Geografia Romaniei

Doresc sa va aduc la cunostinta ca am creat un sait destinat culinariei, peste un milion de retete va asteapta https://milionrecipes.com

COMPONENŢA TERITORIULUI ŞI
POZIŢIA ECONOMICO-GEOGRAFICĂ
Australia este situată în emisfera sudică, între Oceanul Indian şi Oceanul Pacific, pe continentul cu acelaşi nume. Ei îi aparţine Insula Tasmania şi o serie de insule mai mici alăturate. Australia are o poziţie geografică mult prea izolată faţă de alte regiuni ale lumii.
Australia se află la o distanţă de 3,5 mii km de Asia de Sud-Est, la 11-16 mii km de ţărmurile S.U.A. şi la peste 21 mii km de Marea Britanie.
• Explică particularităţile poziţiei economico-geografice a Australiei. Indică avantajele
şi dezavantajele acestei poziţii.
CONDIŢIILE ŞI RESURSELE NATURALE
Aspectul naturii Australiei, determinat în cea mai mare parte de climatul tropical, este unic.
• Aminteşte-ţi din cursurile anterioare de geografie:
a) formele de relief ale Australiei;
b) particularităţile climei;
c) reţeaua hidrografică;
d) specificul lumii organice.
Subsolul Australiei este bogat în diferite resurse minerale. în partea de sud-est a ţării se întâlnesc zăcăminte de cărbuni atât de calitate superioară (de importanţă mondială), cât şi de calitate inferioară. Tot în estul Australiei şi pe şelf se găsesc rezerve importante de petrol, iar în regiunile vestice şi pe Insula Tasmania - zăcăminte de minereu de fier de importanţă mondială. In partea de nord şi de nord-est sunt concentrate zăcăminte de bauxită ce constituie V3 din rezervele mondiale. în regiunile vestice se află mari rezerve de nichel şi aur, iar în cele nordice - zăcăminte de uraniu. Australia, îndeosebi partea de est, dispune de rezerve mari de diferite minereuri ale metalelor rare.
• Identifică pe hartă repartiţia minereurilor utile.
în savane se întâlnesc soluri roşii-brune şi cafenii foarte fertile. Dat fiind faptul că pădurile ocupă doar 19,6% din suprafaţa ţării, Australia este insuficient asigurată cu resurse forestiere.
POPULAŢIA
Australia este un stat slab populat.
• La ce tip de reproducere a populaţiei se referă Australia?
Sporul natural constituie 0,7% anual, ceea ce o plasează printre ţările cu creştere lentă a populaţiei. Populaţia Australiei s-a format în urma imigraţiilor din Europa.
• Numeşte statele din care populaţia a emigrat în Australia.
întrucât imigraţiile din Asia au fost interzise de lege, 97% din populaţia Australiei este reprezentată de anglo-australieni urmaşi ai emigranţilor
Capiwlulg î
Capitalul V
1901
1950
1994
2003
2007
2012
2025
=i3,8
8,8
:17,8 =□19,7 =i 20,4
--------122,0
i26T2
Fig. 163. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
67,0%
19,0%
14,0%
0-15 16-65 peste
ani de ani 65 de ani
Fig. 164. Structura pe vârste a populaţiei.
europeni (în marea majoritate englezi şi irlandezi). în ultimele decenii s-a mărit numărul imigranţilor din alte ţări europene: Germania, Italia, Olanda, Grecia ş.a. Aborigenii numără circa 200 mii de oameni, mai puţin de 2% din populaţia ţării.
• Explică evoluţia numerică a populaţiei (vezi fig. 163).
• Analizează diagrama (fig. 164). Ce politică demografică promovează Australia?
Densitatea medie a populaţiei este de 3,0 loc./ km2.
• Analizează harta (fig. 13) şi explică repartizarea populaţiei în Australia.
Australia este o ţară cu un nivel înalt de urbanizare (82%). Principalele
oraşe sunt: Sydney, Melbourne, Brisbane, Perth, Adelaide, Canberra.
• Găseşte pe hartă principalele oraşe ale Australiei.
Formal, Australia este dominion al Marii Britanii. Şeful statului este regina Marii Britanii, reprezentată de un guvernator general. în realitate, Australia este o ţară absolut suverană, puterea legislativă fiind exercitată de Parlamentul Federal, iar cea executivă - de Cabinetul de Miniştri în frunte cu prim-ministrul.
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
Până la mijlocul sec. al XlX-lea Australia servea ca loc de deportări şi de exil pentru cei condamnaţi de lege în Marea Britanie. Afară de aceasta, în Australia au fost împroprietărite persoanele care şi-au pierdut moşiile în S.U.A. după Războiul de Independenţă (1775-1783). Unica ramură economică dezvoltată era creşterea ovinelor, care asigura cu lână o bună parte din industria engleză.
Speranţa de viaţă la naştere:
la bărbaţi - 80 de ani; la femei - 84 de ani.
Cifrele de pe hartă indică regiunile agricole:
I - cultura grâului, creşterea bovinelor,
ovinelor şi a caprinelor; n L II - creşterea bovinelor pe păşuni ^ r
: E A N U
L
naturale; ^\ III - creşterea ovinelor şi caprinelor
iaTITTT^/v
P I
pe păşuni naturale;
\
I
Hotfert / /
IV - gospodării de tip suburban;
\ 130°
I 140°p
mmuEr^ol
JScaraJ^cm^90^
V - terenuri inutilizabile ori puţin folosite.
Fig. 165. Australia. Harta economică.
Geo_ll_Cap_5_b-indd 220 20.06.2014 13:34:44
I
Oraşul Sydney
Valorificarea intensivă a Australiei are loc şi în a doua jumătate a sec. al XlX-lea. în această perioadă începe dezvoltarea industriei extractive, iar mai târziu şi a celei de prelucrare, ceea ce a favorizat transformarea Australiei la sfârşitul sec. al XX-lea într-un stat înalt dezvoltat.
în prezent Australia este o ţară industrial-agrară înalt dezvoltată. Economia ei are un caracter universal si se evidenţiază
> 9
printr-un grad ridicat de concentrare a producţiei (agricole şi industriale) în întreprinderi moderne mari cu o specializare îngustă. în economia ţării, pe lângă capitalul local, o importanţă deosebită are capitalul străin (englez, american, japonez), căruia îi revine 70% din total.
Australia este cel mai mare producător şi exportator de: rutiliu, ilmenit, zirconiu şi monazit.
Australia este renumită prin producţia de pietre preţioase (safir, topaz şi opal) şi diamante.
Principalele centre meta lurgice:
Newcastle şi Port Pirie.
Principalele centre constructoare de maşini: Sydney, Melbourne, Adelaide, Brisbane.
INDUSTRIA
Deşi industria Australiei a înregistrat ritmuri înalte de dezvoltare după cel de-al Doilea Război Mondial, ea cedează ţărilor înalt dezvoltate în ceea ce priveşte volumul producţiei industriale, nivelul de înzestrare tehnică a industriei, gradul de dezvoltare a ramurilor industriale moderne etc. Ţara importă în prezent V4 din utilajele industriale necesare. Industria extractivă este una dintre principalele ramuri industriale ale Australiei.
• Explică din ce cauză în Australia este înalt dezvoltată industria extractivă.
Australia deţine supremaţia pe Glob în extracţia de bauxită, minereu
de plumb, rutiliu, ilmenit, titan, ocupând locuri de frunte şi în extracţia de minereu de fier, cupru, zinc, aur, nichel, cărbuni superiori, uraniu. Extracţia anuală de petrol este evaluată la 28 mln. tone, de gaze naturale - la 45,1 mlrd. m3, iar de cărbuni - la circa 415,5 mln. tone. Producţia industriei extractive este destinată, în principal, exportului. în această ramură predomină companiile americane, engleze şi japoneze.
Industria energetică. în structura producţiei de energie electrică rolul principal revine centralelor termoelectrice (90%), care funcţionează pe bază de cărbuni, păcură şi gaze naturale. Restul producţiei de energie electrică se obţine la centralele hidroelectrice, helioelectrice şi eoliene.
• Din ce cauză în Australia cel mai mare volum de energie electrică produsă revine
centralelor termoelectrice?
Producţia de energie electrică atinge 236,4 mlrd. kWh (a. 2012).
Industria siderurgică n-a căpătat amploare, deşi în ţară există resurse mari de materii prime proprii. Producţia anuală a siderurgiei este evaluată la circa 9 mln. tone de fontă şi 8 mln. tone de oţel. O dezvoltare mai amplă a înregistrat industria metalelor neferoase. Dintre acestea se remarcă industria aluminiului (locul cinci în lume), producţia de cobalt (locul doi în lume), argint (locul patru în lume), zinc (locul doi în lume), plumb (locul doi în lume - 560 mii t), aur - locul doi în lume - 2701 (a. 2011).
Dintre ramurile industriei constructoare de maşini se evidenţiază industria de asamblare a automobilelor, care aparţine în mare parte companiilor anglo-americane şi japoneze, producţia utilajelor pentru industria extractivă. Mai puţin dezvoltate sunt construcţia de maşini-unelte, electrotehnica şi radiotehnica, a căror producţie este destinată mai ales pentru satisfacerea cerinţelor pieţei interne.
Geo_l l_Cap_5_b-indd 221 20.06.2014 13:34:45
Capiwïuï^ î
Capitalul V
Creşterea bovinelor pe păşuni naturale
Dintre alte ramuri industriale menţionăm: industria petrochimică, bazată mai mult pe resursele proprii şi concentrată în oraşele-porturi Melbourne, Sydney, Perth, Brisbane; industria alimentară, bazată, de asemenea, pe materia primă agricolă locală; industria de prelucrare a cărnii, laptelui, industria conservelor, zahărului şi vinului, ce satisfac necesităţile interne, cât şi o bună parte din export.
• Determină pe baza fig. 165 regiunile de amplasare a industriei în Australia. Numeşte factorii ce au determinat o astfel de amplasare.
AGRICULTURA
Creşterea ovinelor- ramura de bază a agriculturii
Australia produce anual: 26,0 mln. t de trestie de zahăr, 26 mln. t de grâu, 7,3 mln. t de orz.
Fig. 166. Structura fondului funciar.
Deşi în această ramură sunt încadrate numai 5% din populaţia activă, ea joacă un rol deosebit în economia Australiei. Producţiei agricole îi revine o bună parte din valoarea exportului ce serveşte ca sursă importantă de încasări valutare. Agricultura se caracterizează prin gradul înalt de dezvoltare a gospodăriilor mari de marfa, prin orientarea ramurii spre piaţa externă. Cea mai mare parte din producţia agricolă, inclusiv 90% din lână, 80% din grâu şi zahăr, este comercializată pe piaţa externă. După mărimea medie a gospodăriilor agricole, Australia depăşeşte S.U.A. şi Canada. Acestea ocupă în medie 2 300 ha în comparaţie cu 180-200 ha în America de Nord.
• De ce agricultura în Australia e mai puţin intensivă decât în statele dezvoltate din Europa?
Ramura principală a agriculturii este creşterea animalelor, căreia îi revine 2/3 din costul producţiei globale a ramurii. Australia deţine locul doi în lume după şeptelul de ovine şi după producţia de lână, 3/4 din efectivul de ovine este de rasă „Merinos”. Este bine dezvoltată creşterea bovinelor pentru carne şi lapte, preponderent în sud-estul ţării.
• Analizează diagrama (fig. 166). Cum influenţează structura fondului funciar asupra specializării agriculturii?
Dintre ramurile culturii plantelor se evidenţiază cultura cerealelor, îndeosebi a grâului, care predomină în regiunile de sud-est şi de sud-vest. Australia este un mare exportator de grâu. Se mai cultivă porumb, ovăz, orz, sorg, pe terenurile irigate - orez, iar în regiunile de nord-est - trestie de zahăr, în est şi vest, pe terenurile irigate - bumbac. Pe coasta de est a Australiei se cultivă plante subtropicale şi tropicale, viţă-de-vie. Pe Insula Tasmania se plantează livezi de pomi fructiferi specifici zonei temperate.
• Identifică pe fig. 165 principalele regiuni de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor.
TRANSPORTURILE
în Australia, spre deosebire de alte ţări cu suprafaţă mare, transportul feroviar joacă un rol mai puţin important, lui revenindu-i 73 din traficul de mărfuri. Multe căi ferate au ecartament diferit, fapt ce împiedică folosirea lor raţională.
• Analizează harta „Reţeaua feroviară mondială” (fig. 62, p. 119) şi argumentează repartizarea neuniformă a reţelei feroviare.
Aproximativ 90% din traficul de pasageri se face cu transportul autorutier. Principalele automagistrale se află în sud-estul şi estul ţării. Rolul principal
Geo_ll_Cap_5_b-indd 222 20.06.2014 13:34:46
I
7,2%
15,3%
12,8% 33,8%
Z*
30,9%
■ minereuri şi produse metalurgice
□ combustibili
□ produse agro-alimentare
□ lână
■ alte produse
■ maşini şi utilaje industriale
□ autovehicule
□ produse chimice
□ petrol brut
□ produse agro-alimentare
■ alte produse
Fig. 167. Structura exportului de mărfuri.
Fig. 168. Structura importului de mărfuri.
Principalii parteneri în exportul de mărfuri: Japonia, R. Coreea, Noua Zeelandă, S.U.A., China, Singapore, Taiwan, Hong Kong, India, Indonezia.
atât în traficul intern de mărfuri, cât şi în cel pentru deservirea comerţului exterior revine transportului maritim.
• Identifică pe hartă (fig. 165) principalele porturi maritime şi notează-le pe harta-contur.
în Australia este bine dezvoltat transportul aerian.
Principalii parteneri în importul de mărfuri: S.U.A., Japonia, Marea Britanie, Germania, China, Italia, Franţa, Malaysia, Thailanda,
R. Coreea etc.
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
Specificul condiţiilor şi resurselor naturale, al nivelului dezvoltării economice nu permite obţinerea unui sortiment larg de produse agricole şi industriale, de aceea relaţiile economice externe joacă un rol deosebit în economia Australiei.
• Analizează diagramele (fig. 167,168) şi compară structura exportului şi importului Australiei.
Evaluare
Australia
1. Analizează harta şi explică avantajele şi dezavantajele poziţiei economico-geografice a Australiei.
2. Ce importanţă au resursele naturale ale Australiei pentru economia ei? Cu ce ţară poate fi comparată Australia după gradul de asigurare cu resurse naturale?
3. Ce rol au jucat migraţiunile europene în popularea Australiei?
4. Explică factorii repartizării neuniforme a populaţiei Australiei.
5. Ce rol a jucat Australia în dezvoltarea Marii Britanii pe parcursul sec. al XlX-lea?
6. După ce indici Australia este inclusă în grupa ţărilor înalt dezvoltate?
7. Explică rolul factorilor naturali în dezvoltarea agriculturii Australiei.
8. Enumeră ramurile de specializare internaţională ale Australiei.
9. Argumentează rolul transportului maritim în dezvoltarea relaţiilor economice externe.
10. Compară sub aspect structural economia Australiei şi a Republicii Africa de Sud. Ce asemănări şi deosebiri există între ele?
11. Rezolvă în caiet grila.
1. Metal nobil după ale cărui rezerve Australia se plasează pe un loc de frunte în lume.
2. Al doilea oraş după numărul de locuitori.
3. Insulă ce intră în componenţa Australiei.
4. Minereu (exploatarea căruia plasează Australia pe unul din primele locuri în lume).
5. Populaţie băştinaşă.
6. Capitala ţării.
7. Produs de export.
8.

