transport
Avantaje
Dezavantaje
1.
2.
3
4.
Evaluare
GeollCap4