POZIŢIA ECONOMICO-GEOGRAFICĂ
Republica Africa de Sud ocupă un loc aparte printre ţările africane. Ea este situată în extremitatea sudică a continentului african. Are hotare terestre: la nord-est cu Mozambic şi Swaziland, la nord cu Botswana şi Zimbabwe, la nord-vest cu Namibia. în interiorul R.A.S. se află o enclavă - Regatul Lesotho.
• Caracterizează poziţia economico-geografică a R.A.S. conform algoritmului.
Iniţial, acest teritoriu era populat de triburi de buşmeni, hotentoţi şi bantu. Primii imigranţi europeni: olandezii, germanii, hughenoţii francezi (burii) au întemeiat în sec. al XVII-lea - al XVIII-lea în regiunea Cape Town Colonia Capului. La începutul sec. al XlX-lea, în urma expansiunii coloniale, Marea Britanie ocupă Colonia Capului şi formează încă o colonie pe care o denumeşte Natal, silindu-i pe buri să se retragă în interiorul Africii. Ultimii au format mai târziu două republici: Orange şi Transvaal. în urma războiului anglo-bur din 1910, Marea Britanie, care a învins în acest război, uneşte Colonia Capului, republicile Natal, Orange şi Transvaal şi proclamă dominionul Uniunea Sud-Africană. în 1935 dominionul devine tară suverană în cadrul Comunităţii Naţiunilor.
1
Cifrele de pe hartă indică:
i
»
1. ZIMBABWE
i
2. SWAZILAND
i
III
3. LECOTHO
i
IV
j
. . -J
v
i------------------
Cifrele romane de pe hartă indică regiunile agricole:
I - cultura cerealelor;
II - viticultura, cultura plantelor
citrice;
III - cultura trestiei de zahăr,
a bumbacului;
IV - creşterea extensivă a ovinelor;
V - creşterea bovinelor
în gospodării de marfă.
Fig. 157. Harta economică. Republica Africa de Sud.
Geo_l l_Cap_5_b.indd 214 20.06.2014 13:34:41
I
Timp de circa două secole în R.A.S. a fost promovată politica de segregaţie (discriminare rasială). Abia în 1994, datorită eforturilor Congresului Naţional African, sistemul de segregaţie a fost lichidat şi s-a stabilit egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor ţării, indiferent de rasă, limbă, confesiune etc.
Speranţa de viaţă la naştere:
la bărbaţi - 55 de ani; la femei - 54 de ani.
CONDIŢIILE ŞI RESURSELE NATURALE
Cea mai mare parte a ţării este ocupată de un lanţ de podişuri limitate în zona litorală de Munţii Scorpiei cu altitudinea maximă de 3 657 m. La nord de râul Orange se întinde sectorul sudic al imensului Deşert Kalahari, iar paralel cu litoralul atlantic - sectorul meridional al Deşertului Namib.
• Utilizând hărţile fizică şi climatică, din atlas, descrie condiţiile naturale ale R.A.S.
Subsolul R.A.S. este bogat în resurse minerale, fapt ce favorizează dezvoltarea ramurilor industriale. Ea deţine un loc de frunte în ceea ce priveşte rezervele mondiale de diverse materii prime minerale valoroase. în R. A.S. se află o bună parte din rezervele mondiale de crom, mangan, platină, peste V2 din cele de aur. Este unul dintre principalii producători mondiali de diamante, uraniu, cărbuni superiori, minereu de fier, metale rare (titan, vanadiu, stibiu ş.a.), fosfaţi naturali. Există zăcăminte mari de cupru, plumb, zinc, cositor. Aproape toate zăcămintele principale de minerale sunt situate în regiunile interne, preponderent în Transvaal.
• Ce resurse de importanţă vitală lipsesc pe teritoriul R.A.S. ?
POPULAŢIA
R.A.S. se remarcă printr-o creştere mare a numărului populaţiei. Sporul natural accentuat, cu valori de 1,0% anual, se datorează mai ales natalităţii mari printre populaţia de origine africană, care constituie circa 75% din total.
1950
1 070
ïï ■ w
> 00 1
lyiU
1980
1992
136,8
2003
2007
2012
2025
Fig. 158. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
Fig. 159. Structura pe vârste a populaţiei.
• Explică diagrama „Evoluţia numerică a populaţiei” (fig. 158).
• Analizează diagrama „Structura pe vârste a populaţiei” (fig. 159). Formulează concluzii
Componenţa etnică şi rasială a populaţiei este neomogenă. Aici locuiesc europeni, africani - bantu, mulatri, metişi, asiatici.
Densitatea medie a populaţiei este de 42 loc./km2. Circa V2 din populaţie este concentrată în provincia Transvaal, care ocupă mai puţin de V4 din suprafaţa ţării. Alte zone mai populate se află în zona de litoral, în apropierea marilor oraşe (Cape Town, Port Elizabeth, Durban ş.a). Cea mai redusă densitate se întâlneşte în deşerturile Kalahari şi Namib.
R.A.S. este una dintre cele mai urbanizate ţări africane. în oraşe trăiesc circa 62% din populaţie. Ritmurile de urbanizare sunt înalte, însă gradul de urbanizare a populaţiei băştinaşe este relativ scăzut. R.A.S. are peste 500 de oraşe. Cele mai mari sunt: Cape Town, Johannesburg, Durban (peste 1 mln. de locuitori), Pretoria, Soweto, Port Elizabeth, Vereeniging ş.a.
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
R.A.S. este unicul stat înalt dezvoltat din punct de vedere economic din Africa. Deşi îi revine numai 5,5% din suprafaţă şi circa 4,8% din numărul populaţiei, R.A.S. asigură 40% din producţia industrială totală a continentului şi V3 din P.I.B. Ei îi revine 80% din producţia industriei siderurgice a Africii, 66% din producţia de energie electrică, 63% din costul producţiei industriei extractive, 45% din parcul de automobile şi concentrează 30% din lungimea de căi ferate. R.A.S. deţine locuri de frunte în lume la extracţia mai multor
> 9
materii prime minerale. Ea este unica ţară din Africa, unde, în paralel cu industria extractivă, au atins un nivel înalt de dezvoltare ramurile industriei
Geo_l l_Cap_5_b.indd 215 20.06.2014 13:34:42
CapiwîulI
Capitalul V
R.A.S. ocupă primul loc după rezervele mondiale de aur - 38% (locul cinci după extracţie -1901) şi primul loc în lume în producţia de platină - 1531 (a! 2011).
R.A.S. produce anual 225 mln. t de cărbune,
55 mln. t de minereu de fier, 8 mln. t de oţel,
4,5 mln. t de fontă,
257 mlrd. kWh de energie electrică.
Centre siderurgice:
Pretoria, Fonderbeilpark, Pietersburg, Johannesburg, Vereeniging, Newcastle.
R.A.S. deţine primul loc în Africa la producţia de cauciuc sintetic şi hârtie.
de prelucrare (siderurgia, industria constructoare de maşini, chimică), care aduc o contribuţie considerabilă în dezvoltarea economică a ţării.
Pentru economia R.A.S. este caracteristic nivelul înalt de concentrare a capitalului străin şi local. Un rol important în economie are şi sectorul de stat.
INDUSTRIA
• Prin ce se explică faptul că în structura industriei o importanţă mare are industria extractivă?
Industriei extractive îi revine V4 din costul producţiei industriale. Anume în baza acestei ramuri s-au dezvoltat şi ramurile industriei de prelucrare. Cele mai însemnate subramuri ale industriei extractive sunt extracţia de aur, de uraniu, a diamantelor, după producţia cărora R.A.S. deţine un loc de frunte în lume. în baza minereurilor de metale neferoase se dezvoltă industria cuprului, zincului, cositorului, stibiului, wolframului, nichelului, titanului. O mare importanţă are extracţia de minereuri de metale feroase: minereu de fier, mangan, crom, wolfram, wanadiu etc. Un nivel înalt de dezvoltare a atins industria extracţiei cărbunelui de calitate superioară.
Majoritatea ramurilor industriei extractive este concentrată în provincia Transvaal, Orange şi a Capului.
Energetica R.A.S. se bazează pe cărbuni. Aceştia alimentează centralele termoelectrice, majoritatea situate în Transvaal. O parte din energie se produce la centralele nuclearoelectrice. Electroenergetica aparţine aproape în întregime sectorului de stat.
• Din ce cauză în R.A.S. cel mai mare volum de energie electrică se produce la centralele
termoelectrice?
Industria siderurgică asigură cea mai mare parte din necesităţile în metale ale industriei constructoare de maşini. Această ramură este naţionalizată şi se dezvoltă în provinciile Transvaal, Orange şi Natal.
• Identifică pe harta economică (fig. 157) centrele siderurgice.
Industria constructoare de maşini este specializată în producţia de utilaje pentru industria extractivă, construcţia de maşini de transport, inclusiv de material rulant, de tractoare şi alte maşini agricole. în porturile maritime sunt concentrate reparaţia şi construcţiile navale. în ultimul timp se dezvoltă industria electrotehnică, unele ramuri ale industriei electronice (producţia de televizoare, casetofoane, aparate radio). Unităţile de producţie respective funcţionează pe baza capitalului străin (japonez, american, german). Principalele centre ale industriei constructoare de maşini se află în Transvaal. Mari centre sunt Cape Town, Durban, Port Elizabeth.
Apariţia şi dezvoltarea industriei chimice este şi ea legată de industria extractivă. în prezent industria chimică produce: substanţe explozibile, acid sulfuric, îngrăşăminte minerale, coloranţi, vopsele, detergenţi, polimeri, preparate farmaceutice, mijloace de protecţie a plantelor etc. Centrele principale simt situate în sudul provinciei Transvaal şi în nordul provinciei Orange. Mari uzine petrochimice, ce funcţionează pe bază de capital străin, sunt situate în Cape Town şi Durban.
Dintre ramurile industriei uşoare mai importante sunt industriile textilă, de confecţii şi de încălţăminte. Multe produse ale industriei uşoare sunt importate din alte ţări (ţările noi industrializate asiatice, Marea Britanie,
Geo_ll_Cap_5_b-indd 216 20.06.2014 13:34:42
<
68°/
b
;
îA4% ц%
—П—7ï8%---------------------n—
Li lJ LJL
Ş çÇ3
â/ 4
i
ă№ *4
«s
$
Fig. 160. Structura fondului funciar.
După producţia de vin, R.A.S. ocupă locul opt în lume şi primul loc în Africa (a. 2011).
Recolta anuală de: porumb -12 mln. t, de trestie de zahăr -16 mln. t, de portocale -1,4 mln. t, de mere - 724 mii t, seminţe de floarea-soarelui - 490 mii t.
Creşterea ovinelor pe păşuni montane
Germania). Industria alimentară, prezentată prin producţia de carne, ulei din seminţe de floarea-soarelui, conserve din fructe şi legume, zahăr şi vinuri, este destinată în mare parte exportului.
AGRICULTURA
Deşi în sectorul agrar sunt încadrate circa 10% din totalul persoanelor ocupate în economie, lui îi revine doar 5% din volumul produsului intern brut. R.A.S. este un mare exportator de lână, fructe.
Cele mai importante suprafeţe cultivate se află în zona de litoral şi în partea centrală a provinciei Transvaal. Extinderea suprafeţelor de terenuri agricole este limitată de lipsa de apă pentru irigaţie. Doar 2% din terenurile agricole sunt irigate, toate acestea aparţinând fermierilor europeni.
• Analizează diagrama (fig. 160) şi explică cum influenţează structura fonduluifunciar
asupra specializării agriculturii
în agricultura R.A.S. se impun două sectoare agricole principale: sectorul african şi cel european.
Sectorul african este reprezentat de gospodării ţărăneşti mici şi rudimentare cu caracter seminatural. Suprafaţa medie a acestor gospodării nu depăşeşte 1,5 ha. Folosirea metodelor învechite de lucrare a pământului, lipsa de îngrăşăminte minerale, cultivarea din an în an a unora şi aceloraşi culturi conduc la degradarea solului şi, implicit, la scăderea recoltei la hectar, în aceste gospodării se cultivă cereale, manioc, batat, cucurbitacee. Păşunile sunt de calitate inferioară, iar productivitatea animalelor e scăzută. Sectorul respectiv acoperă necesităţile populaţiei în produse alimentare doar parţial.
Sectorului european îi revine cea mai mare parte a terenurilor agricole. Suprafaţa medie a gospodăriilor din acest sector este de 900 ha. Principalul tip de gospodării sunt fermele cu caracter de marfa, în care se folosesc pe larg tehnica agricolă şi metodele agrotehnice moderne. Aceste gospodării asigură partea covârşitoare din producţia comercializată, inclusiv cea destinată exportului.
Pe coasta oceanică în provincia Capului şi în sudul provinciei Transvaal predomină gospodării de tip suburban, specializate în cultivarea legumelor, fructelor, în producerea lactatelor.
în cultura plantelor rolul principal îl joacă cerealele. în gospodăriile sectorului african porumbul şi sorgul sunt cultivate ca produse alimentare, iar în sectorul european - ca plante furajere. Grâul este cultivat numai în gospodăriile fermiere europene. Pentru asigurarea consumului intern R.A.S. importă circa ^3 din grâul necesar. în R.A.S. sunt bine dezvoltate legumicultura, pomicultura, viticultura. Plantaţiile de citrice şi fermele specializate în legumicultură predomină în regiunile de est ale ţării, pe litoralul Oceanului Indian. Dintre culturile tehnice mai importante sunt trestia de zahăr, arahidele, bumbacul şi tutunul.
• Analizeză harta economică (fig. 157) şi explică repartizarea culturii plantelor.
Rolul de frunte în creşterea animalelor revine creşterii ovinelor pe păşuni naturale în gospodăriile cu caracter extensiv din regiunile aride de vest ale ţării. R.A.S. este unul dintre principalii exportatori mondiali de lână. Creşterea bovinelor de lapte şi carne este concentrată în gospodăriile specializate de tip suburban din sud-estul ţării (provinciile Transvaal şi Orange).
Geo_l l_Cap_5_b.indd 217 20.06.2014 13:34:42
Caniaflüß I
Capitalul 1
22,5%
□ diamante şi aur
■ minereuri feroase şi neferoase
□ produse agro-alimentare
□ produse chimice
■ alte produse
14,5%
■ maşini, utilaje şi echipament industrial
□ mijloace de transport
□ produse chimice
□ produse agro-alimentare
■ alte produse
Fig. 161. Structura exportului de mărfuri.
Fig. 162. Structura importului de mărfuri.
TRANSPORTURILE
Principalii parteneri în exportul de mărfuri: Japonia, Italia, S.U.A., China, Germania, Marea Britanie, India.
Principalii parteneri în importul de mărfuri: Germania, Japonia, Italia, Franţa, China, India, Arabia Saudită.
R.A.S. este unica ţară din Africa asigurată cu reţele de transport. Rolul principal în traficul de mărfuri revine transportului feroviar care se află în proprietatea statului.
• Recunoaşte pe harta transporturilor din atlas regiunile cu cea mai densă reţea de căi
ferate. Cu ce state sunt legate căile ferate ale R.A.S. ?
• Care este importanţa transportului maritim în dezvoltarea economică a R.A.S. ?
Transporturile autorutier şi aerian sunt relativ bine dezvoltate.
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
Comerţul exterior are o importanţă mare pentru economia R.A.S.
Renunţarea la politica de segregaţie şi soluţionarea problemelor social- politice interne în R.A.S. au favorizat dezvoltarea relaţiilor comerciale cu statele în curs de dezvoltare din Africa. Se lărgesc tot mai mult relaţiile economice cu statele înalt dezvoltate ale lumii.
• Analizează diagramele şi compară exporul cu importul (fig. 161,162).
Evaluare
(Repuößca Africa de Sud
1. Enumeră particularităţile specifice ale poziţiei economico-geografice a R.A.S.
2. Utilizând hărţile respective şi textul din manual, descrie condiţiile naturale ale R.A.S.
3. Compară resursele naturale ale R.A.S. cu cele ale Germaniei. Completează în caiet tabelul alăturat.
4. Analizează harta „Densitatea populaţiei” din atlas şi explică cauzele repartiţiei neuniforme a populaţiei.
5. Care sunt asemănările şi deosebirile dintre economia R.A.S. şi cea a Braziliei?
6. Explică importanţa sectorului european în agricultura R.A.S.
7. Care dintre cele două sectoare agrare ale R.A.S. este mai productiv şi de ce?
8. Identifică răspunsul corect şi marchează cu Xîn căsuţa alăturată:
□ R.A.S. produce cea mai mare cantitate de energie electrică la: a) CTE □; b) CHE □; c) CNE □
□ Stat-enclavă pe teritoriul R.A.S. este: a) Bortswana □; b) Lesotho Q c) Zimbabwe Q
□ R.A.S. este lider mondial în ceea ce priveşte rezervele de: a) cărbune Q b) aur Q c) cositor Q
□ Pe plan mondial R.A.S. se evidenţiază după şeptelul de: a) porcine □; b) ovine □; c) bovine

Jimerica Latină
America Latină ocupă o suprafaţă de 21 mln. km2 cu o populaţie de circa 599 mln. locuitori (a. 2012). Ea cuprinde subregiunile: America Centrală, ţările Andine, ţările bazinului La-Plata.
Resursele naturale sunt imense şi variate, fapt ce creează premise pentru dezvoltarea industriei şi agriculturii.
Brazilia, Argentina, Mexic asigură 2/3 din producţia industrială a Americii Latine.
Organizaţii de integrare economică a statelor latinoamericane sunt: Piaţa Comună a ţărilor din bazinul Mării Caraibilor, Asociaţia Economică a ţărilor din bazinul La- Plata, Sistemul Latino- American de Integrare.
în America Latină se află 46 de state şi teritorii, dintre care 33 sunt suverane şi se referă la grupa statelor în curs de dezvoltare în afară de Brazilia, Argentina, Mexic - state cu nivel mediu de dezvoltare. America Latină are un nivel mult mai înalt de dezvoltare economică decât alte regiuni în curs de dezvoltare, ei revenindu-i V2 din totalul producţiei industriale a statelor din această grupă (identifică pe hartă statele Americii Latine şi capitalele lor).
Fig. 147. America Latină. Harta politică.
Geo_ll_Cap_5_b-indd 206 20.06.2014 13:34:08
13
CBraziCia
Suprafaţa -8,5 mln. km2 Populaţia -194,3 mln. loc. (a. 2012)
Capitala - Brasilia
POZIŢIA ECONOMICO-GEOGRAFICĂ
• Utilizând hărţile Americii Latine, caracterizează poziţia economico-geografică a Braziliei în baza algoritmului.
Brazilia este una dintre cele mai mari ţări de pe Glob, ocupând aproape V2 din teritoriul Americii de Sud. De la nord la sud se întinde pe o distanţă de 4 320 km, iar de la est la vest - pe 4 328 km. Ea este şi cea mai mare după numărul populaţiei, cea mai dezvoltată economic şi cea mai bogată în resurse naturale ţară din America Latină. Brazilia ocupă partea de est şi centrală a Americii de Sud. Are hotare terestre cu zece state, diferite după nivelul dezvoltării economice. Lungimea hotarelor terestre constituie 16 mii km, iar a celor maritime - 7,5 mii km. Ieşirea largă la Oceanul Atlantic are o însemnătate deosebită pentru întreţinerea legăturilor economice cu diferite ţări şi regiuni ale lumii.
Subcompetenţe:
• Explicarea poziţiei econom ico-geografice a ţârii conform algoritmului.
• Evaluarea condiţiilor şi resurselor naturale ale ţârii.
• Identificarea indicilor demografici.
• Aprecierea şi respectarea obiceiurilor şi tradiţiilor culturale ale etniilor conlocuitoare.
• Caracterizarea complexă a ramurilor economiei.
Cifrele romane de pe hartă indică regiunile agricole:
I - cultura grâului, porumbului, orezului;
II - plantaţii de cafea;
III - cultura bumbacului, tutunului, trestiei
de zahăr, plantelor citrice;
IV -creşterea vitelor pe păşuni naturale;
V - gospodăria silvică cu suprafeţe agricole
ale gospodăriilor de subzistenţă;
VI -terenuri inutilizabile ori puţin folosite.
Fig. 148. Brazilia. Harta economică.
Geo_ll_Cap_5_b-indd 207 20.06.2014 13:34:17
CaniufliI
Cai molul 1
Carnavalul brazilian - un spectacol al şcolilor de samba
APRECIEREA ECONOMICĂ A CONDIŢIILOR ŞI RESURSELOR NATURALE
Relieful Braziliei este dominat de două mari unităţi naturale: Câmpia Amazonului şi Podişul Brazilian. Amazonia este o câmpie cu altitudinea medie de 200 m, drenată de fluviul Amazon şi afluenţii lui. Podişul Brazilian are un relief variat, unde dealurile alternează cu lanţuri de munţi nu prea înalte, cel mai înalt fiind lanţul de munţi Bandeira (2 884 m) în sud-estul podişului.
Teritoriul Braziliei este cuprins în patru zone climatice: ecuatorială la nord, subecuatorială şi tropicală în centru şi subtropicală la sud, care împreună cu regimul de precipitaţii şi condiţiile de sol favorizează dezvoltarea agriculturii.
Denumirea statului Brazilia provine de la cuvântul „paul-brazil”
- specie de arbore ce conţine un colorant de culoare roşie. în prima etapă a colonizării portughezii preparau acest colorant din copacul cu lemn roşu.
în sec. al XVIII-lea Brazilia e cuprinsă de „febra” aurului, care a atins mai întâi statul Minas-Gerais („Minele principale”), situat mai la nord de oraşul Rio de Janeiro.
Pe la mijlocul sec. al XlX-lea începe „febra” cafelei şi centrul vieţii economice se transferă în statul Sâo Paulo. La aceasta se mai adaugă „febra” cauciucului, producţiei de cacao. Astfel, pe parcursul secolelor s-au schimbat ramurile de specializare internaţională a Braziliei.
Fig. 149. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
• Care zone climatice sunt mai favorabile pentru valorificare?
Reţeaua hidrografică este bogată, fiind prezentată de fluviul Amazon şi afluenţii lui, fluviul Parana, Sâo Francisco etc.
Râurile Braziliei dispun de resurse hidroenergetice considerabile şi rezerve mari de apă potabilă.
• Pe care râu a fost construită cea mai mare hidrocentrală din lume? Ce capacitate
are?
în Brazilia se remarcă două mari formaţiuni vegetale: pădurea ecuatorială (selva) cu peste 4 000 de specii preţioase de arbori şi savanele (campos). După resursele forestiere Brazilia se află pe locul doi în lume (după Rusia). Aici se află cele mai întinse arii protejate, printre care renumitele Parcuri Naţionale cu o vegetaţie şi faună deosebit de bogată şi variată.
Subsolul Braziliei conţine circa 50 de minerale, dintre care se remarcă mi- nereurile de metale feroase şi neferoase. După mărimea rezervelor de minereu de fier, mangan, crom, beriliu, niobiu, zirconiu, pirită, apatite, mică, ea ocupă primul loc în America Latină. Brazilia, însă, este săracă în resurse energetice (petrol, cărbune, gaze naturale).
• Din ce regiuni importă Brazilia petrol şi gaze naturale (vezi fig. 45)?
Brazilia ocupă unul dintre primele locuri în lume după suprafaţa terenurilor arabile. Toate acestea luate împreună creează premise favorabile pentru dezvoltarea economică a ţării.
POPULAŢIA
• Aminteşte-ţi cum s-a format naţiunea braziliană. Prin ce grupuri etnice este
reprezentată populaţia Braziliei în prezent?
în afară de brazilieni, care constituie 95%, în ţară mai trăiesc şi alte etnii: portughezi, spanioli, italieni, nemţi, ucraineni, japonezi, români etc. îmbinarea celor trei elemente ale naţiunii braziliene (european, african şi indian) a exercitat o influenţă deosebită asupra limbii, culturii şi obiceiurilor ei.
Repartizarea teritorială a populaţiei este neuniformă.
Brazilia este ţara cu ritmuri mari de creştere a populaţiei (1,1% anual).
Densitatea medie a populaţiei este de 23 loc./km2. Mai mult de V2 din teritoriu are o densitate sub 1 loc./km2.
Geo_ll_Cap_5_b-indd 208 20.06.2014 13:34:22
t
58,0«
Vo
>5,0C
Yo
7,0%
_____rZL_
0-15 16-65 peste
ani de ani 65 de ani
Populaţia urbană constituie 84%. Speranţa de viaţă la naştere la bărbaţi constituie 70 de ani, la femei - 77 de ani.
• Utilizând harta densităţii populaţiei din atlas, compară densitatea populaţiei în triunghiul urban şi economic Belo Horizonte - Rio de Janeiro - Sâo Paulo cu Amazonia.
• în ce perioadă s-au înregistrat ritmuri înalte de creştere a populaţiei (vezi fig. 149)? •Analizează diagrama „Structura pe vârste a populaţiei” (fig. 150). Formulează concluzii.
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
Fig. 150. Structura pe vârste a populaţiei.
Săo Paulo - oraş al „zgârie-norilor” - mai este numit New Yorkul Americii Latine.
Brazilia este un stat cu nivel mediu de dezvoltare social-economică, fiind cel mai dezvoltat stat printre ţările latino-americane. După volumul P.I.B. Brazilia deţine locul nouă printre ţările lumii, fiind o mare putere industrială. Ea este locomotiva dezvoltării statelor latino-americane.
Spre deosebire de majoritatea ţărilor latino-americane, în economia Braziliei sunt prezente majoritatea ramurilor principale industriale şi agricole. Brazilia este o ţară industrial-agrară. Costul producţiei industriale îl depăşeşte pe cel al producţiei agricole de peste 4 ori. Totodată, agricultura rămâne a fi sfera principală de activitate a populaţiei.
în economia Braziliei participă atât capitalul naţional, cât şi cel străin, principalii investitori fiind S.U.A., Germania, Japonia, Elveţia, Canada, care s-au orientat mai ales spre industria construcţiilor de utilaje, automobile, nave maritime, electrotehnică şi electronică, chimică. Sectorului de stat îi aparţin: căile ferate, telecomunicaţiile, o parte din transportul maritim, din industria de prelucrare a petrolului, V2 din electroenergetică, în întregime industria siderurgică, extracţia minereului de fier şi a cărbunelui.
INDUSTRIA
■ sectorul primar
■ sectorul secundar □ sectorul terţiar
Fig. 151. Structura populaţiei pe sectoare de activitate.
în structura industriei ramura principală este cea de prelucrare, ei revenindu-i 90% din costul total al producţiei industriale. Locul doi îl deţine energetica (circa 8%), iar locul trei - industria extractivă (2%). în industria extractivă se distinge extracţia de minereu de fier şi de mangan, care în mare măsură sunt exportate. Brazilia are mari rezerve de minereu de fier. Ea este cunoscută pe piaţa mondială ca un important exportator de metale strategice.
Energetica se bazează pe consumul de petrol (peste V2 este importat), energie hidraulică, lemn, cărbuni.
Cea mai mare parte din producţia de energie electrică revine CHE - 85%.
Consumul de energie raportat la un locuitor este de două ori mai scăzut decât media mondială. O parte din populaţia Braziliei nu beneficiază de energie electrică.
• Găseşte pe harta economică (fig. 148) principalele centrale electrice.
Exploatarea minereului de fier în cariera din Minas Gerais
14 Geografia umană a lumii, ci. a Xl-a
Geo_ll_Cap_5_b-indd 209 20.06.2014 13:34:27
CauiiüïulE I
Capitulai V
Brazilia produce anual 3,4 mln. de autovehicole - locul şapte în producţia mondială.
Brazilia a devenit un important producător de nave maritime, principalul centru fiind Rio de Janeiro, care funcţionează pe baza capitalului japonez.
60%
Fig. 152. Structura fondului funciar.
în Brazilia funcţionează şi centrale nuclearoelectrice - în statul Rio de Janeiro.
Industria siderurgică este asigurată cu o bază variată de materii prime de înaltă calitate. Se remarcă lipsa cărbunilor cocsificabili. Resursele hidroenergetice imense sunt un stimulent pentru dezvoltarea electro- metalurgiei. Brazilia este cel mai mare producător de fontă şi oţel din America Latină.
Dintre ramurile industriei neferoase o dezvoltare mai amplă au industria aluminiului şi cea a cuprului. După extracţia bauxitelor, Brazilia este devansată numai de Australia, Guineea şi Jamaica.
• Identifică pe harta economică (fig. 148) cele mai mari centre metalurgice.
Industria constructoare de maşini a înregistrat ritmuri sporite de creştere abia din a doua jumătate a sec. al XX-lea. Ramura principală este construcţia maşinilor de transport. Se evidenţiază industria de automobile, care se dezvoltă cu participarea capitalului străin. Mari întreprinderi producătoare de autovehicule aparţin monopolurilor americane „Ford”, „General Motors”, „Chrysler”, concernului german „Volkswagen” şi al celui italian „Fiat”. în ultimul timp la acestea se adaugă şi firmele japoneze „Toyota” şi „Mitsubishi”. Industria construcţiilor navale este în plină dezvoltare. în ramura respectivă, nouă pentru Brazilia, o importanţă deosebită are capitalul japonez, olandez şi cel german. Cele mai mari şantiere navale sunt situate la Rio de Janeiro. Materialul rulant se fabrică în triunghiul industrial din sud-est în frunte cu Sâo Paulo. Brazilia produce numeroase maşini agricole, producţia de tractoare apropiindu-se de cea a Germaniei.
Prezenţa resurselor umane de muncă calificată şi ieftină, a pieţei largi de consum au stimulat şi dezvoltarea unor ramuri moderne ale industriei constructoare de maşini, cum sunt electrotehnica, radiotehnica, electronica, construcţia avioanelor.
Se produc transformatoare, generatoare, motoare electrice, frigidere, maşini de spălat etc. Marile companii electrotehnice şi electronice din ţările înalt dezvoltate, ca Japonia, Germania, Olanda, şi-au creat numeroase filiale în Brazilia, fiind atrase de resursele umane de muncă ieftină.
• Identifică pe harta economică (fig. 148) principalele centre ale industriei constructoare
de maşini.
Industria chimică este o ramură în plină ascensiune. Ea produce sodă caustică, acizi, vopsele, substanţe explozibile, îngrăşăminte chimice, fibre şi fire sintetice, mase plastice, cauciuc sintetic etc.
Dintre ramurile industriei uşoare o importanţă mai mare are industria textilă, care parţial este orientată spre export. în aglomeraţiile urbane Sâo Paulo şi Rio de Janeiro se produc ţesături de bumbac, sintetice, iar industria lânii este concentrată în sudul ţării. Dintre ramurile industriei alimentare se distinge cea a zahărului, cea de prelucrare a cărnii, producţia uleiurilor vegetale.
Geo_ll_Cap_5_b-indd 210 20.06.2014 13:34:28
AGRICULTURA
Plantaţie de cafea în sud-estul Braziliei
Brazilia deţine primul loc în lume la producţia de cafea, trestie de zahăr, manioc.
Şoseaua Transamazonică face legătura dintre coasta oceanică din nordest şi hotarele de vest ale statului Peru.
Principalii parteneri în exportul de mărfuri: S.U.A., Argentina, China, Japonia, Olanda, Italia, Germania, Chile.
Principalii parteneri în importul de mărfuri: S.U.A., Argentina, China, Germania, Paraguay, Uruguay, Japonia, Italia, R. Coreea.
Agricultura este o ramură importantă a economiei Braziliei. Producţiei ramurii îi revine 2/5 din costul total al exportului. Agricultura Braziliei se caracterizează printr-o concentrare puternică a proprietăţii funciare în gospodăriile mari latifundiare ori capitaliste, inclusiv în cele ce aparţin monopolurilor străine. Mai bine dotate cu tehnică agricolă, îngrăşăminte şi alte mijloace de intensificare a procesului de producţie sunt gospodăriile capitaliste de marfa. în gospodăriile latifundiare este practicată pe larg luarea în arendă a terenurilor de către ţăranii fără pământ, care le lucrează mai mult manual, fapt ce se reflectă negativ asupra productivităţii muncii.
Ramura principală a agriculturii este cultura plantelor, căreia îi revine 3/5 din costul producţiei agricole, ea având un caracter orientat spre export. Dintre culturile destinate pieţei externe se remarcă cafeaua, revenindu-i 36,3% din producţia mondială şi 23,0% din exportul mondial, cacao, trestia de zahăr, bumbacul, sisalul, portocalele.
Plantele alimentare ocupă V2 din terenurile cultivate. Se creşte porumb, orez, grâu, orz, fasole, soia, manioc.
Creşterea animalelor este specializată mai mult în creşterea vitelor pentru carne. Ea poartă un caracter extensiv şi se practică cu precădere în gospodăriile ţărăneşti mici. în savanele din partea centrală a Podişului Braziliei, pe păşuni naturale, se cresc bovine (locul doi în lume după India), ovine, caprine, iar la fermele specializate din sud-est se cresc porcine (locul trei în lume după China şi S.U.A.). Brazilia ocupă locul trei în lume la producţia de carne - circa 21,4 mln. t.
O importanţă deosebită în economia Braziliei are gospodăria silvică. Suprafeţele de păduri ocupă circa 566 mln. ha. După rezervele de specii preţioase, Brazilia depăşeşte toate ţările lumii. Lemnul obţinut este destinat în mare parte exportului.
TRANSPORTURILE
Reţeaua de transporturi este insuficient dezvoltată, cu excepţia sudului şi sud-estului ţării. în Brazilia există căi ferate cu patru tipuri de ecarta- ment, ceea ce împiedică formarea unei reţele unice feroviare. în ultima vreme se pune problema dezvoltării unei reţele autorutiere la nord-est şi în Amazonia.
Cele mai amenajate automagistrale sunt: Rio de Janeiro - Salvador, Rio de Janeiro - Brasilia (recunoaşte-le pe hartă).
Transportul maritim, pe lângă transportul de cabotaj, asigură întreţinerea legăturilor economice externe.
• Ce importanţă are transportul aerian în economia ţării?
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
Economia Braziliei depinde în mare măsură de comerţul exterior. în export creşte ponderea producţiei industriei de prelucrare şi scade cea a producţiei agricole tradiţionale (a cafelei, cacao, fructelor tropicale).
Geo_l l_Cap_5_b.indd 211 20.06.2014 13:34:38
Capiwlulg î
Capitolul 1
□ minereuri şi produse metalurgice
□ produse agro-alimentare
□ produse chimice
□ maşini şi utilaje
■ mijloace de transport
□ combustibili
■ alte produse
11,8% 16,3%
□ maşini şi utilaje
□ produse chimice
,5% □ petrol şi produse petroliere
■ produse electrotehnice
■ mijloace de transport
□ metale şi produse siderurgice
■ alte produse
Fig. 153. Structura exportului de mărfuri.
Fig. 154. Structura importului de mărfuri.
• Analizează diagramele (fig. 153,154) şi formulează concluzii
Industrializarea statului impune importuri masive de maşini şi utilaje, de noi tehnologii, semifabricate. Se extind relaţiile cu ţările în curs de dezvoltare din America Latină, Asia şi Africa, cât şi cu statele cu nivel mediu de dezvoltare. Brazilia este membră a organizaţiilor economice de integrare din America Latină. în ultimul timp se extind relaţiile cu ţările înalt dezvoltate (S.U.A., Japonia, Germania, Marea Britanie, Olanda etc.). în 1994, Brazilia, împreună cu Argentina, Uruguay şi Paraguay, au organizat Piaţa Comună din Conul Sudic.
Evaluare 1 2 * 4 5 6 7
(Brazilia
1. Ce particularităţi fizico-geografice ale Braziliei favorizează dezvoltarea economică şi ce o defavorizează?
2. Descrie condiţiile şi resursele naturale
ale Braziliei. Completează tabelul alăturat în caiet. Utilizează hărţile respective şi textul din manual.
3. Enumeră factorii ce au contribuit la concentrarea populaţiei în oraşele mari din sud-estul ţării. Ce factori au stimulat urbanizarea în trecut?
4. Explică factorii ce au determinat ritmurile sporite de dezvoltare a industriei constructoare de maşini ale Braziliei.
5. Ce tipuri de relaţii agrare sunt prezente în agricultura Braziliei? Argumentează influenţa lor asupra dezvoltării agriculturii.
6. Subliniază:
a) resursele naturale de importanţă mondială de pe teritoriul Braziliei: cărbune, petrol, gaze naturale, minereu de fier, bauxite, resurse acvatice, forestiere, hidroenergetice, funciare;
b) culturile agricole după care Brazilia deţine un loc de frunte în producţia mondială: cafea, ceai, banane, trestie de zahăr, bumbac, soia, cartofi, portocale, manioc, tutun.
7. Completează enunţurile:
a) Cea mai mare hidrocentrală din Brazilia şi de pe Glob este____________________________________________;
b) Brazilia se leagă cu Peru prin şoseaua_____________________________________________________________;
c) Limba oficială a Braziliei este______________________________________________________________________;
d) Urbanizare falsă se numeşte______________________________________________________________________;
e) Conul Sudic este constituit din statele latino-americane______________________________________________;
f) Brazilienii profesează religia_______________________________________________________________________
8*. Utilizând surse suplimentare de informare, scrie un eseu pe tema: „Obiceiurile şi tradiţiile brazilienilor”.

Ţinând cont de specificul istoric al dezvoltării economiei şi culturii Ame- ricii de Nord, în continuare se va examina, din punct de vedere economi- co-geografic, doar S.U.A. Această regiune (inclusiv Ins. Groenlanda) are o suprafaţă de 21,6 mln. km2 şi o populaţie de 349 mln. locuitori.
Datorită suprafeţei vaste a teritoriului şi întinderii pe o distanţă mare de la nord spre sud, America de Nord se caracterizează prin condiţii naturale variate, care exercită o influenţă deosebită asupra dezvoltării economiei. America de Nord este una dintre cele mai dezvoltate regiuni ale lumii şi joacă un rol major în economia şi în politica mondială.
Statele Unite ale Americii
COMPONENŢA TERITORIULUI, POZIŢIA
ECONOMICO-GEOGRAFICĂ
S.U.A. include trei părţi fizico-geografice: a) teritoriul continental compact, care se întinde de la nord spre sud pe o distanţă de 3 mii km şi de la vest spre est pe 4,7 mii km; b) Alaska, care a fost cumpărată de la Rusia ţaristă în 1867; c) Insulele Hawaii din Oceanul Pacific.
• Utilizând harta politică a lumii, apreciază poziţia economico-geografică şi politico-
geografică conform algoritmului.
Poziţia economico-geografică favorabilă a jucat un rol important în dezvoltarea ţării. Aceasta se explică, în primul rând, prin ieşirea largă la Oceanul Pacific şi Oceanul Atlantic, fapt ce a înlesnit încă din secolele trecute legăturile comerciale ale S.U.A. cu ţările transoceanice, totodată, îi garanta securitatea. Hotarele terestre dintre S.U.A. şi vecinii săi (Canada, la nord, şi Mexic, la sud) sunt trasate convenţional.
9
Ca formă de organizare statală, S.U.A. este o compusă din 50 de
state şi districtul federal Columbia, iar ca formă de guvernământ - republică prezidenţială. Fiecare stat are constituţia sa, organele sale legislativ şi executiv, precum şi propriile simboluri (stemă, drapel etc.). Puterea legislativă centrală executată de preşedintele S.U.A. şi de Congres se răsfrânge asupra tuturor statelor federale.
• Utilizând hărţile, descrie condiţiile naturale ale S. U.A.
APRECIEREA ECONOMICĂ A CONDIŢIILOR
ŞI RESURSELOR NATURALE
Pe teritoriul S.U.A. sunt situate câteva macrostructuri de relief. în sectorul de est se întind Munţii Appalaşi, prin ale căror trecători au fost construite căi de comunicaţie spre interiorul ţării.
Regiunea vestică a S.U.A. ocupată de sistemul Cordilieri este greu accesibilă. în centrul ţării se întind Marile Câmpii Americane, valorificate intens. La sud se întinde Câmpia Golfului Mexic, prielnică pentru agricultură.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 198 20.06.2014 13:33:52
Munţii Colorado
1950
1970
1994
2003
2007
2012
2025
Fig. 138. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
66%
y
20%
: 1
14%
m
0-15
ani
16-65 de ani
peste 65 de ani
Fig. 139. Structura pe vârste a populaţiei.
Cifrele de pe hartă indică:
densitatea populaţiei (locuitori pe 1 km ):
I - peste 100;
II -60-100;
III - 30-60;
IV-10-30;
V - mai puţin de 10.
Condiţiile climatice sunt variate şi permit cultivarea tuturor plantelor din zona temperată, subtropicală şi tropicală.
Solurile cernoziomice şi castanii, solurile roşii şi aluviale se caracterizează printr-o fertilitate naturală înaltă, ce contribuie la dezvoltarea agriculturii.
Pădurile, adineaori bogate, au fost în mare parte defrişate. Masive mari s-au păstrat în Alaska şi în Cordilieri pe povârnişurile lanţurilor de coastă.
Râurile sistemului Mississippi au fost unite prin canale cu Marile Lacuri, ceea ce favorizează navigaţia navelor maritime.
După rezervele de resurse minerale S.U.A. ocupă un loc de frunte în lume. Sunt foarte mari rezervele de cărbuni cocsificabili: Bazinul Appalaşi, Michi- gan, Bazinul Interior de Est şi Bazinul Interior de Vest. Resursele de petrol sunt concentrate în câteva regiuni - centrală, sudică, California şi în sudul Alaskăi. în regiunile petroliere din sud se află şi zăcăminte mari de gaze naturale. Râurile montane (Columbia, Colorado, iar în est - Tennessee, Ohio) sunt bogate în hidroresurse.
Dintre resursele metalifere sunt prezente minereurile de fier, cupru, zinc, wolfram, molibden, argint, uraniu.
S.U.A. este bogată în materie primă pentru industria chimică: fosforite, sare de potasiu, sulf, sare de bucătărie etc.
POPULAŢIA
• Ce loc ocupă S. U.A., după numărul populaţiei, printre ţările lumii?
La începutul sec. al XX-lea naţiunea americană era considerată cea mai tânără în lume, cu un spor înalt al populaţiei. în prezent sporul natural anual constituie 0,5%, plasând-o printre ţările cu o creştere lentă a populaţiei. Datorită acestui fapt, precum şi speranţei mari de viaţă, are loc un proces intensiv de îmbătrânire a naţiunii americane.
Fig. 140. S.U.A. Populaţia.
d
Geo_ll_Cap_5_b.indd 199 20.06.2014 13:34:00
Capitalul V
Populaţia rurală a S.U.A. locuieşte preponderent în aşezări fermiere dispersate, situate la distante mari unele de altele. între ele se află localităţi nefermiere cu un număr mai mare de populaţie, care au funcţia de deservire a fermelor.
Americanii constituie 4/5 din toată populaţia, inclusiv aborigenii - mai puţin de 1%.
în prezent fluxul anual de imigranţi legali constituie circa 1 mln. de oameni.
Speranţa de viaţă la naştere:
la bărbaţi - 76 de ani; la femei - 81 de ani.
■ sectorul primar
■ sectorul secundar □ sectorul terţiar
Fig. 141. Structura populaţiei pe sectoare de activitate.
Pentru S.U.A. este caracteristic fenomenul de suburbanizare.
• Analizează diagrama (fig. 138) şi explică evoluţia numerică a populaţiei
Formarea populaţiei S.U.A. a avut loc pe baza imigraţiilor masive ale populaţiei din a doua jumătate a sec. al XlX-lea - inc. sec. al XX-lea. în perioada iniţială cei mai mulţi imigranţi erau europeni, din Marea Britanie, Irlanda, ţările Scandinave etc. Spre sfârşitul, sec. al XlX-lea - începutul sec. al XX-lea a început să crească numărul de imigranţi din Europa de Sud şi de Est, precum şi din China, Japonia şi din alte state. în sec. al XVIII-lea, când se mai practica sclavia, pe plantaţiile din Sud au fost aduşi forţat din Africa câteva milioane de negri.
în a doua jumătate a sec. al XX-lea imigraţia din Europa a scăzut esenţial, mărindu-se, însă, fluxul de imigranţi din Asia şi din America Latină.
în prezent creşte fluxul de imigranţi din Europa.
S.U.A. atrage un număr mare de specialişti de înaltă calificare atât din statele dezvoltate, cât şi din cele în curs de dezvoltare se numeşte acest fenomen?).
Populaţia S.U.A. este alcătuită din trei grupe mari: 1) americani, urmaşi ai imigranţilor de odinioară, pentru care engleza a devenit limba lor maternă; 2) imigranţi recenţi, care au sosit în S.U.A. relativ nu demult şi n-au reuşit încă să se naturalizeze; 3) aborigeni (indieni, eschimoşi).
O parte componentă a naţiunii americane o constituie negrii, ponderea lor în populaţia S.U.A. fiind de 13%. în secolul al XlX-lea negrii locuiau în regiunile din Sud, unde predominau gospodăriile de plantaţii. în prezent cea mai mare parte a populaţiei de culoare locuieşte în oraşele din Nordul şi Vestul S.U.A.
S.U.A. are o densitate mai redusă a populaţiei în comparaţie cu majoritatea ţărilor europene (33,0 loc./km2). Repartiţia teritorială a populaţiei este neuniformă. în partea de Est, pe coasta Oceanului Atlantic, precum şi în regiunea Marilor Lacuri, pe o suprafaţă ce constituie 12% din teritoriul ţării, locuiesc circa 70% din totalul populaţiei. în aceste regiuni densitatea populaţiei atinge 350-400 loc./km2, pe când în regiunile montane din Vest ea scade până la 2-5 loc./ km2. în repartizarea teritorială a populaţiei S.U.A. un rol mare au jucat migraţiile interne. Istoria S.U.A. cunoaşte mai multe valuri masive de migraţie internă: migraţiile din timpul colonizării din Vest, migraţiile de la sate spre oraşe în timpul industrializării, migraţia populaţiei de culoare spre oraşe, după cel de-al Doilea Război Mondial, migraţia actuală din marile aglomerări urbane spre periferii şi localităţile rurale. Ultimul val de migraţii interne din aglomeraţiile de la nord spre sud (California, Florida, Texas) îl constituie pensionarii. Tineretul migrează din oraşele sudice spre nord şi vest din motive economice.
S.U.A. este una dintre cele mai urbanizate ţări din lume. în oraşe locuiesc peste 82% din populaţie. Pentru S.U.A. sunt caracteristice aglomeraţiile mari urbane (circa 320), dintre care 43 sunt aglomeraţii milionare. Marile aglomeraţii urbane, unindu-se între ele, formează imense zone urbanizate - megalopolisuri.
• Ce megalopolisuri cunoşti în S. U.A. ?
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
într-o perioadă istorică relativ scurtă (a doua jumătate a sec. al XlX-lea - inc. sec. al XX-lea) S.U.A. a reuşit să depăşească după nivelul de dezvoltare economică toate ţările cu economie de piaţă din Europa şi să devină prima ţară industrială din lume. Acest proces a fost favorizat de următorii factori:
Geo_ll_Cap_5_b-indd 200 20.06.2014 13:34:01
Cifrele de pe hartă indică regiunile agricole:
I - brâul de porumb;
II - brâul de grâu;
III - legumicultura şi pomicultura;
IV - cultura bumbacului, tutunului,
arahidelor;
V - creşterea vitelor pe păşuni naturale;
VI - silvicultura;
VII - terenuri puţin utilizate.
Fig. 142. S.U.A. Harta economică.
Oraşul Chicago
- poziţia economico-geografică şi strategico-militară favorabilă. S.U.A. a fost situată departe de teatrele de război şi n-a avut distrugeri pe propriul teritoriu în timpul celor două războaie mondiale;
- ţările vecine (Mexic şi Canada) dispun de mari resurse naturale, dar sunt mai slab dezvoltate economic decât S.U.A., fapt de care au profitat monopolurile americane;
- prezenţa unor bogate şi variate resurse de materii prime şi combustibili;
- prezenţa suprafeţei imense de terenuri agricole cu condiţii agroclimatice favorabile;
- imigraţiile masive de resurse umane tinere şi calificate, precum şi plasarea capitalului din Europa şi încadrarea eficientă în producţie;
- folosirea pe larg a tehnicii şi tehnologiilor avansate în procesul de industrializare şi construirea unor întreprinderi moderne cu o înaltă productivitate;
- prezenţa unei largi pieţe interne de desfacere;
- exportul impunător de producţie industrială, agricolă şi de capital;
- îmbogăţirea S.U.A. în timpul Primului şi celui de-al Doilea Război Mondial, datorită livrărilor masive de armament, produse alimentare ţărilor europene, iar după război şi datorită livrărilor de utilaje şi maşini.
Geo_l l_Cap_5_b-indd 201 20.06.2014 13:34:02
Caniwlüß I
0
Oraşul Houston - centrul industriei petrochimice din S.U.A.
Produsul intern brut (P.I.B.) al S.U.A. depăşeşte 15 trilioane dolari. S.U.A. ocupă primul loc în lume după volumul producţiei industriale (peste 20% din totalul mondial), nivelul potenţialului ştiinţifico-tehnic şi livrarea producţiei tehnologiilor de vârf, dezvoltarea sferei serviciilor, potenţialul financiar şi gradul de influenţă asupra relaţiilor economice mondiale.
Marile monopoluri ale S.U.A. au creat prin investiţii directe în alte ţări un număr mare de întreprinderi, numite „a doua economie” a ţării. Ca rezultat, indicii P.N.B. depăşesc cu mult indicii P.I.B.-ului.
în ultima perioadă S.U.A. s-a transformat dintr-o ţară net- exportatoare de resurse financiare într-un mare importator de capital străin. în multe ramuri industriale prioritare (electronica, construcţia de automobile, industria chimică) o importanţă crescândă are capitalul japonez, german, elveţian, olandez etc., care funcţionează în comun cu monopolurile americane. Ultimele sunt susţinute de stat în dezvoltarea ramurilor industriale cu tehnologii de vârf, îndeosebi a celor strategice, iar pentru efectuarea cercetărilor ştiinţifice şi a lucrărilor de proiectare primesc subvenţii.
68%
X
X
X
X
X
20%
X
m 9’4% , n
1 n
Flg. 143. Ponderea centralelor electrice în producţia de energie electrică în S.U.A.
INDUSTRIA
Industria S.U.A. poartă un caracter universal, incluzând toate ramurile şi subramurile existente. Se evidenţiază câteva ramuri ale industriei, care determină imaginea S.U.A. în economia mondială: constructoare de automobile, aviarachetară şi de aparate cosmice, electrotehnică, electronică, industria petrochimică.
Dezvoltarea accelerată a economiei S.U.A. se datorează, în mare măsură, bazei energetice puternice de care dispune ţara.
Totodată, S.U.A. importă cantităţi enorme de petrol şi gaze naturale din ţările Americii Latine, din Orientul Mijlociu, Africa de Vest, Europa. Petrolul asigură 70% din balanţa energetică a ţării.
• Identifică pe harta economică regiunile de extracţie a petrolului şi a gazelor
naturale.
Pe baza cărbunelui funcţionează numeroase centrale termoelectrice de mare capacitate. în regiunile de Vest, unde există resurse enorme de energie hidraulică, un rol important în electroenergetică joacă centralele hidroelectrice construite pe fluviile: Colorado, Columbia, Rio Grande etc. S.U.A. dispune de cele mai mari capacităţi instalate la centralele nuclearoelectrice.
Centre siderurgice sunt: Detroit, Chicago, Pittsburgh, Cleveland, Philadelphia, Baltimore, Los Angeles.
• Analizează diagrama „Ponderea centralelor electrice în producţia de energie electrică”
(vezi fig. 143).
S.U.A. deţine locul doi în lume la producţia de energie electrică - 4 256 mlrd. kWh (2012).
Industria siderurgică. în această ramură S.U.A. a pierdut întâietatea, fiind depăşită de China şi Japonia.
• Identifică pe harta din atlas regiunile de extracţie a minereului de fier.
S.U.A. dispune de cea mai puternică din lume industrie a metalelor neferoase. Ea deţine locul patru în producţia de aluminiu şi locul trei în producţia
Geo_ll_Cap_5_b-indd 202 20.06.2014 13:34:03
I
Barajul Hoover de pe râul Colorado
Mari centre ale industriel de automobile sunt: Chicago, Toledo, Cleveland, Kansas City, San Francisco, Los Angeles.
S.U.A. deţine locul doi în producţia mondială de autovehicole - 8,7 mln. unităţi (a. 2011).
Fig. 144. Structura fondului funciar.
de plumb, locuri de frunte la producerea unor metale rare utilizate pe larg în ramurile industriale moderne.
Subramurile metalurgiei neferoaselor, consumatoare de materie primă (topirea cuprului, zincului, plumbului), sunt amplasate în statele din vestul ţării, bogate în materiile prime respective.
• Identifică pe harta economică (fig. 142) regiunile de producere a aluminiului, titanului, de rafinare a cuprului.
Industria constructoare de maşini americană este una dintre cele mai dezvoltate şi mai diversificate din lume. Simt prezente toate subramurile şi tipurile de producţie. Printre acestea se evidenţiază ramurile ce determină specializarea pe plan mondial a ţării - industria automobilelor, aviarachetară, electronică. S.U.A. este lider în elaborarea mijloacelor în domeniul ocrotirii mediului ambiant, biotehnologiei, bioindustriei şi a tehnologiilor informaţionale.
Industria automobilelor este amplasată într-un număr mare de oraşe, însă cele mai multe automobile se produc în megalopolisul din zona Marilor Lacuri - statul Michigan cu „capitala” automobilelor - Detroit.
• Numeşte principalele monopoluri constructoare de automobile ale S. U.A.
întreprinderile industriale aviarachetare şi electronice predomină în oraşele de pe ţărmul Oceanului Pacific, în primul rând în statul California, în oraşul Los Angeles - capitala construcţiilor aviarachetare, şi în San Francisco. în oraşul Seattle se află sediul companiei „Boeing”, care produce V2 din numărul de avioane în lume.
• Explică factorii de amplasare a ramurilor industriei constructoare de maşini
Industria chimică a S.U.A., de asemenea, deţine un loc de frunte în lume după nivelul dezvoltării şi după varietatea ramurilor şi a produselor. Această ramură dispune de o bogată şi variată bază de materii prime, piaţă largă de desfacere a producţiei finite, resurse umane de muncă de înaltă calificare.
în Nordul Industrial, de rând cu industria petrochimică, bazată pe petrolul transportat prin conducte, se dezvoltă pe larg chimia cărbunilor, industria îngrăşămintelor fosfatice, potasice, a erbicidelor, pesticidelor, detergenţilor, farmaceutică (New York). în statele din Vest se produce acid sulfuric, îngrăşăminte chimice, substanţe explozibile. în zona Marilor Lacuri şi în regiunile bogate în resurse forestiere din Nord-Vest este dezvoltată chimia lemnului.
Industria uşoară a S.U.A. include o varietate mare de ramuri, printre care se disting industria textilă (producţia ţesăturilor din bumbac, lână, mătase, ţesături sintetice) amplasată în nord-estul şi estul ţării. întreprinderile industriei de confecţii şi tricotaje, de pielărie şi încălţăminte se află în centrele mari urbane din Nordul Industrial.
Industria alimentară a S.U.A., înalt modernizată, este bine asigurată cu materii prime. Se evidenţiază industria de prelucrare a cărnii şi cea de prelucrare a laptelui, ale căror întreprinderi sunt concentrate în zona Marilor Lacuri şi la nord-est. Industria zahărului e concentrată în regiunile din nord-vest, Florida şi Insulele Hawaii, industria conservelor din fructe şi legume - în regiunea Marilor Lacuri şi pe litoralul Oceanului Atlantic şi al Golfului Mexic.
• Prin ce se explică dezvoltarea înaltă a industriei alimentare?
Geo_ll_Cap_5_b-indd 203 20.06.2014 13:34:04
Caniiülüß I
Capitolul J
Preria din Midwest
„Brâul de porumb” se întinde în partea de nord a Câmpiilor Centrale, unde condiţiile pedo-climaterice sunt favorabile pentru această cultură.
8,5% 4%
Mm
18,2% 20,5%
AGRICULTURA
Agricultura face parte din ramurile de bază ale economiei ţării. Unul dintre factorii principali care au contribuit la dezvoltarea agriculturii sunt resursele şi condiţiile naturale favorabile.
Ţara este bogată în resurse funciare. Terenurile arabile, păşunile şi fâneţele ocupă aproape V2 din teritoriul S.U.A. în Câmpiile Centrale cu soluri fertile terenurile arabile constituie 80-90%.
Resursele agroclimatice permit creşterea tuturor culturilor din zona temperată şi subtropicală, iar în sudul Floridei şi pe Insulele Hawaii - creşterea culturilor tropicale.
Alţi factori care au contribuit la dezvoltarea agriculturii S.U.A. sunt: nivelul înalt al dezvoltării relaţiilor de piaţă, gradul avansat de mecanizare, cultura înaltă de producţie şi productivitatea sporită a muncii, volumul mare de export etc.
După producţia globală agricolă, S.U.A. se situează pe primul loc în lume, fiind unul dintre cei mai mari producători de cereale, de soia, legume, fructe etc. şi cel mai mare exportator de produse agricole. Ei îi revine V2 din exportul mondial de cereale, inclusiv 3/4 de porumb şi soia.
în structura agriculturii S.U.A. creşterea animalelor şi cultura plantelor au o pondere aproximativ egală.
în cultura plantelor o importanţă mai mare au cerealele (porumbul, grâul, sorgo, orzul, orezul), cultivate pe 2/3 din întreaga suprafaţă. S.U.A. deţine întâietatea în lume la producţia de porumb (circa 314 mln. t în a. 2011). Grâul se cultivă în aşa-zisul „brâu de grâu” situat pe Marile Câmpii (Podişul Preriilor), de la hotarele cu Canada până în statele de sud, producţia fiind de 60,1 mln. t.
• Identifică pe harta economică regiunile de cultivare a grâului, porumbului, orezului, plantelor zaharoase şi oleaginoase, fructelor şi legumelor.
□ maşini şi utilaje industriale
■ mijloace de transport
□ materie primă industrială
■ produse de larg consum
□ produse agro-alimentare
□ produse chimice
■ alte produse
Fig. 145. Structura exportului de mărfuri.
Creşterea animalelor, ca şi cultura plantelor, poartă un caracter intensiv şi este practicată la ferme mari specializate, bine asigurate cu nutreţuri.
Bovinele de lapte se cresc în statele din zona Marilor Lacuri şi pe coasta de nord-est a Oceanului Atlantic. în aceste regiuni se întind suprafeţe mari de păşuni productive, se cultivă plante furajere, porumb, soia, sorgo. Creşterea bovinelor de carne este mai răspândită în Marile Câmpii. Este practicată pe larg creşterea porcinelor şi a păsărilor.
Avicultura, înalt dezvoltată, poartă un caracter industrial şi este concentrată în statele cu climă mai caldă din sud şi sud-est, unde există şi resurse umane de muncă mai ieftine. Se cresc anual până la 2,2 mlrd. păsări.
Partenerii principali în exportul de mărfuri: Canada, Mexic, Japonia, R. Coreea, Germania, China, Brazilia, Franţa, Singapore, Olanda.
Lungimea totală a căilor autorutiere este cea mai mare din lume - 6,6 mln. km (85% sunt asfaltate).
TRANSPORTURILE
Reţeaua de transporturi a S.U.A. este constituită din magistrale ce se întind de la Oceanul Atlantic până la Oceanul Pacific şi de la hotarele cu Canada până la cele cu Mexic. Această reţea se completează cu căile acvatice interne.
• Ce importanţă pentru economia S.U.A. are calea navigabilă Sf. Laurenţiu - Marile
Lacuri?
în direcţie meridională artera principală este râul Mississippi. în locurile de intersecţie a căilor terestre, acvatice şi aeriene se formează mari noduri de transport. Cel mai mare nod de transport al S.U.A. este Chicago, unde se intersectează zeci de căi ferate şi autorutiere. în Chicago se află şi aeroportul
Geo_ll_Cap_5_b.indd 204 20.06.2014 13:34:06
14,2%
□ produse agro-alimentare
□ maşini şi utilaje industriale
■ produse de larg consum
■ materii prime minerale
□ produse chimice
□ combustibili
■ alte produse
Fig. 146. Structura importului de mărfuri.
O’Hair; unul dintre cele mai mari din lume. Mari noduri feroviare sunt: New York, Philadelphia, Boston, Detroit, Los Angeles, San Francisco, Seattle.
Transportul autorutier concurează cu cel feroviar atât la transportarea pasagerilor, cât şi la transportarea mărfurilor la distanţe mici şi mijlocii. Arterele rutiere sunt deservite de o reţea densă de staţii de alimentare, de deservire tehnică, moteluri, restaurante, filiale ale băncilor de economii etc. Transportul autorutier joacă rolul principal în traficul de pasageri.
• Identifică pe harta economică (fig. 142) principalele porturi maritime ale S.U.A.
Transportul aerian se impune prin baza sa tehnico-materială, având cel mai mare parc de avioane din lume. Aeroportul Atlanta deserveşte anual circa 92 mln. de pasageri (primul loc în lume), iar cele din Dallas, Chicago, Los Angeles - peste 60 mln. de pasageri.
Partenerii principali în importul de mărfuri: Canada, Japonia, Mexic, China, Germania,
Marea Britanie, India, Franţa, Arabia Saudită, Venezuela.
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
Relaţiile economice externe au o importanţă deosebită pentru economia S.U.A. Ţara este unul dintre lideri în ceea ce priveşte volumul comerţului exterior şi al exportului de capital.
• Analizează diagramele „Structura comerţului exterior" (vezifig. 145,146).
Evaluare
Statele Vuite ale Americii
1. Caracterizează particularităţile poziţiei economico- şi politico-geografice a S.U.A.
2. Utilizând hărţile respective din atlas şi textul din manual, apreciază condiţiile şi resursele naturale ale S.U.A.
3. Argumentează rolul imigraţiilor din secolele trecute în formarea populaţiei şi în consolidarea economiei S.U.A. Ce importanţă au imigraţiile în prezent?
4. Completează textul:
Ca formă de guvernare S.U.A. este____________. Din punct de vedere teritorial-administrativ S.U.A. este formată
din ____state. După numărul populaţiei S.U.A. le revine locul ________în lume. Circa 83% din populaţie locuieşte
____________. Tipul de reproducere a populaţiei este_______. Populaţia S.U.A. este alcătuită din 3 grupe:_______,
_______,________. Cel mai mare oraş al S.U.A. este_______________, iar în total oraşe milionare sunt____.
Marile aglomeraţii urbane formează______________, primele trei mai mari sunt_____________,______________,
5. Explică factorii care au favorizat dezvoltarea economică a S.U.A. la începutul sec. al XX-lea.
6. Enumeră ramurile de specializare internaţională a industriei S.U.A.
7*. Numeşte trăsăturile specifice ale agriculturii S.U.A. Prin ce se deosebeşte agricultura S.U.A. de cea a statelor europene? Care sunt asemănările?
8. Ce ramuri ale transportului au favorizat valorificarea teritoriilor din vestul S.U.A.?
9. Alege varianta corectă:
□ Oraşul-capitală a producţiei de automobile din S.U.A.:
a) Chicago; b) Los Angeles; c) Detroit; d) Buffalo.
10. Scrie un eseu despre modul de viaţă şi cultura populaţiei aborigene a S.U.A.

COMPONENŢA TERITORIULUI ŞI POZIŢIA
ECONOMICO-GEOGRAFICĂ
• Apreciază poziţia economico-geografică a Indiei conform algoritmului.
Timp de aproximativ două secole India era cea mai mare şi cea mai bogată colonie a Angliei, reprezentând o „perlă” în Coroana Britanică. Ea a fost printre primele colonii din Asia, care au obţinut independenţă politică (1947). Tot atunci, după criteriul religios, India a fost divizată în două state - India propriu-zisă şi Pakistan, din a cărui componenţă mai apoi s-a desprins şi s-a proclamat ca stat suveran Bangladesh (1971).
India este situată pe Peninsula India, scăldată din două părţi de apele Oceanului Indian, iar la nord este despărţită de restul continentului asiatic prin sistemele muntoase Pamir, Karakorum, Himalaya, greu accesibile. India se învecinează numai cu state în curs de dezvoltare, cum sunt Bangladesh şi Myanmar la est, Nepal şi Bhutan la nord, Sri Lanka şi Maldive la sud. La vest India se învecinează cu Pakistanul, care are un nivel de dezvoltare economică
Cifrele de pe hartă Indică regiunile agricole:
I - cultura orezului;
II - cultura grâului;
III - cultura bumbacului;
IV - cultura trestiei de zahăr, orezului,
plantelor oleaginoase;
V - cultura ceaiului, citricelor;
VI - terenuri puţin utilizate.
Fig. 131. India. Harta economică.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 191 20.06.2014 13:33:40
Capitolul^ î
Capitalul V
j
India se întinde de la nord spre sud pe o distanţă de 3,2 mii km, iar de la vest la est - de 2,9 mii km.
India este o republică federală alcătuită din 25 de state, 6 teritorii unionale şi un teritoriu naţional - Delhi.
mai avansat decât statele amintite, dar divergenţele politice care au apărut între aceste două state îndată după obţinerea independenţei împiedică întreţinerea unor legături economice între ele. Ieşirea largă la Oceanul Indian, prin care trec în prezent căi maritime comerciale de importanţă mondială, joacă un mare rol în menţinerea legăturilor comerciale atât cu ţările din Orient, cât şi cu cele din Occident.
APRECIEREA ECONOMICĂ A CONDIŢIILOR ŞI RESURSELOR NATURALE
Condiţiile de relief şi cele agroclimatice sunt destul de favorabile pentru viaţa şi activitatea economică a populaţiei Indiei. Cea mai mare parte a Indiei este situată pe Câmpia Indo-Gangetică şi pe Podişul Deccan. La coastele oceanice se întind lanţuri de munţi denudaţi - Gaţii de Est şi Gaţii de Vest, care au multe păsuri. Toate aceste unităţi de relief favorizează valorificarea agricolă a teritoriului, construcţia obiectelor industriale şi a căilor de comunicaţie. Câmpia Bengal din bazinul fluviului Gange este unul dintre cele mai vechi focare agricole de pe Glob.
India este situată în cea mai mare parte în zonele subtropicală şi tropicală musonică, iar extremitatea de sud - în zona subecuatorială. Regimul termic permite de a practica cultura plantelor anul în jur şi de a obţine câte 2-3 recolte pe an de pe acelaşi teren, fapt ce are o deosebită imporatnţă pentru un stat cu o populaţie imensă cum este India.
Dintre resursele naturale o importanţă deosebită pentru India au solurile, în special cele aluviale, larg răspândite pe câmpii şi în văile râurilor. Podişul Deccan este acoperit predominant de soluri negre, formate pe rocile dezagregate vulcanice. Pe lângă fertilitatea naturală destul de înaltă, aceste soluri mai au şi o altă proprietate valoroasă - de a păstra un timp îndelungat umezeala.
Sunt bogate şi variate resursele subsolului, marea lor majoritate fiind asociate cu formaţiunile scutului precambrian, care se află la baza Podişului Deccan. Dintre resursele minerale de combustibil se remarcă cele de cărbune superior. Peste 80% din rezervele de cărbune superior sunt concentrate în nord-estul Indiei - în Bazinul Damodar. Petrolul şi gazele naturale din nord-estul ţării sunt cunoscute încă din perioada colonială. După obţinerea independenţei în vestul Indiei au fost descoperite noi câmpuri petroliere, care reprezintă cea mai mare parte din rezervele ţării, în zona de seif a Golfului Cambei. Dintre alte resurse energetice se remarcă cele de uraniu şi thoriu, concentrate pe Podişul Deccan. India dispune de resurse metalifere bogate, îndeosebi de minereu de fier şi de mangan. Rezervele acestor materii prime, de calitate superioară, sunt printre cele mai mari din lume. India mai dispune şi de rezerve de metale neferoase, mai importante fiind cromitele şi bauxita. Pe Podişul Deccan se află importante rezerve de grafit, magnezit, mică. în trecut India dispunea de mari rezerve de diamante, pietre preţioase, aur, însă exploatarea intensă pe parcursul a mai multor secole a dus la epuizarea lor. Dintre alte resurse naturale mai menţionăm pe cele Circa 22% din suprafaţa ţării este
ocupată de păduri. O importantă bogăţie constituie râurile cu un mare debit Munţii Himalaya de apă, fiind folosite pentru irigaţie şi pentru producţia de energie electrică.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 192 20.06.2014 13:33:41
I
1901
1951
1970
1981
1994
1997
2003
2007
2012
2025
238,3 □ 360,9 ==l 539
--------1684
1918,6 1967,8 11049,7 ] 1129,8 =11259,7 458,2
• Din ce grupă de state face parte India după gradul de asigurare cu resurse naturale?
• Analizează harta economică (fig. 131) şi identifică principalele minerale utile.
POPULAŢIA
După numărul populaţiei, India deţine locul doi în lume, fiind devansată doar de China.
Fig. 132. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
62°/c
33°/c
1
5,0%
0-15 16-65 peste
ani de ani 65 de ani
• Utilizând fig, 132, explică evoluţia numerică a populaţiei în India,
• Ce politică demografică promovează India? Este oare eficientă această politică?
• Cum se răsfrânge sporul natural mare al populaţiei asupra economiei Indiei?
Sub aspect etnic, India este o ţară multinaţională. Printre cele mai mari popoare se evidenţiază hindustanii, bengalii, assamii, biharii, pendjabii, tamilii etc. Limba oficială este hindi, care este înţeleasă de majoritatea populaţiei. Este destul de pestriţă şi componenţa religioasă, populaţia divizându-se în caste.
în repartiţia teritorială a populaţiei Indiei există diferenţieri mari. Având o densitate medie de 383 loc./km2, în zona submontană de nord ea scade până la 1-2 loc./km2, pe Podişul Deccan depăşeşte 50 loc./km2, iar pe Câmpia Indo- Gangetică şi pe litoralul estic - numără peste 800 loc./km2.
Fig. 133. Structura pe vârste a populaţiei.
Tn prezent sporul natural constituie 1,4% pe an, iar în perioada exploziei demografice el atingea 2,25%.
• Analizează fig. 133. Care sunt cauzele şi consecinţele acestei structuri pe vârste a populaţiei?
Gradul de urbanizare al Indiei este unul încă scăzut (31%), însă după numărul de aglomeraţii urbane şi oraşe milionare India poate fi comparată doar cu S.U.A. şi China. Speranţa de viaţă la naştere la bărbaţi constituie 64 de ani, la femei - 67 de ani.
India se confruntă cu probleme demografice majore. Creşterea vertiginoasă a populaţiei conduce la agravarea unor astfel de probleme social- economice cum ar fi: problema alimentară, şomajul, asigurarea cu locuinţe şi obiecte de menire socială, problema ecologică etc.
CARACTERIZAREA GENERALA A ECONOMIEI
India este cel mai multinaţional stat din lume.
• Prin ce se explică nivelul scăzut de dezvoltare economică a Indiei?
în anii de după obţinerea independenţei politice India a înregistrat succese remarcabile în sfera economico-socială. Ea a devenit unul din liderii ţărilor în curs de dezvoltare, îndeplinind cu succes programa industrializării şi reformelor în agricultură. India îşi asigură necesităţile proprii în producţia de tractoare şi automobile, utilaje industriale pentru diferite ramuri, în multe mărfuri de larg consum.
Ponderea Indiei în P.N.B. mondial constituie peste 4%, pe când în populaţia mondială - 17,8%. Paralel cu întreprinderile industriale mari, dotate cu cele mai noi utilaje şi tehnologii, există încă zeci de mii de întreprinderi mici meşteşugăreşti. De rând cu gospodăriile agricole moderne există milioane de gospodării ţărăneşti mici seminaturale ori naturale, în care lucrările agricole Ore de curs desfăşurate în aer liber se îndeplinesc manual. Majoritatea localităţilor rurale sunt lipsite
13 Geografia umană a lumii, ci. a Xl-a
Geo_ll_Cap_5_b.indd 193 20.06.2014 13:33:42
Cupiioh
Capitalul V
Religii:
hinduismul (83%); islamismul (11%); budismul (4%); creştinismul (2%).
de electricitate, radio, televiziune şi alte servicii. Sectorului de stat îi aparţine o mare parte din obiectivele principale ale industriei petroliere, carbonifere, metalurgice, constructoare de maşini-unelte, de producere a îngrăşămintelor minerale. Au fost naţionalizate cele mai mari bănci. India este o ţară industrial- agrară.
• Determină structura populaţiei pe sectoare de activitate (vezi fig-135).
Cele mai mari centre constructoare de maşini: Durgapur, Ranchi, Calcutta, Jamshedpur, Hardwar, Delhi, Madras, Bangalore, Bombay (Mumbay).
India este lider mondial în producerea de articole de iută. Calcutta este cel mai mare centru de prelucrare a iutei.
India produce anual 588,5 mln. t de cărbune, 240 mln, t de minereu de fier, 72 mln. t de oţel, 4,0 mln. de autovehicole, 1 053 mlrd. kWh de energie electrică.
Peste 80% din rezervele de cărbune superior sunt concentrate în bazinul Damodar.
Centrale
nuclearoelectrice: Madras, Bombay (Mumbay),
Narora (în apropiere de Delhi).
Cele mai mari centre siderurgice sunt: Bokaro, Ruorchela, Durgapur, Bhilai, Visakhapatnam.
INDUSTRIA
în componenţa producţiei industriale se evidenţiază industria uşoară şi cea alimentară. Ramura tradiţională a industriei este industria textilă. Anume această ramură, încă în perioada colonială, a stat la baza industrializării ţării, în prezent rolul de frunte în structura industriei îl deţine industria grea, specializată nu numai în producţia metalelor feroase şi neferoase, a maşinilor- unelte, utilajelor şi echipamentului industrial, a locomotivelor, autovehiculelor, tractoarelor, televizoarelor, dar şi a maşinilor electronice de calcul, a aparatelor de zbor, a utilajelor pentru centralele nuclearoelectrice etc.
Energetica. Baza energetică a ţării o constituie cărbunele superior, petrolul, energia hidraulică şi minereurile radioactive.
• Identifică pe harta economică (fig. 131) bazinele carbonifere şi regiunile în care se
extrage petrolul.
Cărbunii sunt utilizaţi, în cea mai mare parte, la centralele termoelectrice (acestea produc 75% din energia electrică) construite atât în apropierea bazinelor carbonifere, cât şi în marile aglomeraţii urbane. O altă parte de cărbuni sunt folosiţi în transportul feroviar, care utilizează locomotive cu abur.
Resursele proprii de petrol asigură numai o parte din necesarul ţării. Principalele exploatări de petrol sunt situate în vest, în preajma Golfului Cambei şi în zona de şelf din golf. în ultimii ani creşte rolul petrolului în balanţa de combustibil. Mai mult de V2 din petrolul consumat în ţară provine din import.
• Studiind harta „ Comerţul mondial cu petrol” (fig. 45), determină statele din care India
importă petrol.
Mari rafinării de petrol au fost construite în portul Haldia, în apropiere de Calcutta, de asemenea, în apropierea capitalei şi la Mothura.
Industria siderurgică a început să se dezvolte încă în perioada colonială, pentru a asigura cu metal întreprinderile de producţie a şinelor de cale ferată, uneltelor agricole şi a unor obiecte de uz casnic, a căror transportare din Marea Britanie nu era rentabilă. După obţinerea independenţei politice au fost construite mari uzine şi combinate siderurgice în estul Indiei, unde se află resurse însemnate de minereu de fier, mangan, cărbuni cocsificabili.
• Recunoaşte pe harta economică (fig. 131) principalele centre siderurgice.
Se dezvoltă unele ramuri ale industriei metalelor neferoase, dintre care se evidenţiază producţia de aluminiu, cupru, plumb şi zinc, pe baza materiei prime locale.
Industria metalurgică are mari perspective de dezvoltare, ţinând cont de prezenţa bogatelor resurse de materii prime, cărbune cocsificabil, de piaţa internă largă de desfacere a producţiei în procesul de industrializare a ţării.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 194 20.06.2014 13:33:43
Fig. 134. Ponderea centralelor electrice în producţia de energie electrică în India.
India este renumită prin producţia de preparate farmaceutice (Bombay, Delhi).
India se evidenţiază prin producerea de bijuterii, articole de artizanat, o bună parte din ele fiind exportate.
Industria ceaiului din India se bucură de o faimă bine meritată în lume, ţara fiind una dintre principalii producători şi exportatori.
O însemnătate deosebită pentru economia Indiei are industria constructoare de maşini, care în ultimele decenii s-a completat cu ramuri noi, inclusiv cu cele moderne. India produce maşini-unelte, utilaje şi echipamente industriale, material rulant, nave maritime, autovehicule, tractoare, motoare electrice, generatoare, transformatoare, frigidere, maşini de spălat, avioane de pasageri şi militare, elicoptere. Industria electronică produce maşini electronice de calcul, televizoare, aparate radio, mijloace de telecomunicaţii, diverse aparate electronice pentru centralele nuclearoelectrice şi pentru cercetările spaţiului cosmic.
• Explică după ce factori sunt amplasate ramurile: a) consumatoare de metal; b) ce necesită resurse umane de muncă
• Identifică pe harta economică (fig. 131) principalele centre constructoare de maşini.
Industria chimică a cunoscut în ultimele decenii o dezvoltare ascendentă. India produce o gamă largă de produse chimice: îngrăşăminte minerale, coloranţi, vopsele, acizi. Creşte producerea de diferiţi polimeri (mase plastice, fibre şi fire sintetice, cauciuc sintetic ş.a.) pe baza prelucrării chimice a petrolului şi a cărbunelui. Mari uzine petrochimice se află în apropiere de Calcutta şi de New Delhi.
• Găseşte pe harta economică (fig. 131) principalele centre ale industriei chimice.
Industria uşoară, îndeosebi cea textilă, are un rol important în economia Indiei. Se remarcă, în primul rând, industria bumbacului, amplasată pe întreg teritoriul ţării, însă regiunea principală de producere a ţesăturilor de bumbac este arealul Bombay-Ahmedabad. în producerea acestui tip de ţesături, India este depăşită numai de China şi S.U.A. Este renumită încălţămintea din piele naturală, o bună parte din care este exportată.
Industria alimentară este distribuită pe întreg teritoriul ţării, producţia ei fiind destinată consumului intern şi exportului. Se remarcă industriile de lapte şi unt (primul loc pe Glob), producere a zahărului, uleiului vegetal, conservelor din fructe şi legume.
• Recunoaşte pe harta economică (fig. 131) principalele centre ale industriei alimentare.
Cultura piperului
AGRICULTURA
Agricultura este una din ramurile principale ale economiei Indiei. Ea este prima dintre ţările în curs de dezvoltare asiatice, care a declanşat în anii ’60-70 ai sec. al XX-lea „revoluţia verde”, având ca obiectiv majorarea considerabilă, într-o perioadă scurtă, a producţiei de cereale şi soluţionarea problemei alimentare. în acest scop statul a făcut mari alocări de capital, acordând ajutor gospodăriilor agricole în procurarea tehnicii agricole, îngrăşămintelor minerale, materialului de însămânţat din soiuri de elită înalt productive, în construcţia noilor sisteme de irigaţie. Toate aceste măsuri întreprinse de stat au contribuit la sporirea substanţială a produselor alimentare, încât pe la mijlocul anilor ’70 ai sec. al XX-lea India a încetat de a le mai importa. Au fost create rezerve strategice de cereale, o parte din ele se exportă.
• Explică cum influenţează condiţiile naturale asupra dezvoltării agriculturii Indiei.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 195 20.06.2014 13:33:44
Capiwlul* 1
Capitalul V
După suprafeţele irigate, India deţine primul loc în lume - 558,1 km2.
Recolta anuală: de orez - 122 mln. t, de grâu - 87 mln. t, de porumb - 21 mln. t, de trestie de zahăr - 347,9 mln. t, de bumbac -4,6 mln. t.
28%
■ sectorul primar
■ sectorul secundar □ sectorul terţiar
Fig. 135. Structura populaţiei pe sectoare de activitate.
Cultura plantelor este subramura principală a agriculturii Indiei, căreia îi revin 80% din costul producţiei agricole. Condiţiile naturale, pe cea mai mare parte a teritoriului, sunt favorabile pentru cultura plantelor. Ţara dispune de mari suprafeţe de terenuri agricole. După suprafaţa de terenuri arabile, care constituie 56% din suprafaţa ţării India este devansată numai de S.U.A. şi Rusia.
• Studiind harta economică (fig. 131), determină repartiţia principalelor culturi agricole.
în structura suprafeţelor cultivate predomină culturile alimentare, care ocupă 85%. Dintre cereale principala cultură este orezul, răspândit pe larg în cursul de mijloc al Gangelui şi în valea râului Brahmaputra. Mari suprafeţe ocupate cu grâu se află în regiunile aride din cursul superior al Gangelui, unde pe terenurile irigate ale gospodăriilor de marfa se obţin recolte bogate. Culturile tehnice sunt foarte răspândite pe întreg teritoriul Indiei. Cele mai întinse suprafeţe cultivate cu trestie de zahăr se află în valea Gangelui, bumbacul este mai răspândit pe Podişul Deccan şi în regiunile de vest pe terenurile irigate, iuta - în delta Gangelui şi în valea Brahmaputrei, ceaiul - pe colinele montane din nord-estul ţării, arahidele - pe Podişul Deccan, tutunul - în deltele râurilor Godavari şi Krishna.
Condiţiile naturale permit cultivarea tuturor pomilor fructiferi cunoscuţi. Culturile de cafea, cacao, cauciucul natural se cultivă în scop comercial.
Un articol tradiţional al exportului indian sunt mirodeniile. în sudul ţării se cultivă pe larg piperul, cuişoarele, scorţişoara, vanilina etc.
Creşterea animalelor joacă un rol secundar în structura agriculturii, deşi şeptelul de bovine este cel mai mare din lume. Cu toate acestea problema alimentaţiei populaţiei este soluţionată parţial, ca urmare a restricţiilor religioase impuse de hinduism, care interzice sacrificarea vitelor, vaca fiind considerată animal „sacru”. De aceea bovinele şi bubalinele se folosesc, în primul rând, ca forţă de tracţiune şi, parţial, pentru lapte.
Insuficienţa produselor animaliere este parţial completată de produsele din pescuit.Producţia de peşte a depăşit 4,1 mln. tone (locul cinci în lume).
TRANSPORTURILE
India se referă la grupa de state asiatice cu un nivel relativ înalt de dezvoltare a transporturilor. în traficul intern de mărfuri şi de persoane rolul principal revine transportului feroviar. India este unul dintre statele lumii cu cea mai mare lungime a căilor ferate (64,2 mii km, dintre care V2 sunt cu ecartament îngust). Transportul feroviar este dotat cu locomotive Diesel şi electrice, dar se mai folosesc şi locomotive cu abur. Locul doi în traficul intern de mărfuri şi persoane revine transportului rutier.
Transportul maritim asigură atât transporturile de cabotaj, cât şi relaţiile economice externe.
• Studiind harta economică (fig. 131), găseşte principalele porturi maritime şi notează-le pe harta-contur.
Aeroporturile din Delhi, Bombay, Bengalore au importanţă internaţională.
Tradiţional pentru India, îndeosebi la oraşe, este transportul cu ricşa.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 196 20.06.2014 13:33:49
12,5%
17,4%
□ produse textile şi confecţii
■ pietre preţioase şi bijuterii
□ produse tehnice
□ produse agricole
□ produse chimice
■ minereuri şi produse metalurgice
■ alte produse
4,8%!
9,2%
22,5%
■ maşini şi echipament
□ petrol şi produse petroliere
□ produse chimice
■ perle şi pietre preţioase
■ fontă şi oţel
□ produse agro-alimentare
■ alte produse
Fig. 136. Structura exportului de mărfuri.
Fig. 137. Structura importului de mărfuri.
Principalii parteneri în exportul de mărfuri: S.U.A., Japonia, Marea Britanie, Hong Kong, Germania, Emiratele Arabe Unite, China.
Principalii parteneri în importul de mărfuri: S.U.A., Germania, Elveţia, Arabia Saudită, Belgia, Marea Britanie, Kuwait, Japonia, China, Irak.
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
în perioada colonială India întreţinea relaţii economice numai cu metropola - Marea Britanie. După obţinerea independenţei, ea şi-a extins geografia acestor relaţii, stabilind contacte cu ţările înalt dezvoltate şi cu cele în curs de dezvoltare. Au avut loc schimbări importante şi în structura comerţului exterior. Atât în import, cât şi în export a sporit ponderea producţiei industriei de prelucrare pe seama reducerii volumului materiilor prime şi a produselor alimentare.
• Examinează diagramele (fig. 136 şi 137) şi compară exportul şi importul Indiei.
Evaluare 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
India
1. Compară poziţia economico-geografică a Indiei cu cea a Japoniei.
2. în baza analizei hărţilor respective din atlas şi a textului din manual caracterizează condiţiile şi resursele naturale ale Indiei.
3. Completează în caiet schema „Probleme cauzate de sporul natural mare al populaţiei Indiei”.
4. Ce influenţă are religia asupra tradiţiilor, obiceiurilor, relaţiilor interetnice?
5. Identifică pe harta densităţii populaţiei din atlas oraşele milionare. Cum explici creşterea rapidă a oraşelor mari? Notează-le pe harta-contur.
6. De ce India este numită stat în curs de dezvoltare, deşi face parte din primele 10 state din lume după volumul producţiei?
7. Utilizând tabelul alătuTerenuri
arabile
Culturi
permanente
Păşuni şi fâneţe
Păduri
Alte
terenuri
56%
1%
4%
22%
17%
rat, construieşte în caiet diagrama circulară „Structura fondului funciar al Indiei”.
8. în obţinerea căror produse agricole India este lider mondial?
9. Care sunt particularităţile sectorului zootehnic al Indiei?
10. Completează enunţurile:
□ După forma de guvernare India este...
□ După numărul populaţiei India deţine locul...
□ Cel mai mare oraş-port este ...
□ Principalul bazin carbonifer este ...
□ Animal sacru este considerat...
□ India şi-a obţinut independenţa politică în anul...
□ Religia naţională a Indiei este ...
□ Cele mai mari trei etnii sunt...
□ India este un mare exportator de ...
□ Râu sfânt pentru indieni este ...
11.* Utilizând surse de informare suplimentare, scrie un eseu pe tema: „India între trecut şi prezent”.

COMPONENŢA TERITORIULUI ŞI POZIŢIA ECONOMICO-GEOGRAFICĂ
• Enumera principalele particularităţi ale poziţiei economico-geografice a Japoniei Japonia, numită de japonezi Nipon, ceea ce înseamnă „Răsărit de Soare”, este una dintre cele mai dezvoltate ţări din lume.
Japonia este un stat cu vechi tradiţii şi datorită autoizolării ei de restul lumii, până spre sfârşitul sec. al XlX-lea, era puţin cunoscută de către europeni. Japonia este situată pe un arhipelag de circa 6 mii de insule, cele mai mari fiind Hokkaido, Honshu, Shikoku, Kyushu. Arhipelagul japonez, sub formă de arc,
Cifrele de pe hartă indică regiunile agricole:
I - cultura grâului, orzului, legumelor, creşterea
bovinelor de lapte;
II - cultura plantelor tehnice şi furajere,
creşterea bovinelor de lapte;
III - cultura orezului.
136°
Suprafaţa -377,9 mii km Populaţia -127,2 mln. loc. (a. 2012)
Capitala - Tokyo
Subcompetenţe:
• Explicarea principalelor caracteristici ale poziţiei economico-geografice a ţârii.
• Aprecierea economică
a condiţiilor şi resurselor naturale.
• Identificarea indicilor demografici.
• Explicarea factorilor de dezvoltare dinamică a economiei.
• Caracterizarea complexă a ramurilor economiei, utilizând hărţile.
/ \
RUSIA
Marea
Japoniei
moş
7 T77 F
14°
/ ( // J
( 1 fiN ■
„ ^0 ■
Sapporo ®
iwbIiiău /
Hokkaido
) -Hakodate
(/n@IIS@(S
)Ş A \
o
40°
©
Yamagata
m
Nll<
Sendai
isnffl
Nagano
I. Honshu
s©
TOKYO
Fukuok
Nagaşal
□in
Kumam
ilHfjţl
IUI*
aHirosh Matsuyama
ms)
/. Shikoku
I. Kyushu
nfnoffis
Mimam»
ftiHPingiE
ohama
msttsn&R
1
II
III
IScari
a 1 cm : 110 km
Fig. 123. Japonia. Harta economică.
Geo_ll_Cap_5_b.indd 184 20.06.2014 13:33:33
I
Podul Akashi-Kaikyo.
El leagă insulele japoneze Honshu şi Shikoku
Construcţia tunelului Seikan a durat 18 ani şi are lungimea de 54 km, dintre care 23 km trec pe sub apă. El este situat la adâncimea de 100 m pe sub fundul strâmtoriiŢugaru şi uneşte insulele Honshu şi Hokkaido.
se întinde de la nord spre sud pe 3,5 mii km de-a lungul coastei de est a Asiei. Ţărmurile Japoniei sunt scăldate la vest de Marea Japoniei, iar la est de apele Oceanului Pacific. Poziţia insulară exercită o influenţă mare asupra economiei şi specificului legăturilor economice interne şi externe ale ţării. Japonia este situată departe de ţările dezvoltate din Europa şi America de Nord. Pe de altă parte, ea este avantajos situată faţă de ţările bogate în resurse naturale precum China, ţările Asiei de Sud-Est, Australia, Rusia. Dezvoltarea vertiginoasă a economiei statelor recent industrializate din Asia de Est şi Sud-Est şi poziţia geografică favorabilă a Japoniei faţă de ele are o mare importanţă pentru dezvoltarea economiei nipone.
• Ce rol exercită poziţia insulară asupra relaţiilor economice interne şi externe?
APRECIEREA ECONOMICĂ A CONDIŢIILOR ŞI RESURSELOR NATURALE
• Din ce grupă de state face parte Japonia după gradul de asigurare cu resurse naturale?
Japonia are un relief predominant muntos (84% împreună cu dealurile). Arhipelagul insulelor japoneze este situat în zona seismică activă şi face parte din „Cercul de Foc” al Pacificului. Câmpiile, mai favorabile pentru repartizarea economiei şi populaţiei, sunt situate de-a lungul litoralului, ocupând 15% din suprafaţa teritoriului. Cea mai mare câmpie - Kanto este situată de-a lungul ţărmului de est al Insulei Honshu, unde se află şi capitala ţării.
Clima este tropicală în arhipelagul insulelor Ryukyu, subtropicală în Kyushu şi temperată în restul teritoriului, cu nuanţe determinate de relief, de prezenţa oceanului şi de acţiunea musonilor. Astfel, în vest precipitaţiile sunt mai bogate toamna şi iarna, pe când în est ele cad mai ales vara. Toamna, când musonul îşi schimbă direcţia, sunt frecvente vânturile uraganice, taifunurile, care se abat asupra insulelor cu efecte dezastruoase în regiunile litorale. Râurile scurte, în mare parte cu regim montan de scurgere, nu sunt navigabile, în schimb simt folosite pe larg în irigaţie şi în producţia de energie electrică ieftină.
• Studiind harta economică a Japoniei (fig. 123), identifică principalele resurse minerale de care dispune.
Bogăţiile subsolului sunt limitate. Japonia este săracă în resurse minerale, fiind lipsită de majoritatea minereurilor necesare industriei sale moderne. Ea este nevoită să importe masiv materii prime de bază ca: petrol, minereu de fier, cărbune cocsificabil, bauxită. Principala bogăţie minerală a Japoniei este cărbunele inferior, nepotrivit pentru cocsificare. Se mai explorează şi alte minerale, dar şi acestea nu satisfac cererea internă. Dintre acestea amintim: zincul, plumbul, pirita, sulful, cuprul şi piatra de var.
O importanţă mare pentru Japonia au condiţiile tice favorabile, care permit în regiunile subtropicale şi tropicale din sud de a obţine câte două recolte pe an de orez, legume şi alte culturi. De mare valoare sunt care ocupă 68,5% din
suprafaţa ţării. în regiunile de sud predomină pădurile subtropicale musonice, în partea centrală a Insulei Honshu şi în sudul Insulei Hokkaido sunt răspândite pădurile mixte, în nordul Insulei Hokkaido - pădurile de conifere. Mările din jurul Japoniei sunt bogate în peşte,moluşte, crustacee, varză de mare şi altele.
Litoralul Pacificului
Geo_ll_Cap_5_b.indd 185 20.06.2014 13:33:35
Capiwlulg î
Capitalul V
0,4%
■japonezi ■ coreeni
□ chinezi
□ alte etnii
Fig. 124. Structura etnică a populaţiei.
1872
1900
^=■34,8 ■ 43,8
1930
■ 64,4
1950
1970
1997
2003
2007
2012.
2025i
■ 83,2
----------------------■ lUO,/
---------------------------11 OR A
---------------------------' IZO,4
---------------------------HZ/ ,z
---------------------------11Z / ,4
----------------------------ii 97 O
----------------------------1 I £. !
=»119,8
Fig. 125. Evoluţia numerică a populaţiei, mln. loc.
Speranţa de viaţă la naştere:
la bărbaţi - 80 de ani; la femei - 86 de ani.
Densitatea medie a popu laţiei în megalopolisul Tokaido constituie 800-1 000 loc./km2.
64%
13%
0-15
ani
16-65 de ani
23%“
peste 65 de ani
Fig. 126. Structura pe vârste a populaţiei.
POPULAŢIA
Japonia este o ţară mononaţională. Ea face parte din ţările cu deficit natural (-0,2% pe an), asemănător cu cel din ţările europene.
O importanţă deosebită în reţinerea creşterii populaţiei a avut politica demografică promovată de către stat, precum şi nivelul avansat de dezvoltare a medicinei, culturii, gradul înalt de urbanizare. Japonia deţine primul loc în lume după durata medie de viaţă a populaţiei.
• Caracterizează componenţa etnică a populaţiei (analizează 124).
• Explică evoluţia numerică a populaţiei în Japonia (vezi fig. 125).
• Cefactori influenţează asupra structurii pe vârste a populaţiei? Care sunt consecinţele
acestei structuri?
Japonia este o ţară cu densitate mare a populaţiei - 338,1 loc./km2. Cea mai mare parte din ea (86%) locuieşte la oraşe. Japonia are numeroase oraşe (650), situate în câmpiile litorale din sudul Insulei Honshu, formând mari aglomeraţii urbane. Aglomeraţiile urbane, contopindu-se, au creat megalopolisul Tokaido, ce se întinde pe o distanţă de 700 km de la Golful Tokyo până la Golful Osaka. Aglomeraţiile din acest megalopolis sunt aproape legate unele cu altele. Dintre ele se distinge: Tokyo - Yokohama - Nagoya - Osaka - Kobe - Kyoto, unde locuiesc peste 60% din populaţia ţării. Oraşele respective joacă un rol decisiv în viaţa economică, socială şi culturală a ţării.
• Identifică pe harta economică a Japoniei aglomeraţiile care intră în componenţa
megalopolisului japonez.
Populaţia activă a Japoniei constituie circa 52%, ceea ce o plasează pe primele locuri în lume.
• Determină structura populaţiei pe sectoare de activitate (vezi fig. 127).
Japonia dispune de resurse umane de muncă înalt calificate şi disciplinate, ce-i oferă posibilitatea de a dezvolta cele mai moderne ramuri industriale. Aceasta se datorează în mare măsură şi faptului că Japonia are o cultură bogată, cu valoroase tradiţii naţionale, care constituie o parte componentă a modului de trai.
FACTORII DEZVOLTĂRII ACCELERATE
A ECONOMIEI JAPONIEI ÎN PERIOADA POSTBELICĂ
Către anul 1948 ponderea Japoniei în producţia industrială mondială constituia mai puţin de 1%, iar în prezent acest indice constituie 10,7%. Astfel, Japonia este a treia putere economică din lume după S.U.A. şi China. După volumul comerţului exterior, ea este devansată doar de S.U.A., Germania si China, exportul egalându-se cu importul. Produsul intern brut al Japoniei (peste 5,9 trilioane dolari S.U.A.) este mai mare decât cel al Franţei şi Marii Britanii luate împreună. De rând cu S.U.A. şi Europa, Japonia devine a treia regiune postindustrială din lume.
La dezvoltarea accelerată a economiei Japoniei după cel de-al Doilea Război Mondial au contribuit factori de ordin economic, politic şi istoric. Cei mai importanţi dintre ei sunt:
a) politica strategică promovată de stat la etapa iniţială. în activitatea economică a ţării au fost încadrate practic toate resursele umane de muncă. A fost armonios îmbinată activitatea întreprinderilor tradiţionale mici cu cea a întreprinderilor industriale mari. Statul a scutit de impozite pe o anumită
Geo_ll_Cap_5_b-indd 186 20.06.2014 13:33:36
3,0%
■ sectorul primar
■ sectorul secundar □ sectorul terţiar
Fig. 127. Structura populaţiei pe sectoare de activitate.
Din a. 2014 Japonia va aloca cu 5% mai mult pentru înarmare, ca urmare a creşterii potenţialului militar al Chinei şi R.P.D. Coreene.
Oraşul Tokyo - mare centru economic
perioadă companiile care dezvoltau ramurile industriale moderne. Ele erau asigurate în primul rând şi la preţuri avantajoase cu materii prime, energie, transport, combustibili;
b) prezenţa resurselor umane de muncă disciplinate, calificate şi ieftine. Muncitorii japonezi primeau salarii mult mai mici decât colegii lor din ţările Europei ori din S.U.A.;
c) achiziţionarea în masă a inovaţiilor tehnice (licenţe, brevete) din alte ţări dezvoltate şi implementarea lor operativă în producţie;
d) cheltuielile minime pentru întreţinerea armatei (conform constituţiei, ele nu pot depăşi 1% din venitul naţional al ţării);
e) importul masiv de materii prime şi combustibil ieftin (până la mijlocul anilor ’70 ai sec. al XX-lea), transformarea lor în producţie finită scumpă şi livrarea acestora pe piaţa mondială;
f) exportul de capital şi investirea lui în industria de extracţie a materiilor prime necesare Japoniei (în ţările din Asia de Sud-Est, America Latină, Africa), precum şi în ramurile construcţiilor de maşini care necesită resurse umane de muncă de înaltă calificare şi mai slab plătite decât în Japonia (industria electrotehnică, electronică, mecanica de precizie). Astfel, au apărut filiale ale întreprinderilor japoneze în Republica Coreea, Taiwan, Hong Kong, Singa- pore, în unele ţări latino-americane şi chiar în S.U.A.
în ultima perioadă Japonia şi-a creat o puternică bază de cercetări ştiinţifice şi de proiectări în domeniul industriei, fapt ce îi permite să elaboreze de sine stătător tehnologii de vârf. O importanţă mare în dezvoltarea progresului ştiinţifico-tehnic în Japonia are sistemul naţional de învăţământ, care este unul dintre cele mai performante din lume.
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI
• Ce loc îi revine Japoniei în economia mondială?
Industria dezvoltată a Japoniei este bazată în mare parte pe importul materiilor prime minerale. în pofida insuficienţei de materii prime, Japonia ocupă locul al treilea în lume după potenţialul economic. Ea este unul dintre marile centre financiare ale lumii. După venitul naţional pe locuitor Japonia cedează unor state înalt dezvoltate (vezi Anexa nr. 1).
INDUSTRIA
Convenţional, industria Japoniei poate fi subdivizată în două grupe de ramuri. Din prima grupă fac parte ramurile orientate spre consumuri mari de metale şi alte materii prime: industria metalurgică, a construcţiilor de automobile, de nave maritime, producţia de utilaje industriale şi de maşini- unelte. Din a doua grupă fac parte ramurile tehnologiilor de vârf: producerea roboţilor industriali, calculatoarelor electronice, semiconductoarelor, aparatelor radio, videocasetofoanelor, televizoarelor, magnetofoanelor, aparatelor optice, instrumentelor medicale etc. în aceste ramuri Japonia concurează cu producători similari din S.U.A. şi Europa.
Energetica Japoniei se bazează pe combustibilul importat. Ţara importă anual circa 300 milioane tone de petrol.
• Studiind harta „Comerţul mondial cu petrol” (fig. 45), determină statele din care
Japonia importă petrol
20.06.2014 13:33:37
Cap iwl lift I
Fig. 128. Ponderea centralelor electrice în producţia de energie electrică în Japonia.
Japonia produce anual 86 mln. t de fontă (locul doi în producţia mondială) şi 110 mln. t. de oţel (locul doi în producţia mondială).
Centre siderurgice mari: Fukuiama, Kitakyushu, Kawasaki, Kobe, Yokohama, Chiba, Tokyo, Muroran.
Mari şantiere navale: Yokohama, Osaka, Kobe, Tokyo.
Uzină siderurgică de pe litoralul japonez
în pofida scăderii ponderii petrolului în balanţa energetică a ţării, aceasta rămâne încă destul de înaltă (50%). Insuficienţa combustibilului este compensată prin folosirea potenţialului hidroenergetic al râurilor şi prin importul masiv de petrol.
Japonia deţine locul trei în producţia mondială de energie electrică, după China şi S.U.A. Ca ţară dependentă de resursele externe, Japonia şi-a dezvoltat industria energiei nucleare, datorită cărui fapt are în prezent 30 de centrale nuclearoelectrice cu o putere totală de 44,5 milioane kW (locul trei în lume) (vezi fig. 128). Cea mai mare CNE Fucushima a fost avariată în urma cutremurului din a. 2011 şi ca rezultat au fost închise mai multe reactoare nucleare pentru a fi reverificate. Astfel, consumul de energie nucleară s-a redus cu 44%. Au fost construite o serie de centrale geotermice şi se întreprind cercetări ample în domeniul folosirii energiei eoliene şi solare.
Industria siderurgică utilizează minereu de fier, alte materii, precum şi cărbune cocsificabil provenite din import.
• Identifică pe hartă (fig. 51) din ce state importă Japonia minereul de fier.
Producţia de oţel este evaluată la peste 110 mln. t anual (locul doi în lume).
Combinatele metalurgice se deosebesc prin nivelul înalt de dotare tehnică şi prin utilizarea celor mai avansate tehnologii. Dirijarea procesului de producţie este computerizată, sunt folosiţi pe larg roboţii industriali.
• Prin ce se explică amplasarea uzinelor siderurgice în porturile maritime?
Este dezvoltată şi industria metalurgiei neferoase, de asemenea, pe baza materiilor prime importate. Se evidenţiază îndeosebi industria cuprului şi a aluminiului.
Industria constructoare de maşini - una din ramurile-cheie ale economiei Japoniei, după costul producţiei este devansata numai de S.U.A., iar după volumul exportului este unul din liderii mondiali.
Industria construcţiilor de automobile deţine locul doi în lume (a. 2011). Anual se produc peste 8,5 mln. autovehicule, dintre care circa 7,2 mln. sunt autoturisme. Japonia a reuşit să depăşească concurenţii săi principali datorită sporirii considerabile a productivităţii muncii şi reducerii preţului de cost al producţiei.
• Identifică pe harta economică a Japoniei centrele constructoare de automobile,
notează-le pe harta-contur.
Firmele automobilistice japoneze au filiale în Republica Coreea, China, Brazilia, Peru, Indonezia, S.U.A., Italia, Canada, Australia ş.a.
Construcţia de nave maritime este specializată în producţia de nave de mare tonaj (supertancuri petroliere). Japoniei îi revine V2 din producţia mondială de nave maritime.
Electronica. în ramurile acestei grupe a tehnologiilor de vârf Japonia deţine unul dintre primele locuri în lume în ceea ce priveşte producerea aparatelor radioelectronice de uz casnic: videocasetofoane, televizoare color, aparate radio. Ea este cel mai mare producător de roboţi industriali (peste 100 mii pe an), lider şi după numărul de roboţi utilizaţi în economie.
în Japonia funcţionează câteva întreprinderi, unde procesele de producţie sunt robotizate. După producţia de calculatoare electronice, Japonia este depăşită doar de S.U.A.
I
Geo_ll_Cap_5_b-indd 188 20.06.2014 13:33:38
I
Plantaţie de ceai pe pantele Muntelui Fuji-San
Recolta anuală de orez - 10,6 mln. t, de ceai - 85 mii t, de mere - 798 mii t, de banane - 863 mii t, de mandarine şi clementine - 786 mii t.
Terenurile arabile constituie 12,6% din suprafaţă, păşunile şi fâneţele - 2%.
în regiunile de litoral pe larg este dezvoltată maricultura.
Superrapidul „Shinkansen” leagă cele mai mari oraşe ale ţării, deplasându-se cu viteza de peste 400 km/h.
în traficul intern de mărfuri rolul principal revine transportului autorutier (90% din toate încărcăturile).
Superrapidul Shinkansen
Japonia mai ocupă locuri de frunte în biotehnologie, în producerea semiconductoarelor, noilor materiale de construcţie (ceramică industrială, cablu optic pentru telecomunicaţii etc.), în elaborarea tehnologiilor şi în folosirea surselor netradiţionale de energie etc.
Industria chimică, îndeosebi cea a sintezei organice şi de producere a polimerilor; este foarte bine dezvoltată în Japonia. După volumul producţiei acestei ramuri, Japonia ocupă locul doi în lume.
• Recunoaşte pe hartă principalele centre ale industriei chimice.
AGRICULTURA
Agricultura asigură 3/4 din necesităţile populaţiei în produse alimentare.
• Explică rolul factorilor naturali în dezvoltarea agriculturii Japoniei.
Agricultura japoneză dispune de puţine terenuri arabile, (12,6%) din suprafaţa ţării, care, în schimb, sunt lucrate eficient. Ramura principală este cultura plantelor.
• Examinând harta economică a Japoniei (fig. 123), determină direcţiile principale de
specializare a agriculturii.
Principala cultură este orezul, care se cultivă în micile câmpii litorale, irigate, precum şi pe pantele munţilor. Datorită selecţiei, chimizării şi muncii insistente a ţăranului japonez, se obţin recolte bogate de orez la hectar. Dintre celelalte culturi, mai importante sunt: bumbacul, citricele, trestia de zahăr, tutunul, ceaiul, grâul, orzul, cartoful, sfecla de zahăr, soia şi diverse legume. Este foarte răspândit dudul, ale cărui frunze sunt folosite la creşterea viermilor de mătase. Japonia, de rând cu China, este principalul producător de mătase naturală.
în ultimii ani se înregistrează o creştere substanţială a suprafeţelor plantate cu pomi fructiferi, caracteristici pentru zona temperată, şi citruşi.
în sectorul zootehnic preponderent se cresc bovine şi porcine, păsări.
O îndeletnicire tradiţională a japonezilor este pescuitul organizat în baza uneia dintre cele mai dezvoltate flote de pescuit din lume, cu un număr impresionant de porturi specializate (peste 600). Japonia ocupă locul şase în producţia mondială de peşte.
TRANSPORTURILE
Japonia dispune de o reţea densă de căi ferate şi şosele modernizate.
• Cărui transport îi revine rolul de frunte în traficul intern de pasageri şi mărfuri?
Circa 70% din lungimea căilor ferate este electrificată, iar viteza medie a trenurilor depăşeşte 120 km/oră. Au fost unite printr-un tunel subacvatic insulele Honshu şi Kyuchu, iar din 1988 a fost dat în exploatare cel mai lung tunel submarin din lume - Seikan, care uneşte insulele Honshu şi Hokkaido.
• Care ramură de transport favorizează legăturile economice internaţionale?
Flota comercială a Japoniei ocupă locul şase în lume. Cele mai mari porturi
maritime de importanţă mondială simt: Chiba, Nagoya şi Yokohama, Kobe.
în relaţiile economice externe un rol important revine transportului aerian. Principalul aeroport - Tokyo, deţine locul şase în lume după transportul de pasageri - 67 mln. anual. El asigură legături cu toate continentele.
4
Geo_l l_Cap_5_b.indd 189 20.06.2014 13:33:39
Capitalul31
Capitalul V
■ maşini şi utilaje industriale
□ automobile
■ produse feroase
□ produse chimice
□ produse textile
□ produse agro-alimentare
■ alte produse
□ combustibili
■ materie primă minerală
□ maşini şi utilaje
□ produse chimice
□ produse textile
■ produse feroase şi neferoase
■ alte produse
Fig. 129. Structura exportului de mărfuri.
Fig. 130. Structura importului de mărfuri.
Parteneri în exportul de mărfuri: S.U.A., China, Germania, R. Coreea, Rusia, Singapore, Marea Britanie, Indonezia, Malaysia, Thailanda, Australia.
Parteneri în importul de mărfuri: S.U.A., China, Australia, Indonezia,
R. Coreea, Germania, E.A.U., Qatar, Rusia, Arabia Saudită.
RELAŢIILE ECONOMICE EXTERNE
în cadrul relaţiilor economice rolul predominant în economia niponă revine comerţului exterior.
• Examinează diagramele şi compară exportul şi importul Japoniei
O importanţă mare are exportul de capital atât în ţările în curs de dezvoltare, cât şi în cele înalt dezvoltate. în aceste ţări este practicată pe larg formarea societăţilor mixte pe acţiuni cu participarea capitalului japonez în construcţia de obiective industriale, inclusiv ale celor din ramurile tehnologiilor de vârf. Un mare număr de întreprinderi mixte producătoare de televizoare, videocasetofoane, magnetofoane, aparate radio, computere, automobile, nave maritime etc. au apărut în Singapore, Republica Coreea, China, Brazilia, Taiwan, S.U.A., Italia, Australia. Monopolurile japoneze fac investiţii în exploatarea bogăţiilor minerale din ţările în curs de dezvoltare ale Asiei, Africii, Americii Latine, precum şi în Australia, Republica Africa de Sud, Canada. De mare perspectivă pentru Japonia pot fi relaţiile economice cu ţările cu nivel mediu de dezvoltare, inclusiv Republica Moldova.
Evaluare
Japonia
1. Apreciază poziţia economico-geografică a Japoniei.
2. Caracterizează condiţiile şi resursele naturale ale Japoniei.
3. După care indici populaţia Japoniei este lider mondial?
4. Ce factori au influenţat concentrarea populaţiei în sud-estul ţării?
5. Explică factorii de dezvoltare dinamică a Japoniei în perioada postbelică.
6. Argumentează amplasarea majorităţii CTE şi CNE ale Japoniei pe litoral, iar a CHE în regiunile interioare.
7. Care au fost cauzele reindustrializării şi reorientării Japoniei în ultima perioadă spre ramurile puţin consumatoare de materii prime, energie, combustibil? Care sunt aceste ramuri?
8. Construieşte în caiet diagrama circulară „Structura fondului funciar al Japoniei”, folosind tabelul alăturat.
9. Analizează diagramele {fig. 129, 130) şi caracterizează importul şi exportul Japoniei.
10*. Utilizând diferite surse de informare, scrie un eseu despre cultura, tradiţiile şi obiceiurile japonezilor.
11. Selectează infor

Doresc sa va aduc la cunostinta ca am creat un sait destinat culinariei, peste un milion de retete va asteapta https://milionrecipes.com

Share story

Australia

Share story

Republica Africa de Sud

Share story

Brazilia

Share story

Statele Unite ale Americii

Share story

India

Share story

Japonia

Share story

Popular Posts